Rejection of reduced re-individualization of sentence for violent theft based on concrete social dangerousness outweighing lack of prior record
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' conviction and sentencing, and ordered the defendant to pay state judicial costs of 1,400,000 lei while deducting the pre-trial detention period from the sentence. The case involved a criminal appeal against a conviction for aggravated robbery (theft with violence) committed in February 2002, where the defendant challenged the sentence as excessive; the appellate and supreme courts found the original individualization of the penalty correct. The decisive legal basis was the application of the mandatory individualization criteria under Article 72 of the Penal Code, which allowed the first instance to mitigate the sentence to the statutory minimum due to lack of prior record and sincere procedural attitude, while simultaneously maintaining the severity based on the concrete social dangerousness of the violent act, thereby rejecting the request for further reduction as unfounded under Article 385(15) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, art.88 din Codul penal, art.192 alin.2 din Codul penal; Rejection of reduced re-individualization of sentence for violent theft based on concrete social dangerousness outweighing lack of prior record: The case involved a criminal appeal against a conviction for aggravated robbery (theft with violence) committed in February 2002, where the defendant challenged the sentence as excessive; the appellate and supreme courts found the original individualization of the penalty correct. The decisive legal basis was the application of the mandatory individualization criteria under Article 72 of the Penal Code, which allowed the first instance to mitigate the sentence to the statutory minimum due to lack of prior record and sincere procedural attitude, while simultaneously maintaining the severity based on the concrete social dangerousness of the violent act, thereby rejecting the request for further reduction as unfounded under Article 385(15) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the appeal as unfounded in the final order.
Legal basis for deducting the period of detention from the sentence in the final order.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.582 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat S.A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă C.P.C.F.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.398/8 mai 2002, Tribunalul București, Secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul P.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.e din Codul penal.
Instanța a dedus prevenția la zi, a făcut aplicarea dispozițiilor art.116 Cod penal, în sensul interzicerii inculpatului de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 ani și l-a obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.P.C.F., precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că, în data de 7 februarie 2002 inculpatul P.I. a fost prins de organele în drept, după ce a deposedat-o prin violență pe partea vătămată C.P.C.F., de telefonul mobil ce-l avea asupra sa, aceasta aflându-se în incinta magazinului Obor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie solicitând, în esență, reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr.582 din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel București, Secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciind că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., care prin apărător a criticat hotărârile atacate pentru motivul cuprins la pct.14 al art.3859 din Codul de procedură penală, solicitând în esență reducerea pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor și acordării cuvântului în fond, inculpatul a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă constată că, instanțele în mod judicios au ținut cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 din Codul penal și au avut în vedere atât acele elemente ce circumstanțiază probabil persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră), atunci când au coborât pedeapsa aplicată până la minimul special prevăzut de lege, dar, în mod obiectiv, au avut în vedere și periculozitatea socială concretă a faptei comise, precum și modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, atunci când au aplicat pedeapsa în cuantumul arătat, situație în care, cum în cauză nu se constată temeiuri noi care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, recursul urmează a fi respins, ca atare.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, Secția penală a Curții Supreme de Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada executării în arest preventiv de la 7 februarie 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr.582 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 7 februarie 2002 la 4 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.