Confiscation vs. Restitution in Traffic of Influence Cases Under Article 257(2) of the Penal Code

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Arad, s-a dispus, după cum urmează:

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.S. la 3 ani închisoare, cu art. 71 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență.

A fost obligat inculpatul la restituirea către K.I. a sumei de 600 dolari S.U.A. sau a echivalentului în lei, la data punerii în executare a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat la 2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele sentinței, s-au reținut:

Aflând de la numitul K.I. că acesta ar dori să se angajeze ca lucrător vamal, inculpatul s-a oferit să-i rezolve angajarea, prevalându-se de relațiile pe care le are la Direcția Generală a Vămilor și la Regionala Vamală.

Cu ocazia discuției, inculpatul a cerut suma de 1500 dolari S.U.A. susținând că banii trebuie dați persoanelor din cadrul celor două instituții, care vor facilita angajarea.

Întrucât numitului K.I. nu i s-a rezolvat angajarea, acesta i-a cerut suma de 1500 dolari S.U.A., inculpatul restituind suma de 800 dolari S.U.A., după care, a dispărut, de-acasă, fiind urmărit, pentru executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 138/2000 și dat în urmărire generală.

Aceste împrejurări au fost reținute de instanță din declarația inculpatului care a confirmat că a discutat cu numitul K.I. posibilitatea angajării acestuia ca lucrător vamal, dar a negat că ar fi susținut că i-ar putea facilita angajarea datorită relațiilor pe care le are la Direcția Generală a Vămilor și Regionala Vămilor Arad, susțineri infirmate de martorii K.I. și Ș.M., aceasta din urmă, prezentă la discuțiile purtate de inculpat cu K.I., cu care ocazie, inculpatul s-a prevalat de relațiile sale la cele două instituții.

Fapta inculpatului săvârșită în împrejurările arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere gradul de pericol social al faptei, prin care imaginea unor instituții ale statului este compromisă și persoana inculpatului, care are antecedente penale și ținând seama de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

Se va dispune obligarea inculpatului la restituirea către K.I. a sumei de 600 dolari S.U.A. sau contravaloare în lei, la data punerii în executare.

Prin decizia penală nr. 456/ A din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul J.S., împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen. și solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului și confiscarea sumei de 600 dolari S.U.A., de la inculpat și 900 dolari S.U.A., de la cumpărătorul de influență K.I.

În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a susținut că în stabilirea și aplicarea pedepsei nu s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Urmare a acestui fapt, pedeapsa aplicată este prea mică, neținând seama de gradul de pericol social al faptei. De asemenea, nu s-a ținut seama de persoana inculpatului și de condamnările avute de acesta, printre care și o pedeapsă de 5 ani, pentru înșelăciune, cu un prejudiciu de circa un miliard.

Analiza condamnărilor avute și celelalte elemente de individualizare relevă că soluția adoptată de cele 2 instanțe, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apare netemeinică, impunându-se majorarea pedepsei.

De asemenea, parchetul a susținut că instanțele, în speță, n-au lămurit cauza sub toate aspectele, ceea ce a făcut ca, în materie de confiscare, să nu aplice în mod corect, prevederile art. 257 alin. (2) C. pen. Consecința a constat în obligarea inculpatului la 600 dolari S.U.A. către K.I. și în neconfiscarea sumei de 900 dolari S.U.A., predate de inculpat cumpărătorului de influență.

În speță, dispozițiile art. 257 alin. (2) C. pen., conțin o reglementare specială privind confiscarea, încât, instanțele au pronunțat o hotărâre contrară legii, bazată pe o greșită aplicare a dispozițiilor legale.

Analizând criticile făcute prin recursul parchetului, deciziei pronunțate în apel, Curtea constată că numai cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat, primul neputând fi primit, fiind nefondat.

Contrar, celor susținute de parchet, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., aplicată de instanțe, inculpatului J.S., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., corespunde criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. Faptul că inculpatul, anterior comiterii faptului pentru care este judecat, a comis și alte infracțiuni, pentru care a și fost condamnat, constituie, desigur, un element de care se ține seama în individualizare, dar el nu trebuie absolutizat, cu consecința ridicării exagerate a pedepsei, în speța de față. De aceea, Curtea apreciază că acest motiv, nu poate fi primit, urmând a fi respins.

Cel de-al doilea motiv de recurs este, însă, întemeiat.

Conform art. 62 și art. 63 C. pen., instanța are obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe complete, analizate și interpretate cu obiectivitate.

În speță, instanțele, analizând insuficient actele dosarului, nu au fost în măsură să aplice corect prevederile art. 257 alin. (2) C. pen., referitoare la confiscare.

Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (1) C. pen., „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.

În speță, instanțele nu au aplicat corect acest text de lege, obligând pe inculpat la restituirea sumei de 600 dolari S.U.A. către K.I. și neconfiscând suma de 900 dolari S.U.A. primită de acesta, de la inculpat.

Este motivul pentru care, Curtea va trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei atacate și în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen., să caseze respectiva decizie, ca și sentința primei instanțe, numai cu privire la măsura confiscării speciale a sumelor ce au constituit obiectul infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 600 dolari S.U.A. și de la denunțătorul K.I.J. a sumei de 900 dolari S.U.A., obligându-i la plata acestor sume către stat sau a echivalentului în lei la cursul valutar din ziua efectuării plății.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 456/ A din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul J.S.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Arad numai cu privire la măsura confiscării speciale a sumelor ce au constituit obiectul infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Dispune confiscarea de la inculpatul J.S. a sumei de 600 dolari S.U.A. și de la denunțătorul K.I.J. a sumei de 900 dolari S.U.A., obligându-i la plata acestor sume către stat sau a echivalentului în lei la cursul valutar din ziua efectuării plății.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.

Constată că inculpatul J.S. este arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.