Cassation dismissal affirming convictions for narcotics distribution and consumption; sentencing individualization and recidivism under Law 143/2000

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158 din 18 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, au fost condamnați, între alții, inculpații:

- D.D.M. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., și la un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei.

- A.A.D. la 11 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1776/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București și s-a dispus ca inculpatul să execute în total 14 ani închisoare. Conform art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-au interzis inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a computat din pedeapsă, durata arestului preventiv.

Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpați cantitatea de 0,27 gr și 6 comprimate metadonă.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în luna ianuarie 2002, la locuința inculpatei D.D. s-a efectuat percheziție, ocazie cu care s-au găsit substanțe stupefiante.

Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că, substanțele stupefiante ambalate în pungi conțineau heroină, din care 4 doze aparțineau inculpatului A.A.D., iar două doze inculpatei.

S-a mai constatat că cele 12 pastile ridicate din locuința inculpatei conțineau substanță ce face parte din tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000.

Din probele administrate în cauză, rezultă că ambii inculpați consumau stupefiante și se ocupau împreună de comercializarea acestora. Din declarațiile lor rezultă că la comercializarea a 20 de doze de stupefiante le revenea o doză pentru consum propriu. Mai rezultă că, această comercializare se făcea în apartamentul în care inculpații locuiau împreună.

Inculpata a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute, iar inculpatul A.A.D. a recunoscut numai consumul de droguri.

Apărarea lui a fost respinsă, avându-se în vedere declarațiile coinculpatei și ale martorilor audiați în cauză.

Prin decizia penală nr. 248 din 8 mai 2003, Curtea de Apel București, a respins ca nefondate, apelurile inculpaților.

Inculpata D.D. critică hotărârile pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, iar inculpatul A.A.D. susține că nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ci numai pe aceea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, iar în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.

Motivele de casare invocate de inculpați sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Din probele administrate în cauză, declarațiile inculpaților și ale martorilor, procesul-verbal de percheziție și concluziile constatării tehnico-științifice, rezultă neîndoielnic că ambii inculpați, care locuiau împreună, se ocupau cu comercializarea drogurilor. Mai rezultă că ambii erau consumatori de droguri.

Instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor, au avut în vedere împrejurările de atenuare a răspunderii penale a inculpatei, dar și faptul că inculpatul A.A.D. este recidivist și că față de el nu există circumstanțe atenuante, el având o conduită nesinceră în cursul procesului penal.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile și va obliga pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de inculpații A.A.D. și D.D.M. împotriva deciziei penale nr. 248 din 8 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2002 la 26 noiembrie 2003, pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.