Conflict of jurisdiction over execution contest for penalty deduction: exclusive competence of the court that pronounced the executed judgment

Asupra conflictului negativ de competență de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin decizia penală nr. 2407 din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul R.Ș., vizând decizia penală nr. 1958/R din 16 octombrie 1012 a Curții de Apel București, secția I penală.

A disjuns cauza în ceea ce privește punctul 2 al contestației la executare (vizând deducerea unei perioade pretins executate) și în baza art. 42 alin. (2) rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentui la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

A reținut instanța că din prisma cazului invocat, respectiv art. 461 lit. c) C. proc. pen., în cauză nu sunt nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, întrucât ceea ce este de executat este foarte clar.

Cu privire la motivul care, cel puțin teoretic, ar atrage competența Curții de Apel București, vizând mențiunea „cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului" a constatat că situația este foarte clară și acest motiv de contestație la executare este unul strict formal.

Referitor la cel de-al doilea motiv de contestație la executare, vizând neefectuarea unei deduceri din pedeapsa aplicată a perioadei de timp în care contestatorul a fost reținut și arestat în acea speță, a apreciat că nu este competentă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 418 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea rămasă definitivă se pune în executare de către prima instanță de judecată" și având în vedere dispozițiile art. 42 C. proc. pen. - în cauză, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în vederea soluționării cererii de contestație pe fond.

Prin sentința penală nr. 129 din 12 februarie 2013 Judecătoria sectorului 6 București, a admis excepția invocată din oficiu a necompetenței cu privire la contestația la executare formulată de petentul R.Ș.

În baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția penală.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza în vederea soluționării la Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală.

A reținut instanța că potrivit art. 461 pct. 2 C. proc. pen., în cazul invocării situației prevăzute de lit. c) alin. (1) a art. 461 C. proc. pen., instanța competentă a soluționa cauza este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, astfel că în baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Înalta Curte, în examinarea conflictului negativ de competență de față constată că, instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de contestatorul R.Ș. este Curtea de Apel București.

La data de 22 octombrie 2012, petentul contestator condamnat R.Ș. a formulat o contestație ia executare împotriva deciziei penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția l penală, cu motivarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât prin decizia contestată s-a dispus casarea, în parte, a sentinței penale nr. 268 din 24 aprilie 2012, fără a se arăta care anume dispoziții ale sentinței penale sunt menținute și nu a fost operată deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei de timp în care contestatorul a fost reținut și arestat în speță. A invocat cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen.

Prin sentința penală 268 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., luându-se act că partea vătămată SC M. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin decizia penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția l penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr. 268 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în Dosarul nr. 18133/303/2009. A fost casată, în parte, sentința penală nr. 268 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București și rejudecând:

În baza art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.Ș. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzis inculpatului dreptul' de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de administrator în societăți comerciale conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

S-a constatat că partea vătămată SC M. SA nu s-a constituit parte civilă și a fost respins recursul declarat de partea vătămată SC M. SA împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: „Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competență alternativă - între instanța de executare și instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locui de deținere a condamnatului -, în ceea ce privește contestația întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) din același cod și o competență exclusivă a instanței ce a pronunțat hotărârea ce se execută, în cazul contestației la executare fundamentată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Judecătoria sectorului 6 București prin sentința penală 268 din 24 aprilie 2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului R.Ș., iar Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și în baza art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul R.Ș. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul situației prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța competentă a soluționa cauza este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță fiind Curtea de Apel București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul R.Ș., Curtea de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul R.Ș. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2013.