Suspension of imprisonment for organized crime and computer fraud based on mitigation and passage of time

Prin sentința penală nr. 14/27 01 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus următoarele:

În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, condamnarea inculpatului D.I.C. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, și pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 5 ani, 4 ani, 1 an și 2 ani închisoare s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă din perioada 15 iunie 2005 - 16 octombrie 2006.

2. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul P.M.I., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (21) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 261 C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani, 4 ani și 7 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 15 iunie 2005 și arestarea preventivă din perioada 15 august 2005 - 16 octombrie 2006.

3. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul B.C.R., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, și pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani, 4 ani, 1 an și 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 15 iunie 2005.

4. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul C.D.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, republicată.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani și 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 15 iunie 2005.

5. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul M.I.C., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, republicată.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani și 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă din perioada 13 iulie 2005 - 16 octombrie 2006.

6. în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a fost condamnat inculpatul T.G., la 5 ani închisoare pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (21) lit. a) C. pen.a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare și 7 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, închisoare sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 15 august 2005.

Au fost obligați în solidar inculpații D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C. să plătească Platformei Americane de Licitații on-line B. prin reprezentantul K.K. suma de 233.354,39 dolari SUA, reprezentând despăgubiri.

A fost obligat inculpatul D.I.C. la plata sumei de 2.528 dolari SUA despăgubiri părții civile F.S.M. și 912 dolari SUA despăgubiri părții civile R.P. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București.

Au fost obligați, în solidar, inculpații C.D.C. și M.I.C. la plata sumei de 2.920 dolari SUA și 1.612 lire sterline despăgubiri părții civile S.E. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București.

Au fost obligați în solidar inculpații C.D.C. și M.I.C. să plătească 600 dolari SUA despăgubiri părții civile J.M. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București.

A fost obligat inculpatul M.I.C. să plătească 2.014 dolari SUA părții civile T.P. prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București.

S-a constatat că față de inculpații D.I.C. și M.I.C. s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar față de inculpatul P.M.I. s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a constatat că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă.

S-a confiscat de la inculpatul M.I.C. suma de 200 dolari SUA.

Au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.000 RON cheltuieli judiciare.

Înainte de orice considerații asupra stării de fapt instanța de fond a lămurit un aspect ce ține de sesizarea instanței, subliniind că din dispozitivul rechizitoriului reiese că inculpații P.M.I., C.D.C. și M.I.C. sunt trimiși în judecată și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

În acest sens se și argumentează că inculpații au efectuat plăți din conturi de card aparținând altor persoane.

Într-o totală contradicție cu această măsură, prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.I.C. pentru această infracțiune.

Urmare unei asemenea situații și constatând că actul de sesizare este lovit de nulitate absolută, prin Sentința penală nr. 199 din 19 noiembrie 2008 a fost restituită cauza în temeiul prevederilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru refacerea urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 128 din 4 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentința mai sus menționată și a dispus continuarea judecății de către instanța de fond.

Așa fiind, s-a reținut că instanța a fost legal învestită și cu judecarea unor infracțiuni pentru care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților menționați.

Deliberând asupra acestor împrejurări, tribunalul a apreciat că soluția de scoatere de sub urmărire penală primează în raport cu trimiterea în judecată pentru că ea nu a fost infirmată într-un control ierarhic după cum nici rechizitoriul nu a fost infirmat în condițiile art. 264 alin. (4) C. proc. pen. În consecință, sesizarea instanței cu aceleași fapte este lipsită de orice semnificație și toată această ambiguitate are drept urmare crearea unui dubiu cu privire la existența infracțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 vizând pe cei trei inculpați.

Constatând existența unui asemenea dubiu instanța de fond a dispus achitarea acestora pentru infracțiunea de mai sus, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Sub aspectul stării de fapt, instanța de fond a reținut că inculpații P.M.I., B.C.R., C.D.C., M.I.C. și D.I.C. s-au constituit din anul 2004 într-un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni prin intermediul internetului și rețelelor informatice. Acestora li s-au atașat și alte persoane în aceleași scopuri sau chiar numai pentru a sprijini grupul, cum a fost cazul inculpatului T.G.

Din transcrierile convorbirilor telefonice și a rezultatelor perchezițiilor informatice, coroborate cu declarații de martor, inclusiv a celor cu identitate protejată a rezultat că, în cadrul grupului, membrii acestuia au avut o serie de atribuții, acționând în cunoștință de cauză pe baza legăturilor ce le aveau.

Inculpatul P.M.I. a fost în legătură cu ceilalți membrii ai grupului prin intermediul lui B.C.R. Cei doi se cunoșteau din timpul liceului. În perioada de referință cei doi au avut frecvente convorbiri telefonice așa cum reiese din înregistrările aflate în dosarul de urmărire penală. În acest fel a intrat în legătură cu inculpatul R.H.O. (cu privire la care cauza a fost disjunsă) și cu numitul O.D. zis „B.L.", care organiza trimiterea banilor de la diverse victime prin sistemele W.U. sau M.G., ori prin transportatori persoane fizice din Anglia în țară.

La rândul său inculpatul R.H.O. intermedia legătura cu alți membri ai grupului, respectiv C.D.C., M.I.C. și T.M.P. (și cu privire la acesta din urmă cauza a fost disjunsă), cu care de altfel a și lucrat împreună într-o serie de operațiuni de fraudare.

Participarea la grup și a inculpatului D.I.C. este reținută dintr-o serie de împrejurări care au putut fi stabilite prin interceptarea unor convorbiri sau pe calea perchezițiilor informatice. Cu inculpatul P.M.I. s-a cunoscut din toamna anului 2004 și l-a cunoscut și pe inculpatul B.C.R., după cum a declarat în timpul urmăririi penale.

Totodată, s-a aflat în contact și cu numitul O.D. („B.L."), omul de legătură al grupului în Anglia, după cum reiese din convorbirea pe IRC, precum și cu numitul M.B.C., care era în legătură cu inculpatul R.H.O.

Scopul inculpaților a fost acela de a comite infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice, și a obține diverse sume de bani de la persoanele pe care le induceau în eroare.

În concluzie, cu privire la cele ce preced, s-a constatat că inculpații P.M.I., B.C.R., C.D.C., M.I.C. și D.I.C. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul P.M.I., deși a susținut constant că nu știe să folosească calculatorul, s-a preocupat de două aspecte. În primul rând procura modemuri și telefoane „Z." de accesat internet. Folosirea unor asemenea modemuri asigură protejarea identității utilizatorului putându-se conecta indiferent de locul unde se află. Cum firma nu permite ca o persoană să achiziționeze mai mult de două modemuri inculpatul a folosit mai multe persoane, care în schimbul unor sume mai mult sau mai puțin modice făceau abonamente pe numele lor. Aceste modemuri erau puse la dispoziția membrilor grupului, precum și altor persoane din județul Vâlcea.

Toate acestea se coroborează și cu convorbirile telefonice pe care inculpatul le purta cu diverse persoane și ale căror înregistrări se găsesc în dosarul de urmărire penală.

În al doilea rând inculpatul P.M.I. a fost implicat și în primirea unor sume de bani din străinătate. Este relevantă în acest sens convorbirea telefonică pe care o are în după-amiaza zilei de 3 iunie 2005 cu un anume „M." căruia îi cere să-i ridice o sumă de bani. Împrejurarea că aceștia aveau o proveniență ilicită reiese din împrejurarea că expeditorul se numea tot P., ceea ce ar fi presupus o legătură de rudenie pentru o eventuală justificare.

La început, unii inculpați din grup au primit chiar pe numele lor sume de bani din diverse țări, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de verificare al comunicărilor primite de la B.R., B."C.", B.C.A., R.B., B.P. și B.T., sucursale din județul Sibiu prin sistemele W.U. și M.G. Este vorba de inculpații B.C.R., C.D.C. și D.I.C. cărora li se adaugă T.M.P. și R.H.O. pentru care cauza a fost disjunsă.

Ulterior au renunțat la acest sistem și pentru a-și asigura o mai bună protecție au apelat la alte metode. Una dintre acestea, de care s-au folosit inculpații P.M.I. și B.C.R. a fost găsirea, racolarea și coordonarea unor cărăuși. Unul dintre aceștia a fost martorul B.I., șofer de TIR la SC „O.T." SRL Sibiu, care a adus inculpaților sume de bani și bunuri de la O.D. și C.I.V. Au fost reținute în acest sens discuțiile telefonice dintre inculpatul P.M.I. și martorul B.I. din seara zilei de 10 iunie 2005 referitoare la o sumă de bani trimisă din Anglia de C.I.V., precum și discuțiile telefonice dintre B.C.R. și B.I., acesta fiind în Anglia, și care îl vizau pe O.D., vărul lui B.C.R. Toate acestea au fost coroborate și cu declarațiile inculpatului B.C.R.

O altă metodă a fost aceea de a se trimite banii obținuți de la victimele din străinătate prin intermediul unor apropiați. În acest sens a fost folosit numitul O.D., rezident în Anglia, care trimitea banii vărului său inculpatul B.C.R. În țară banii erau expediați ulterior pe numele altor persoane.

Martorul P.I. a ridicat în perioada ianuarie - martie 2005 de la B.C suma totală de 11.330 euro. În data de 4 martie 2005, a ridicat suma de 794 euro, pe care i-a dat la ieșire inculpatului B.C.R., ocazie cu care au fost filmați, împrejurare relatată și de martor. Operațiunea nu este singulară pentru că și alte persoane au mai ridicat bani pentru el, ca de exemplu T.D.L. În declarația dată acesta relatează că este prieten din copilărie cu „C." (B.C.R.) și că în anul 2004 a ridicat 800 euro de la B.C. și 2500 euro în anul 2005 pe care i-a primit de la vărul lui din Anglia. A primit pentru serviciul făcut 1 milion ROL.

Același inculpat s-a mai folosit și de alte persoane precum M.S. care a ridicat suma de 10.600 euro, R.C. care a ridicat suma de 4.788 euro.

Tot referitor la inculpatul B.C.R. s-a mai constat că împreună cu R.H.O., T.M.P. și A.M. a postat licitații fictive pe o serie de site-uri precum www.a.com și www.t.com. Aceasta a rezultat și din declarațiile martorilor cu identitate protejată „S.V.", „D.M." și „R.I.A." care au arătat că B.C.R. („C.") făcea împreună cu alții fraude pe internet, oferind spre vânzare motociclete și electronice scumpe, autoturisme.

Inculpatul B.C.R. s-a mai ocupat în cadrul grupului și de procurarea de oferte unor cărți de credit și punerea lor la dispoziția altor membrii din grup în scopul falsificării pentru fraudarea titularilor. Cărțile de credit procurate de inculpat, verificate în timpul urmăririi penale aparțineau unor cetățeni americani sau englezi.

Datele privitoare la cărțile de credit i le furniza lui R.H.O., după cum reiese din convorbirea telefonică din 26 mai 2005 dintre cei doi, precum și din convorbirea telefonică din 2 iunie 2005 dintre R.H.O. și O.D., vărul lui B.C.R.

În activitatea infracțională de natură informatică a grupului și care urmărea obținerea de sume de bani, a fost implicat și inculpatul D.I.C. Este relevantă în acest sens convorbirea pe care inculpatul o are cu un anume „I." în care recunoaște că a câștigat peste 100.000 dolari SUA și săptămânal produse de 20.000 dolari SUA provenind din Anglia, Olanda, Italia, Danemarca, SUA, Austria și Ungaria. Pe aceeași persoană o și sfătuiește cum să procedeze ca să ridice sumele de bani de pe cardurile folosite sfătuind-o să meargă în Londra și să ia legătura cu omul de legătură.

Din convorbirea din după-amiaza zilei de 12 mai 2004 pe IRC cu cel care se identifica cu indicativul „S.", ocazie cu care îi cerea „niște conturi", mai reiese și modalitatea de împărțire a sumelor cu P.M.I. („M.") care se ocupa de ridicarea lor. Obținerea de profit presupunea printre altele și procurarea de date referitoare la cărți de credit. Asemenea date i-au fost furnizate de O.D. („B.L."), vărul inculpatului B.C.R., așa cum reiese dintr-o discuție purtată tot pe IRC.

Un exemplu concret de fraudare informatică îl oferă partea civilă M.F.S. care a relevat că a fost înșelat atunci când a încercat să vândă un bun pe B., de utilizatorul adresei de e-mail „p@c.com". Or, deținătorul acestei adrese, printre multe altele, este inculpatul D.I.C., care de fapt și recunoaște acest lucru într-o conversație pe IRC.

La fel a procedat și cu R.P. pe care l-a prejudiciat, cu 912 dolari SUA.

S-a reținut că fraude informatice au comis și inculpații M.I.C. și C.D.C. („C.").

Inculpatul M.I.C. a arătat că, venind în anul 2004 în Sibiu i-a cunoscut pe R.H.O. și pe T.M. Cu privire la modul de operare arată că oferea, fictiv, spre vânzare bunuri pe internet, cum ar fi telefoane. Banii îi primea prin W.U. sau prin intermediul lui C.D.C. care și el este din Drăgășani și căruia îi dădea un comision de 20% inițial, iar apoi 50%. Prin folosirea spamurilor obținea date de pe cărțile de credit ale unor persoane din SUA.

Fraudele le-a început în luna ianuarie 2005 la cluburile de internet „C.A." și „N.A." din Sibiu. După propria apreciere, a înșelat aproximativ 50 de persoane cu sume cuprinse între 100 și 1.000 de dolari și consideră că a realizat aproximativ 100.000 dolari SUA.

Pe inculpatul R.H.O. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului C.D.C. despre care acesta i-a spus că realizează 30.000 dolari SUA pe săptămână din licitații fictive cu mașini.

Inculpatul C.D.C. relatează la rândul său că inculpatul R.H.O., pe care l-a cunoscut în luna ianuarie 2005, l-a învățat cum să procedeze, descriind cu amănunte procedeele în declarațiile date la urmărirea penală. De asemenea, l-a cunoscut și pe inculpatul T.M.P.

Oferea, în mod mincinos, spre vânzare o serie de produse precum telefoane care „se aflau" în Anglia unde, spunea R.H.O. că are mulți prieteni. Acesta din urmă ar fi clonat sistemul american „F.E." și care era controlat de T.M.P. Sistemul american „F.E." era un fel de garanție că bunul cumpărat ajunge la cumpărătorul ținând banii trimiși de acesta până când primea bunul și numai atunci îi trimite vânzătorului. Banii le veneau din Anglia și îi împărțeau în trei: el cu R.H.O. și T.M.P. Susține că i-ar fi revenit cam 150 de euro.

Susținerile inculpaților M.I. și C.D.C. au fost confirmate de inculpații R.H.O. și T.M.P. și se coroborează cu rezultatele perchezițiilor informatice.

Prima instanță a reținut ca fiind cert faptul că, prin asemenea manopere, inculpatul M.I.C. (împreună cu R.H.O. și T.M.P.) l-au prejudiciat pe numitul T.P., parte civilă în dosar, cu suma de 2.014 dolari SUA.

Împreună, inculpații M.I.C. și C.D.C. l-au prejudiciat pe S.E. cu suma de 2.920 dolari și 1.512 lire sterline, iar pe J.M. cu suma de 600 dolari SUA.

Prin actul de sesizare inculpații D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C. au fost trimiși în judecată, fiecare din ei pentru câte 5 infracțiuni de criminalitate informatică, respectiv acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prevăzută de art. 42 alin. (2) din Legea 161/2003; modificarea de date informatice și restricționarea accesului la aceste date prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003; fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În acest fel activitatea infracțională a fost fragmentată ceea ce are drept consecință estomparea scopului final ce a fost urmărit de toți cei de mai sus, și anume fraudarea victimelor.

Instanța de fond a reținut că în reglementarea criminalității informatice apare o anumită gradualitate, că o asemenea modalitate de incriminare nu este întâmplătoare, ea urmărind reprimarea și a unor acțiuni incipiente atunci când făptuitorul nu a făcut pași înainte pe iter criminis. Dacă aceștia au fost făcuți, parcursul anterior își pierde relevanța și prin aceasta și individualitatea juridică, fiind absorbit în mod natural în ultimul stadiu atins.

Cel puțin în cazul de față este dovedit, de exemplu, că modificarea de date informatice (art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003) nu s-ar fi putut face fără accesul fără drept la un sistem informatic (art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003), respectiv în scopul obținerii de date informatice (art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003).

Or, toate acestea ca și falsurile informatice constând în crearea și folosirea de pagini fictive pe site-uri, chitanțe false U. sau notificări din partea F.E. sau D., ce rezultă din perchezițiile informatice coroborate cu recunoașterile inculpaților, nu sunt decât etape ce au fost parcurse de inculpați, cu contribuții diferite pentru a comite infracțiunea de fraudă informatică.

Conform art. 49 din Legea nr. 161/2003, frauda informatică este fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.

Rezultă deci că toate infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 48 alin. (1) în contextul constatării existenței infracțiunii prevăzute de art. 49 sunt modalități ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Pentru toate acestea a fost admisă cererea formulată de procurorul de ședință și, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (1) în infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 în cazul inculpaților D.I.C., P.M.I., B.C.R., C.D.C. și M.I.C., cu aplicarea și a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză fiind vorba de acte repetate comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ceea ce constituie o infracțiune continuată.

Aceeași inculpați au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de înșelăciune cu încadrarea în art. 215 alin. (5) C. pen., deși în partea expozitivă a rechizitoriului este încadrată în prevederile art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și care ar consta în postarea de licitații fictive pe site-urile de comerț on-line, inducând în eroare cumpărătorii, fără a introduce, modifica sau șterge date informatice.

Susținerea este în contradicție cu starea de fapt descrisă pentru că postarea unor licitații fictive nu este altceva decât o postare de date informatice false, ceea ce realizează una din modalitățile elementului material al infracțiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Deosebit de aceasta a fost avut în vedere și raportul dintre reglementarea generală și reglementarea specială, ca o problemă de principiu.

Analiza celor două incriminări, respectiv infracțiunea de înșelăciune de la art. 215 C. pen. și infracțiunea de fraudă informatică de la art. 49 din Legea nr. 161/2003 duce la concluzia că cea din urmă nu este altceva decât o reglementare specială a înșelăciunii în domeniul criminalității informatice. Din moment ce legiuitorul a înțeles să recurgă la o incriminare specială înseamnă că trebuie să i se dea întâietate în raport cu cea generală de la care derogă.

Pentru aceste considerente în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., în ceea ce îi privește pe inculpații menționați, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba tot de acte repetate comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Inculpații D.I.C. și B.C.R. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunile prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În perioada anilor 2004 - 2005 au deținut și în același timp utilizat programul informatic „B.E.". Acesta este destinat prelucrării datelor aferente unor cărți de credit din tipurile V., V.E., M.C. al căror conținut a fost sustras și deținut fără drept. Faptul că au avut la dispoziție un asemenea program a rezultat din procesul-verbal încheiat de investigatorul acoperit „R.". Programul a fost efectiv folosit pentru falsificarea cardurilor bancare.

Cu privire la încadrarea juridică a unei asemenea fapte, s-a reținut că în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 este incriminată ca infracțiune deținerea, fără drept, a unui dispozitiv,program informatic, parolă, cod de acces sau date informatice dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45.

Pe de altă parte, în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic este incriminată fabricarea ori deținerea de echipament, inclusiv hard-ware sau soft-ware, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Inculpații au deținut programul pentru prelucrarea și falsificarea datelor aferente unor cărți de credit, or acestea sunt instrumente de plată electronice.

Prima dintre infracțiuni are în vedere datele și sistemele informatice în general.

Din nou s-a reținut existența unor reglementări cu caracter special conținute în Legea nr. 365/2002. La această nouă încadrare nu se mai impune a fi reținute dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracțiunea continuată pe considerentul că activitatea de deținere este prin ea însăși una continuă.

Inculpații B.C.R. și D.I.C. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în modalitatea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, respectiv transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării uneia din operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din lege.

Din descrierea stării de fapt, a reieșit că inculpatul B.C.R., procurând cărți de credit ale unor cetățeni străini, transmitea date lui R.H.O. Din convorbirile interceptate reiese că inculpatul D.I.C. acționa de o manieră asemănătoare, ceea ce, într-adevăr constituie infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Inculpatul T.G. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, prima fiind sprijinirea grupului infracțional organizat. Una din activitățile de acest gen consta în procurarea de modemuri „Z." pentru inculpatul P.M.I.. Martorul Ț.F. relatează că printre cei care „făceau modemuri Z. pentru P.M.I." era și T.G. Aceasta se coroborează cu declarațiile martorului sub acoperire „P.R." care a făcut afirmații în același sens, precum și cu declarația martorului sub acoperire „P.I." care relatează despre înclinațiile violente ale acestuia vizând grupuri rivale.

Pe fondul unor asemenea preocupări, în ziua de 17 mai 2005, inculpatul T.G. împreună cu inculpatul P.M.I. au deposedat-o prin violență și amenințare pe partea vătămată S.L. de un telefon mobil. Inculpatul P.M.I. a susținut că partea vătămată îi datora o sumă de bani. Pentru existența infracțiunii o astfel de împrejurare, chiar reală de ar fi, nu are nicio relevanță. Cert este că inculpatul P.M.I. a acționat într-un asemenea mod pentru că, după cum i-a afirmat la telefon martorei K.A.A., „nu vrea să ajungă de râsul unui mucos".

Instanța a reținut că fapta s-a petrecut, așa cum reiese din probe, în parcarea din spatele Sucursalei Băncii Comerciale „C." din Sibiu și este dovedită cu depozițiile martorilor oculari F.D. și B.A. și care se coroborează cu plângerea părții vătămate, precum și cu depozițiile altor martori precum: P.D., Ț.F. și „I.D.", martor cu identitate protejată.

Cât îl privește pe inculpatul P.M.I., cu referire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 C. pen., trimiterea în judecată pentru acesta se bazează pe o singură probă, și anume declarația martorului cu identitate protejată „P.I." care arată că inculpatul i-a propus să îi dea suma de 1.000 euro cu condiția de a nu declara nimic la poliție sau parchet despre vânzarea modemurilor și să plece imediat din țară. Declarația nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, motiv pentru care instanța nu va reține că o asemenea faptă există, cu consecința achitării inculpatului în condițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C.penal, pentru fiecare în parte. S-a ținut cont că sunt tineri și nu au antecedente penale, de contribuția fiecăruia, în concret, cu precizarea că este vorba totuși de acțiuni conexe, care separat nu ar fi avut pericolul pe care îl degajă ca atunci când sunt supuse unui unic și comun scop. Sub aspectul cuantumului pedepselor ce li s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a aplicat pedepse moderate, dar cu executare în regim de deținere, apreciindu-se că numai în acest mod se va asigura scopul sancționator și educativ al pedepselor.

Cu privire la acțiunea civilă, datele furnizate de reprezentantul părții civile atestă existența unui prejudiciu material de 233.354,39 dolari SUA. Aceasta se compune din: 121.984,39 dolari SUA - pierderi suferite prin listări pe conturile create, sens în care se arată că au fost create 297 conturi care au listat 527 bunuri spre vânzare; 53.000 dolari SUA - pierderi din listări create, fiind vorba de 150 listări a 20 dolari SUA fiecare cu titlu de taxă de listare B., la care se adaugă taxa pe valoarea finală a fiecărei listări, de 10%; 58.370 dolari SUA - pierderi totale din conturile fraudate și create.

Inculpatul D.I.C. l-a fraudat pe numitul F.S.M. cu suma de 2.528 dolari SUA, iar pe numitul R.P. cu suma de 912 dolari SUA, motiv pentru care va fi obligat să le plătească aceste sume cu titlu de despăgubiri.

Pe de altă parte, inculpații C.D.C. și M.I.C., împreună, l-au prejudiciat pe numitul S.E. cu suma de 2.920 dolari SUA și 1.612 lire sterline, iar pe numitul J.M. cu suma de 600 dolari SUA, urmând a fi obligați să le plătească în solidar aceste sume cu titlu de despăgubiri.

Inculpatul M.I.C. l-a prejudiciat pe numitul T.P. cu suma de 2.014 dolari SUA și va fi obligat să-i plătească această sumă cu titlu de despăgubire.

Plățile vor fi făcute acestor părți civile prin agenții Biroului Secret Service al SUA din București, care îi reprezintă în această cauză.

În ceea ce privește partea vătămată S.L.m s-a constatat că nu s-a constituit parte civilă.

De asemenea, partea vătămată A.L.E.S., care a fost înșelată de inculpatul M.I.C. cu suma de 200 dolari SUA, nu s-a constituit parte civilă.

Având în vedere prevederile art. 118 lit. e) C. pen., această sumă a fost confiscată de la inculpat.

Au fost menținute măsurile asigurătorii.

S-a mai constatat că față de inculpații D.I.C. și M.I.C. s-a dispus măsura de a nu părăsi localitatea, iar față de inculpatul P.M.I. s-a dispus măsura de a nu părăsi țara.

În conformitate cu art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații.

Prin Decizia penală nr. 81/A din 26 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații P.M.I. și T.G. împotriva Sentinței penale nr. 14 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1196/85/2009, a desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale privind pe inculpații P.M.I. și T.G. referitor la infracțiunea de tâlhărie și pedeapsa aplicată în urma contopirii, precum și cu privire la achitarea inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fot achitați inculpații P.M.I. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (21) lit. a) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile privind achitarea inculpaților P.M.I. C.D.C. și M.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002.

În temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite de prima instanță și menținute prin decizie și s-a aplicat inculpatului P.M.I. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatului T.G. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

În baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.I.C., D.I.C., C.D.C. și B.C.R.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel, analizând apelurile formulate, a constatat următoarele:

În ceea ce privește apelul parchetului, s-a constatat că acesta este fondat numai sub aspectul greșitei achitări a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003, întrucât instanța de fond nu putea pronunța o soluție numai pentru faptele cu care a fost sesizată ori pentru infracțiunea menționată urmare a scoaterii de sub urmărire penală, ci trebuia să constate că nu este învestită. Ca atare, soluția legală era cea de a nu pronunța o soluție cu privire la această faptă.

Pe de altă parte, s-a apreciat nelegală cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu de a constata că dispoziția din rechizitoriu prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților P.M.I., C.D.C. și M.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003 constituie o eroare materială care a fost îndreptată în cursul cercetării judecătorești.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că nicio normă de procedură nu reglementează instituția îndreptării erorii materiale cuprinsă în rechizitoriu și ca atare nici instanța nu o poate aplica, cu atât mai mult cu cât astfel de erori pot fi invocate pe calea unei instituții specifice acestei faze procesuale, respectiv verificarea legalității actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen. De asemenea, în art. 263 C. proc. pen. se reglementează mențiunile pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul și una din aceste mențiuni o constituie dispoziția de trimitere în judecată, iar potrivit art. 264 C. proc. pen., actul de sesizare al instanței îl constituie rechizitoriul. Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, astfel că instanța de fond nu putea pronunța o soluție decât în limita sesizării.

Analizând al doilea motiv de apel privind greșita achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 261 C. pen. față de inculpatul P.M.I., Curtea a reținut că în mod legal instanța de fond a constatat că pentru această faptă nu există decât o declarație de martor care nu se coroborează cu nicio altă probă, împrejurare care de altfel nu este negată de apelant, astfel că nu s-a putut aprecia, dincolo de orice dubiu, săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

În ceea ce privește apelurile inculpaților, Curtea a constatat că aceștia au solicitat achitarea cu motivarea că faptele nu sunt dovedite.

Curtea a reținut că în cauză s-a administrat un vast probatoriu care dovedește săvârșirea faptelor, probe analizate în detaliu de instanța de fond. Astfel, în ce-l privește pe inculpatul P.M.I., este dovedită în cauză atât cu rezultatul perchezițiilor electronice, interceptările telefonice, cât și cu declarațiile testimoniale activitatea sa infracțională. Principala activitate infracțională a inculpatului o reprezenta procurarea de modemuri și telefoane Z. prin intermediul cărora se asigura accesul la internet a membrilor grupării în vederea asigurării anonimității acestora. În acest scop este dovedit cu declarațiile martorilor P.M., P.A., B.S., M.A.A., P.R., C.D., N.G., T.M., M.I., M.L., P.D., G.I., T.G., I.M.G., A.E., C.A., V.N., R.N., M.L., C.H., T.P., L.D., S.L., B.E., B.E.A., B.D., P.E. că inculpatul solicita diverselor persoane să achiziționeze pe numele acestora modemuri Z. Inculpatul asigura apoi distribuirea de modemuri către restul membrilor grupării, precum și asigura acestora informațiile necesare în cazul unor nelămuriri asupra modului de folosire. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului s-a depistat un modem Z., precum și un contract pe numele martorului M.A., care, audiat, a recunoscut că a încheiat acest contract în schimbul unui comision, la cererea inculpatului P.M.I., căruia i-a și predat modemul achiziționat. De asemenea, martorul sub identitate protejată P.I. a declarat că este de notorietate că inculpatul P.M.I. se ocupa de modemuri Z., respectiv achiziționa și vindea, și cu ajutorul acestora efectua fraude pe internet. De asemenea, martorul sub identitate protejată P.R. a declarat că știe că numiții J. și T.G. achiziționau modemuri pe care le transmiteau apoi inculpatului P.M.I., chiar în prezența martorului, efectuându-se o astfel de tranzacție.

Ca atare, instanța de apel a constatat, în acord cu starea de fapt reținută de instanța de fond, că faptele sunt dovedite, fiind fără dubiu activitatea de organizare a grupului infracțional desfășurată de acest inculpat alături de restul inculpaților care aveau la rândul lor sarcini bine definite în activitatea grupului. Astfel, în cadrul grupului infracțional inculpații R.H.O., T.M.P., C.D.C., M.I.C., C.I.V., D.I.C. au desfășurat manopere frauduloase de inducere în eroare a victimelor prin crearea și procurarea de pagini false de înregistrare pe site-urile B. sau P.P., gestionarea corespondenței cu victimele, gestionarea și administrarea unor site-uri de intermediere a tranzacțiilor on-line (site-uri de tip „escrow"), prelucrarea unor date aferente unor cărți de credit cu ajutorul unor programe speciale, postarea licitațiilor fictive pe site-urile de licitații on-line, procurarea de imagini/fotografii în format digital a unor produse oferite spre vânzare. Aceste împrejurări sunt dovedite cu declarația martorului sub identitate protejată P.I., precum și cu rezultatul perchezițiilor informatice efectuate în calculatoarele inculpaților. Același martor a descris în mod relevant activitatea de fraudare desfășurată de o parte dintre inculpați, arătând că aceștia intrau pe un site B. și ofereau spre vânzare diferite bunuri (telefoane, laptopuri, calculatoare) care nu existau în materialitatea lor. Ulterior banii de la persoanele păgubite erau expediați prin W.U., cu ajutorul unor intermediari care depuneau banii la bancă, în schimbul unor comisioane plătite de inculpați.

Din grupul infracțional făceau parte și inculpații B.C.R., R.H.O., T.M.P., astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor cu identitate protejată D.M., C.V.I., precum și a martorului A.M. Martorii descriu în declarațiile date în cursul urmăririi penale în mod amănunțit activitatea desfășurată de inculpați, precum și locațiile în care aceștia își desfășurau activitatea infracțională, rolul pe care îl îndeplinea fiecare inculpat în cadrul grupului infracțional. Astfel, martorul cu identitate protejată D.M. a arătat că inculpații R.H.O.

și T.M. locuiau împreună într-un imobil situat în loc. Sibiu, unde i-a vizitat și unde a văzut că obișnuia să vină și inculpatul B.C.R. Inculpatul R.H.O. i-a cerut martorului ajutor pentru crearea unui site pentru firma sa de tranzacții imobiliare. Inculpatul avea un server conectat la internet precum și două laptopuri legate în rețea, iar martorul a fost solicitat de inculpat să-l ajute cu efectuarea conexiunii la internet. Ulterior, martorul și-a dat seama că inculpații se ocupă de activități ilicite pe internet, respectiv postau licitații fictive pe internet, folosind site-urile www.autoscout.com, www.autotrade.com, și www.B.com.

Același martor l-a ajutat pe inculpatul R.H.O. să îmbunătățească o pagină falsă de notificare D., prin modificarea design-ului, precum și crearea unui script PHP și MySQL, care afișau diferite detalii pe pagina respectivă, cum ar fi denumire, culoare, greutate, lungime ș.a. Prin crearea acestei pagini, arată martorul, unui utilizator neinițiat îi crea convingerea că accesează pagina autentică a D., deși în realitate persoana era indusă în eroare și direcționată spre un site controlat de inculpații R.H.O. și B.C. Același martor, la cererea inculpatului B.C., i-a configurat un laptop și un calculator, i-a instalat sistemele de operare și i-a setat legăturile la internet prin intermediul rețelei Z.

În ce privește modalitatea de încasare a banilor obținuți prin fraudare, martorul cu identitate protejată C.V.I. arată că banii erau expediați de victimele fraudei informatice prin W.U., iar banii erau ridicați de alte persoane, în schimbul unor comisioane primite de la inculpat. Inițial banii erau expediați chiar pe numele inculpaților astfel cum rezultă din extrasele de con de la B.R., B."C.", B.C.A., R.B., B.P. și B.T., W.U., și M.G. De asemenea, inculpatul l-a antrenat în activitatea infracțională pe inculpatul T.M., pe care îl folosea ca intermediar pentru a ridica banii expediați din străinătate, acesta din urmă folosind acte de identitate aparținând unor terțe persoane.

Același inculpat R.H.O. l-a antrenat în activitatea grupului infracțional și pe inculpatul C.D.C., căruia i-a solicitat să procure useri și parole necesare participării la licitații fictive pe site-urile de comerț on-line, precum și ridicarea banilor de la bănci. Relevante au fost apreciate interceptările telefonice din data de 24 mai 2005, ora 09.43.00, precum și de la 02.14.00. Pe site-ul www.albaba.com, inculpații lucrau în comun, în sensul că inculpatul C.D.C. posta licitațiile fictive, inculpatul T.M. expedia notificările false către victimele indicate de C.D.C., iar inculpatul R.H.O. asigura legăturile cu intermediarii din străinătate, respectiv din Anglia sau Italia.

Pentru desfășurarea activității infracționale inculpatul R.H.O. și-a creat o adresă de email, f@x.com și g@x.es, adresă creată pe un nume fictiv, adresă folosită în comun de inculpații T.M., M.I.C. și C.D.C. Inculpatul M.I.C. a postat împreună cu inculpații R.H.O. și T.M. licitații fictive pe site-ul www.albaba.com. Atât inculpatul M.I.C., cât și C.D.C. au purtat corespondență cu mai multe victime, respectiv cu H.T., C.W., D.C., S.E. J.M., S.K., ș.a.

În ce-l privește pe inculpatul D.I.C., potrivit percheziției informatice efectuate pe calculatorul acestuia, s-a dovedit că acesta a folosit mai multe adrese de email o@x.com., n@x.com, o1@x.com, precum și alte adrese de email, respectiv v@y.com., prin care le-a înșelat pe părțile vătămate F.S.M. cu suma de 2.582 dolari SUA, R.P.

Inculpatul T.G. s-a implicat în sprijinirea grupului infracțional prin procurarea de modemuri pentru inculpatul P.M.I., precum și prin racolarea de intermediari pe numele cărora se întocmeau abonamentele de acces la internet.

Cu privire la infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina acestui inculpat și a inculpatului P.M.I., Curtea a constatat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective întrucât probele administrate, respectiv declarațiile martorilor B.A., F.D., care au fost prezenți la discuția pe care inculpații a purtat-o cu partea vătămată S.L., au relevat că predarea telefonului mobil s-a făcut cu titlu de garanție pentru o sumă de bani pe care partea vătămată o datora inculpatului P.M.I., urmând ca după achitarea acesteia inculpatul să-i restituie telefonul. De altfel, și din convorbirea telefonică purtată de inculpatul P.M.I. cu mama părții vătămate, pe care a asigurat-o că va restitui telefonul părții vătămate după achitarea datoriei, a rezultat că inculpații nu au urmărit să-și însușească pe nedrept telefonul părții vătămate. Curtea a apreciat că în cauză nu este dovedită nici exercitarea de violențe asupra părții vătămate.

În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților P.M.I. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (21) lit. a) C. pen.

Curtea a apreciat că starea de fapt expusă confirmă dincolo de orice dubiu săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, astfel că apelurile formulate de aceștia sunt nefondate. Deși inculpații au negat orice colaborare între ei în vederea săvârșirii infracțiunilor, probele administrate au dovedit că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional, fiecare dintre aceștia aveau sarcini bine definite.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a concluzionat că acestea sunt legale și temeinice raportat la pericolul social sporit al infracțiunilor săvârșite, pericol conturat de modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, respectiv organizarea activității infracționale de așa natură încât inculpații să-și șteargă urmele, numărul mare de inculpați implicați, raza de acțiune cu întindere transfrontalieră. S-au avut în vedere împrejurările concrete în care au fost comise faptele și rezonanța lor socială, ca și urmările pe care acestea le-au avut. Modul organizat și perseverența cu care inculpații au acționat, intervalul îndelungat de timp acoperit de ei prin actele repetate ce le-au comis în realizarea infracțiunilor de gravitate deosebită pe care le-au săvârșit, demonstrează în opinia curții de apel accentuatul grad de pericol social prezentat de ei, astfel încât s-a apreciat că tratamentul penal ce li s-a aplicat prin sentința atacată este pe deplin adecvat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R., T.G. și P.M.I.

Inculpații M.I.C. și P.M.I. au solicitat ca judecarea lor să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunosc săvârșirea faptelor astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare.

Motivele de recurs ale recurenților sunt comune, prin apărător ales, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 14, 17, 172 și 21 C. proc. pen. În principal s-a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar s-au pus concluzii de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar într-o ultimă teză apărarea a solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se rețin următoarele:

Fată de împrejurarea că în cauză au fost invocate cazuri de casare ce atrag trimiterea cauzei spre rejudecare, criticile inculpaților fiind comune, Înalta Curte urmează a face o analiză prioritară a acestora.

Astfel, în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., menționat în motivele de recurs depuse la dosar, se constată că acesta este invocat doar formal, întrucât niciuna dintre criticile pe care recurenții le-au formulat nu se poate circumscrie acestor dispoziții legale ce vizează lipsa de motivare a hotărârii judecătorești sau contradicția dintre considerente și dispozitiv.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., recurenții susțin faptul că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, și, în mod special asupra cererii formulate la termenul din 5 noiembrie 2008, precum și că nu s-ar fi pronunțat cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 pentru care au fost trimiși în judecată.

Înalta Curte constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, împrejurare ce rezultă chiar din dispozitivul sentinței, aceasta, în baza art. 334 C. proc. pen., dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 42 alin. (1), art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

În ceea ce privește faptul că, la termenul din 5 noiembrie 2008, la care au avut loc dezbaterile asupra fondului, instanța a pus în discuție forma de participație a inculpatului P.M.I., Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 199 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Sibiu a dispus restituirea cauzei la parchet, astfel că nici nu avea cum să se pronunțe asupra acestui aspect. Ulterior, în urma casării și reluării judecării cauzei, inculpatul nu a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în acest sens, instanța neavând obligația de a se pronunța și asupra cererilor formulate în primul ciclu procesual ce nu au făcut obiectul dezbaterilor ulterioare.

Referitor la faptul că instanța de fond ar fi omis să se pronunțe cu privire la infracțiunea de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea 161/2003, se constată că și pentru ipoteza în care această critică ar fi întemeiată, principiul non reformatio in pejus reglementat de dispozițiile art. 38514 C. proc. pen. împiedică instanța de recurs să pronunțe o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare, astfel cum se solicită de apărare. Pe de altă parte, susținerile sunt și nefondate, recurenții M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R. și P.M.I. fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. și vizează nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu partea civilă Platforma Americană de Licitații on-line B.

Înalta Curte reține că nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea părților este sancționată cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. Ca atare, este necesar ca părții să i se fi adus o vătămare prin soluționarea cauzei în condițiile nelegalei sale citări, vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, impunându-se anularea actului, și, nu în ultimul rând, aceasta trebuie invocată de către parte într-un anumit termen. Așadar, în principiu, acest caz de casare poate fi invocat doar de partea față de care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Este adevărat însă că, în situațiile în care hotărârea de condamnare se fundamentează în mod determinant pe declarațiile părții vătămate/civile, nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta ar putea cauza o vătămare inculpatului, aducând atingere dreptului său la apărare, prin imposibilitatea de a-i adresa întrebări și de a-i contesta astfel credibilitatea, nulitatea relativă convertindu-se într-o nulitate absolută, în condițiile art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen. Nu aceasta este însă situația în cauză, partea civilă fiind o societate comercială, iar inculpații nu au intrat în legătură directă cu reprezentanții acesteia.

Dincolo de lipsa unei vătămări și de faptul că la termenele de judecată din apel inculpații nu au invocat o eventuală lipsă de procedură cu partea civilă, Înalta Curte reține că, și în cazul în care acest motiv de recurs ar fi putut fi cenzurat în calea de atac a inculpaților, criticile nu puteau fi primite. Aceasta întrucât partea civilă Platforma Americană de Licitații on-line B., prin reprezentant K.K., a învederat în timpul urmăririi penale că în procesul penal va fi reprezentată de Serviciul Secret al Statelor Unite, Biroul din România, instanțele dispunând citarea la sediul acestuia, conform solicitării părții.

O altă critică formulată în susținerea soluției de casare cu trimitere spre rejudecare, invocată prin prisma cazului de casare prev. de art. art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., este legată de faptul că nici instanța și nici inculpații nu ar fi avut acces decât la 16 din cele 20 de volume ale dosarului de urmărire penală, volumele 7, 8, 9, 10 ce cuprind procesele-verbale și notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați nefiind publice, iar hotărârea de condamnare, în mod nelegal, se întemeiază pe aceste probe.

Înalta Curte constată că cele 4 volume nu conțin documente clasificate și că acestea au fost atașate dosarului instanței de fond, astfel cum rezultă din adresa de înaintare a dosarului în faza apelului, precum și din înregistrările existente în programul informatic Ecris. De asemenea, se reține că la niciunul din termenele de judecată din fața instanței de apel, apărătorii inculpaților nu au arătat că nu ar avea, sau, nu ar fi avut acces la dosarul cauzei ori la o parte din acesta. Mai mult decât atât, la concluziile scrise depuse în apel, s-au atașat fotocopii ale unor acte ce se regăsesc în volumele de urmărire penală la care susțin că nu ar fi avut acces, împrejurare ce vine să infirme total apărările din recurs.

În fine, s-a invocat și faptul că în mod greșit s-a constatat regularitatea actului de sesizare, în condițiile în care prin rechizitoriu, cu privire la aceeași faptă, ce a fost încadrată în dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 s-a dispus față de inculpații M.I.C., C.D.C. și P.M.I. atât o soluție de scoatere de sub urmărire penală, cât și de trimitere în judecată.

Înalta Curte constată că aspectele invocate au fost deja soluționate definitiv prin Decizia penală nr. 128 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, care s-a pronunțat ca instanță de recurs în calea de atac declarată de Ministerul Public împotriva soluției de restituire a cauzei la parchet. Pe de altă parte, curtea de apel a considerat că instanța nici nu a fost sesizată cu privire la infracțiunea prev. de art. 27 alin. (3) C. proc. pen. săvârșită de inculpații M.I.C., C.D.C. și P.M.I., astfel că nici nu se justifică reluarea acestor aspecte în recurs, soluția fiindu-le favorabilă.

Ca atare, se constată că niciuna dintre criticile prin care se tindea la trimiterea cauzei spre rejudecare nu este întemeiată. Referitor la celelalte motive de recurs, se rețin următoarele:

S-a susținut că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de fraudă informatică, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni reținute în sarcina inculpaților M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R. și P.M.I., întrucât în cauză nu s-a demonstrat existența unui prejudiciu.

Critica este nefondată, pe lângă prejudiciul înregistrat de cumpărătorii de produse oferite la licitațiile fictive organizate de către inculpați, reprezentând contravaloarea bunurilor care ulterior nu le erau livrate, și Platforma Americană de Licitații on-line B. a suferit un prejudiciu prin săvârșirea infracțiunii, constând în pierderile înregistrate prin listări pe cele 297 conturi create care au listat 527 bunuri spre vânzare (121.984,39 dolari SUA); pierderi din 150 listări create a 20 dolari SUA fiecare cu titlu de taxă de listare B. la care se adaugă taxa pe valoarea finală a fiecărei listări de 10% (53.000 dolari SUA); pierderi totale din conturile fraudate și create (58.370 dolari SUA).

Împrejurarea că, prin Sentința penală nr. 37 din 15 februarie 2011, Tribunalul Sibiu i-a obligat pe inculpații R.H.O. și T.M.P. la plata aceleiași sume de bani cu titlu de despăgubiri către Platforma Americană de Licitații on-line B. este lipsită de relevanță și nu atrage nelegalitatea soluției pronunțată în prezenta cauză. Aceasta întrucât anterior, cu privire la acești doi inculpați, se dispusese disjungerea cauzei, iar potrivit dispozițiilor art. 1003 C. civ., în forma în vigoare la data comiterii faptei, atunci când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, acestea răspund în solidar pentru despăgubire. Problema ce se poate ridica ulterior, din existența celor două titluri executorii pentru același prejudiciu, va fi soluționată pe calea unei contestații la executare.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se constată că acesta a fost invocat formal, întrucât nici prin motivele de recurs scrise și nici oral nu au fost formulate critici care să vizeze greșita încadrare juridică dată faptelor și care să poată fi analizate de instanță.

Același caracter formal o are și cererea de achitare a inculpatului D.I.C., întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., în concluziile orale făcându-se trimitere la motivele de recurs scrise, în cadrul cărora nu se regăsește nicio critică legată de inexistența faptelor.

Pentru recurenții C.D.C. și B.C.R. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. invocându-se, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.D.C., împrejurarea că din adresele existente la dosar emise de W.U. rezultă că nu a ridicat niciodată sume de bani de la această unitate bancară, iar pentru inculpatul B.C.R., faptul că singurele sume de bani ridicate prin W.U. au provenit de la rudele sale din străinătate.

Înalta Curte va analiza această cerere din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., urmând a verifica în ce măsură aspectele invocate de recurenți pot conduce la concluzia unei grave erori de fapt.

Referitor la inculpatul C.D.C., împrejurarea că nu acesta a ridicat sumele de bani trimise prin W.U. este total lipsită de relevanță, în condițiile în care nici nu i se reproșează inculpatului o atare conduită, instanțele reținând faptul că sumele de bani au fost trimise pe numele unor intermediari, în schimbul unor comisioane. În sarcina inculpatului C.D.C. s-a reținut că a procurat useri și parole necesare participării la licitații fictive pe site-urile de comerț on-line, a postat licitațiile fictive, purta corespondența cu victimele, inculpatul R.H.O. fiind cel care asigura legăturile cu intermediarii din străinătate, respectiv din Anglia sau Italia.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.C.R., este adevărat că acesta primea bani de la „rudele din străinătate", însă pe baza probatoriului administrat s-a stabilit că aceasta a fost modalitatea de operare folosită de inculpat, respectiv trimiterea banilor obținuți din săvârșirea infracțiunilor prin intermediul numitului O.D., verișorul său, și pe numele altor persoane. Astfel, martorul P.I. a ridicat în perioada ianuarie - martie 2005 de la B."C." suma totală de 11.330 euro, în data de 4 martie 2005 a ridicat suma de 794 euro, pe care i-a dat-o la ieșire inculpatului, fiind surprinși de camera video de supraveghere, martorul T.D.L. a ridicat pentru același inculpat 800 euro în anul 2004 de la B.C. și 2.500 euro în anul 2005 pe care i-a primit de la vărul acestuia din Anglia, în același sens fiind folosiți și martorii M.S., care a ridicat suma de 10.600 euro și R.C., care a ridicat suma de 4.788 euro.

Așadar Înalta Curte apreciază nerelevante cele două împrejurări invocate, soluția de condamnare a inculpaților fiind susținută de întregul material probator administrat, neputându-se astfel reține incidența cazului de casare analizat.

Referitor la inculpatul P.M.I., având în vedere poziția procesuală a acestuia, care a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte constată că efectul devolutiv al recursului său este restrâns la cazurile de casare vizând greșita încadrare juridică și individualizarea pedepsei, astfel că nu mai poate fi analizată solicitarea apărării de achitare, în condițiile în care în fața instanței de recurs acesta a recunoscut faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. privind greșita aplicare a legii prin aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului T.G., Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate.

Astfel, inculpatul T.G. a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, și la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (21) lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse de 5 ani închisoare și 7 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, închisoare sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.

În apel inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c), (21) lit. a) C. pen., iar instanța a dispus, prin aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, până la 6 ani închisoare.

Înalta Curte constată lipsa oricărui temei legal care să permită instanței de apel să sporească pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, astfel că, sub acest aspect, decizia este nelegală, dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. nefiind incidente în cauză, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru o singură infracțiune.

Referitor la poziția procesuală a inculpaților M.I.C. și P.M.I., care în recurs au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimiși în judecată astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare și solicită ca judecarea lor să se facă în procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererile sunt admisibile, cauza aflându-se în situația tranzitorie prevăzută de dispozițiile art. XI din O.U.G. 121/2011 publicată în M. Of. nr. 931/29.12.2011.

Astfel, potrivit textului anterior-menționat, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011. Instanța are de asemenea în vedere și împrejurarea că, prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Ca atare se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 320 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, astfel că, Înalta Curte, reținând incidența cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., urmează a lua act de poziția procesuală a celor doi inculpați și să procedeze potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În fine, în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de toți recurenții, atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor, cât și modalitatea de executare, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost orientate ușor peste limita minimă prevăzută de lege, în raport de natura, gravitarea faptelor, forma organizată în care acestea au fost săvârșite, precum și intervalul mare de timp în care aceștia au acționat.

Nici instanța de fond și nici cea de apel nu au analizat însă comportamentul inculpaților ulterior săvârșirii infracțiunilor, în toată perioada de peste 6 ani scursă de la eliberarea din arest aceștia terminându-și studiile universitare, întemeindu-și familii, obținând venituri în mod licit, respectând măsurile de supraveghere dispuse de tribunal. În acest sens, din actele în circumstanțiere existente la dosar rezultă că inculpatul P.M.I. a absolvit cursurile Facultății de Geografie în anul 2010, s-a căsătorit, soția fiind consilier juridic în cadrul MAI, este tatăl unui minor în vârstă de 5 luni, își câștigă în mod licit veniturile, iar după punerea sa în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, din 16 octombrie 2006 acesta a respectat graficul de supraveghere întocmit de organele de poliție, prezentându-se periodic, având un comportament și o atitudine bună (Adresa IGPR nr. 64192 din 20 iunie 2012); inculpatul D.I.C. a absolvit Facultatea de Management în iulie 2010, s-a căsătorit, soția fiind însărcinată, este angajat, din data de 30 iunie 2009, pe durată nedeterminată, la SC T.V. SRL; inculpatul C.D.C. a absolvit Facultatea de Teologie, s-a căsătorit, este tatăl unei minore în vârstă de 2 ani, își obține în mod licit veniturile, începând cu anul 2006 fiind angajat pe perioadă nedeterminată la SC O.R. SA; inculpatul B.C.R. și-a întemeiat o familie, fiind tatăl unei minore în vârstă de 10 luni, își obține în mod licit veniturile; de asemenea și inculpații M.I.C. și T.G. și-au finalizat studiile, acesta din urmă în Australia, au avut un comportament bun în societate și și-au obținut veniturile în mod licit.

Or, toate aceste date ce vin să caracterizeze favorabil persoana inculpaților nu puteau fi ignorate în procesul de individualizare a pedepsei întrucât funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al acesteia pot fi realizate numai printr-o sancțiune care să țină seama de persoana căreia îi este destinată.

Ca atare, procedând la o reindividualizare a sancțiunilor penale, având în vedere atât aspectele corect reținute de instanța de fond și cea de prim control judiciar în evaluarea circumstanțelor cauzei prin raportare la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dar, pe de altă parte, și timpul scurs de la data comiterii faptelor, de aproximativ 7 ani, și comportamentul inculpaților în toată această perioadă, aceștia înțelegând să-și adapteze conduita la condițiile socio-etice impuse de societate, dând acestor împrejurări valențele unor circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va coborî pedepsele sub minimul special, după cum urmează: pentru inculpatul D.I.C. până la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002; pentru inculpatul P.M.I., având în vedere reținerea și a dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., până la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. nr. 39/2003 și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru inculpatul B.C.R. până la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002; pentru inculpatul C.D.C., până la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru inculpatul M.I.C., având în vedere reținerea și a dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., până la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru inculpatul T.G. până la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultate în urma aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., respectiv a pedepsei dispuse în cazul inculpatului T.G., Înalta Curte va avea în vedere faptul că în intervalul de timp de peste 7 ani de la data comiterii faptelor aceștia au demonstrat o atitudine corectă față de familie și societate, astfel cum rezultă din datele anterior-expuse, nemaifiind implicați în săvârșirea niciunei infracțiuni, faptul că inculpații P.M.I., M.I.C. și D.I.C. au respectat timp de aproximativ 6 ani programul de supraveghere întocmit de organele de poliție desemnate în condițiile art. 145 și art. 1451 C .proc. pen., precum și celelalte obligații stabilite de către instanță, toți inculpații dovedind astfel că au înțeles să-și schimbe comportamentul, să și-l adapteze normelor socio-etice impuse de societate și că evenimentele din prezentul dosar vor rămâne izolate.

În aceste condiții, se constată că există suficiente date care impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, că pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpați care nu vor mai săvârși alte infracțiuni, Înalta Curte apreciind că privarea de libertate, după un interval lung de timp de la data faptelor (7 ani), ar avea consecințe extrem de nefavorabile, față de circumstanțele lor personale (tineri căsătoriți, părinți ai unor minori cu vârste cuprinse între 5 luni și 2 ani, care au făcut eforturi pentru a se reintegra în societate, pentru a-și achiziționa locuințe prin contractarea unor credite imobiliare ipotecare).

Ca atare, în raport de toate considerentele anterioare, Înalta Curte urmează să dispună în ceea ce-i privește pe inculpații M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R. și P.M.I., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 C. pen., pe un termen de încercare compus din durata pedepsei rezultante aplicate în cazul fiecăruia dintre aceștia la care se va adăuga un interval de trei ani, iar în cazul inculpatului T.G., față de participația mai redusă a acestuia, se apreciază suficientă doar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Va încredința supravegherea inculpaților Serviciilor de probațiune de pe lângă tribunalele în a căror rază teritorială aceștia domiciliază, și le va pune în vedere că, pe durata termenului de încercare, trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt potrivit programului stabilit de organul de supraveghere; să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., respectiv art. 83 C. pen. (inculpatului T.G.) privind revocarea suspendării și executarea pedepsei în regim de detenție în ipoteza săvârșirii în termenul de încercare a unei alte infracțiuni sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de inculpații M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R., T.G. și P.M.I., va casa, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 14 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu, și, rejudecând, va proceda conform celor anterior-expuse.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului, iar onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților-inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R., T.G. și P.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 14 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu și, rejudecând:

1. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul D.I.C. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe același inculpat la 4 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe același inculpat la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile concurente și dispune ca inculpatul D.I.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În conformitate cu dispozițiile art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt potrivit programului stabilit de organul de supraveghere;

2. să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. să comunice și să justifice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt schimbarea locului de muncă;

4. să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

2. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.M.I. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile concurente și dispune ca inculpatul P.M.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu potrivit programului stabilit de organul de supraveghere;

2. să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. să comunice și să justifice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu schimbarea locului de muncă;

4. să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

3. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul B.C.R. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul B.C.R. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe același inculpat la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile concurente și dispune ca inculpatul B.C.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu potrivit programului stabilit de organul de supraveghere;

2. să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. să comunice și să justifice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu schimbarea locului de muncă;

4. să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

4. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul C.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile concurente și dispune ca inculpatul C.D.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

În conformitate cu dispozițiile art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea potrivit programului stabilit de organul de supraveghere;

2. să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. să comunice și să justifice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea schimbarea locului de muncă;

4. să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

5. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul M.I.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile concurente și dispune ca inculpatul M.I.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

În conformitate cu dispozițiile art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea potrivit programului stabilit de organul de supraveghere;

2. să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. să comunice și să justifice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea schimbarea locului de muncă;

4. să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

6. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul T.G. la 3 ani închisoare pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

Atrage atenția inculpatului T.G. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționare recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților-inculpați M.I.C., C.D.C., D.I.C., B.C.R., T.G. și P.M.I., în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 02 iulie 2012.

Procesat de GGC - AZ