Inadmissibility of appeal against final preventive detention order under Article 3851 of the Code of Criminal Procedure

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul 53564/3/2011 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților B.I.), arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 121/UP emis de Tribunalul București și C.V. arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 123/UP emis de Tribunalul București.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaților C.V. și B.I. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.

S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații C.V. și B.I., solicitând, fiecare, punerea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile legale, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual-penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual-penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual-penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Hotărârea recurată poartă mențiunea definitivă astfel că demersurile procesuale ale recurenților-inculpați apar ca inadmisibile.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații B.I. și C.V. împotriva Încheierii din 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 65197/3/2011 (1466/2012).

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 125 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iulie 2012.

Procesat de GGC - AZ