Extradition for cross-border drug import: refusal to accept safety claims by the requesting state as a legal impediment to surrender.

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 31 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3382/2003, Curtea de Apel București, secția I penală, în conformitate cu prevederile Tratatului de extrădare dintre R O M Â N I A și Statele Unite ale Americii din 23 iulie 1924 și ale Legii române de extrădare nr. 296/2001 a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii și a dispus extrădarea numitului D.O., cetățean israelian și american, în S.U.A.

A fost menținută arestarea provizorie a acestuia până la extrădare și a fost computată arestarea provizorie de la 28 august 2003, până la data predării către autoritățile din Statele Unite ale Americii. S-a mai dispus ca onorariul interpretului să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele acestei sentințe, curtea de apel a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că împotriva numitului O.D., cetățean israelian și american, s-a emis mandat de arestare preventivă la data de 7 august 2003, de către judecătorul S.V.W. din cadrul Tribunalului Districtual al S.U.A., Districtul Central al Californiei, pentru a răspunde la rechizitoriul în care este acuzat de încălcarea Capitolului 21 al Codului Penal al S.U.A., secțiunile 952 și 963, conspirație de a importa ecstasy.

În urma anchetei efectuate de Divizia Los Angeles a Biroului de Imigrație și Pază Vamală (I.C.E.) a rezultat că, în luna mai 2002, O.D. împreună cu alte persoane au introdus pe teritoriul S.U.A. cantitatea de 12,86 kg ecstasy, în vederea comercializării.

La 13 decembrie 2002, o Înaltă curte federală cu jurați, întrunită în Districtul Central al Californiei a emis un rechizitoriu cu 4 capete de acuzare împotriva lui D.O.: conspirație în vederea importului de M.D.M.A. (21 USC, secțiunile 963, 952 („a”) și 960); import de M.D.M.A. (21 USC, secțiunile 846 și 841, („a”), (1); posesie cu intenția de a distribui M.D.M.A. (21 USC, secțiunea 841 („a”), (1).

La 3 februarie 2003, D.O. a pledat vinovat în fața judecătorului S.V.W. de la Tribunalul Districtual S.U.A. cu privire la capul de acuzare nr. 1 al rechizitoriului, care-l acuză de conspirație pentru importul de M.D.M.A. și a fost pus în libertate. D. urma să fie judecat pentru această infracțiune la data de 22 septembrie 2003, dar în luna iulie 2003, D. a fugit din S.U.A., motiv pentru care judecătorul W. a emis mandatul de arestare din 7 august 2003.

Așa cum rezultă din statutele aplicabile celor 4 capete de acuzare, pedeapsa maximă pentru faptele imputabile lui O.D. este închisoarea până la 20 ani.

Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile privitoare la dubla incriminare, la gravitatea pedepselor, la persoana extrădabilă, competență și procedură, prevăzute de Tratatul de extrădare dintre R O M Â N I A și S.U.A. din 23 iulie 1924 și cele prevăzute de Legea română privind extrădarea nr. 296/2001.

La interogatoriul luat lui D.O., în prezența unui apărător ales și a unui interpret de limbă engleză, acesta a declarat că nu este de acord cu extrădarea sa întrucât a semnat o înțelegere secretă de colaborare cu Districtul Central al Californiei (U.S.A.O.). A mai susținut că a fost obligat să părăsească teritoriul S.U.A. de persoane necunoscute, dar că intenționa să se prezinte la termenul de judecată din 22 septembrie 2003, în fața Tribunalului Districtual S.U.A., Districtul Central al Californiei, Los Angeles.

În final, curtea de apel a dispus extrădarea numitului O.D. în S.U.A, menținând arestarea provizorie până la extrădare și a computat arestarea de la data de 28 august 2003, până la data predării către autoritățile din S.U.A.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs.

În ședința de judecată de astăzi, 13 noiembrie 2003, recurentul a depus motivele de recurs. În esență, a susținut că extrădarea sa în Statele Unite ale Americii îi pune viața în pericol, deoarece este urmărit de mafia israeliană, în rândurile căreia s-a infiltrat, în urma unui acord încheiat cu autoritățile americane de combatere a traficului de droguri și de anihilare a grupurilor mafiote de traficanți de droguri. A mai susținut că ulterior a fost deconspirat și sechestrat de mafie, dus în Mexic și supus unor presiuni psihice pentru a părăsi S.U.A.

Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 4 din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, sunt supuse extrădării persoanele a căror predare este solicitată de un alt stat în care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse penale.

Această condiție pentru extrădare, care se referă la persoana extrădatului, prevăzută de legea română de extrădare, este îndeplinită în speță, întrucât s-a dovedit de autoritățile judiciare din S.U.A., care au solicitat extrădarea, că O.D. a fost trimis în judecată penală prin rechizitor pentru săvârșirea unor infracțiuni și urmează a fi judecat de un tribunal districtual din S.U.A.

Curtea mai constată, de asemenea, că sunt întrunite și condițiile privitoare la fapte [(existând o dublă incriminare, în R O M Â N I A faptele realizând elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)], privitoare la pedeapsă (prevăzute în art. 12 - 14 din Legea nr. 296/2001), precum și a acelora privitoare la competență și procedură (secțiunea a 4-a și a 5-a din Legea nr. 296/2001).

Persoana extrădată nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la extrădare, respectiv a acelora prevăzute în art. 5 alin. (2) din Legea română nr. 296/2001 privind extrădarea, deoarece predarea acesteia nu este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, din cauza vârstei sau a stării de sănătate.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi adevărate susținerile sale referitoare la urmărirea sa în S.U.A. de către mafie, acestea ar pleda pentru extrădarea sa în stare de arest provizoriu, iar nu pentru respingerea cererii de extrădare, în acest mod inculpatul fiind mai apărat de autoritățile judiciare americane. Totodată, deși extrădatul s-a opus admiterii cererii și predării sale autorităților judiciare americane, a susținut că intenționa să se prezinte la termenul din 22 septembrie 2003, fixat de judecătorul S.V.W. pentru judecarea sa. Or, prin extrădare se asigură tocmai prezența și participarea sa la propria cauză penală, finalitate urmărită și de extrădat.

Înalta Curte, constatând că au fost îndeplinite toate condițiile pentru extrădare prevăzute, atât de Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, precum și de Tratatul de Extrădare dintre R O M Â N I A și S.U.A. din 23 iulie 1924, iar motivele de recurs nu au pus în relief existența unor impedimente legale de extrădare, ci, dimpotrivă au confirmat temeinicia hotărârii primei instanțe, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.D.

Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă engleză va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.O. împotriva sentinței penale nr. 62 din 31 octombrie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2003.