Telecom equipment noise pollution liability and cassation inadmissibility for factual errors under art. 304(9) C. proc. civ.

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, reține următoarele:

Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin sentința civilă nr. 23/74 din data de 5 decembrie 2011, a respins cererea de chemare m judecată formulată de reclamanții L.J. și L.L. cu motivarea că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile instituite de art. 998 și urm. Codul Civil, aplicabil speței potrivit art. 5 și 223 din Legea nr. 71/2011.

Prin decizia civilă nr. 200 de Ia 20 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V a civilă, a admis apelul formulat de reclamanți, a modificat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta SC R. SA la ridicarea echipamentului centrală telefonică, amplasat Ia 50-70 cm de proprietatea reclamanților, situată în Snagov, str. Florilor, reținând că probele administrate în speță, respectiv expertiza extrajudiciară și declarațiile martorilor, stabilesc fapta ilicită a intimatei constând în poluarea fonică, impunându-se restabilirea condițiilor de mediu.

Împotriva acestei decizii» pârâta SC R. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și, reținând cauza spre rejudecare, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate, invocând drept motive de nelegalitate 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor c!e recurs, pârâta a învederat că instanța a interpretat greșit înscrisul denumit „studiul nivelului de zgomot la proprietatea din str. Florilor, comuna Snagov, sat Snagov, județ Ilfov”, deoarece acesta nu identifică nivelul de zgomot produs de echipamentul în cauză și nu a reținut că echipamentul în cauză funcționează conform parametrilor tehnici normali, având toate autorizările și certificările necesare, atât în ceea ce privește funcționarea, cât și amplasarea acestuia.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept invocat, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru amatoarele considerente;

Din examinarea recursului formulat, Înalta Curte reține că recurenta a dezvoltai exclusiv critici asupra unor elemente ce țin de administrarea și interpretarea probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În atare situație, argumentele expuse nu vor fi analizate, având în vedere că instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în condițiile în care punctele 10 și 11 ale articolului anterior menționat, care permiteau verificai ea hotărârii recurate sub acest aspect, au fost abrogate prin Legea nr. 9/2005 si respectiv O.U.G. nr. 133/2000.

Potrivi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.”

Astfel, nu pot fi reținute susținerile reclamantei, în sensul că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile privind valoarea probantă a înscrisurilor depuse de intimații în susținerea acțiunii introductive, principiul rolului activ al judecătorului fiind limitat de principiul disponibilității, în raport de care rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt este limitat la cele ce formează obiectul pricinii supuse judecății, instanța neputând iniția cereri pe seama părților în litigiu, fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost învestită, astfel cum acestea au fost formulate.

De altfel, SC R. SA nu indică probele necesar a fi fost administrate în cauză, limitându-se la a afirma că echipamentul de telecomunicații ce formează obiectul prezentei cauze funcționează conform parametrilor tehnici normali ai unui astfel de echipament, nefiind necesar emiterea unui aviz de specialitate de către A.P.M. Ilfov la momentul instalării acestuia, fără a observa că ceea ce au contestat intimații a fost zgomotul asurzitor făcut de acest echipament ulterior instalării acestuia.

Nu în ultimul rând trebuie reținut că pentru a fi în ipoteza a doua a art.304 pct. 9 C. proc. civ., ar fi fost necesar ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului să Ie ti dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, situații care nu se regăsesc în speță.

Sub aspectul incidenței în cauză a dispozițiilor ari 494 C. civ., Înalta Curte reține că aceste dispoziții au fost invocate pentru prima dată în fata instanței de recurs, or, formularea de cereri noi în acest stadiu procesual echivalează cu o încălcare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei civile nr. 200 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta să achite intimaților în solidar suma de 1.000 Iei cheltuieli de judecată conform documentului justificativ depus la fila 31 dosar ÎCCJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei civile nr. 200 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civila

Obligă recurenta să Ie achite intimaților L.J. și L.L. în solidar suma de 4.500 lei cheltuieli de judecata.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.