Joint liability in attempted qualified homicide: sufficiency of corroborated victim testimony and accomplice confessions to establish individual criminal participation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 24 martie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul A.R. a fost condamnat la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 9 decembrie 2002 la zi și l-a obligat în solidar cu inculpatul A.B. (condamnat în cauză) la 7.786.200 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Bacău, 20.000.000 lei daune morale și 4.000.000 lei daune civile, către partea civilă T.D. și la 4.450.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată T.D. bănuia pe soția sa că întreține relații extraconjugale cu unul dintre frații A. (C. și B.) și din acest motiv, în seara zilei de 31 decembrie 2001, întâlnindu-se cu aceștia a reproșat inculpatului A.B. acest fapt, împrejurare în care s-au certat.

În aceeași noapte partea vătămată s-a dus la domiciliul lui A.S. unde a petrecut revelionul, iar în jurul orei 4,00, a plecat spre locuința sa. Pe drum s-a întâlnit cu inculpatul A.B. și fiind sub influența băuturilor alcoolice i-a reproșat că întreține relații intime cu soția sa și l-a lovit cu o tablă ascuțită pe care o folosise la colindat, drept tobă.

Inculpatul A.B. la rândul său, a lovit-o pe partea vătămată, timp în care a intervenit și inculpatul A.R. aflat în apropiere care a lovit-o cu cuțit în zona abdomenului.

Partea vătămată a suferit un traumatism cranio cerebral, o plagă înjunghiată hipocondrul stâng cu perforație anse, plagă tăiată latero-cervical, reținându-se că plaga înjunghiată, abdominală cu perforație intestinală a pus în primejdie viața, aceasta fiindu-i salvată în urma intervenției chirurgicale.

După 6 luni de la conflict partea vătămată a fost părăsită de soția sa care s-a stabilit, în relații de concubinaj, la domiciliul inculpatului A.R., cu care anterior întreținea relații extraconjugale.

Prin decizia penală nr. 289 din 18 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul A.R., s-a desființat parțial sentința și în ce-l privește pe acest inculpat i s-a redus pedeapsa la 7 ani și 6 luni închisoare și la 4 ani interzicerea unor drepturi.

Împotriva acestei decizii inculpatul menționat a declarat recurs, susținând că nu a participat la comiterea faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că, instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date partea vătămată a susținut în mod constant că a fost lovită de cei trei inculpați.

Declarațiile sale se coroborează cu declarațiile inculpaților A.B. și A.C. care precizează că și inculpatul A.R. a lovit-o cu un cuțit, precum și cu actele medico-legale din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la cap prin lovire cu obiecte contondente, plagă tăiată la gât în zona latero-cervicală și o plagă penetrantă abdominală produse cu un corp tăietor-înțepător, precum și declarațiile martorilor A.S., A.C., A.D. și T.E., care susțin că între părți a existat un conflict și că partea vătămată a susținut că a fost lovită de toți inculpații.

Prin urmare, susținerea inculpatului recurent că nu a participat la comiterea faptei nu este întemeiată.

Referitor la pedeapsa aplicată instanța de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise, în împrejurările de fapt expuse și a persoanei inculpatului care este recidivist, astfel că pedeapsa stabilită, orientată la limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni, nefiind cazul a fi redusă prin reținerea de circumstanțe atenuante care nu se justifică.

În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 289 din 18 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 9 decembrie 2002, la 12 noiembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2003.