Commercial fraud: Requalification of check-based deception to general fraud under Art. 215 Penal Code

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 460 din 29 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 01403/99/202, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații M.P.S., M.V., după cum urmează:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1149/1999 a Judecătoriei Oradea și executarea acesteia în întregime pe lângă pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 15 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.P. pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a lua act că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 04 ianuarie 2001 - 13 februarie 2001.

IV. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a lua act că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 10 ianuarie 2001 - 27 martie 2001.

În baza art. 168 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului M.P.S. prin Ordonanța din 08 ianuarie 2001 a Poliției Municipiului Iași, conform procesului-verbal încheiat la 10 ianuarie 2001.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații B.P., M.V. și P.I.D. la plata prejudiciilor cauzate părților civile, după cum urmează: 992.571.376 ROL către partea civilă SC A.B. SA; 507.975.119 ROL către partea civilă SC V. SA și de 83.500.000 lei către partea civilă SC E.P.C. SRL Bistrița.

Au fost respinse în rest pretențiile civile formulate de părțile civile SC A.B. SA și SC V. SA.

Au fost obligați inculpații B.P., M.V. și P.I.D. la plata a câte 5.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunii august 2000, inculpatul P.I.D., care locuia în orașul Baia Mare și își câștiga mijloacele de existență din intermedierea unor operațiuni comerciale între diferite societăți comerciale, fără a deține însă calitatea de asociat al vreunei societăți comerciale, l-a contactat pe C.S.M.F., căruia, sub pretextul că și el deține calitatea de asociat la mai multe societăți comerciale, i-a propus să devină asociat și administrator la o societate comercială prin intermediul căreia să deruleze împreună activități comerciale.

Propunerea a fost acceptată și a avut ca rezultat înființarea SC G.T. SRL Baia Mare, având ca asociat unic și administrator pe numitul C.S.M.F.

Pentru desfășurarea activităților comerciale, inculpatul P.I.D. s-a ocupat de închirierea unui spațiu pentru depozitare și obținerea autorizațiilor necesare pentru comercializarea de produse, toate în numele SC G.T. SRL Baia Mare.

Inculpatul P.I.D. îl cunoștea pe coinculpatul B.P., acesta din urmă ocupându-se tot de intermedierea unor activități comerciale între diferite societăți comerciale.

Ca atare, în cursul lunilor septembrie - octombrie 2000, inculpatul P.I.D. l-a contactat pe inculpatul B.P. și a discutat cu acesta despre posibilitatea de a deveni manager general al societății SC G.T. SRL Baia Mare în schimbul unui procent din profitul ce urma a fi obținut de respectiva societate.

Inculpatul B.P. a fost de acord cu propunerea coinculpatului P.I.D. astfel, încât prin procura notarială autentificată sub nr. 4174/2000, a fost împuternicit de asociatul unic și administratorul C.S.M.F. să reprezinte SC G.T. SRL Baia Mare în relațiile cu terții și cu unitatea bancară.

De asemenea, același inculpat a fost numit în funcția de director general al SC G.T. SRL Baia Mare prin actul intitulat "delegare de atribuții", semnat de asociatul unic și administratorul C.S.M.F.

Delegarea de atribuții nu conferea însă inculpatului B.P. dreptul de a efectua operațiuni cu numerar, competențele acestuia fiind limitate la activitatea de achiziționare de mărfuri.

Inculpații P.I.D. și B.P. au contactat mai mulți furnizori de mărfuri cu care au încheiat contracte de livrare produse pentru a căror plată erau emise file CEC semnate, ștampilate și postdatate. La scadență, contul bancar al SC G.T. SRL Baia Mare era alimentat cu suma de bani necesară plății produselor cumpărate, iar după ce prima filă CEC era decontată, inculpații reveneau la partenerii de afaceri și achiziționau cantități mult mai mari de mărfuri, pentru care nu exista acoperire bancară.

Potrivit rechizitoriului, în această modalitate s-a reușit prejudicierea intereselor mai multor societăți comerciale, părți vătămate în cauză.

Astfel, în cursul lunii noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. l-a contactat pe directorul comercial al SC V. SA. Iași și, sub o identitate nereală, prezentându-se ca fiind P.I.M., a discutat despre posibilitatea încheierii unui contract de livrare mărfuri.

Ca urmare, la data de 8 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a deplasat la sediul SC V. SA Iași cu o mapă de documente contabile SC G.T. SRL Baia Mare unde a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru mai multe sortimente de vin, în valoare totală de 278.589.948 ROL, pentru a căror plată a predat o filă CEC cu scadență la 29 noiembrie 2000, filă CEC postdatată ce a fost acceptată de reprezentanții SC V. SA. Iași.

În perioada imediat următoare, la data de 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a prezentat și la sediul SC A.B. SA unde a discutat cu directorul comercial, inculpatul M.P.S., și, după ce i-a fost prezentată o listă cu produse, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, potrivit căruia societatea vânzătoare acorda un discount de 16% din pentru produsele livrate, în valoare totală de 1.200.000.000 lei, cu condiția pentru societatea cumpărătoare de a face dovada garanției speciale anticipate printr-o serie de documente bancare.

Raporturile stabilite în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat s-au derulat în mai multe etape.

Astfel, la data încheierii contractului, societatea vânzătoare a livrat către SC G.T. SRL Baia Mare, prin inculpatul B.P., o cantitate de vin în valoare facturată de 204.337.134 lei, pentru care a fost lăsată o filă CEC postdatată, cu scadența la 4 decembrie 2000.

Filele CEC predate furnizorilor de mărfuri de inculpatul B.P. în cursul lunii noiembrie au fost introduse la plată și decontate de bancă.

În continuare, la data de 28 noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. s-a deplasat din nou la SC V. SA Iași și a solicitat livrarea unui transport mai mare de produse, în valoare totală de 805.000.000 lei. Marfa a fost livrată la data de 30 noiembrie 2000 și facturată corespunzător, inculpatul B.P. prezentând la data de 8 decembrie 2000 două file CEC postdatate pentru plata produselor achiziționate, cu scadență la 15 decembrie 200 și, respectiv, 18 decembrie 2000.

La data de 19 decembrie 2000, filele CEC au fost introduse la plată și refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, la data de 7 decembrie 2000, directorul comercial al SC A.B. SA., inculpatul M.P.S. l-a contactat pe inculpatul B.P., solicitându-i să se deplaseze la Iași pentru a discuta în legătură cu o afacere mai mare.

Inculpatul P.I.D. i-a solicitat coinculpatului M.V. să se deplaseze împreună cu inculpatul B.P. în orașul Iași, inculpatul M.V. urmând să se prezinte în calitate de director comercial al SC G.T. SRL Baia Mare, în schimbul primirii unui procent de 10% din valoarea mărfurilor achiziționate.

Ca urmare, în aceeași zi, 7 decembrie 2000, inculpații M.V. și B.P. s-au deplasat la Iași, unde s-au întâlnit cu coinculpatul M.P.S., acesta din urmă invitându-i la locuința sa pentru a discuta. Inculpatul M. le-a comunicat celor doi coinculpați că era dispus să continue derularea activităților comerciale în schimbul obținerii unui ajutor material din partea inculpaților, necesar participării sale la privatizarea SC A.B. SA., al cărei director comercial era. în aceste condiții, inculpatul M.V. i-a cerut coinculpatului M.P.S. să le livreze produse în valoare de 4.000.000.000 lei, mult peste limita maximă ce fusese stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți, la data de 10 noiembrie 2000.

În ziua imediat următoare, 8 decembrie 2000, cei trei inculpați s-au întâlnit la sediul SC A.B. SA, inculpatul M.P.S. propunându-le coinculpaților M.V. și B.P. reducerea prețului de livrare a produselor cu 8% față de cel stabilit prin contract, propunere formulată în strânsă legătură cu "ajutorul material" sugerat.

În aceeași zi, a fost întocmită o dispoziție de livrare pentru mărfuri în valoare de 700.916.057 lei, inculpatul M.P.S. acceptând ca plata să se facă ulterior, la data de 12 ianuarie 2000, cu filă CEC.

La data de 9 decembrie 2000 și 12 decembrie 2000 au fost întocmite alte dispoziții de livrare pentru mărfuri în valoare de 482.178.543 și, respectiv, 398.079.169 lei, pentru care au fost emise file CEC cu scadență la 16 decembrie 2000 și 21 decembrie 2000.

Produsele au fost livrate cu mijloace de transport închiriate și depozitate la depozitul SC G.T. SRL Baia Mare, în spațiul închiriat prin diligențele coinculpatului P.I.D.

La scadență, filele CEC au fost introduse la bancă și refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.

Procedând de o manieră asemănătoare, inculpații P.I.D. și B.P. au prejudiciat și interesele SC E.P.C. SRL Bistrița, achiziționând mărfuri în valoare totală de 76.434.300 lei.

Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că reprezentanții părților civile cu care inculpații derulaseră afacerile comerciale au avut cunoștință despre lipsa disponibilului bănesc din contul societății administrate de inculpați și, ca atare, s-a constatat că activitatea desfășurată de inculpați, astfel cum a fost ea prezentată în expozeul situației de fapt, nu se circumscrie infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., ci infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Ca urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reținerii în sarcina inculpatului B.P. a infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Și în sarcina inculpaților M.V. și P.I.D. a complicității la aceeași infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Cu referire la inculpatul M.P.S., pentru care sesizarea instanței a avut loc sub acuzația săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., constând în îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu cu consecința tulburării bunului mers al SC A.B. SA., prima instanță a constatat că activitatea desfășurată de acesta în relația cu societatea administrată de inculpați nu se circumscrie ilicitului penal, având în vedere drepturile și obligațiile care îi reveneau în calitate de director comercial, potrivit contractului individual de muncă.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul era vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 3 capitolul 4 din contract care prevedeau obligația cumpărătorului de mărfuri de a face dovada garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la banca creditoare.

S-a reținut însă că respectiva obligație de verificare a bonității cumpărătorului nu era prevăzută numai în sarcina inculpatului M.P.S., ci și a directorului economic al SC A.B. SA. Ori, la momentul încheierii contractului de vânzare cu SC G.T. SRL Baia Mare exista o scrisoare de bonitate emisă de B.P. - Maramureș, a cărei autenticitate și veridicitate fusese verificată de numitul M.C., persoană care la acea dată îndeplinea funcția de director economic la SC A.B. SA.

Tot astfel, s-a reținut că în speță nu putea fi reținută nici încălcarea dispoziției art. 5 capitolul 4 din contract care prevedea că livrarea mărfii se efectuează numai după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, rezultând că pentru mărfurile livrate către SC G.T. SRL Baia Mare în valoare de 420.000.000 lei la data de 18 noiembrie 2000, se efectuase plata la începutul lunii decembrie 2000.

De asemenea, s-a reținut că situația ulterior creată în relația contractuală dintre cele două societăți comerciale nu îi era imputabilă inculpatului M.P.S., acesta fiind obligat, prin natura funcției sale, să evite blocarea sau întreruperea activității compartimentului vânzări, obligație îndeplinită în cauză.

S-a mai reținut că inculpatului nu i se putea reproșa nici faptul de a fi încălcat dispozițiile art. 1 capitolul 4 din contract, cu referire la depășirea valorii contractului și discountul acordat societății administrate de inculpați.

S-a arătat de către instanță că valoarea produselor livrate estimată la art. 1 din contract era una maximă și avea în vedere o singură livrare efectuată în mai multe tranșe.

Sub aspectul termenelor de livrare, acestea erau termene obișnuite de livrare, prima livrare fiind singura cu termen mai lung. Durata respectivelor termene fusese însă agreată de întreaga conducere a societății, aceasta având cunoștință atât despre cuprinsul contractului, cât și despre modul de derulare a acestuia.

Discountul maxim acordat societății administrate de inculpați fusese stabilit conform listelor de prețuri în vigoare și putea varia în funcție de valoarea contractului și termenele de decontare.

Pe baza celor arătate, prima instanță a constatat că inculpatul M.P.S. nu era vinovat de încălcarea dispozițiilor contractuale stabilite prin actul încheiat cu societatea administrată de inculpați, fiind în culpă cu privire la activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, similar celorlalți reprezentanți ai părților civile din cauză.

Pe de altă parte, s-a reținut că nu a fost probată existența unei înțelegeri delictuoase între inculpatul M.P.S. și inculpații M.V. și B.P., întâlnirea acestora în orașul Iași fiind inevitabilă în condițiile derulării unor relații comerciale.

În consecință, s-a concluzionat că activitatea desfășurată de inculpatul M.P.S. în raporturile comerciale cu SC G.T. SRL Baia Mare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. și, ca atare, s-a dispus achitarea inculpatului pe temeiul de la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Corelativ, s-a dispus și achitarea inculpaților M.V. și B.P. pentru complicitate la aceeași infracțiune.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de inculpații P.I.D., M.V. și B.P., partea civilă SC A.B. SA. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Prin motivele de apel ale parchetului s-a criticat greșita achitare a inculpatului M.P.S. și a coinculpaților M.V. și B.P. în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., precum și greșita schimbare a încadrării juridice prin reținerea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în sarcina inculpaților P.I.D., M.V. și B.P.

S-a arătat că inculpații P.I.D. și B.P. erau vinovați de inducerea în eroare a reprezentanților părților civile cu care au încheiat contracte de livrare mărfuri, eliberând în schimbul produselor achiziționate cecuri în alb postdatate și pentru care nu exista acoperire bancară, cauzându-se astfel un prejudiciu total de 2.538.000.000 lei vechi.

Tot astfel, inculpatul M.V., în înțelegere cu inculpații sus-menționați, era vinovat de menținerea în eroare a reprezentanților SC A.B. SA. pe parcursul derulării raporturilor comerciale stabilite în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare, contribuind la producerea prejudiciului în valoare de 1.648.000.000 lei.

Cu referire la inculpatul M.P.S., s-a susținut că acesta nu își îndeplinise cu știință atribuțiile de serviciu referitoare la organizarea activităților comerciale, prin încălcarea mai multor clauze contractuale cuprinse în convenția de vânzare-cumpărare încheiată cu societatea administrată de inculpați.

În opinia acuzării, încălcarea clauzelor contractuale a constat în neasigurarea garanțiilor speciale privind bonitatea societății reprezentate de inculpați și disponibilitățile de plată în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale a celorlalte precedente, precum și livrarea de mărfuri peste valoarea contractuală și stabilirea unor prețuri mai mici decât cele contractuale, cu prelungirea deopotrivă a termenelor de plată.

La rândul lor, inculpații P.I.D., B.P. și M.V. au criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, invocând insuficiența probelor în acuzare, în consecință au solicitat achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție.

Partea civilă SC A.B. SA. nu a formulat critici concrete.

Prin Decizia penală nr. 127 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile declarate în cauză, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare la prima instanță.

Ulterior, prin Decizia nr. 1083 din 25 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile declarate de inculpații M.P.S., P.I.D. și M.V., casată decizia atacată și trimisă cauza pentru continuarea judecății apelurilor la Curtea de Apel Iași.

În rejudecare, a fost pronunțată Decizia penală nr. 6 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași.

Prin sus-menționata decizie, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații M.V. și B.P. și a desființat în parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu și greșita achitare a inculpaților.

Rejudecând în aceste limite,

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 04 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 10 ianuarie 2001 la 2 martie 2001.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului B.P. indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin ordonanța emisă în Dosarul nr. 119833 din 16 ianuarie 2001, precum și măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor proprietatea inculpatului M.V., indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin ordonanța emisă în Dosarul nr. 119833 din 12 ianuarie 2001.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.I.D. și partea civilă SC A.B. SA.

În esență, instanța de apel a reținut că inculpații B.P. și P.I.D. erau vinovați de inducerea în eroare a reprezentanților părților civile cu prilejul încheierii și executării contractelor comerciale, activitatea desfășurată realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și consecințe deosebit de grave, și nu emitere de cec-uri fără disponibil la tras, inculpatul M.V. fiind complice la aceeași infracțiune corespunzător ajutorului material acordat autorilor faptei.

De asemenea, s-a reținut că activitatea desfășurată de inculpatul M.P.S., cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, concretiza săvârșirea unor acțiuni și inacțiuni circumscrise conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu referire la art. 258 C. pen.

Totodată, s-a considerat că acțiunea inculpaților B.P. și M.V. constând în faptul de a-l fi determinat pe coinculpatul M.P.S. să își încalce cu știință atribuțiile de serviciu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, dispunându-se încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru respectiva infracțiune ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.

Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs inculpații.

Prin Decizia penală nr. 1115 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile, casată decizia din apel și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță a Curții de Apel Iași.

Soluția instanței de casare s-a întemeiat pe constatarea că în cauză se încălcase principiul egalității de arme prin neacordarea cuvântului procurorului în dezbaterea apelurilor inculpaților.

Pe parcursul rejudecării apelurilor s-a luat act de decesul inculpatului M.P.S. intervenit la data de 26 februarie 2010, fapt ce a determinat citarea în cauză a moștenitorilor acestuia.

În rejudecare după casare cu trimitere, prin Decizia penală nr. 43 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpații M.V. și B.P. și desființată în parte sentința atacată în latura penală și civilă a procesului, după cum urmează:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului M.P.S. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

S-a luat act că inculpatul fusese arestat preventiv în perioada 06 ianuarie 2001 - 26 martie 2001.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului M.V. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, dispunându-se ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 15 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului B.P. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 04 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.

IV. În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 10 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor aparținând inculpaților B.P. și M.V. prin ordonanțele emise în cursul urmăririi penale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.I.D. și partea civilă SC A.B. SA Iași împotriva aceleiași sentințe.

A fost respinsă cererea numiților M.M., M.A.B. și M.C.N., în calitate de moștenitori ai defunctului inculpat M.P.S., privind continuarea procesului penal.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea la Legea cecului este nelegală.

S-a reținut astfel că probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești demonstrează intenția inculpaților M.V., B.P. și P.I.D. privind inducerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale, constituite părți civile în cauză, inducere în eroare ce a avut ca scop obținerea unor foloase materiale injuste, concluzie confirmată de modalitatea concretă în care s-au derulat acțiunile inculpaților.

În acest sens, s-a reținut că intenția de prejudiciere a societăților părți civile rezultă din modalitatea concretă în care inculpații au acționat, aceștia reușind să câștige încrederea partenerilor de afaceri prin achiziționarea inițială a unor cantități mici de mărfuri pentru care se emitea o filă CEC semnată, ștampilată și postdatată, dar onorată la scadență. Ulterior, erau achiziționate cantități mult mai mari de produse pentru plata cărora se eliberau file CEC semnate, ștampilate și postdatate pentru care nu exista însă acoperire bancară. În continuare, mărfurile erau revândute la prețuri mult sub valoarea lor de achiziție, sumele obținute fiind folosite de inculpați în interes personal.

A rezultat că SC I. SRL Baia Mare, societate care s-a dovedit că obținuse autorizația de comercializare a băuturilor alcoolice imediat după achiziționarea băuturilor alcoolice de către inculpați, a cumpărat de la SC G.T. SRL Baia Mare, societatea administrată de inculpați, mărfuri la prețuri mult subevaluate față de prețul inițial de achiziție.

Astfel, societatea sus-menționată a cumpărat de la inculpați vin spumant B. la prețul de 14.800 și 16.500 lei ROL/sticlă fără TVA deși prețul minimal de livrare de la SC A.B. SA era de 29.832 lei sticla fără TVA; vin spumant M.I. la prețul de 24.800 lei ROL/sticlă fără TVA deși prețul minimal de livrare de la SC A.B. SA Iași era de 33.613 lei sticla fără TVA; vin spumant M. la prețul de 37.100 lei ROL sticla fără TVA deși prețul minimal era de 46.218 lei sticla fără TVA.

Tot astfel, SC C.C. SRL Baia Mare, prin administratorul O.S., cât și SC I. SRL, prin administrator T.V., au cumpărat de la societatea administrată de inculpați băuturi alcoolice achiziționate de la părțile civile produse de SC A.B. SA și SC V. SA la prețuri diminuate cu 40% față de valoarea prețului inițial de livrare.

De asemenea, s-a reținut că în perioada lunilor septembrie - octombrie 2000, inculpații B.P. și P.I.D. au decis să deruleze așa-zisa activitate comercială prin intermediul SC G.T. SRL Baia Mare, inculpatul B.P. având rolul de a reprezenta societatea în relațiile cu terții și cu banca în vederea efectuării de operațiuni în contul societății și de a purta negocierile cu potențialii parteneri de afaceri pentru achiziționarea de produse și revânzarea lor ulterioară în scopul obținerii unor foloase materiale injuste.

Pentru inducerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale cu privire la bonitatea firmei al cărei reprezentant era, inculpatul B.P. prezenta xerocopii ale formularului de raportare contabilă și a balanței de verificare sintetică, documente care atestau în mod nereal că SC G.T. SRL Baia Mare avea un rulaj mare de mărfuri și bani, fiind astfel solvabilă pentru achiziția de mărfuri în cantități mari.

Din verificările efectuate la Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș a rezultat că formularul de raportare contabilă folosit de inculpatul B.P. era fals, întrucât SC G.T. SRL, din evidențele fiscale rezultând că respectiva societate nu depusese raportarea contabilă la data de 30 iunie 2000, iar amprenta ștampilei de intrare din 4 septembrie 2000 aplicată pe prima pagină a formularului de raportare contabilă nu aparținea Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș.

Deopotrivă, s-a reținut că inculpații P.I.D. și B.P. erau vinovați și de prejudicierea intereselor părții civile SC V. SA Iași, respectiva societate fiind indusă în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie 2000, prin manopere dolosive, săvârșite în mod direct de inculpatul B.P.

A rezultat că, după ce inculpatul P.I.D. s-a prezentat sub o identitate nereală, inculpatul B.P. s-a prezentat la sediul SC V. SA Iași, având asupra sa așa-zisele documente contabile ale societății și care atestau în mod nereal bonitatea firmei pe care o reprezenta.

În această modalitate s-a reușit achiziționarea unor diverse sortimente de vin în valoare totală de 278.589.948 lei, mărfurile fiind achitate pe baza unei file CEC semnate, ștampilate și postdatate.

Ulterior, respectiva parte civilă a fost însă prejudiciată, cu suma totală de 805.308.224 lei, reprezentând contravaloarea sortimentelor de vin livrate imediat după scadența primei file CEC onorată la plată.

În mod similar, s-a reușit și prejudicierea părții civile SC A.B. SA., societate căreia i s-a prezentat mapa cu documentele contabile ale SC G.T. SRL Baia Mare și care a acceptat derularea unor raporturi comerciale cu societatea reprezentată de inculpați.

În baza contractului de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2000 încheiat între SC A.B. SA și SC G.T. SRL, societatea administrată de inculpați a obținut acordarea unei reduceri de 16% pentru sortimentele de băuturi alcoolice achiziționate.

Valoarea totală a contractului a fost stabilită la 1.200.000.000 ROL, cu condiția pentru societatea cumpărătoare de a face dovada garanției speciale anticipate prin acreditiv, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil. Termenul de plată a fost stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării, mărfurile urmând a fi predate numai după ce se dovedea că societatea cumpărătoare achitase în totalitate contravaloarea facturilor precedente.

Ca și în cazurile precedente, prima livrare de mărfuri, în valoare de 204.337.134 ROL a fost achitată în baza filei CEC semnată, ștampilată și postdatată.

Ulterior, inculpații au achiziționat cantități mai mari de mărfuri pentru care filele CEC emise în schimb, semnate, ștampilate și postdatate au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului bănesc.

Ca împrejurări ale comiterii faptei, s-a reținut că inculpații M.V., B.P. și P.I.D. au obținut livrarea mai multor produse de la SC A.B. SA, în valoare considerabilă, cu aportul coinculpatului M.P.S., director comercial al societății furnizoare, interesat la rândul său de obținerea unor beneficii materiale de la inculpați, necesare participării la privatizarea SC A.B. SA.

Inculpatul M.P.S. a acceptat să livreze sortimente de vin ușor vandabile și cu mult peste valoarea contractului către societatea administrată de inculpați.

De asemenea, inculpatul M.P.S. a acordat un discount de 8% față de prețul de livrare stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare și a prelungit termenul de plată la 35 zile de la data livrării față de 24 zile, conform contractului.

Pentru mărfurile livrate societății administrate de inculpați la data de 9 decembrie 2000 și 12 decembrie 2000 în valoare de 700.916.057 ROL și, respectiv, de 398.079.169 ROL, au fost eliberate file CEC semnate, ștampilate și postdatate, file CEC care au fost însă refuzate la plată pentru lipsa totală a disponibilului bănesc.

În fine, s-a reținut că inculpații P.I.D. și B.P. erau vinovați și de prejudicierea SC E.P.C. SRL Bistrița, societate de la care au achiziționat mărfuri la data de 15 decembrie 2000 și 18 decembrie 2000, în valoare de 22.920.500 ROL și, respectiv, de 76.434.300 ROL și pentru care nu au făcut decât o plată parțială în sumă de 15.000.000 ROL, pentru diferență eliberându-se două file CEC refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.

Pe baza probelor administrate în cauză a rezultat că prin activitatea infracțională desfășurată de inculpați au fost cauzate prejudicii importante părților civile, SC V. SA Iași în valoare de 805.308.224 ROL, SC A.B. SA în valoare de 1.648.786.275 ROL și SC E.P.C. SRL Bistrița, 84.354.800 ROL.

În consecință, instanța de apel a constatat că activitatea desfășurată de inculpații B.P. și P.I.D. se circumscrie infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceștia participând în mod direct sau indirect, singuri sau în participație cu coinculpatul M.V. la cauzarea unor prejudicii importante părților civile SC V. SA Iași, SC A.B. SA și SC E.P.C. SRL Bistrița.

Corelativ, s-a reținut că activitatea desfășurată de inculpatul M.V. care, în cursul lunii decembrie 2000, în înțelegere cu coinculpații P.I.D. și B.P., a participat la inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților părții civile SC A.B. SA, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu în valoare de 1.648.786.275 ROL, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, instanța de apel a constatat nelegalitatea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților din cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, comisă în participație de inculpații M.P.S. - autor, B.P. și M.V. - instigatori.

În sarcina inculpatului M.P.S. s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 4 cap. 4 din contractul de livrare privind obligația cumpărătorului de a fi făcut dovada garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la banca creditoare prin acreditiv, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil, precum și a dispozițiilor art. 5 cap. 4 din contract referitoare la livrarea de mărfuri în continuare numai după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, cât și a dispozițiilor art. 1 cap. 4 din contract, în legătură cu majorarea cantității de produse livrate peste valoarea contractului fără acordul celorlalte persoane din conducerea societății și reducerea prețului de achiziție a produselor comercializate, cu 9% față de prețurile stabilite prin art. 1 cap. 3 din contract.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul M.P.S. era vinovat și de încălcarea dispozițiilor art. 4 cap. 4 din contract privind termenul de plată scadent, stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării mărfurilor achiziționate.

Pe cale de consecință, a fost reținută și vinovăția inculpaților B.P. și M.V. care, prin ajutorul material promis, l-au determinat pe coinculpatul M.P.S. să își încalce atribuțiile de serviciu în relația comercială desfășurată cu SC G.T. SRL Baia Mare.

Ca urmare, numai în limitele arătate, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații M.V. și B.P. și desființată hotărârea primei instanțe.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpații B.P., P.I.D. și M.V.

Prin recursul procurorului, invocându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 14 C. proc. pen., decizia instanței de apel a fost criticată pentru greșita individualizare în cuantum a pedepselor aplicate inculpaților B.P., P.I.D. și M.V., susținându-se, pe de o parte, că în motivarea considerentelor nu au fost indicate și justificate împrejurările care au condus la reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, iar pe de altă parte, pedepsele astfel cum au fost stabilite erau prea blânde raportat la gravitatea faptei comise și periculozitatea socială a inculpaților.

Prin recursul inculpatului B.P. s-a criticat greșita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, susținându-se că activitatea desfășurată în cadrul relațiilor comerciale stabilite cu reprezentanții părților civile se circumscrie exclusiv infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, având în vedere inexistența oricărei intenții privind prejudicierea părților civile. Societățile comerciale implicate în derularea raporturilor contractuale aveau cunoștință despre lipsa disponibilului bănesc la momentul emiterii filelor CEC fără acoperire bancară, respectivele instrumente de plată constituind doar mijlocul de garantare a executării obligațiilor de plată la scadență.

Ca atare, s-a susținut că acțiunile inculpatului vizând emiterea filelor CEC cu o scadență ulterioară eliberării acestora și fără acoperire bancară se încadrează în dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, infracțiune pentru care se împlinise însă termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, motivele de recurs au fost suplimentate prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 12 și 14 C. proc. pen.

Critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. a fost susținută în raport de nelegala compunere a instanței în apel, prin includerea în complet a unuia dintre judecătorii care participaseră la soluționarea anterioară a cauzei și care pronunțase decizia casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a arătat că respectivul membru al completului de judecată era incompatibil să participe la rejudecarea cauzei în apel după casarea cu trimitere, acesta exprimându-și anterior părerea cu privire la temeinicia acuzațiilor.

Pe de altă parte, nelegala compunere a instanței în apel a fost invocată și pentru viciul decurgând din încălcarea principiului continuității completului de judecată învestit inițial cu soluționarea apelurilor declarate în cauză.

De asemenea, nelegalitatea deciziei din apel a fost susținută și în raport de greșita apreciere că activitatea desfășurată de inculpat în relația cu SC A.B. SA constituie instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de directorul comercial, M.P.S.

S-a arătat că inculpatul B.P. nu realizase nici un demers care să poată fi calificat ca act de instigare la încălcarea atribuțiilor de serviciu din partea directorului comercial al SC A.B. SA, inițiativa modificării clauzelor contractuale în baza cărora au fost efectuate livrările de produse în luna decembrie 2000 aparținând exclusiv reprezentantului părții civile.

S-a mai arătat că inculpatul B.P. nu a făcut decât să participe la negocieri de pe poziția societății comerciale pe care o reprezenta, fără a se fi folosit manopere dolosive sau alte asemenea mijloace.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru inculpat.

La rândul său, inculpatul P.I.D., argumentând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a susținut că încheierea contractelor comerciale nu a urmărit prejudicierea părților civile și nici nu a avut vreo contribuție la stabilirea respectivelor raporturi contractuale.

A fost invocată în acest sens insuficiența probelor în acuzare și grava eroare săvârșită de instanța de apel în stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpatului.

În consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului P.I.D. conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Și prin recursul inculpatului M.V. au fost formulate critici circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 18 C. proc. pen., susținându-se că fapta pentru care a fost condamnat fusese greșit încadrată în dispozițiile art. 215 C. pen., aceasta realizând formal conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar activitățile pe care le-a desfășurat în relația cu SC A.B. SA nu concretizează săvârșirea unor acte materiale de fraudare a intereselor părții civile ori de instigare la pretinsul abuz în serviciu reținut în sarcina directorului comercial M.P.S.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților B.P., P.I.D. și M.V. sunt fondate, în limita considerentelor ce urmează:

Contrar susținerilor formulate în apărare, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut corect starea de fapt, stabilind corespunzător probatoriului administrat că inculpații B.P., P.I.D. și M.V. erau vinovați de inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale cu care a încheiat raporturi contractuale cu privire la îndeplinirea obligațiilor de plată ce le reveneau pentru produsele achiziționate.

A rezultat că activitatea legată de încheierea convențiilor de livrare de mărfuri desfășurată de inculpați în perioada noiembrie - decembrie 2000 s-a realizat prin intermediul SC G.T. SRL Baia Mare, societate beneficiară a produselor achiziționate și care fusese înființată de inculpații P.I.D. și B.P. în scopul obținerii unor foloase materiale injuste.

Deși inculpații au contestat caracterul fraudulos al convențiilor încheiate și intenția de prejudiciere a părților civile implicate în derularea raporturilor comerciale, Înalta Curte constată că probele administrate în cursul procesului penal demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost condamnați.

În esență, inculpatul P.I.D. a susținut că nu a participat la stabilirea relațiilor contractuale cu niciuna dintre societățile păgubite și nici nu a emis vreun instrument de plată din cele folosite la achiziționarea mărfurilor livrate.

Înalta Curte constată însă că inculpatul nu a adus nici un element convingător în susținerea acestor afirmații, de natură a face credibilă apărarea formulată.

Dimpotrivă, probele administrate și celelalte împrejurări de fapt demonstrează că acest inculpat a inițiat și cooptat și pe ceilalți doi inculpați în desfășurarea activității infracționale, participând direct sau indirect la acțiunile vizând inducerea în eroare a societăților comerciale furnizoare de mărfuri și, chiar dacă nu a săvârșit nemijlocit acte concrete de inducere în eroare în cazul tuturor părților vătămate, contribuția sa există și se circumscrie infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

S-a stabilit că inițiativa înființării SC G.T. SRL Baia Mare a aparținut inculpatului P.I.D., acesta fiind cel care s-a prezentat la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș cu documentele necesare eliberării autorizațiilor de funcționare și a ridicat personal autorizațiile de comercializare a băuturilor alcoolice.

La scurt timp după obținerea autorizațiilor, același inculpat a demarat activitatea infracțională implicând și inculpații B.P. și M.V. în schimbul obținerii de către aceștia din urmă a unor procente din foloasele materiale preconizate.

De altfel, prin declarațiile formulate în cauză, inculpații B.P. și M.V. au confirmat că inculpatul P.I.D. a coordonat activitatea infracțională, identificând și obținând închirierea unui spațiu de depozitare pentru mărfurile achiziționate, precum și autorizațiile de comercializare a băuturilor alcoolice.

În același sens este și declarația martorei L.E. care a confirmat prezența inculpatului P.I.D. la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș în vederea obținerii respectivelor autorizații.

Inculpatul P.I.D. nu s-a implicat voit în negocierile propriu-zise cu cele trei societăți comerciale în vederea încheierii contractelor de livrare mărfuri, toate acestea pentru a-și asigura anonimatul și a se sustrage răspunderii penale.

A rezultat însă că în cazul SC V.A. SA Iași, inculpatul P.I.D. a luat legătura telefonic cu martorul B.C. și, atribuindu-și o identitate falsă și o calitate nereală, a purtat o primă discuție în vederea achiziționării de mărfuri în numele SC G.T. SRL Baia Mare.

Activitatea infracțională desfășurată în dauna societăților comerciale a fost dirijată și sprijinită în mod efectiv de inculpatul P.I.D.

Potrivit înțelegerii intervenite între inculpați, achiziționarea de mărfuri de la societățile comerciale păgubite trebuia să se facă inițial într-o cantitate mai mică și în baza unor CEC-uri pentru care exista disponibilul bănesc necesar, după care, având deja câștigată încrederea reprezentanților părților civile, să se solicite livrarea unor cantități mai mari de mărfuri pe baza unor CEC-uri fără acoperire bancară, în această modalitate, folosindu-se și documente contabile ce atestau în mod nereal o altă situație financiară decât cea avută în realitate de SC G.T. SRL Baia Mare, acțiuni săvârșite în mod nemijlocit de inculpatul B.P., s-a reușit prejudicierea părților civile SC A.B. SA, SC V. SA Iași și SC E.P.C. SRL Bistrița cu sume importante de bani, acestea primind în schimbul mărfurilor livrate file CEC fără acoperire bancară.

Un alt element care conturează intenția de inducere în eroare, în a cărei concretizare inculpații au acționat în relațiile comerciale stabilite cu părțile civile, este împrejurarea că mărfurile achiziționate au fost revândute de inculpați la prețuri cu mult inferioare celor de livrare.

Acest fapt este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar de către SC I. SRL Baia Mare și SC C.C. SRL Baia Mare, societăți care au achiziționat băuturi alcoolice de la SC G.T. SRL Baia Mare.

Și contribuția inculpatului M.V. este dovedită în cauză, acesta participând direct la negocierile purtate în vederea achiziționării mărfurilor de la SC A.B. SA, după prima livrare, contribuția concretă adusă de acest inculpat, ca și cea avută de coinculpatul B.P., au fost pe larg detaliate în considerentele deciziei instanței din apel în corelație cu probele administrate în proces.

Toate aceste elemente cu relevanță asupra încadrării juridice și a vinovăției inculpaților au fost corect observate și reținute de instanța Curții de Apel Iași, mai puțin cel decurgând din faptul că reprezentanții părților civile acceptaseră primirea unor file CEC cu dată ulterioară de emitere.

S-a stabilit că filele CEC eliberate de inculpatul B.P. erau postdatate prin menționarea unei date ulterioare a scadenței obligației de plată.

Or, în aceste condiții, nu se poate vorbi despre emiterea unor file CEC cu toate mențiunile obligatorii cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934 pentru a fi incident alin. (4) al art. 215 C. pen. reținut în încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpații au fost condamnați prin decizia instanței de apel.

Ca urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., Înalta Curte va înlătura reținerea alin. (4) din încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 215 C. pen., urmând ca răspunderea penală a inculpaților P.I.D. și B.P. să fie angajată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere numărul actelor materiale comise în realizarea hotărârii infracționale unice și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul M.V., corespunzător contribuției avute la prejudicierea părții civile SC A.B. SA.

Corelativ, va fi înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului M.V. la repararea prejudiciilor cauzate părților civile SC V. SA Iași și SC E.P.C. SRL Bistrița dispusă prin hotărârea primei instanțe și menținută prin decizia instanței de apel, societăți comerciale la a căror prejudiciere inculpatul nu a avut nicio implicare directă sau indirectă.

Eliberarea filelor CEC cu o dată scadentă ulterioară nu a reprezentat decât mijlocul fraudulos care a asigurat inducerea în eroare a societăților părți vătămate, eliberarea filelor CEC constituind o garanție pentru executarea obligațiilor de plată, având în vedere consecințele produse asupra emitentului prin introducerea la plată a unei file CEC fără acoperire bancară.

Cu alte cuvinte, prin emiterea filelor CEC, părțile civile au fost încredințate că își vor primi la termen sumele de bani cuvenite pentru mărfurile livrate către inculpați.

Ca urmare, numai în aceste limite, recursurile inculpaților B.P., P.I.D. și M.V. vor fi admise, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casate în parte hotărârile pronunțate în cauză și, în rejudecare, va fi înlăturat alin. (4) reținut în încadrarea juridică prevăzută de art. 215 C. pen. și înlăturată obligația de plată a despăgubirilor materiale către părțile civile SC V. SA Iași și SC E.P.C. SRL Bistrița stabilită în sarcina inculpatului M.V.

Procedând la o nouă individualizare a pedepselor, cu observarea criteriilor generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte va ține seama de împrejurările în care a fost desfășurată activitatea infracțională și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Astfel, va fi avută în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, caracterul și importanța valorilor sociale încălcate prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și forma și gradul de vinovăție.

Pe de altă parte, va fi evaluată conduita inculpaților înainte și după comiterea faptelor.

Pentru inculpații P.I.D. și B.P. se reține că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o conduită corespunzătoare în societate.

Deopotrivă, va fi reținută atitudinea parțial nesinceră a inculpaților, dar și faptul că s-au prezentat la termenele de judecată acordate pe parcursul procesului penal.

Totodată, nu poate fi omisă valoarea deosebită a prejudiciilor cauzate părților civile, repercusiunile produse asupra activității comerciale desfășurate și faptul neacoperirii acestora, dar nici intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptelor și până în prezent.

Această ultimă împrejurare se apreciază ca fiind de natură a atenua impactul acțiunilor în conștiința socială și de a îndreptăți inculpații, afectați de incertitudinea situației lor juridice o perioadă considerabilă de timp, să obțină un regim sancționator mai blând.

În opinia Înaltei Curți, toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operațiunea de individualizare a pedepsei și în aprecierea periculozității sociale pe care o prezintă inculpații, justificând stabilirea unor pedepse de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru inculpații P.I.D. și B.P. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru inculpatul M.V., toate cu executare în regim de detenție, modalitate ce se învederează a asigura reeducarea inculpaților și prevenirea generală.

În ceea ce privește îndeplinirea formală a conținutului constitutiv al instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. analizată în corelație cu acțiunile materiale întreprinse de inculpații B.P. și M.V., Înalta Curte își însușește în totalitate observațiile și considerațiile formulate de instanța de apel în cuprinsul deciziei pronunțate.

Apărarea a susținut că inculpații nu au făcut decât să participe la negocieri de pe poziția societății comerciale pe care o reprezentau în relația cu SC A.B. SA, fără să fi determinat încălcarea în vreun fel a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau angajatului M.P.S.

Nu se contestă însă caracterul păgubitor al relației contractuale stabilite de SC G.T. SRL Baia Mare cu SC A.B. SA și nici încălcarea atribuțiilor de serviciu ale directorului comercial M.P.S. prin modificarea clauzelor contractuale inițiale.

Așa cum bine a subliniat instanța de prim control judiciar, M.P.S. încălcase mai multe dispoziții contractuale prin livrările de mărfuri efectuate la 9 decembrie 2000 și, respectiv, 12 decembrie 2000 către societatea administrată de inculpați.

S-a reținut astfel încălcarea dispozițiilor art. 4 cap. 4 din contractul de livrare privind obligația cumpărătorului de a fi făcut dovada garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la banca creditoare prin acreditiv, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil, precum și a dispozițiilor art. 5 cap. 4 din contract referitoare la livrarea de mărfuri în continuare numai după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, cât și a dispozițiilor art. 1 cap. 4 din contract, în legătură cu majorarea cantității de produse livrate peste valoarea contractului fără acordul celorlalte persoane din conducerea societății și reducerea prețului de achiziție a produselor comercializate, cu 9% față de prețurile stabilite prin art. 1 cap. 3 din contract.

De asemenea, s-a reținut că M.P.S. era responsabil și de încălcarea dispozițiilor art. 4 cap. 4 din contract privind termenul de plată scadent, stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării mărfurilor achiziționate.

Toate aceste neregularități care conturează îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul însărcinat cu urmărirea modului de respectare a contractelor de livrare și inițierea demersurilor necesare încasării debitelor restante au fost subsecvente discuțiilor purtate între cei doi inculpați și respectivul angajat al SC A.B. SA.

Rezultă astfel că încălcarea dispozițiilor contractuale de către M.P.S. și inclusiv a atribuțiilor sale de serviciu au fost generate de activitatea de instigare a inculpaților B.P. și M.V., aceștia fiind direct interesați să obțină mărfuri de o valoare importantă de la partea civilă SC A.B. SA, fără să achite și contravaloarea acesteia.

Chiar dacă inițiativa depășirii clauzelor contractuale a aparținut lui M.P.S., prin acceptul dat de inculpați înainte de materializarea acțiunilor păgubitoare pentru partea civilă, aceștia au întărit convingerea funcționarului de a acționa, determinându-l astfel să săvârșească acte de serviciu incompatibile cu interesul societății pe care o reprezenta.

Ca urmare, nici această critică nu este întemeiată, constatându-se că în mod corect instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestor doi inculpați, împlinindu-se - raportat la data comiterii faptei, termenul de prescripție a răspunderii penale.

Tot astfel, Înalta Curte nu a primit nici critica referitoare la nelegala compunere a instanței la soluționarea cauzei în apel.

Actele dosarului confirmă că membrul completului de judecată care a pronunțat decizia casată în primul ciclu procesual nu a participat la rejudecarea apelurilor după casarea cu trimitere la aceeași instanță.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul în caz, incompatibilitate atrasă de participarea la soluționarea cauzei în primul ciclu procesual.

Prin urmare, în condițiile în care a fost acceptată retragerea de la judecată a magistratului care participase la soluționarea cauzei în primul ciclu procesual, nu se poate vorbi despre posibilitatea legală ca același complet care soluționase cauza în primul ciclu procesual să judece procesul și după casarea cu trimitere spre rejudecare, spre a se respecta continuitatea completului de judecată, cum fără temei s-a invocat de către apărare.

În raport de toate cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de inculpații P.I.D., B.P. și M.V., urmând a fi casate ambele hotărâri pronunțate în cauză, în limita considerentelor arătate.

Va constata că prin Încheierea nr. 2925 din 5 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei pronunțate în apel.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații B.P., P.I.D. și M.V. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 8 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Iași și, în rejudecare:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului B.P. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul B.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului P.I.D. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul P.I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. reținută în sarcina inculpatului M.V. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 83 C. pen. dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea și executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul M.V. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului M.V. la plata despăgubirilor civile acordate părților civile SC V. SA și SC E.P.C. SRL Bistrița prin hotărârea primei instanțe.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Constată că prin Încheierea nr. 2925 din 5 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2773/1/201, s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva aceleiași decizii.

Sumele de câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B.P., P.I.D. și M.V., până la prezentarea avocaților aleși, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2012.

Procesat de GGC - NN