Prison sentence interruption denied for lack of proven special circumstances under Code of Criminal Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal, thereby upholding the lower courts' decisions to deny the request for interruption of the execution of a seven-year prison sentence. The case involved a criminal procedural dispute where the convicted individual sought to interrupt sentence execution by claiming special circumstances, specifically the deplorable financial situation of his spouse and the degradation of their shared residence. The court found these claims unproven and inconsistent with official records indicating the spouse had moved to an unknown address and the prisoner's parents were deceased, thus failing to establish the required hardship. The decisive legal basis for rejecting the application was Article 455 in relation to Article 453, item c) of the Code of Criminal Procedure, which defines the strict requirements for special circumstances justifying such interruption. Consequently, the appellant was ordered to pay the state 700,000 lei in judicial costs, including a 200,000 lei fee for court-appointed counsel to be advanced by the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Prison sentence interruption denied for lack of proven special circumstances under Code of Criminal Procedure: Or, prin adresa din 24 martie 2003, Serviciului Autoritate tutelară al Primăriei Sectorului 1 a comunicat primei instanțe că soția condamnatului nu mai locuiește la adresa indicată, mutându-se la o adresă necunoscută, iar părinții condamnatului au decedat cu mulți ani în urmă, situații care nu confirmă susținerile condamnatului referitoare la existența împrejurărilor speciale în sensul prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 531 din 5 iunie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 203 din 12 martie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cerere formulată de condamnatul T.G.C.
Prin decizia penală nr. 402 din 15 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Instanțele au reținut că nu s-a dovedit existența unor împrejurări speciale în sensul prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Condamnatul TG.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 203 din 12 martie 2003 de Tribunalul București, secția a II-a penală, invocând existența unor împrejurări speciale din pricina cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului, și anume: „situația financiară deplorabilă a soției, starea de degradare a imobilului în care locuiește”.
Or, prin adresa din 24 martie 2003, Serviciului Autoritate tutelară al Primăriei Sectorului 1 a comunicat primei instanțe că soția condamnatului nu mai locuiește la adresa indicată, mutându-se la o adresă necunoscută, iar părinții condamnatului au decedat cu mulți ani în urmă, situații care nu confirmă susținerile condamnatului referitoare la existența împrejurărilor speciale în sensul prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Ca urmare, Curtea reține că respingerea cererii condamnatului privind întreruperea executării pedepsei, soluție pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel, este legală, iar recursul declarat este nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 402 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.