Territorial jurisdiction for employment contravention appeals: locus delicti versus registered office

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 20 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 1320/215/2012, petenta SC I. SA a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 12 decembrie 2011.

Prin Sentința civilă nr. 3962 din 14 martie 2012, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial învestită a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și cum societatea petentă (căreia, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, îi revine obligația încheierii contractelor de muncă în formă scrisă cu persoanele depistate lucrând fără forme legale de angajare), are sediul în București Sector 6, acesta este de fapt locul săvârșirii contravenției. Astfel, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 6 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat Sentința civilă nr. 6747 din 28 august 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Craiova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție contestat în cauză, s-a constatat că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost la sediul SC F. România SA Craiova, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Craiova.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În prezenta cauză, prin plângerea contravențională formulată de petentă s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 12 decembrie 2011.

Potrivit mențiunilor cuprinse în procesul-verbal contestat, fapta contravențională constă în prezența lucrătorilor petentei - SC I. SA în cadrul șantierul SC F. România SA Craiova, în data de 1 decembrie 2011, deși această zi era declarată liberă, conform Codului muncii. Această faptă fiind constatată în urma controlului fișei colective de prezență la SC I. SA, în data de 5 decembrie 2011.

În raport de această împrejurare și de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, astfel că, în cauză, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale revine Judecătoriei Craiova, întrucât locul unde s-a săvârșit fapta, șantierul SC F. România SA Craiova, se află în circumscripția acestei instanțe.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Craiova.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ