Provisional detention pending extradition for drug trafficking affirmed despite appellant's consent to surrender

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 august 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate M.I. pe o perioadă de 30 de zile, de la 10 august 2012 până la 8 septembrie 2012.

A constatat instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea preventivă provizorie, în vederea extrădării către Republica Turcia a numitului M.l., până la prezentarea cererii de extrădare și a documentelor în baza cărora a fost emisă.

A reținut că faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislația penală română, fiind vorba de infracțiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și că persoana extrădabilă nu a contestat identitatea.

Astfel, față de temerea că persoana extrădabilă se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de arestare provizorie de urgență în vederea extrădării către Turcia a numitului M.l.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs persoana extrădabilă M.l., și a solicitat admiterea recursului arătând că este de acord cu predarea sa în republica Turcia, însă dorește să nu se afle în stare de arest, întrucât se va prezenta de bună-voie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 6434/2/2012/a1.

Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) și art. 38514 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată M.I. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Principiile generale ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie, mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Examinând actele dosarului se constată că persoana extrădabilă M.I. a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, prin Sentința Înaltei Curți din Fethiye cu nr. 2007/82 esas și 2007/113 karar, pentru aceea că la data de 19 iulie 2003, ca urmare a percheziției corporale efectuate în Fethiye - Mugla/RT, s-au descoperit și confiscat, în rucsacul acestuia, în două pungi de plastic, 8,340 kg opiu brut. Faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislația penală română, fiind vorba de infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani

Înalta Curte, constată că, din conținutul mandatului european de executare, rezultă că a fost emis de către o autoritate judiciară competentă - emițându-se mandatul de executare din data de 15 octombrie 2010, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 403/5 din C. pen. turc, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Înalta Curte are în vedere poziția recurentului persoană solicitată, care la termenul din 10 august 2012, fiind audiat în fața instanței de fond potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004, persoana extrădabilă M.I. a declarat că a participat la procesul din Turcia și că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare turce.

Înalta Curte apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă provizorie, în vederea extrădării către Republica Turcia a persoanei solicitate M.I., până la prezentarea cererii de extrădare și a documentelor în baza cărora a fost emisă.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele impuse de aceste texte legale, existând temerea că persoana extrădabilă se va sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate și a dispus arestarea persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile în vederea extrădării acesteia autorităților turce.

Față de considerentele ce preced se constată că încheierea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă M.I.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă - M.I. împotriva încheierii din data de 10 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6434/2/2012.

Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 august 2012.

Procesat de GGC - AA