Criminal liability of prosecutors for abuse of authority: insufficiency of allegations to establish bad faith in prosecutorial discretion

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin plângerile penale din 6 noiembrie 2011 și 28 noiembrie 2011 înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1218/P/2011, persoana vătămată A.G. a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a magistratului A.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 266 C. pen. cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 902/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În fapt, s-a reținut că petiționarul A.G. a fost cercetat și ulterior trimis în judecată în stare de arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 902/P/2000 din 30 martie 2001 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 24 februarie 2000 a omorât-o pe concubina sa A.M., după care i-a dat foc.

Pentru efectuarea cercetărilor în cauză a fost desemnat procurorul A.C., iar rechizitoriul a fost redactat de procurorul M.A.

Prin Rezoluția nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații A.C. și M.A., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 266 C. pen.

În motivarea acestei rezoluții s-a arătat că față de situația de fapt expusă și de conținutul actelor premergătoare, acuzațiile formulate nu pot fi reținute și nu constituie fapte penale, iar răspunderea penală a unui magistrat nu poate fi atrasă atâta vreme cât afirmațiile făcute nu au fost însoțite de date sau indicii pertinente. Autorul plângerii nu și-a suplimentat aserțiunile nici ulterior depunerii plângerii, ele având caracterul unor presupuneri fără suport probator.

S-a arătat că în urma verificărilor efectuate în cadrul actelor premergătoare, afirmațiile persoanei vătămate nu au fost confirmate, soluția dispusă de procuror în actul de trimitere în judecată fiind dată cu respectarea legilor în vigoare în virtutea atribuțiilor ce îi revin și este rezultatul examinării tuturor probelor cauzei și al aprecierii acestora.

Rezoluția nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost menținută prin Rezoluția nr. 919/11/2/2012 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea plângerii formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen.

Împotriva Rezoluției nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere petiționarul A.G., în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea formulată de petiționarul A.G. nu este fondată.

Prin plângerea formulată, petiționarul a susținut că a fost anchetat și arestat abuziv de către procurorul anchetator A.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu ocazia cercetării sale pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen.

Din datele dosarului rezultă că petiționarul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 902/P/2000 din 30 martie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar instanța, reținând vinovăția sa, l-a condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare prin Sentința penală nr. 412 din 12 iunie 2001, definitivă prin Decizia penală nr. 557/A din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București și Decizia nr. 1860 din 9 aprilie 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Afirmațiile făcute pe petiționar prin plângerea formulată nu au fost dovedite, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii din care să reiasă că magistrații procurori A.C. și M.A. ar fi săvârșit fapte de natură penală ori că și-au exercitat funcția cu rea-credință, urmărind vătămarea intereselor legitime ale petiționarului, astfel că soluția de neîncepere a urmării penale apare ca fiind legală și temeinică.

Întrucât din datele existente la dosar nu au rezultat indicii temeinice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 681 C. proc. pen., cu privire la săvârșirea unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimați.

Ca atare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.G., împotriva Rezoluției nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o va menține.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.G. împotriva Rezoluției nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N