Pardon inapplicability for evasion of prison sentence execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor’s appeal in cassation, quashed the lower court’s decision, and dismissed the convicted person’s objection to execution, thereby upholding the validity of the original 6-month prison sentence for embezzlement. The dispute concerned whether a general pardon granted under Law No. 543/2002 should apply to a convicted individual who had been issued an execution warrant in 2000 but subsequently evaded execution by fleeing to Italy and placing himself on the general wanted list. The decisive legal basis was Article 6 of Law No. 543/2002, which explicitly excludes from pardon those who have not commenced serving their prison sentence because they evaded execution; the Court held that the convict’s failure to present himself to the court or prison constituted such evasion, rendering him ineligible for the leniency measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 2151 alin. (1) C. pen, art. 410 alin. (2) C. proc. pen, art. 6 din Legea nr. 543/2002; Pardon inapplicability for evasion of prison sentence execution: Întrucât, potrivit art. 6 din Legea nr. 543/2002 grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii, deoarece s-au sustras de la executare, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa sentința atacată și a se respinge contestația la executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 72 din 5 februarie 2003 a Judecătoriei Panciu, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul C.M. și în baza art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 650 din 30 decembrie 2000 a Tribunalului Vrancea pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei sentințe, definitivă prin neapelare, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare în baza art. 410 alin. (2) C. proc. pen., susținând că a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei, astfel că era exceptat de la grațiere, conform art. 6 din Legea nr. 543/2002.
Recursul în anulare este fondat.
Din dosarul cauzei, rezultă că în vederea executării pedepsei de 6 luni închisoare s-a emis mandat de executare la data de 22 noiembrie 2000 care, însă, nu a putut fi adus la îndeplinire, deoarece condamnatul s-a sustras de la executare, motiv pentru care a fost dat în urmărire generală prin Ordinul I.G.P. 5136074 din 14 februarie 2001.
În această perioadă, inculpatul a plecat din România, aflându-se în ultimul timp în Italia, unde a așteptat soluționarea favorabilă a contestației la executare, neprezentându-se deci nici la instanța de judecată.
Întrucât, potrivit art. 6 din Legea nr. 543/2002 grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii, deoarece s-au sustras de la executare, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa sentința atacată și a se respinge contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 72 din 5 februarie 2003 a Judecătoriei Panciu.
Casează sentința penală atacată și în fond, respinge contestația la executare formulată de condamnatul C.M.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 12 noiembrie 2003.