Statutory limits on municipal allowances and time-barred appeal in administrative audit litigation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Sinești, prin primar H.P. a formulat contestație împotriva încheierii nr. VI 282 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul de Coordonare a verificărilor bugetelor unității administrativ teritoriale, la data de 06 iulie 2011, prin care i-a fost respinsă contestația depusă împotriva Deciziei nr. 70 din 21 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Iași.

A arătat reclamanta că prin aceste acte administrative le-au fost imputate angajaților primăriei sume de bani ca fiind sporuri încasate necuvenit, printre care și cel de 25 % spor dispozitiv și sporul pentru condiții vătămătoare ce au fost acordate din fonduri proprii, în urma unei hotărâri de consiliu local și a Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002, coroborat cu Ordinul MAI nr. 496/2003, încălcându-se în acest mod și prevederile Legii nr. 330/2009 aplicată cu ocazia reîncadrării în noul sistem de salarizare a personalului primăriei.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 307 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Iași – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Sinești în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că așa cum rezultă din cele reținute de organul de control în considerentele încheierii Curții de Conturi în litigiu, sporurile au fost acordate cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.

Referitor la indemnizația de dispozitiv acordată întregului personal al instituției, s-a reținut că dispozițiile art. 1 al Legii nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, se aplică doar personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

În opinia instanței fiind o lege specială este indubitabil că prevederile acesteia se referă numai la categoriile de personal expres prevăzute în textul legii la art. 13, și anume la cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, și nu pot fi aplicate altor categorii de personal.

S-a mai reținut că indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază nu poate fi acordată întregului personal din administrația publică, ci numai personalului prevăzut la art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare, instanța a reținut că în anul 2009 acest spor a fost reglementat de art. 16 din O.G. nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarii publici, și de art. 14 din O.G. nr. 10/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul contractual.

Potrivit acestora, sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă angajaților care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau instalații de bruiaj.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Sinești.

Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentința nr. 307 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost comunicată reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială la data de 5 decembrie 2011, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 38 din dosarul Curții de Apel Iași).

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași la data de 22 decembrie 2011, (fila 2 din prezentul dosar), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Universitatea Administrativ Teritorială Sinești împotriva sentinței nr. 307 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași – Secția de contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2012.