Capital market manipulation on unregulated platform: RASDAQ status under Directive 2004/39 and limits on changing legal classification to computer falsity

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1.Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin sentința penală nr. 72 din 27 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 37/33/2011 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.G.A. pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații:

- inculpatul N.R.D. pentru infracțiunea de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. cu instigare la infracțiunea de fals informatic prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. cu instigare la infracțiunea de fals informatic prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003).

- inculpata O. (fostă Ș.) A.M. pentru infracțiunea de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracțiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen.) cu infracțiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003)

- inculpatul D.S.D., pentru infracțiunea de manipularea pieței de capital, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracțiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în infracțiunile de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracțiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003);

- inculpatul B.I.H., pentru infracțiunea de manipularea pieței de capital, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen.) cu infracțiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracțiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003).

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj nr. 64/D/P din 30 decembrie 2010 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților N.R.D. pentru săvârșirea infracțiunii de manipularea pieței de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; G.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de manipularea pieței de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; O. (fostă Ș.) A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de manipularea pieței de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; D.S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de manipularea pieței de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 și B.I.H. pentru săvârșirea infracțiunii de manipularea pieței de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență actul de inculpare a reținut că inculpatul N.R.D., director general al S.I.F. BT Securities SA, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada noiembrie 2007- februarie 2008, a manipulat pe piața reglementată SDAQ (XMBS), acțiunile ACIS ale emitentului SC A.C.I. SA Bistrița, acuzație reținută și în sarcina inculpaților G.G.A., O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D., B.I.H., prezentându-se pe larg modalitatea de operare prin care inculpații au manipulat pe piața RASDAQ acțiunile ACIS ale emitentului SC A.C.I. SA Bistrița – societate listată la bursă sub simbolul ACIS cu privire la modalitățile prezentate pe larg în actul de sesizare s-a reținut că începând cu primăvara anului 2007, inculpatul G. a negociat cu martorul Blaga, la acea dată director general la SC A.C.I. SA Bistrița cumpărarea unui pachet de 343.092 acțiuni cu simbolul ACIS reprezentând peste 9% din totalul acțiunilor emise pe acest titlu. Cu acest scop, la data de 20 iunie 2007 a fost încheiat între părți un antecontract de vânzare cumpărare acțiuni nominative având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor descrise mai sus precum și pentru un număr de 3.647.786 acțiuni dobândite de vânzător ca urmare a exercitării dreptului de preferință la majorarea capitalului social pentru un preț total definitiv negociat stipulat în cuprinsul documentului și anume de 402.250 lei, adică 1,172426 lei pentru fiecare acțiune.

Pentru a intra în proprietatea pachetului de acțiuni descrise mai sus, inculpatul G.G.A. a apelat la ajutorul inculpatului N.R. director general al SC S.I.F.B.T.S. SA.

Din declarațiile acestuia rezultă că inculpatul G.G. a fost un vechi client al societății având o pondere mare în activitatea acesteia, fiind cu alte cuvinte, un client important. La cererea inculpaților, martorul B.I. a încheiat, la rândul său, un contract de servicii financiare cu societatea condusă de către inculpatul N.R.D., fiind repartizat A.S.I.F. - ului O. (fostă Ș.) A.M., care a fost totodată și A.S.I.F. - ul inculpatului G.G.

Audiați fiind, martorii B.I., R.M.V. și inculpații G.G. și O. (fostă Ș.) A.M., au arătat că inculpatul N.R.D. a fost cel care a coordonat tranzacțiile încheiate pe bursă pentru atingerea scopului urmărit de către inculpatul G.G. Astfel, inculpatul G.G. l-a pus la curent pe inculpatul N.R.D. cu detaliile antecontractului și actelor adiționale încheiate cu martorul B.I., cerându-i să realizeze tranzacțiile pe bursă, la prețul stabilit în antecontract. Pe toată perioada derulării tranzacțiilor, respectiv, noiembrie 2007- februarie 2010, potrivit propriilor declarații, cei doi inculpați au ținut legătura, inculpatul G.G. transmițând inculpatului N.R.D. instrucțiuni legate de desfășurarea tranzacțiilor, respectiv cantitatea și prețul. La rândul său, inculpatul N.R.D. a transmis inculpatei O. (fostă Ș.) A.M. instrucțiunile date de către inculpatul G.G., stabilind momentul efectiv la care să se încheie tranzacția. Inculpata O. (fostă Ș.) A.M. a ținut, la rândul ei, legătura cu martora R.M.V., persoană de încredere a inculpatului G.G., angajată la SC S. SA, societate controlată de către inculpat.

Inculpata și martora s-au ocupat de întocmirea documentelor necesare încheierii tranzacțiilor, completând, împreună, în format electronic, ordinele de tranzacționare, atât în numele inculpatului G.G., cât și în numele martorului B.I.

Martora R.M.V. a fost cea care ținea legătura cu martorul B.I., pentru toate aspectele legate de realizarea antecontractului.

Înainte de realizarea tranzacțiilor, martora R.M.V. l-a chemat pe martorul B.I. la Cluj-Napoca, unde aceasta și inculpata O. (fostă Ș.) A.M. au cerut să semneze ordinele de vânzare completate de ele. Tot martora R.M.V. a fost cea care s-a ocupat de toate aspectele financiare legate de decontarea tranzacțiilor și de relația financiară ce decurgea din antecontract și actele adiționale.

În data de 05 noiembrie 2007 pe piața de capital respectiv pe piața XMBS (cunoscută și sub numele de RASDAQ) au avut loc mai multe tranzacții cu acțiunile ACIS, una dintre acestea fiind încheiată între martorul B.I. în calitate de vânzător și inculpatul G.G. în calitate de cumpărător.

Astfel, în data de 05 noiembrie 2007, la ora 13:14:01, în front office - ul SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacționare cu nr. x prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 3.663.315 acțiuni ACIS la un preț de 0,1 lei/ acțiune (valoare 366.331,50 lei). Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către ASIF (agent servicii de intermedieri financiare) inculpata O. (fostă Ș.) A.M.. Precizăm că pe formularul ordinului de tranzacționare amintit nu este bifată rubrica referitoare la calitatea de INSIDER al clientului B.I.

În aceeași zi, la ora 13:15:31 a fost introdus în sistemul de tranzacționare al SC B.S. SA ordinul de tranzacționare nr. x prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un pachet de exact 3.663.315 acțiuni ACIS la un preț de 0,1 lei/ acțiune (valoare 366.331,50 lei).

Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către același ASIF, respectiv inculpata O. (fostă Ș.) A.M.

Din datele fumizate de SC B.V.B. SA referitoare la tranzacțiile efectuate în data de 05 noiembrie 2007 cu acțiunile A.C.I.S., a reieșit faptul că la ora 13:27 a fost introdus în acest sistem ordinul de cumpărare emis de inculpatul G.G., iar la ora 13:28 a fost introdus ordinul de tranzacționare emis de martorul B.I.

În sistemul ARENA ambii clienți au fost introduși având calitatea de INSIDERI. La ora 13:28:07 a avut loc executarea ordinelor emise de cei doi clienți cu precizarea că, în fapt, în proprietatea clientului G.G. au intrat un număr de doar 3.661.315 acțiuni ACIS, diferența de 2.000 acțiuni fiind executate în favoarea altor clienți ce aveau în piață ordine valabile.

Decontarea tranzacției amintite mai sus a avut loc, cronologic, conform datelor puse la dispoziție de BANCA T. SA, în aceeași dată de 05 noiembrie 2007, în următorul mod:

- la ora 14:17:47 G.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 367. 779,09 lei;

- la ora 14:21:11 SC B.S. SA a plătit către B.I. suma de 365.140,09 lei;

- la ora 14:22:14 B.I. a restituit către G.G.A. suma de 312. 792,59 lei.

După cum s-a observat, din suma totală încasată de la SC B.S. SA de către martorul B.I., acesta a reținut suma de 52.347,50 lei, din care 52.250 lei reprezenta ultima tranșă a contravalorii acțiunilor deținute de acesta și vândute către inculpatul G.G., conform componentei nr. l a antecontractului de vânzare cumpărare din data de 20 iunie 2007.

S-a mai observat și faptul că tranzacția a fost efectuată la prețul de 0,1 lei/ acțiune, în timp ce prețul de referință pe piață era de 0,45 lei/ acțiune, conform specificațiilor din ordinele de tranzacționare analizate.

În fapt, aceste acțiuni au fost vândute de către martorul B.I. către inculpatul G.G. la valoarea nominală a acțiunilor ACIS, aceasta fiind și valoarea la care acțiunile în cauză au fost dobândite de către primul ca urmare a exercitării dreptului de preferință la majorarea de capital social care a avut loc la SC A.C.I. SA Bistrița. Finanțarea operațiunii de subscriere a efectuat-o inculpatul G.G., iar după efectuarea tranzacției pe piața de capital, s-a procedat la restituirea finanțării acordate (a se vedea restituirea către G.G. a sumei de 312. 792,59 lei efectuate în data de 05 noiembrie 2007 la ora 14:22:14).

Tranzacția s-a putut efectua la valoarea de 0,1 lei/ acțiune (chiar dacă prețul de referință pe ziua respectivă era de 0,45 lei/ acțiune) deoarece în perioada 01 iunie 2007 - 30 noiembrie 2007 tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat fără „tunel”, mai precis prețul de tranzacționare al acestei acțiuni putea să varieze liber neexistând o limită de variație impusă.

În conformitate cu datele puse la dispoziție de către SC B.S. SA, contractul dintre această societate și B.I. a fost încheiat exact în data de 05 noiembrie 2007, iar în cererea de deschidere cont client acesta s-a declarat persoană inițiată, respectiv acționar semnificativ al SC A.C.I. SA Bistrița, simbol ACIS.

Din documentele puse la dispoziție de către B.I., s-a mai constatat că în data de 21 decembrie 2007, la ora 12:08:36, în front office-ul SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacționare cu nr. 803l03 prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 342.145 acțiuni ACIS la un preț de 0,1 lei/acțiune (valoare 34.214,50 lei). Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către A.S.I.F. (agent servicii de intermedieri financiare) inculpata O. (fostă Ș.) A.M.

Pe formularul ordinului de tranzacționare amintit nu s-a bifat rubrica referitoare la calitatea de INSIDER al clientului B.I., iar acesta a fost semnată atât de către client cât și de către A.S.I.F.

Acest ordin de tranzacționare nu a apărut însă în datele transmise de către SC B.V.B. SA, deci nu a fost introdus în sistemul de tranzacționare ARENA al B.V.B.

Ordinul de tranzacționare din data de 21 decembrie 2007 nu a fost găsit în arhiva SC B.S. SA, fiind însă înmânat un exemplar original al acestuia martorului B.I., care l-a depus la dosarul cauzei.

În cursul lunii decembrie 2007, numitul Pop Adrian, până la acea dată director adjunct în cadrul SC B.S. SA s-a angajat la SC S.I.F.T.A.C. SA. În perioada decembrie 2007 - aprilie 2008, acesta a accesat neautorizat conturile de e-mail ale mai multor foști colegi, printre care învinuiții N.R.D. și O. (fostă Ș.) A.M.. Numitul P.A. a fost cercetat în Dosarul nr. 79D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, fiind trimis în judecată și condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea acestei fapte. În perioada în care P.A. a accesat neautorizat aceste adrese de email, s-au realizat mai multe tranzacții, în mod coordonat, între A.S.I.F - ul lui O. (fostă Ș.) A.M., din cadrul SC S.I.F.B.T.S. SA și B.I.H., de la SC S.I.F.T.C. SA, sincronizându-se cantitatea, prețul și momentul - până la secundă - al introducerii ordinelor de tranzacționare în sistemul ARENA. Toate tranzacțiile prin care inculpatul B.I.H. a cumpărat acțiuni ACIS, au fost realizate de pe contul clientului său, martorul H.C.O., fără ca acesta să fi emis ordine de cumpărare.

Faptul că martorul H.C.O., nu a avut deschis un cont discreționar" la SC T.C. SA din declarația martorului rezultă că inculpatul B.I.H. i-a prezentat martorului ordinele de tranzacționare ulterior, acesta confirmându-le după realizarea tranzacțiilor. S-a apreciat că nu martorul a fost cel care a indicat detaliile privind prețul, cantitatea și momentul introducerii ordinelor de tranzacționare în sistem, ci inculpatul B.I.H. a fost cel care a avut inițiativa realizării tranzacțiilor.

În data de 01 februarie 2008 pe piața de capital, respectiv pe piața XMBS (cunoscută și sub numele de RASDAQ), a avut loc o singură tranzacție cu acțiunile ACIS, dar au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacționare.

Astfel, în data de 01 februarie 2008, ora 12:27:54, în sistemul de tranzacționare ARENA a B.V.B. a fost introdus ordinul de tranzacționare (cumpărare) cu numărul X prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,33 lei/ acțiune. Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul inculpatului D.S.D. (Director Operațiuni Brokeri în cadrul SC S.I.F.B.T.S. SA). Precizăm că acest ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului G.G.

În aceeași dată, la ora 13:26:56 în aplicația FRONT OFFICE a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. X prin care clientul H.C.O., client al SC T.C. SA, s-a oferit să cumpere un număr de 1.000 acțiuni ACIS la un preț de 0,33 lei pe acțiune. La ora 13:27:16, ordinul amintit a fost transferat în sistemul de tranzacționare ARENA a BVB atribuindu-i-se numărul X. Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul de tranzacționare de către inculpatul B.I.H.

La ora 13:27:53, în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA, a fost introdus un ordin de tranzacționare cu nr. 836905 prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,33 lei/ acțiune (valoare 165,00 lei). Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către A.S.I.F. (agent servicii de intermedieri financiare) inculpata O. (fostă Ș.) A.M.

Acest din urmă ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului B.I.

Concomitent, acest ordin a fost transferat de pe contul agentului de bursă T.I. în sistemul ARENA al BVB atribuindu-i-se numărul 8260260, fiind executat odată cu introducerea lui în favoarea clientului H.C.O.

Din cele arătate mai sus s-a putut observa sincronizarea perfectă a acțiunilor agenților de bursă din cadrul SC B.S. SA cu cei din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce privește orele introducerii ordinelor, cât și în ceea ce privește prețul limită cerut și, respectiv, oferit de clienți.

La data de 1 februarie 2008 prețul de referință al acțiunilor ACIS a fost de 0,27 lei/ acțiune, creșterea de 0,06 lei/ acțiune fiind la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință. Faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. S.A. Bistrița s-a realizat cu „tunel”, prețului de tranzacționare al acestei acțiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variație în raport cu prețul de referință de +/-25%. În urma unui calcul elementar s-a putut susține că această creștere de 0,06 lei/acțiune se află la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință: 0,27 x 25% = 0,0675.

În data de 05 februarie 2008 pe piața de capital, respectiv pe piața XMBS (RASDAQ), a avut loc doar o singură tranzacție cu acțiunile ACIS, dar au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacționare.

Astfel, în data de 04 februarie 2008, la ora 11:04:20, în sistemul de tranzacționare ARENA a B.V.B. a fost introdus ordinul de tranzacționare (cumpărare) cu numărul 8267013 prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un număr de 1.000 acțiuni ACIS la un preț de 0,41 lei/acțiune.

Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul agentului de bursă P.I.A. S-a precizat că acest ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului G.G.

În aceeași dată, la ora 13:11:58 în sistemul de tranzacționare ARENA a SC B.V.B. SA a fost introdus ordinul de tranzacționare (vânzare) cu numărul X al clientului B.I. prin care acesta a oferit spre vânzare număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,41 lei/ acțiune. Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul ARENA de către inculpata O. (fostă Ș.) A.M. Și acest ordin atestă calitatea de INSIDER al clientului B.I.

În data de 05 februarie 2008, la ora 10:39:31 în aplicația FRONT OFFICE a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. X prin care martorul H.C.O., S.A., a oferit să cumpere un număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,41 lei pe acțiune. La ora 10:39:51, ordinul amintit a fost transferat în sistemul ARENA de către inculpatul B.I.H., atribuindu-i-se numărul 8276602, fiind executat o secundă mai târziu, respectiv la ora 10:39:52.

Deși ordinul de vânzare al clientului B.I. se afla în sistemul ARENA din data de 04 februarie 2008, așa cum am arătat mai sus, în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a apărut corespondentul acestuia doar în data de 05 februarie 2008, la ora 10.39:52, de altfel aceasta a fost și ora executării acestuia în sistemul ARENA.

Referitor la cele arătate mai sus, s-a putut observa că, deși în data de 04 februarie 2008 existau în sistemul ARENA atât un ordin de vânzare (al clientului B.I.) cât și un ordin de cumpărare (al clientului G.G.A.) cu aceleași caracteristici, ordinul de vânzare al clientului B.I. a fost executat doar în data de 05 februarie 2008 odată cu introducerea acestuia în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA și odată cu introducerea în sistemul ARENA a ordinului de cumpărare a clientului H.C.O.

S-a putut din nou observa sincronizarea perfectă (aproape la secundă) a acțiunilor agenților de bursă din cadrul SC B.S. SA și din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce privește orele introducerii ordinelor, cât și în ceea ce privește prețul limită cerut și, respectiv, oferit de clienți.

La fel ca în cazul tranzacției din data de 01 februarie 2008, la data de 05 februarie 2008 prețul de referință al acțiunilor ACIS era de 0,33 lei/acțiune, creșterea de 0,08 lei/acțiune (până la valoarea de 0,41 lei pe acțiune) a fost la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință. S-a precizat faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat cu „tunel”, prețului de tranzacționare al acestei acțiuni i-a fost impusă o limită zilnică de variație în raport cu prețul de referință de +/-25%.

În urma unui calcul simplu s-a constat că această creștere de 0,08 lei/ acțiune s-a aflat la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință: 0,33 x 25% =0,0825

În data de 07 februarie 2008 pe piața de capital, respectiv pe piața XMBS (RASDAQ), au avut loc două tranzacții cu acțiunile ACIS, dintre care una a fost între martorul B.I. în calitate de vânzător și martorul H.C.O. în calitate de cumpărător. În aceeași dată au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacționare.

Astfel, în data de 07 februarie 2008, la ora 10:36:02, în sistemul de tranzacționare ARENA a SC B.V.B. SA a fost introdus ordinul de tranzacționare (vânzare) cu numărul 8302635 prin care clientul B.I. se oferea să vândă un număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,51 /acțiune. Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul agentului de bursă P.I.A. din cadrul SC B.S. SA S-a precizat că și acest ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului B.I.

Deși ordinul de vânzare al clientului B.I. s-a aflat în sistemul ARENA de la ora 10:36:02, așa cum s-a precizat anterior, în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA apare corespondentul acestuia doar la ora 11:18:49, ordinul de tranzacționare (vânzare) a avut numărul nr. 841631, de altfel o secundă mai târziu având loc și executarea acestuia.

În aceeași dată de 07 februarie 2008, la ora 11:18:29 în aplicația F.O. a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. X prin care martorul H.C.O., se oferea să cumpere un număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,51 lei pe acțiune. La ora 11:18:49, 20 de secunde mai târziu, ordinul amintit a fost transferat în sistemul ARENA de către inculpatul B.I.H. din cadrul SC T.C. SA, s-a atribuit numărul X, fiind executat o secundă mai târziu, respectiv la ora 11:18:50.

Referitor la cele arătate mai sus, s-a putut observa faptul că, ordinul de vânzare al clientului B.I. a fost executat doar la ora 11:18:50, odată cu introducerea acestuia în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA și odată cu introducerea în sistemul ARENA a ordinului de cumpărare a clientului H.C.O.

Din nou s-a remarcat sincronizarea perfectă (aproape la secundă) a acțiunilor agenților de bursă din cadrul SC B.S. SA și din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce privește orele introducerii ordinelor în FRONT OFFICE, cât și în ceea ce privește cantitatea și prețul limită cerut și, respectiv, oferit de clienți.

La fel ca și în cazul tranzacțiilor din datele de 01 februarie 2008 și 05 februarie 2008, la data de 07 februarie 2008 prețul de referință al acțiunilor ACIS era de 0,41 lei/ acțiune, creșterea de 0,10 lei/acțiune (până la valoarea de 0,51 lei pe acțiune) a fost la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință.

În conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat cu „tunel”, prețului de tranzacționare al acestei acțiuni i-a fost impusă o limită zilnică de variație în raport cu prețul de referință de +/-25%.

În urma unui calcul simplu s-a putut susține faptul că această creștere de 0,10 lei/acțiune se află la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință: 0,41 X 25% = 0,1025.

În aceeași dată, la ora 11:18:57, la 7 secunde de la executarea ordinului precedent, în sistemul ARENA a fost introdus de către același agent de bursă, inculpatul B.I.H., încă un ordin de cumpărare al clientului H.C.O., cu numărul 8304888, pentru cumpărarea unui număr de 1.000 acțiuni ACIS la un preț de 0,40 lei pe acțiune. Acest ordin a devenit însă inactiv odată cu introducerea lui în sistem.

În data de 08 februarie 2008 pe piața de capital, respectiv pe piața XMBS (RASDAQ), au avut loc mai multe tranzacții cu acțiunile ACIS, dintre care una a fost între martorul B.I. în calitate de vânzător și martorul H.C.O. în calitate de cumpărător. În aceeași dată au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacționare.

Astfel, în data de 08 februarie 2008, la ora 10:32:55, în sistemul de tranzacționare ARENA a SC B.V.B. SA a fost introdus ordinul de tranzacționare ( vânzare) cu numărul 8315152 prin care clientul B.I. se oferea să vândă un număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,63 lei/acțiune. Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul agentului de bursă T.I.M. din cadrul SC B.T.S. SA. Și acest ordin atesta calitatea de INSIDER al clientului B.I.

Deși ordinul de vânzare al clientului B.I. se afla în sistemul ARENA de la ora 10:32:55, în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a apărut corespondentul acestuia doar la ora 10:33:35, ordinul de tranzacționare (vânzare) având nr. x, de altfel o secundă mai târziu având loc și executarea acestuia.

În aceeași dată de 08 februarie 2008, la ora 10:33:15 în aplicația FRONT OFFICE a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. x prin care clientul H.C.O., client al SC T.C. SA, se oferea să cumpere un număr de 500 acțiuni ACIS la un preț de 0,63 lei/ acțiune. La ora 10:33:35, 20 de secunde mai târziu, ordinul amintit a fost transferat în sistemul ARENA de către inculpatul B.I.H. din cadrul SC T.C. SA, atribuindu-i-se nr. x, fiind executat o secundă mai târziu, respectiv la ora 10:33:36.

Și în cazul acestei tranzacții s-a putut observa sincronizarea perfectă (aproape la secundă) a acțiunilor agenților de bursă din cadrul SC B.S. SA cu cei din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce privește orele introducerii ordinelor în FRONT OFFICE, cât și în ceea ce privește cantitatea și prețul limită cerut și, respectiv, oferit de clienți.

La fel ca în cazul tranzacțiilor din datele de 01 februarie 2008, 05 februarie 2008 și 07 februarie 2008, la data de 08 februarie 2008 prețul de referință al acțiunilor ACIS era de 0,51 lei/ acțiune, creșterea de 0,12 lei/ acțiune (până la valoarea de 0,63 lei pe acțiune) a fost la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință. Faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat cu „tunel”, prețului de tranzacționare al acestei acțiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variație în raport cu prețul de referință de +/-25%. S-a putut constata că această creștere de 0,12 lei/ acțiune se află la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință: 0,51 x 25% = 0,1275.

În aceeași dată, la ora 10:33:54, la 18 secunde de la executarea ordinului precedent, în sistemul ARENA a fost introdus de către același agent de bursă, inculpatul B.I.H., încă un ordin de cumpărare al clientului H.C.O., cu nr. x, pentru cumpărarea unui număr de 1.000 acțiuni ACIS la un preț de 0,50 lei pe acțiune. Acest ordin a fost modificat la ora 13:08:12, a fost schimbat prețul la valoarea de 0,6 lei/acțiune, dar a devenit însă inactiv odată cu schimbarea prețului efectuată în sistem.

În data de 18 februarie 2008 pe piața de capital, respectiv pe piața XMBS (RASDAQ), a avut loc o singură tranzacție cu acțiunile ACIS, între numitul B.I. în calitate de vânzător și un grup cumpărare în calitate de cumpărător. Conform datelor transmise de SC B.V.B. SA, acest grup cumpărare cu contul client nr. x, a fost format din învinuiții G.G. și martorul B.P.G.

Astfel, în data de 18 februarie 2008, la ora 11.09:35, în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacționare cu nr. x prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 340.145 acțiuni ACIS la un preț de 0,76 lei/ acțiune (valoare 258.510,20 lei). Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către inculpata O. (fostă Ș.) A.M.

Pe formularul ordinului de tranzacționare amintit nu s-a bifat rubrica referitoare la calitatea de INSIDER al clientului B.I.

În aceeași zi, la ora 11:14:51, prin intermediul A.S.I.F. - M.N. din cadrul Agenției București a SC B.S. SA, a fost introdus în aplicația FRONT OFFICE a societății ordinul de tranzacționare nr. x prin care clientul B.P.G. se oferea să cumpere un pachet de 200.220 acțiuni ACIS la un preț de 0,765 lei/ acțiune (valoare 153.168,30 lei).

Tot în aceeași zi, la ora 11:34:51 în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus ordinul de tranzacționare nr. 850465 prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un pachet de 139.925 acțiuni ACIS la un preț de 0,76 leii acțiune (valoare 106.434,00 lei). Acest ordin de tranzacționare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către același A.S.I.F., respectiv inculpata O. (fostă Ș.) A.M.

Din datele înregistrate în sistemul de tranzacționare al B.V.B., denumit ARENA, conform datelor furnizate de SC B.V.B. SA referitoare la tranzacțiile efectuate în data de 18 februarie 2008 cu acțiunile ACIS, reiese faptul că la ora 11:34:49 a fost introdus în acest sistem ordinul de vânzare emis de B.I., atribuindu-i-se nr. x, de această dată fiind precizată calitatea de INSIDER a clientului B.I., iar la ora 11:34:51 este introdus un ordin de cumpărare cu nr. x, numele clientului fiind G.C.

Așa cum s-a arătat și mai sus, conform datelor transmise de SC B.V.B. SA, acest G.C. cu contul client nr. x a fost format din inculpatul G.G. și martorul B.P.G.

În sistemul ARENA clientul G.C. a fost introdus având calitatea de CLIENT, deși unul din componenții grupului, respectiv inculpatul G.G., avea calitatea de INSIDER.

De altfel, Codul B.V.B. a menționat faptul că un cont de tip INSIDER pe un simbol, nu poate fi introdus într-un cont grup pe simbolul respectiv.

Conform comunicărilor SC B.V.B. SA, contul G.C. nr. x, folosit la tranzacția amintită mai sus, a fost constituit în data de 24 octombrie 2006 de către inculpatul D.S.D., angajat al SC B.S. SA (aceste conturi grup înregistrate în sistemul ARENA pot fi modificate de către intermediari pe tot parcursul existenței lor), cele două persoane cărora le-au fost alocate acțiuni în urma tranzacției din data de 18 februarie 2008 (amintită mai sus) au fost introduse în contul grup la aceeași dată, la ora 11:30 de către inculpatul D.S.D.

Din documentele puse la dispoziție de B.V.B. a rezultat că ordinul de cumpărare introdus în sistemul de tranzacționare ARENA pe numele G.C. a fost executat concomitent cu introducerea acestuia, la ora 11:34:51.

Din cele 340.145 acțiuni ACIS oferite spre vânzare de clientul B.I., în urma tranzacției au fost alocate un număr de 200.220 acțiuni ACIS clientului B.P.G. și un număr de 139.925 acțiuni ACIS clientului G.G.

Tranzacția a putut fi realizată la prețul de 0,76 lei/ acțiune deoarece în data de 13 februarie 2008, prin cumpărarea unui număr: de 50 acțiuni ACIS la prețul de 0,78 lei/ acțiune efectuată de inculpatul G.G. prețul acțiunilor a fost „tras în sus” prin aceeași manoperă ca în cazul tranzacțiilor din datele de 01 februarie 2008, 05 februarie 2008, 07 februarie 2008 și 08 februarie 2008. Astfel, la data de 13 februarie 2008 prețul de referință al acțiunilor ACIS a fost de 0,63 lei/ acțiune, creșterea de 0,15 lei/ acțiune (până la valoarea de 0,78 lei pe acțiune) fiind la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință. S-a precizat faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat cu „tunel”, prețului de tranzacționare al acestei acțiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variație în raport cu prețul de referință de +/-25%.

Din calculul de mai jos a rezultat că această creștere de 0,15 lei/acțiune se află la maximul limitei zilnice de variație în raport cu prețul de referință: 0,63 x 25% = 0,1575

Referitor la decontarea tranzacției amintite mai sus, cronologic, conform datelor puse la dispoziție de SC B.T. SA, în aceeași dată de 18 februarie 2008, a avut loc în următorul mod: - la ora 12:01:00 SC B.S. SA a plătit către B.I. suma de 260.261,10 lei; - la ora 12:06:01 B.I. a restituit către G.G. suma de 260.122,77 lei.; - la ora 12:11:13 G.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 106.821,50 lei; - la ora 12:26:40 B.P.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 155.000,00 lei;

După cum se poate observa, SC B.S. SA a achitat contravaloarea acțiunilor vândute de către clientul B.I. înainte chiar de a încasa de la cumpărători suma respectivă.

Din documentele puse la dispoziție, a realizat cronologia tranzacției din data de 18 februarie 2008, atât în ceea ce privește operațiunile efectuate pe bursă cât și în raportat la decontările aferente tranzacției, după cum urmează:

- ora 09:53 - martorul C.O. a virat din contul său deschis la SC O.B.R. SA suma de 155.000 lei către martorul B.P.G.;

- ora 11.09:35 - în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacționare cu nr. X prin care clientul B.I. a oferit spre vânzare un pachet de 340.145 acțiuni ACIS la un preț de 0,76 lei/ acțiune (valoare 258.510,20 lei);

- ora 11:14:51 - în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus ordinul de tranzacționare nr. 47169 prin care clientul B.P.G. a oferit să cumpere un pachet de 200.220 acțiuni ACIS la un preț de 0,765 lei/ acțiune (valoare 153.168,30 lei);

- ora 11:30 - în contul G.C. existent, a fost introduși de către inculpatul D.S.D. clienții B.P.G. și G.G.A.;

- ora 11:32:57 - în contul clientului B.P.G. deschis la SC B.T. SA a intrat suma de 155.000 lei de la numitul C.O.;

- ora 11:34:49 a fost introdus în sistemul de tranzacționare ARENA al SC B.V.B. SA, ordinul de vânzare emis de B.I., i-a fost atribuit numărul 8388746;

- ora 11:34:51 - în aplicația FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus ordinul de tranzacționare nr. 850465 prin care clientul G.G. s-a oferit să cumpere un pachet de 139.925 acțiuni ACIS la un preț de 0,76 lei/ acțiune (valoare 106.434,00 lei);

- ora 11:34:51 - a fost introdus în sistemul de tranzacționare ARENA a SC B.V.B. SA un ordin de cumpărare cu nr. X, numele clientului fiind G.C.;

- ora 11:34:51 - a avut loc executarea ordinelor de tranzacționare (vânzare - client B.I. și cumpărare - G.C.) concomitent cu introducerea ordinului de cumpărare amintit mai sus, cu nr. X, deci a avut loc finalizarea tranzacției;

- ora 12:01:00 - SC B.S. SA a plătit către clientul B.I. suma de 260.261,10 lei, contravaloarea aproximativă a celor 340.145 acțiuni ACIS vândute;

- ora 12:06:01 - B.I. a restituit, prin bancă, către G.G. suma de 260.122,77 lei;

- ora 12:11:13 - G.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 106.821,50 lei, contravaloarea celor 139.925 acțiuni ACIS cumpărate;

- ora 12:26:40 - B.P.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 155.000,00 lei, contravaloarea aproximativă a celor 200.220 acțiuni ACIS cumpărate.

Evoluția prețului de tranzacționare pentru simbolul ACIS în perioada analizată a arătat că în prima parte a perioadei avute în vedere a avut loc o scădere continuă a prețului de tranzacționare, după care a urmat o creștere ușoară, intervenind ulterior o scădere bruscă, de la valoarea de 0,45 lei/acțiune la 0,1 lei/ acțiune, care este și valoarea nominală a acțiunilor analizate. Această scădere până la valoarea nominală a fost influențată de tranzacția efectuată în data de 05 noiembrie 2007 de către inculpatul G.G.A. și martorul B.I., analizată în detaliu în cuprinsul procesului verbal din data de 31 august 2010.

Referitor la cele arătate mai sus s-a arătat faptul că s-a putut efectua tranzacția la valoarea de 0,1 lei/ acțiune (chiar dacă prețul de referință pe ziua respectivă era de 0,45 lei/ acțiune) datorită faptului că în perioada 01 iunie 2007 - 30 noiembrie 2007 tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat fără „tunel”, mai precis prețul de tranzacționare al acestei acțiuni putea să varieze liber, neexistând o limită de variație impusă.

După data de 05 noiembrie 2007 a urmat o revenire până aproape de valoarea acțiunilor ACIS de dinaintea acestei date, până la sfârșitul anului 2007 fiind sesizată o scădere constantă.

La începutul anului 2008, începând cu luna februarie s-a observat foarte clar o tendință ascendentă, de apreciere a valorii acțiunilor ACIS, în 10 zile de tranzacționare (din care doar în șase zile au fost tranzacționate efectiv acțiuni cu simbolul ACIS) valoarea de tranzacționare a acestora urcând de la 0,23 lei/ acțiune până la 0,77 lei/ acțiune.

Din datele transmise de SC B.V.B. SA s-a detașat foarte clar creșterile de valoare a acțiunilor ACIS care au avut loc începând cu data de 31 ianuarie 2008, creșteri care s-au putut observa în tabelul de mai jos:

Preț Variație

Data Preț maxim mediu Închidere %

31 ianuarie 2008 0,27 0,27 0,27 17,39

01 februarie 2008 0,33 0,33 0,33 22,22

05 februarie 2008 0,41 0,41 0,41 24,24

07 februarie 2008 0,51 0,51 0,51 24,39

08 februarie 2008 0,63 0,63 0,63 23,53

13 februarie 2008 0,78 0,78 0,78 23,81

Pentru perioada cuprinsă în tabelul de mai sus, s-a putut observa variația zilnică a prețului de tranzacționare pe simbolul ACIS, aceasta fiind în jurul valorii de 25%, dar imediat sub această valoare, deoarece, în perioada 0l decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacționarea acțiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistrița s-a realizat cu „tunel”, prețului de tranzacționare al acestei acțiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variație în raport cu prețul de referință de +/-25%, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA.

Tot pe baza comunicărilor efectuate de SC B.V.B. SA, s-a analizat volumul acțiunilor ACIS tranzacționate în perioada 01 iunie 2007 - 31 martie 2008, se poate observa că acest titlu nu a fost foarte tranzacționat, printre puținele tranzacții notabile în perioada amintită fiind cele efectuate de martorul B.I. în calitate de vânzător și inculpatul G.G.A. și martorul B.P.G. în calitate de cumpărători, în datele de 05 noiembrie 2007 și 18 februarie 2008.

Prin activitatea de manipulare a pieței de capital s-a urmărit transferul pe piața XMBS (RASDAQ) a acțiunilor deținute de martorul B.I. în favoarea inculpatului G.G.A., la prețul stabilit în contractul încheiat anterior între părți.

Important de precizat a fost faptul că tranzacțiile pe piața bursieră s-au realizat pe baza legii naturale a cererii și ofertei.

Inculpatul G.G.A. a urmărit și a reușit să influențeze în mod artificial prețul titlului ACIS cu sprijinul inculpaților N.R.D., O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D. Și B.I.H.

Potrivit declarațiilor martorilor R.M.V. și B.I., inculpatul N.R.D. a asistat la discuțiile purtate de inculpatul G.G.A. cu martorul B.I. cu privire la conținutul antecontractului de vânzare cumpărare având ca obiect acțiunile emitentului SC A.C.I. SA Bistrița.

S-a apreciat că acest tip de înțelegere contravine normelor pieței de capital deoarece așa cum s-a arătat anterior, prețul de tranzacționare a fost fixat de cererea și oferta din piață, iar BVB nu a recunoscut tranzacțiile efectuate în afara pieței. Mai mult, inculpatul N.R.D. a avut personal o discuție cu martorul B.I. intermediată de inculpatul G.G.A. cu privire la valoarea pachetului de acțiuni pe care martorul le deținea la S.C.,,ACI BISTRIȚA" S.A. Bistrița.

Inculpații, în fața instanței de judecată, s-au prevalat de dreptul la tăcere nedorind să facă nici un fel de declarație doar cu ocazia acordării ultimului cuvânt au învederat că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcinile lor.

În ședința publică din 11 mai 2011 reprezentanta D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat în temeiul art. 337 alin. (1) C. proc. pen. să se dispună extinderea procesului penal față de inculpații N.R., O.A.M., D.S.D. și B.I.H. pentru comiterea infracțiunii de fals informativ prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu precizarea că în cazul inculpatului N.R.D. s-a solicitat extinderea procesului pentru instigare la infracțiunea de fals informatic.

În susținerea acestei cereri reprezentanta D.I.I.C.O.T. a arătat că inculpații, sub forma concursului ideal prev. de art. 33 lit. b) C. pen. , au introdus în baza de date fără drept mai multe informații în sensul că s-a considerat că s-au tranzacționat date cuprinse în ordinele de tranzacționare fără ca pentru acestea să existe acordul clienților după cum au rezultat din declarațiile martorilor B. și H. precum și din faptul că inculpatul Gânscă nu a semnat personal ordinele de tranzacționare.

Astfel introducerea în sistem fără drept a unor date care se referă la cele cuprinse în operațiunile de tranzacționare, date care se referă la prețul real de tranzacționare al acțiunilor pe piața de capital necorespunzătoare adevărului ca urmare a manipulării pieței de capital, în scopul de a fi utilizare în vederea producerii unor consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii mai sus amintite.

În ședința publică din data de 15 mai 2012, Curtea a respins cererea de extindere a procesului penal așa cum au fost formulate la termenul anterior apreciind că în cauză nu au fost întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 336 alin. (1) C. pen. întrucât în timpul cercetării judecătorești nu au apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății.

Având în vedere însă jurisprudența în materie, precum și obligația instanței de a face o corectă aplicare a legii penale, în scopul aflării adevărului, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipulare de capital în două infracțiuni aflate în concurs ideal și anume cele prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, și de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin achitare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în sensul căreia au fost administrate probele strânse la urmărire penală și alte probe noi – instanța a examinat și apreciat materialul probator, infirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor, în care sens a reținut următoarele:

Încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenței uneia dintre condițiile cerute de textul incriminator și anume dacă piața de tranzacționare a acțiunilor ACIS, RASDAQ este reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004.

Ulterior, în urma demarării cercetării judecătorești, în cadrul instituției prev. de art. 44 C. proc. pen. a chestiunilor prealabile s-a solicitat instanței ca în baza probelor de la dosar și în lumina dispozițiilor legale în materie să stabilească caracterul pieței RASDAQ.

Potrivit art. 125 din Legea nr. 297/2004, o piață reglementată este un sistem pentru tranzacționarea instrumentelor financiare, așa cum au fost definite la art. 2 alin. (1) pct. 11 și care la litera:

a) funcționează regulat;

b) este caracterizată de faptul că reglementările emise și supuse aprobării C.N.V.M. definesc condițiile de funcționare, de acces pe piață, condițiile de admitere la tranzacționare a unui instrument financiar;

c) respectă cerințele de raportare și transparență în vederea asigurării protecției investitorilor stabilite de prezenta lege, precum și reglementările emise de C.N.V.M., în conformitate cu legislația comunitară.

Având în vedere, în principal acest text de lege, precum și dispozițiile Directivei nr. 2004/39/CE, Curtea a apreciat că se impune sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europe, în baza art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii necesară soluționării cauzei.

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europe (Camera a doua) din 22 martie 2012, în cauza C 248/11, s-a stabilit că:

1) Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noțiunea „piață reglementată”, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

2) Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat că rolul instanței naționale a fost acela de a verifica dacă piața RASDAQ a îndeplinit cerințele prevăzute în titlul III din această directivă, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba în speță de o piață reglementată sau nu.

Un alt aspect important ce a fost avut în vedere în analiza concretă a caracterului pieței RASDAQ s-a regăsit de asemenea în considerentele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europe amintite, din care a rezultat că potrivit art. (2), (5) și (44) ale Directivei 2004/39, obiectivele acesteia au constat printre altele în protecția investitorilor, în păstrarea integrității și a eficienței globale a sistemului financiar, precum și în transparența tranzacțiilor. Or, a permite unei piețe care nu îndeplinește condițiile amintite la punctul 43 din prezenta hotărâre să fie calificată drept piață reglementată pentru simplul motiv că a fost exploatată de operatorul unei alte piețe autorizate ca piață reglementată ar risca să aducă atingere acestor obiective.

Dispozițiile legale în vigoare au prevăzut că, pentru a fi considerată o piață reglementată, o piață de pe teritoriul Uniunii Europene a trebuit să îndeplinească următoarele condiții:

1. să fie autorizată de autoritatea competentă (C.N.V.M. - cu respectarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 297/2004 și a prevederilor Regulamentului C.N.V.M. 2/2006), potrivit adresei CNVM nr. 5761 din 25 martie 2011 depusă la Dosar nr. 415 CNVM nu a primit o cerere de autorizare a Pieței RASDAQ ca piață reglementată în sensul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și a Directivei nr. 39/2004 privind piețele de instrumente financiare, cu toate că ulterior apariției Legii amintite în baza dispozițiilor art. 281 CNVM a adus în atenția Pieței obligația de încadrare în prevederile legale. Mai mult decât atât, CNVM nu a emis nici un act individual prin care să autorizeze Piața RASDAQ ca piață reglementată în sensul art. 125 din aceeași lege sau al art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CG a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611 (CGG și 96/6 (CGG a Consiliului și a Directivei 2000/12/CG a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CGG a Consiliului.

2. să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 125 din Legea nr. 297/2004:

a) să funcționeze regulat;

b) să fie caracterizată de faptul că reglementările emise și supuse aprobării C.N.V.M. definesc

condițiile de funcționare, de acces pe piață, condițiile de admitere la tranzacționare a unui instrument financiar;

c) să respecte cerințele de raportare și transparență în vederea asigurării protecției investitorilor stabilite de prezenta lege, precum și reglementările emise de C.N.V.M., în conformitate cu legislația comunitară.

3. să fie „un sistem multilateral, exploatat și gestionat de un operator, care asigură sau facilitează confruntarea - chiar în interiorul său și în conformitate cu norme nediscreționare - a unor interese multiple de vânzare și de cumpărare exprimate de terți pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacționare în cadrul normelor sale și al sistemelor sale, și care este autorizat și funcționează în mod regulat în conformitate cu dispozițiile titlului III” (art. 4, pct. 14 din Directiva 2004/39/CE);

4. să adopte reglementări privind:

a) cerințe organizatorice privind evitarea conflictului de interese, gestionarea riscurilor la care sunt expuse, buna gestionare a operațiunilor tehnice ale sistemelor (art. 39 din Directiva 2004/39/CE);

b) admiterea la tranzacționare a instrumentelor financiare (art. 40 din Directiva 2004/39/CE);

c) suspendarea si retragerea instrumentelor de la tranzacționare (art. 41 din Directiva 2004/39/CE);

d) accesul membrilor la piață (art. 42 din Directiva 2004/39/CE);

e) controlul respectării normelor și a altor obligații legale (art. 43 din Directiva 2004/39/CE);

i) cerințe de transparență înainte de tranzacționare și după tranzacționare (art. 44-45 din Directiva 2004/39/CE);

g) asigurarea unui mecanism juridic privind compensarea și decontarea tranzacțiilor efectuate pe piața respectivă (art. 46 din Directiva 2004/39/CE).

În analiza concretă a îndeplinirii condițiilor mai sus enunțate, Curtea a apreciat ca fiind corectă analiza comparativă depusă la dosar de inculpatul G. prin apărătorul a considerat necesară prezentarea normelor de drept incidente în cauză atât cele prevăzute de directivă cât și cele din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/2002 privind transparența și integritatea Pieței Rasdaq, paralela dintre acestea conducând la concluzia indubitabilă că piața RASDAQ nu este reglementată.

Potrivit art. 381din directivă, statele membre au solicitat persoanelor care sunt în măsură să exercite, direct sau indirect, o influență semnificativă asupra gestionării unei piețe reglementate să aibă calitățile necesare.

2. Statele membre au solicitat operatorului pieței reglementate:

a) să furnizeze autorității competente și să facă publice informații privind proprietarii pieței respective și/ sau operatorul de piață, în special identitatea persoanelor care sunt în măsură să exercite o influență semnificativă asupra gestionării, precum și valoarea intereselor deținute de aceste persoane;

b) să semnaleze autorității competente și să facă public orice transfer de proprietate care antrenează o schimbare a identității persoanelor care exercită o influență semnificativă asupra gestionării pieței reglementate.

3. Autoritatea competentă a refuzat să aprobe propunerile de modificare a intereselor deținute de persoanele care controlează o piață reglementată și/ sau de operatorul de piață în cazul în care există motive obiective și demonstrabile de a estima că schimbarea propusă ar risca să compromită gestionarea corectă și prudentă a pieței reglementate respective.

Apoi, articolul 39 a statuat că statele membre au solicitat piețelor reglementate:

a) să adopte dispoziții pentru a detecta în mod clar și a gestiona efectele potențial dăunătoare;

b) pentru funcționarea lor sau pentru participanții lor, ale oricărui conflict de interese apărut între cerințele funcționării lor corespunzătoare și propriile lor interese sau cele ale proprietarilor sau operatorilor lor, în special în cazul în care un astfel de conflict riscă să compromită exercitarea unei funcții care le-a fost delegată de autoritatea competentă;

c) să fie dotate în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care sunt expuse;

d) să instituie facilități și sisteme adecvate care să le permită să identifice toate riscurile semnificative ce pot compromite buna lor funcționare și să aplice măsuri efective de diminuare a riscurilor;

e) să instituie facilități care să garanteze buna gestionare a operațiunilor tehnice ale sistemelor, în special proceduri de urgență eficiente pentru a face față eventualelor situații de funcționare necorespunzătoare a sistemelor de tranzacționare;

f) să adopte norme și proceduri transparente și nediscreționare care să asigure o tranzacționare echitabilă și ordonată și care să fixeze criterii obiective în vederea executării eficiente a ordinelor;

g) să instituie mecanisme vizând să faciliteze finalizarea eficientă și la timp a tranzacțiilor executate în cadrul sistemelor lor;

h) să dispună, în momentul autorizării și ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcționarea lor ordonată, ținând seama de natura și amploarea tranzacțiilor încheiate pe piață, precum și de gama și de nivelul riscurilor la care sunt expuse.

Articolul 40

1. Statele membre solicită piețelor reglementate să stabilească norme clare și transparente privind admiterea instrumentelor financiare la tranzacționări.

Aceste norme garantează că orice instrument financiar admis la tranzacționare pe o piață reglementată poate face obiectul unei tranzacționări echitabile, ordonate și eficiente și, în cazul valorilor mobiliare, poate fi tranzacționat în mod liber.

2. În ceea ce privește instrumentele derivate, aceste norme asigură, în special, ca particularitățile contractului derivat să permită o cotație ordonată, precum și o regularizare eficientă. Pe lângă obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2), statele membre solicită piețelor reglementate să instituie și să mențină facilități eficiente care să le permită a verifica dacă emitenții valorilor mobiliare care sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată respectă prevederile dreptului comunitar privind obligațiile în materie de informare inițială, periodică și specifică.

3. Statele membre se asigură că piețele reglementate instituie facilități care să permită accesul membrilor sau participanților lor la informarea făcută publică în temeiul dreptului comunitar.

4. Statele membre se asigură că piețele reglementate adoptă măsurile necesare pentru a controla în mod regulat respectarea condițiilor de admitere a instrumentelor financiare pe care le-au admis la tranzacționare.

5. O valoare mobiliară care a fost admisă la tranzacționare pe o piață reglementată poate fi admisă ulterior la tranzacționare pe alte piețe reglementate, chiar și fără consimțământul emitentului și cu respectarea dispozițiilor pertinente din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în caz de ofertă de valori mobiliare adresată publicului sau în vederea admiterii valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (1). Această a doua piață reglementată informează emitentul că valoarea mobiliară respectivă este tranzacționată pe această piață. Un emitent nu este obligat să furnizeze direct informația solicitată în temeiul alineatului (3) unei piețe reglementate care a admis valorile sale mobiliare la tranzacționare fără consimțământul său.

Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(5), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 64 alin. (2), măsuri de punere în aplicare care precizează:

a) pentru diferitele categorii de instrumente, caracteristicile care trebuie luate în considerare de o piață reglementată pentru a stabili dacă un instrument a fost emis în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf în vederea admiterii sale la tranzacționare pe diferitele segmente de piață pe care le exploatează;

b) măsurile pe care o piață reglementată trebuie să le aplice pentru a se considera că și-a îndeplinit obligația de a verifica respectarea de către emitentul unei valori mobiliare a dispozițiilor dreptului comunitar privind obligațiile în materie de informare inițială, periodică sau specifică;

(c) măsurile pe care trebuie să le adopte piața reglementată în conformitate cu alineatul (3) în vederea facilitării accesului membrilor sau participanților săi la informațiile care au fost tăcute publice în condițiile stabilite de dreptul comunitar.

Articolul 41

Suspendarea și retragerea instrumentelor de la tranzacționare

1. Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument de la tranzacționare în conformitate cu art. 50 alin. (2) lit. (j) și (k), operatorul de piață reglementată poate suspenda sau retrage de la tranzacționare orice instrument financiar care nu mai respectă normele pieței reglementate, în afara cazurilor în care o astfel de măsură poate afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcționarea ordonată a pieței.

Fără a aduce atingere posibilității de care dispun operatorii piețelor reglementate de a informa direct operatorii altor piețe reglementate, statele membre solicită ca un operator al pieței reglementate care suspendă sau retrage un instrument de la tranzacționare să își facă publică decizia și să comunice informațiile relevante autorității competente. Aceasta este obligată să informeze autoritățile competente ale celorlalte state membre.

2. Autoritatea competentă care solicită suspendarea sau retragerea unui instrument Financiar de la tranzacționare pe una sau mai multe piețe reglementate comunică de îndată decizia sa publicului și autorităților competente ale celorlalte state membre. Cu excepția situațiilor în care interesele investitorilor sau funcționarea ordonată a pieței ar putea fi afectate în mod semnificativ, autoritățile competente ale celorlalte state membre solicită suspendarea sau retragerea instrumentului financiar respectiv de la tranzacționare pe piețele reglementate și MTF care funcționează sub supravegherea lor.

Articolul 42

Accesul la piețele reglementate

1. Statele membre solicită piețelor reglementate să instituie și să mențină norme transparente și nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective, care să reglementeze accesul sau aderarea membrilor la aceste piețe.

2. Aceste norme stabilesc toate obligațiile care revin membrilor sau participanților în temeiul:

a) actelor de constituire și de administrare a pieței reglementate în cauză;

b) dispozițiilor privind tranzacțiile care sunt încheiate pe aceste piețe;

c) normelor profesionale impuse personalului întreprinderilor de investiții sau al instituțiilor de credit care operează pe piață;

d) condițiilor prevăzute la alin. (3) pentru alți membri sau participanți decât întreprinderile de investiții și instituțiile de credit;

e) normelor și procedurilor referitoare la compensarea și regularizarea tranzacțiilor care sunt încheiate pe piață.

3. Piețele reglementate pot admite ca membri sau participanți întreprinderile de investiții și instituțiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2000/12/CE, precum și alte persoane care:

a) prezintă calități de bună reputație și de competență;

b) prezintă un nivel suficient de aptitudine și de competență pentru tranzacționare;

c) dispun, după caz, de o organizare adecvată;

d) dețin resurse suficiente pentru rolul pe care trebuie să și-l asume, ținând seama de diferitele mecanisme financiare pe care piața reglementată le-ar fi putut stabili pentru a garanta regularizarea adecvată a tranzacțiilor.

4. Statele membre se asigură că membrii și participanții nu sunt obligați să își impună reciproc obligațiile prevăzute la articolele 19, 21 și 22 în ceea ce privește tranzacțiile încheiate pe o piață reglementată.

Cu toate acestea, membrii sau participanții pieței reglementate aplică obligațiile prevăzute la articolele 19, 21 și 22 în ceea ce privește clienții lor în cazul în care, acționând în contul clienților lor, execută ordinele acestora pe o piață reglementată.

5. Statele membre se asigură că normele piețelor reglementate care reglementează accesul sau aderarea membrilor la aceste piețe prevăd participarea directă sau de la distanță a întreprinderilor de investiții și a instituțiilor de credit.

6. Fiecare stat membru autorizează, fără nici o altă cerință juridică sau administrativă, piețele reglementate din alte state membre să adopte, pe teritoriul său, dispozițiile necesare pentru a permite membrilor și participanților care s-au stabilit pe teritoriul său să aibă acces la distantă la aceste piețe și să tranzacționeze pe acestea.

Piața reglementată a comunicat autorității competente a statului său membru de origine numele statului membru în care a intenționat să adopte astfel de dispoziții. în termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informație statului membru în care piața reglementată a intenționat să adopte astfel de dispoziții. La cererea autorității competente a statului membru gazdă și într-un termen rezonabil, autoritatea competentă a statului membru de origine al pieței reglementate a comunicat identitatea membrilor sau participanților pieței reglementate stabiliți în acest stat membru.

7. Statele membre au solicitat operatorilor pieței reglementate să comunice în mod regulat lista membrilor și participanților pieței lor reglementate autorității competente a acesteia.

Articolul 43

Controlul respectării normelor piețelor reglementate și a altor obligații legale:

1. Statele membre solicită piețelor reglementate să instituie si să mențină măsuri si proceduri eficiente pentru controlul regulat al respectării normelor lor de către membrii sau participanții lor.

Piețele reglementate supraveghează tranzacțiile efectuate de membrii sau participanții lor în cadrul sistemelor lor, în vederea identificării oricărei încălcări a normelor respective, a oricărei condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței sau a oricărui comportament care poate sugera un abuz de piață.

2. Statele membre solicită operatorilor piețelor reglementate să semnaleze autorității competente a pieței reglementate orice încălcare semnificativă a normelor lor sau orice condiție de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea pieței și care poate antrena un abuz de piață. De asemenea, statele membre solicită operatorilor piețelor reglementate să furnizeze fără întârziere informațiile pertinente autorității competente în materie de investigații și urmăriri în justiție privind abuzurile de piață pe piețele reglementate și să acorde acesteia întregul sprijin necesar pentru investigarea și urmărirea în justiție a abuzurilor de piață comise în sistemele pieței reglementate sau prin intermediul acestora.

Articolul 44

Cerințe de transparență înainte de tranzacționare aplicabile piețelor reglementate:

1. Statele membre solicită piețelor reglementate, cel puțin, să facă publice prețurile de cumpărare și de vânzare, precum și importanța pozițiilor de tranzacționare exprimate la aceste prețuri, afișate de sistemele lor pentru acțiunile admise la tranzacționare. Statele membre solicită ca aceste informații să fie puse la dispoziția publicului în condiții comerciale rezonabile și în mod continuu, în cadrul programului normal de tranzacționare.

Piețele reglementate pot acorda întreprinderilor de investiții care sunt obligate să își publice prețurile pentru acțiuni în temeiul art. 27 accesul, în condiții comerciale rezonabile și pe o bază nediscriminatorie, la facilitățile pe care le utilizează pentru a face publice informațiile menționate la primul paragraf.

2. Statele membre abilitează autoritățile competente să exonereze piețele reglementate de obligația de a face publice informațiile menționate la alineatul (1), în funcție de modelul de piață sau de tipul și mărimea ordinelor în cazurile definite în conformitate cu alin. (3). Autoritățile competente au în special dreptul de a renunța la această obligație în ceea ce privește tranzacțiile a căror mărime este neobișnuit de mare în raport cu mărimea normală a pieței pentru acțiunile sau categoriile de acțiuni tranzacționate.

3. Pentru a asigura aplicarea uniformă a alin. (1) și (2), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 64 alin. (2), măsuri de punere în aplicare care precizează:

a) intervalul prețurilor de cumpărare și de vânzare propuse de formatorii de piață desemnați, precum și profunzimea pieței la aceste prețuri, care trebuie făcute publice;

b) mărimea sau tipul ordinelor care pot fi exceptate de la obligația de publicitate înainte de tranzacționare, în temeiul alin. (2);

c) modelele de piață pentru care exonerarea de la obligația de publicitate înainte de tranzacționare poate fi acordată în temeiul alin. (2), în special aplicabilitatea obligației în cazul metodelor de tranzacționare utilizate de piețele reglementate care încheie tranzacții în conformitate cu normele lor, în raport cu prețuri stabilite în afara piețelor reglementate sau prin licitații periodice

Articolul 45

Cerințe de transparență după tranzacționare aplicabile piețelor reglementate:

1. Statele membre solicită piețelor reglementate cel puțin să facă publice prețul, volumul și momentul tranzacțiilor executate în ceea ce privește acțiuni admise la tranzacționare. Statele membre solicită ca detaliile tuturor acestor tranzacții să fie făcute publice în condiții comerciale rezonabile și, în măsura posibilului, în timp real. Piețele reglementate pot acorda întreprinderilor de investiții care sunt obligate să publice detaliile tranzacțiilor lor cu acțiuni în conformitate cu articolul 28, în condiții comerciale rezonabile și pe o bază nediscriminatorie, accesul la facilitățile pe care le utilizează pentru a face publice informațiile menționate la primul paragraf.

2. Statele membre își abilitează autoritățile competente să permită piețelor reglementate să decaleze publicarea informațiilor detaliate menționate anterior în funcție de tipul și de mărimea lor. Autoritățile competente pot autoriza în special publicarea decalată în cazul tranzacțiilor a căror mărime este ridicată în raport cu mărimea normală a pieței pentru acțiunile sau categoriile de acțiuni tranzacționate. Statele membre solicită piețelor reglementate să obțină autorizarea prealabilă a autorităților competente privind dispozițiile propuse pentru organizarea acestei publicități decalate și solicită ca aceste dispoziții să fie comunicate în mod clar participanților de pe aceste piețe și investitorilor în general.

3. Pentru a asigura funcționarea eficientă Și ordonată a piețelor financiare, precum Și aplicarea uniformă a alin. (1) și (2), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 64 alin. (2), măsuri de punere în aplicare privind:

a) amploarea și conținutul informațiilor care trebuie puse la dispoziția publicului;

b) condițiile în care o piață reglementată poate prevedea publicarea decalată a tranzacțiilor, precum și criteriile care trebuie aplicate pentru a desemna tranzacțiile pentru care, în funcție de mărimea lor și de categoria de acțiuni respective, această publicare decalată este autorizată.

Articolul 46

Dispoziții privind mecanismele de contrapartidă centrală, de compensare și de regularizare Statele membre nu împiedică piețele reglementate să convină cu o contrapartidă centrală, un organism de compensare sau un sistem de regularizare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării și regularizării tuturor sau a unei părți din tranzacțiile încheiate de participanții lor în cadrul sistemelor lor.

Autoritatea competentă a unei piețe reglementate nu poate interzice apelarea la o contrapartidă centrală, la un organism de compensare și la un sistem de regularizare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicție este necesară pentru a menține funcționarea ordonată a pieței reglementate respective și ținând seama de condițiile impuse sistemelor de regularizare la articolul 34 alin. (2). Pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor, autoritatea competentă ține seama de supervizarea și supravegherea sistemului de compensare și de regularizare deja efectuate de către băncile centrale interne în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare și de regularizare sau de către alte autorități de supraveghere competente în ceea ce privește aceste sisteme.

Pe de altă parte în Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/2002 privind transparența și integritatea Pieței Rasdaq se regăsește doar următoarele dispoziții cu privire la funcționarea acestei piețe:

Art. 21 alin. (1) Cotațiile pe care un participant le introduce sau actualizează în sistem trebuie să reflecte ordinele proprii ale acestuia și/sau ale clienților săi, de a cumpăra sau vinde acțiuni.

Art. 22 În scopul încheierii unei tranzacții pe o anumită acțiune, ordinea regulamentară de contactare a participanților care dețin cotații este ordinea în care sunt afișate cotațiile de către sistem pentru respectiva acțiune. Cotațiile sunt ordonate în sistem conform următoarelor criterii: (I) calitatea cotației: cotație fermă, cotație indicativă; (II) preț; (III) cantitate (în ordine descrescătoare); (IV) momentul introducerii cotației. în Cap. I (Categoriile de listare) se specifică condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca acțiunile să fie admise la tranzacționare în cadrul celor trei categorii.

Pe Piața Rasdaq s-a tranzacționat doar acțiuni (art. 3).

Obligațiile în materie de informare au fost prevăzute în art. 10-14.

Rapoartele se transmit Pieței Rasdaq.

S-a prevăzut obligația transmiterii rapoartelor pe suport de hârtie, prin curier sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și pe suport electronic, prin e-mail sau dischetă.

Raportările transmise pieței RASDAQ au fost făcute publice prin intermediul sistemului de informare al pieței (art. 15).

S-a prevăzut în art. 18 că Piața RASDAQ va evalua periodic gradul de îndeplinire a condițiilor pentru listarea sau menținerea acțiunilor în categoria I sau a II-a, însă nu și în categoria de bază.

Conform art. 19, conducerea Pieței Rasdaq, cu avizul Inspectorului General al Pieței Rasdaq a putut decide doar suspendarea unui instrument de la tranzacționare, nu și retragerea acestuia.

În art. 19, alin. (2) este prevăzută obligația notificării atât a participanților la Piața Rasdaq cât și a C.N.V.M în privința suspendării și reluării activității de tranzacționare a unui emitent.

Cap II. Parametrii de protecție a tranzacțiilor desfășurate în piața RASDAQ - norme privind prețul tranzacțiilor.

Art. 20 alin. (1) Piața RASDAQ va face public zilnic un preț de referință pentru fiecare acțiune listată; acesta se calculează ca preț mediu ponderat al tranzacțiilor comune raportate în ultima zi în care au fost încheiate tranzacții cu respectiva acțiune.

Art. 29 Tranzacțiile bilaterale raportate se vor transmite automat de sistem spre decontare Societății Naționale de Compensare, Decontare și Depozitare, decontarea urmând a se efectua în conformitate cu reglementările în materie ale C.N.V.M. și ale Societății Naționale de Compensare, Decontare și Depozitare, cel mult la data T+3, unde T este data raportării tranzacției.

Art. 292 - Prin excepție de la prevederile art. 29, BER poate folosi un alt sistem de compensare, decontare și registru.

Din această analiză comparativă nu a rezultat că Piața Rasdaq a dispus de reglementările solicitate unei piețe reglementate de prevederile Directivei 2004/39/CE.

Apoi, pentru a lămuri toate aspectele cauzei, Curtea a audiat martorii B., R. și A. a căror declarații se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar și din care au rezultat cu certitudine că titlul bursier ACIS al emitentului SC A.C.I. SA BISTRIȚA nu a fost niciodată admis la tranzacționare pe piața reglementată a BVB, au fost tranzacționate doar pe piața RASDAQ, astfel că nu se conturează în cauză o altă stare de fapt, precum cea la care se face referire în conținutul introductiv al Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene și anume dacă acțiunile respective au fost admise la tranzacționare și pe o altă piață de instrumente financiare care ar fi calificată drept piață reglementată sau dacă cererea privind o astfel de admitere fusese depusă la data faptelor.

Conchizând față de cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de manipulare a pieței de capital atâta vreme cât piața de tranzacționare RASDAQ nu este o piață reglementată, condiție esențială cerută de dispozițiile normei de incriminare.

Într-o bogată jurisprudență, CEDO a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel în mai multe cauze(Rotaru împotriva României, Damman împotriva Elveției etc.), CEDO a subliniat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane-care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate-să își corecteze conduita și în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar și anume principiul încrederii legitime, care impune ca legislația să fie clară, predictibilă, unitară și coerentă (cauzele Facini Doriv Recre, Foto-Frostv Hauptzollamt Lubeck Ost).

Transpunând principiile mai sus amintite în materia dreptului penal și mai exact a speței de față, Curtea a constata că deficiențele arătate mai sus cu privire la stabilirea caracterului de piață reglementată a RASDAQ, element constitutiv a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, profită acestora, cu atât mai mult cu cât inculpatul G. a acționat doar în urma consultării unor avocați de specialitate iar potrivit declarației inculpatului N. și în prezent piața RASDAQ a fost prezentată clienților ca nefiind reglementată în sensul directivei amintite.

Așa fiind, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților de sub învinuirea comiterii infracțiunii de manipulare a pieței de capital.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice invocate mai sus, în doctrina și jurisprudența în materie, s-a statuat că, întrucât instanța de judecată are obligația de a face o corectă aplicare a legii penale, ea nu poate fi limitată la încadrarea juridică inițială, care s-a constatat că este greșită, ci trebuie înlocuită cu încadrarea juridică prevăzută de legea penală.

În speța de față s-a constat că în actul de sesizare al instanței a fost descrisă pe larg maniera de completare și introducere a ordinelor în sistemul informatic al BVB, stare de fapt care s-ar circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de fals informatic, astfel că s-a impus schimbarea de încadrare juridică prin reținerea și a infracțiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 în cazul inculpaților N.R.D. (sub forma instigării), O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D. și B.H.I. aflată în concurs ideal cu infracțiunea de manipulare de capital.

Potrivit, însă dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 161/2003 constituie infracțiunea de fals informatic, fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice.

Astfel, pentru a se realiza conținutul constitutiv al acestei infracțiuni este necesar ca inculpații să fi acționat fără drept.

Ori, în speță coroborând declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanța de judecată (B., R., H.) cu înscrisurile de la dosar s-a constat că tranzacțiile bursiere cu titlu ACIS au fost executate conform ordinelor de tranzacționare date de către clienți, care, în fapt, a reprezentat dispoziția de efectuare a unei tranzacții bursiere, de vânzare sau cumpărare date de către un client brokerului său. Mai mult decât atât, în cauză a fost îndeplinită și obligația brokerului de informare a clientului despre modul efectuări tranzacției prin semnarea de către acesta a rapoartelor de tranzacționare.

Așa fiind, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals informatic, introducerea datelor în sistemul informatic realizându-se în baza ordinelor de tranzacționare semnate de clienți, astfel că s-a dispus achitarea inculpaților și de sub această învinuire.

Față de cele de mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.G.A. pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Împotriva acestei sentințe au formulat în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și recurenții inculpați N.R.D. și D.S.D. aducând critici pentru nelegalitate și netemeinicie.

Procurorul a solicitat, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării cercetării judecătorești, în condițiile în care hotărârea atacată are la bază o cercetarea judecătorească formală, sumară și efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale și a principiilor ce guvernează procesul penal în general și faza de judecată în special.

Se susține că judecata s-a desfășurat cu încălcarea rolului activ pe care instanța era obligată să-l aibă în vedere la desfășurarea procesului penal și a îndatoririlor pe care le avea în aflarea adevărului și realizarea rolului educativ al judecății.

În cauză, deși instanța de fond a declanșat formal cercetarea judecătorească dând citire actului de sesizare potrivit art. 322 C. proc. pen. și luând act de voința inculpaților de a uza de dreptul de a nu face declarații, se susține că în fapt probele administrate au avut legătură exclusiv cu lămurirea împrejurării dacă Piața RASDAQ (XMBS) constituie sau nu o piață reglementată, instanța solicitând lămuriri din partea CNVM, deși opinia acestei autorități era deja cunoscută, fiind exprimată și argumentată încă din faza de cercetare penală și fundamentând, printre altele, soluția trimiterii în judecată a inculpaților.

Procurorul mai arată, în cuprinsul motivelor de recurs scrise, că judecătorul fondului a sesizat C.J.E. introducând o acțiune preliminară în interpretarea Directivei 2004/39/CE, dispoziție dată însă cu încălcarea principiului contradictorialității, aspect sesizat de către apărare la momentul respectiv.

Legat de cercetarea judecătorească formală și sumară, în opinia procurorului, se mai învederează că instanța a dispus audierea unui număr de 4 martori, 3 dintre aceștia fiind ascultați în legătură cu o împrejurare de altfel necontroversată și care era dovedită cu înscrisurile de la dosar, respectiv faptul că titlurile ACIS erau tranzacționate doar pe piața RASDAQ.

Se critică din această perspectivă aspectul că probele testimoniale solicitate de parchet au fost respinse, martorii în cauză fiind audiați la cererea apărării și aduși în instanță cu mandat de aducere.

Un alt element care în viziunea acuzării trebuie observat este acela că după ce judecarea cauzei a fost suspendată timp de 1 an până la pronunțarea hotărârii C.J.E (fără a fi invocat vreun temei legal în acest sens), ulterior instanța a finalizat cercetarea judecătorească într-un timp record de 1 lună jumătate, perioadă în care au fost stabilite patru termene de judecată, cele mai multe în afara termenelor obișnuite ale completului de judecată, fără a fi invocată existența vreunei situații care să justifice judecarea de urgență a cauzei, context în care se consideră că o asemenea conduită excede obligației de a soluționa cu celeritate cauzele repartizate.

Într-o altă critică avansată, procurorul arată că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate nefiind motivată conform cerințelor legale, contravenind și exigențelor jurisprudenței Curții Europene, art. 6 par.1 din Convenție care garantează dreptul la un proces echitabil.

Examinarea considerentelor hotărârii cenzurate prin prisma dispozițiilor legale invocate determină, potrivit susținerilor procurorului, concluzia că instanța de fond a nesocotit grav obligația de a motiva hotărârea pronunțată, reproducând într-o primă parte a hotărârii, în concret starea de fapt descrisă în rechizitoriu, fără a proceda la o analiză proprie a obiectului judecății și fără a aprecia necesar nici măcar să prezinte punctul de vedere al procurorului cu privire la chestiunea prealabilă pusă în discuție și ignorând total considerentele pertinente de ordin legislativ, doctrinar și jurisprudențial invocate în susținerea caracterului de piață reglementată, al platformei de tranzacționare RASDAQ (XMBS).

În cea de-a doua parte a hotărârii atacate (filele 15-22) se arată că judecătorul fondului a redat fidel, complet necenzurat înscrisul intitulat „Analiza comparativă…” depus de apărătorul ales al inculpatului G.G.A. la dosarul cauzei, în fapt, reproducerea unor dispoziții legale în materie - Legea nr. 297/2004, Regulamentul CNVM nr. 2/2002, Directiva 2004/39/CE - concluzionând, total nefundamentat, că Piața RASDAQ nu dispune reglementările solicitate unei piețe reglementate de prevederile Directivei 2004/39/CE.

În virtutea aspectelor înfățișate, procurorul apreciază că în mod evident judecătorul fondului nu a manifestat un tratament imparțial în administrarea și analiza probatoriului, iar hotărârea pronunțată, prin felul în care a fost motivată, nu poate fundamenta o practică în materia infracțiunilor privind piața de capital.

Ca un corolar al celor expuse, procurorul, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, a invocat nulitatea hotărârii, fiind pronunțată de un judecător incompatibil, modul efectuării cercetării judecătorești, maniera motivării hotărârii lăsând să se întrevadă cât se poate de clar soluția, situație ce se circumscrie cazului de incompatibilitate reglementat în prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., aruncând cel puțin o umbră de îndoială asupra imparțialității judecătorului.

În susținerea recursului formulat, cu ocazia dezbaterilor a precizat că nu înțelege să subscrie la argumentele aduse în scris acestui caz de casare - art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. - precizând că deși prin Hotărârea nr. 581 din 13 septembrie 2011 C.S.M. - Plenul a admis cererea de apărare a independenței și reputației profesionale a doamnei judecător R.M. (judecătorul fondului), constatând ca vădit tendențioase și inventate susținerile din presa vremii cu privire la aspecte ce ar leza grav reputația profesională a judecătorului - maniera în care judecătorul a purtat corespondența cu C.J.E., a derulat procedura judiciară ridică semne cu privire la imparțialitatea acesteia.

Astfel, se arată în acest sens că după sesizarea C.J.U.E. la 23 mai 2011, judecătorul fondului a înțeles - la 30 mai 2011 - să formuleze 3 întrebări fără a le supune în contradictoriu dezbaterii părților în cauză, astfel încât, cel puțin până la momentul în care C.J.U.E a dat răspuns problemei ridicate, se poate pune în discuție afectarea independenței magistratului judecător.

În contextul criticilor aduse hotărârii atacate, procurorul înțelege să invoce și cazul de casare

reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., arătând în cadrul dezbaterilor că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la probele strânse la urmărirea penală, nu le-a analizat cum s-ar fi impus, astfel încât nu a examinat cereri esențiale de care depindea dezlegarea cauzei, soluția procesului, în fapt neefectuând cercetare judecătorească.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că deși în cuprinsul motivelor depuse în scris la dosarul cauzei,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a formulat critici, în subsidiar, solicitând ca în ipoteza în care se va trece peste aspectele invocate în scopul trimiterii spre rejudecare a cauzei, să se rețină cauza spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție și în urma completării cercetării judecătorești, a reevaluării probelor să se constate că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de manipulare a pieței de capital (inculpatul G.G.A.) în concurs ideal cu infracțiunea de fals informatic (ceilalți inculpați) și să se pronunțe o hotărâre de condamnare - în cadrul dezbaterii recursurilor, procurorul a subliniat că soluția care se impune în cauză este casarea sentinței fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării cercetării judecătorești cu respectarea principiilor ce guvernează procesul penal, a evaluării probelor strânse la urmărirea penală, a analizei elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății.

S-a reiterat punctul de vedere al acuzării cu privire la regimul juridic al Pieței RASDAQ, prezentându-se de către procuror elemente referitoare la înființarea, semnificația terminologică, fuziunea cu BVB, invocându-se o serie de norme cuprinse în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital (în vigoare la 29 iulie 2004), Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori imobiliare, precum și decizia nr. 1507 din 23 iulie 2008 prin care s-a aprobat constituirea și administrarea de către SC BVB SA, în calitate de operator de sistem a sistemului alternativ de tranzacționare Piață Alternativă, aprobându-se cu amendamente, Codul Bursei de Valori București.

De asemenea, atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât și în cadrul dezbaterilor recursurilor, procurorul a invocat comunicate de presă din partea CNVM cu referire la Piața RASDAQ și la noțiunea de piață reglementată, concluzionând că în perioada 1 decembrie 2005 - 23 iulie 2008 titlurile listate pe fosta piață RASDAQ cu continuat să fie tranzacționate în cadrul BVB, ca efect al unificării celor două (la 1 septembrie 2005 Piața RASDAQ a fuzionat cu BVB, constituind în fapt o singură piață și funcționa în conformitate cu normele CNVM și BVB până la 23 iulie 2008).

În acord cu dispozițiile art. 125 din Legea nr. 297/2004 piața pe care au fost tranzacționate titlurile ACIS, în perioada comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților a îndeplinit, în opinia procurorului, criteriile legale care definesc piața reglementată, sens în care se invocă Decizia 36 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești.

Se evidențiază faptul că a accepta teza apărării, potrivit căreia o piață devine reglementată doar prin includerea ei în lista piețelor reglementate de către CNVM, transmisă Comisiei Europene, ar însemna să se accepte că legiuitorul ar fi delegat unui organism administrativ atribuții de a reglementa norme cu caracter penal, fapt ce ar contraveni flagrant atât Constituției României, cât și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale precum și principiului separației puterilor în stat.

În acest sens se susține că aplicarea unei norme cu caracter penal nu poate în niciun caz să depindă de emiterea sau nu a unei decizii de către o autoritate administrativă. Prin reducere la absurd, dacă CNVM nu ar fi inclus pe lista transmisă Comisiei Europene, nici un operator de piață, Titlul VII din Legea nr. 297/2004 nu ar fi putut fi aplicat vreodată pe teritoriul național.

În sprijinul celor susținute se mai invocă Hotărârea C.J.U.E. din 22 martie 2012 care a stabilit că art. 47 din Directiva 2004/39, așa cum a fost modificată prin Directiva 2007/44 trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de alt articol, nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul directivei.

Procurorul consideră că regimul inițial de piață reglementată a fost atribuit pieței RASDAQ încă de la momentul înființării sale, prin decizia nr. 1092/1996 a CNVM și nu putea fi înlăturat ca și consecință a fuziunii, piața RASDAQ beneficiind dintotdeauna de reglementările specifice emise de CNVM.

În opinia procurorului, argumente în același sens sunt și faptul că piața RASDAQ funcționează după reguli proprii, stabilite de către CNVM prin regulamente, precum și intervenția CNVM în stabilirea modalităților în care emitenții pot părăsi piața RASDAQ, devenind societăți închise, reglementări cu caracter normativ de generală aplicabilitate emitenților de pe această piață.

În ceea ce privește vinovăția inculpaților N.R.D., O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D. și B.I.H., procurorul a susținut că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals informatic - art. 48 din Legea nr. 161/2003 (în forma instigării pentru N.R.D.) constând în introducerea fără drept a datelor informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unor consecințe juridice. Contrar motivării expuse de judecătorul fondului conform căreia faptele inculpatului nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de fals informatic, introducerea datelor în sistemul informatic realizându-se în baza ordinelor de tranzacționare semnate de clienți, procurorul invocă disp. art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 învederând că niciunul dintre clienții implicați în tranzacții nu aveau deschise conturi discreționare care să permită agenților lor (inculpaților) să efectueze toate operațiunile legate de administrarea profitului.

Se apreciază însă că nici sub aspectul infracțiunii de fals informatic, instanța de fond nu a administrat toate probele necesare aflării adevărului, iar celor administrate le-a dat o interceptare vădit eronată astfel încât se arată că soluția de achitare a inculpaților este netemeinică.

Recurenții inculpați N.R.D. și D.S.D., prin apărătorul ales, au depus la dosarul cauzei un memoriu cuprinzând motivele invocate în susținerea recursurilor declarate și un memoriu cuprinzând răspunsul la motivele de recurs formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs se precizează că apărarea înțelege să critice soluția instanței de fond numai în ceea ce privește acuzația de instigare la fals informatic - art. 25 rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003 - și numai pentru considerente de nelegalitate.

În concret, se apreciază că extinderea obiectului acuzației, prin procedura schimbării încadrării juridice în faza de judecată, față de inculpatul N.R.D., prin reținerea în sarcina sa și a instigării la infracțiunea de fals informatic, este nelegală, cu încălcarea disp. art. 334 și art. 317 C. proc. pen., dispunându-se o soluție în legătură cu o faptă materială care nu a făcut obiectul judecății.

Soluția de achitare dispusă de prima instanță în legătură cu acuzația de instigare la fals informatic este, potrivit apărării, clară și judicios argumentată, temeinică în raport cu probele din dosar, însă, deși corectă, prima instanță nu avea căderea să se pronunțe asupra acestei acuzații, care nu făcea obiectul judecății.

În legătură cu soluția de achitare pentru acuzația de manipulare a pieței de capital nu s-au formulat critici.

Se arată că prin rechizitoriu, sub exigențele art. 263 C. proc. pen., organul de urmărire penală a sesizat și investit instanța de fond cu judecata unei fapte materiale ilicite, constând în aceea că N.R.D., în calitate de director general al SSIFBT Securities, în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, a efectuat tranzacții bursiere cu titlul ACIS, pe piața RASDAQ, tranzacții prin care, în mod ilicit a manipulat modul de formare al prețului acțiunilor ACIS, prin creșterea prețului de la 0,23 lei/ acțiunea până la 0,77 lei/ acțiune.

Fapta materială concretă ilicită a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 279 raportat la art. 248 și art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar dispoziția de trimitere în judecată privește fapta materială ilicită descrisă în actul de sesizare, cu încadrarea juridică menționată, în opinia procurorului fiind evident că voința clară a acuzării a fost aceea de a supune judecății numai această faptă materială ilicită.

Prin urmare, obiectul judecății, conform art. 317 C. proc. pen., este limitat în cauză la această faptă, însă cu toate acestea, la termenul din 15 mai 2012, instanța de judecată, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe N.R.D. în sensul reținerii în sarcina acestuia pe lângă infracțiunea de manipulare a pieții de capital și a infracțiunii de fals informatic prev.de art. 48 din Legea nr. 161/2003, sub forma unui concurs ideal de infracțiuni.

Apărarea susține că prin motivarea expusă, judecătorul fondului face o confuzie între ceea ce înseamnă descrierea faptei materiale ilicite reproșate acuzatului și care formează obiectul judecății și alte fapte sau circumstanțe menționate în cuprinsul rechizitoriului, care au exclusiv rostul de a fixa cât mai fidel împrejurările în care s-a comis fapta materială ilicită.

Se învederează că nicăieri pe parcursul actului de sesizare acuzarea nu descrie o faptă concretă ilicită constând în efectuarea de tranzacții bursiere, de către inculpatul N.R.D. sau oricine altcineva fără să fi avut acordul titularilor de cont. Or, câtă vreme în cuprinsul actului de sesizare nu e descrisă fapta materială concretă ilicită imputabilă inculpatului, aceasta nu poate face parte din obiectul judecății.

Faptul că în rechizitoriu este descrisă activitatea de completare și introducere a ordinelor de tranzacționare în sistemul informatic al BVB fără a se reclama o clipă faptul că aceste tranzacții ar fi fost efectuate fără acordul titularilor de cont, sub nici un chip nu poate fi socotit cu o descriere a unei fapte ce formează obiectul judecății.

În asemenea împrejurări, apărarea consideră că este necesar a se constata că modificarea obiectului acuzației, în sensul, că pe lângă infracțiunea inițială, inculpatului i-a fost reproșată o infracțiune cu totul nouă, cea de fals informatic, a fost realizată în afara limitelor legale, prin folosirea defectuoasă a procedurii schimbării încadrării juridice.

În sensul celor solicitate a fost invocată practica Instanței supreme (C.9 - Decizia nr. 74 din 8 octombrie 2001).

În consecință, apărarea socotește că instanța de fond era datoare să observe că infracțiunea de fals informatic prev.de art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă din cuprinsul faptei materiale ilicite deduse judecății, astfel că schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii în sarcina inculpatului a unei noi infracțiuni având ca obiect alte fapte materiale ilicite decât cele deduse judecății prin rechizitoriu, este nelegală și trebuie negreșit îndreptată.

Apărătorii aleși ai recurenților inculpați au înțeles să formuleze răspuns criticilor formulate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj în recursul declarat, aducând în mod detaliat o serie de precizări cu privire la infracțiunea de manipulare a pieței de capital prev.de art. 279 din Legea nr. 297/2004.

Se arată că în România o piață de tranzacționare bursieră dobândește statut de piață reglementată în condițiile art. 125, art. 126 din Legea nr. 297/2004 și cele ale art. 3 alin. (5) din Regulamentul nr. 2/2006 al CNVM prin piețele reglementate și sistemele alternative de tranzacționare, dispoziții din cuprinsul cărora rezultă că o piață de tranzacționare devine piață reglementată numai în baza unei decizii de autorizare emisă de către CNVM. La dosarul cauzei există un număr de 3 adrese emise de către CNVM prin care s-a arătat, expres și explicit, că nu a emis niciodată o decizie de autorizare a pieței RASDAQ ca piață reglementată.

În al doilea rând se invocă aspectul că niciun instrument financiar nu poate fi tranzacționat pe o piață reglementată câtă vreme acesta nu a fost admis la tranzacționare pe o asemenea piață printr-o hotărâre dată de către operatorul de piață, în urma evaluării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și a parcurgerii procedurii legale prevăzute de Codul Bursei de Valori București. A rezultat în urma corespondenței purtate de SC B.S. SA cu operatorul de piață SC BV București că emitentul SC A.I.C. SA Bistrița nu a depus niciodată o cerere în vederea admiterii la tranzacționare pe piața reglementată și nu s-a emis vreodată o hotărâre a SC B.V.B. SA de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată a acțiunilor acestui emitent.

Contrar susținerilor procurorului, apărarea apreciază că instanța a lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, procedând în mod firesc la determinarea, cu prioritate, a statutului juridic al pieței RASDAQ, în sensul de piață reglementată sau nu, obiectul acuzației intrând sau nu sub incidența art. 279 din Legea nr. 297/2004.

Pe de altă parte, se consideră că cercetarea judecătorească efectuată a fost una completă, instanța manifestând rol activ, solicitând lămuriri C.N.V.M., singura autoritate abilitată prin lege să confere statut de piață reglementată, a procedat la audierea martorilor, deși se comunicase că nu există o decizie de autorizare a pieței RASDAQ ca piață reglementată, astfel încât nu se poate invoca în mod fundamentat lipsa cercetării judecătorești ori a cercetării judecătorești sumară, formală.

În legătură cu sesizarea C.J.U.E., apărarea se alătură criticilor procurorului vizând încălcarea principiului contradictorialității în derularea procedurii de sesizare a C.J.U.E., arătând însă că nu este de natură să ducă la vicierea hotărârii primei instanțe și nici nu poate fi imaginat un remediu în această fază procesuală, fiind evident că nu se pot relua dezbaterile privitoare la sesizarea C.J.U.E. și nici formula o nouă sesizare.

În ceea ce privește greșita suspendare a judecării cauzei de către instanța de fond cu ocazia sesizării C.J.U.E., apărarea consideră că dispozițiile art. 267 din tratatul privind funcționarea U.E. statuează fără dubiu obligația instanței naționale de a dispune suspendarea judecării cauzei până la primirea răspunsului din partea Instanței europene.

De asemenea, apărarea apreciază ca nefondată și critica avansată de procuror cu referire la nemotivarea hotărârii, susținând că în cauză a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în condițiile art. 6 par.1 din CEDO.

Referitor la incompatibilitatea în care s-ar fi găsit judecătorul fondului, antepronunțându-se cu privire la soluția ce se va da, apărarea nu constată incidența art. 47 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât conduita judecătorului pe parcursul judecății și modul de desfășurare a cercetării judecătorești au fost în deplină concordanță cu reglementările legale.

Sub aspectul temeiniciei hotărârii pronunțate de instanța fondului și în raport cu criticile aduse de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj soluției de achitare, apărătorii aleși ai recurenților inculpați expun pe larg rațiunile pentru care apreciază că soluția este corectă, aducând argumente în sprijinul ideii că piața RASDAQ nu era piață reglementată, prin invocarea și interpretarea textelor de lege, prezentarea traseului urmat de acea piață și învederând că, în concret, acuzarea nu a făcut dovada învinuirilor aduse în cauză.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs și a amplelor critici aduse, dar și în respectarea disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Actul de trimitere în judecată a inculpaților G.G.A., N.R.D., O. (fostă Ș.) A.M. și B.I.H., D.S.D. a reținut în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital, în formă continuată - în cazul inculpatului D.S.D. fiind constatată forma instigării la această infracțiune (art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.) constând în fapt în aceea că în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008 inculpații au manipulat pe piața reglementată RASDAQ (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului SC A.I.C. SA Bistrița, societate listată la bursă sub simbolul ACIS.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților de către procuror a evidențiat că inculpatul G.G.A. a reușit cu ajutorul coinculpaților să influențeze în mod artificial prețul titlului ACIS, urmând ca prin activitatea de manipulare a pieței să transfere pe piața RASDAQ acțiunile deținute de martorul B.I. în favoarea sa, la un preț stabilit prin acordul părților. S-a apreciat că acest tip de înțelegere contravine normelor pieței de capital, tranzacțiile pe piața bursieră trebuind să se realizeze pe baza legii naturale a cererii și ofertei, tranzacțiile efectuate în afara pieței nefiind necunoscute de BVB.

În concret, în cursul anului 2007 inculpatul G.G.A. a negociat cu martorul B.I. cumpărarea unui pachet de 343.092 acțiuni ale emitentului SC A.I.C. SA Bistrița, la prețul total de 125.000 euro net, preț care a fost achitat și încasat efectiv în perioada 21 iunie - 5 noiembrie 2007, convenind ca martorul Blaga Ion (director general al SC A.I.C. SA Bistrița) să participe la majorarea de capital, inculpatul G.G.A. urmând să asigure finanțarea operațiunilor de subscriere, respectiv suma de 309.693 lei, reprezentând contravaloarea a 3096.930 acțiuni în prima etapă și suma de 55.085 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 550.856 acțiuni în etapa a doua a subscrierii, acțiunile astfel dobândite urmând a fi transferate inculpatului G.G.A.

Având în vedere faptul că inculpatul G.G.A. negociase și cumpărase acțiunile în afara pieței, situație în care transferul de proprietate asupra pachetului de acțiuni nu se putea realiza, în perioada 5 noiembrie 2007 - 18 februarie 2008, inculpații au manipulat pe piața RASDAQ acțiunile ACIS ale emitentului SC A.I.C. SA Bistrița în modalitățile prezentate în detaliu în actul de sesizare.

Investită cu soluționarea cauzei, instanța fondului apreciind că încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenței uneia dintre condițiile cerute de textul incriminator și anume, dacă piața de tranzacționare a acțiunilor ACIS, RASDAQ este reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004 în urma demarării cercetării judecătorești în cadrul instituției prev.de art. 44 C. proc. pen., a apreciat necesar a se stabili caracterul pieței RASDAQ.

În același sens, ținând seama și de dispozițiile Directivei nr. 2004/39/CE, Curtea a considerat că se impune sesizarea C.J.U.E. în baza art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului U.E. necesară soluționării cauzei.

Prin Hotărârea CJUE (Camera a doua) din 22 martie 2012, în Cauza C 248/11 s-a dat interpretare art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CG a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611 (CGG și 96/6 (CGG a Consiliului și a Directivei 2000/12/CG a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CGG a Consiliului.

În mod prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție efectuând propriul demers analitic cu privire la pretinsa incompatibilitate a judecătorului fondului astfel cum s-ar fi conturat din maniera de sesizare a CJUE, dar și din derularea cercetării judecătorești, cu nuanțarea făcută de procuror în cadrul dezbaterii recursurilor în sensul unei afectări a independenței, constată următoarele:

Observând modalitatea în care CJUE a fost sesizată în baza art. 267 din TFUE cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii, necesare în soluționarea cauzei se poate constata că în derularea procedurii, judecătorului fondului nu a respectat întru-totul principiul contradictorialității în formularea obiectului sesizării, însă, așa cum întemeiat a susținut apărarea, procedura în sine nu este de natură a vicia hotărârea primei instanțe și, pe de altă parte, nu mai poate fi pusă în discuție găsirea unui remediu procesual în acest stadiu al procesului, nefiind posibilă reluarea dezbaterilor vizând sesizarea CJUE și nici formula o nouă sesizare atâta vreme cât instanța europeană a dat răspunsul așteptat de instanța națională întrebării preliminare pusă în discuție.

Dincolo însă de această remarcă, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că evaluarea modului în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în cauză în fața primei instanțe permite concluzia că independența judecătorului nu a fost afectată și cu atât mai mult judecătorul cauzei nu și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar fi putut fi dată.

Legat tot de procedura sesizării CJUE, se reține că suspendarea soluționării cauzei până când CJUE a comunicat răspunsul la întrebarea preliminară a fost în acord cu prevederile legale în materie, instanța națională trebuind să se abțină de la judecare până la finalizarea procedurilor în fața instanței europene.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai remarcă aspectul că procurorul, în invocarea incidenței art. 47 alin. (2) C. pen., circumscris cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., a adus ca argumente întreaga conduită procesuală a instanței fondului, modul de efectuare a cercetării judecătorești, culminând cu felul în care a fost motivată hotărârea, dar și rapiditatea cu care a fost rezolvată cauza și care depășește ritmul normal pe care-l presupune principiul soluționării cu celeritate a unei cauze.

În analiza proprie asupra pretinsei incompatibilități a judecătorului fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și Hotărârea nr. 581 din 13 septembrie 2011 a C.S.M. de apărare a reputației profesionale și a independenței judecătorului cauzei.

Se arată în evocata hotărâre că prin publicarea unor articole în presă cu referiri explicite la judecarea cauzei și prin folosirea, asocierea unor termeni precum mită, 100.000 euro, șantaj, joc murdar, spălat pe mâini, s-a indus publicului larg ideea că judecătorul nu posedă probitatea morală cerută de exercitarea funcției de judecător, ceea ce face evidentă gravitatea afirmațiilor nefondate din articolele de presă de natură a leza grav reputația profesională a doamnei judecător R.M.

Prin urmare, formulând răspuns criticilor aduse de procuror în contextul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., așa cum aceste critici formulate în scris inițial în cuprinsul motivelor de recurs au fost nuanțate de procuror, oral, în dezbateri Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Incompatibilitatea constă în interdicția impusă de lege unui judecător de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, de competența instanței judecătorești din care face parte, în vederea asigurării imparțialității în judecare și soluționarea acelei cauze.

Reglementând incompatibilitatea, legea instituie o prezumție de lipsă de imparțialitate în judecarea unei cauze penale înlăturând de la judecarea acelei cauze pe acei judecători care, datorită altor calități procesuale pe care le-au avut anterior în acea cauză, ar putea căpăta o orientare preconcepută spre o anumită soluție (judex inhabilis) sau datorită unor împrejurări personale, ar putea fi înclinat să favorizeze una din părțile din proces (judex suspectus).

În cauza de față, cauza de incompatibilitate a judecătorului fondului ar fi fost conturată de conduita procesuală manifestată de acesta pe parcursul soluționării cauzei finalizată prin maniera de motivare a hotărârii, ceea ce ar fi lăsat să se întrevadă cât se poate de clar soluția ce urma a fi dată.

În raport cu aceste susțineri, Înalta Curte de Casație și Justiție remarcă aspectul că recurgerea de către judecătorul fondului la instituții de drept procesual penal în derularea cercetării judecătorești, solicitarea de informații lămuritoare de la CNVM în legătură cu caracterul pieței Rasdaq, formularea unei întrebări preliminare și sesizarea CJUE în acest sens, audierea unor martori - reprezintă acte specifice activității de judecată care sub nicio formă nu pot fi calificate drept elemente care să facă posibilă întrevederea unei anumite soluții ce s-ar fi dat în cauză.

Pe de altă parte, judecarea unei cauze într-un termen rezonabil ține de o normalitate spre care se tinde în mod firesc, legiuitorul român intervenind în acest sens (Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010), iar soluționarea prezentei cauze de către judecătorul fondului cu celeritate, cu siguranța că nu poate constitui obiect de critică, atâta timp cât Înalta Curte de Casație și Justiție nu identifică vreo altă rațiune care să justifice rapiditatea procedurii, decât aceea a satisfacerii exigențelor la un proces echitabil.

Dacă nu se poate, așadar, susține fundamentat că judecătorul fondului s-ar fi antepronunțat astfel în cauză, nici critica vizând atingerea imparțialității sale, a independenței, nu este fondată.

În lumina jurisprudenței CEDO, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 paragraf 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (între altele, Hotărârea Curții, în cazul De Lubber, dar și Hauschildt c. Danemarca).

În ceea ce privește testul subiectiv, în cauza de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se identifică nici un element care să confirme că judecătorul fondului ar fi acționat pe baza unui interes personal, imparțialitatea sa prezumându-se până la proba contrară, probă ce nu s-a produs în cauză.

În aplicarea testului obiectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, că nu există elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal.

În cauză, temerea lipsei de imparțialitate s-a întemeiat pe faptul că judecătorul ar fi derulat cercetarea judecătorească într-o manieră formală, sumară cu încălcarea mai multor dispoziții legale, a principiilor judecății, situație ce a creat procurorului dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului.

În conformitate cu dispozițiile interne în materie (art. 46 urm. C. proc. pen.), cu criteriile statuate de jurisprudența Curții Europene în acest domeniu, Înalta Curte de Casație și Justiție concluzionează în circumstanțele particulare ale cauzei că imparțialitatea instanței fondului nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar temeiurile exprimate pot fi considerate nejustificate în mod obiectiv.

În fine, în ceea ce privește asigurarea independenței judecătorului în cauză este evident că judecătorul fondului și-a exercitat atribuțiile specifice în deplină libertate, fără vreo influență, de orice natură ar fi fost aceasta, fără restricții, constrângeri asigurând realizarea unui act de justiție independent, imparțial.

În ceea ce privește critica adusă de procuror cu referire la nemotivarea hotărârii pronunțate și la incidența cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în situația în care instanța fondului nu s-ar fi pronunțat asupra probelor strânse la urmărirea penală, nu ar fi efectuat un examen propriu asupra obiectului judecății, a elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție arată:

Examinând sentința penală nr. 72 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, din perspectiva motivării, în raport cu dispozițiile art. 356 lit. c) C. proc. pen., dar și cu exigențele jurisprudenței europene în materia asigurării dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca nefondate criticile procurorului.

Aceeași este concluzia la care ajunge Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza propriului examen cu privire la pretinsa cercetare judecătorească formală, sumară pe care judecătorul fondului ar fi efectuat-o, a lipsei de evaluare asupra obiectului dedus judecății, criticile avansate de procuror fiind lipsite de temeinicie.

Contrar celor înfățișate de acuzare, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că instanța de judecată și-a onorat obligația de a realiza o cercetare judecătorească corespunzătoare și a motivat soluția dispusă în urma analizei probelor ce au servit ca temei soluționării cauzei, înlăturând motivat pe cele care nu s-au înscris pe principiul coroborării în ansamblul probator al cauzei, a analizat adecvat elementele de fapt, indicând cu suficiență claritate temeiurile pe care și-a fundamentat hotărârea.

După cum se va arăta în mod detaliat în cele ce urmează, cu prilejul examinării fondului acuzațiilor aduse inculpaților, prezenta cauză, în soluționarea ei, a fost legată în mod esențial de constatarea faptului dacă piața Rasdaq are ori nu statut de piață reglementată, iar în contextul în care judecătorul fondului a concluzionat cu privire la lipsa statutului de piață reglementat a Rasdaq, a devenit, în mod evident, inutilă orice evaluare pe fond a tranzacțiilor ce au făcut obiectul acuzațiilor, atâta vreme cât, în opinia instanței fondului, tranzacțiile bursiere efectuate pe această piață nu au îndeplinit o condiție esențială cerută de norma de incriminare prevăzută de art. 279 din Legea nr. 297/2004.

Aspectul că în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, prima instanță reproduce starea de fapt din rechizitoriu nu poate fi considerat un viciu al hotărârii, fiind în obligația instanței, potrivit art. 356 C. proc. pen., să descrie fapta care face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită. De asemenea, instanța a procedat la analiza probelor strânse la urmărirea penală, efectuând o evaluare proprie legată de determinarea statutului pieței Rasdaq, element decisiv în constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de manipulare a pieții de capital.

În consecință, criticile avansate de procuror și circumscrise cazurilor de casare reglementate în art. 3859 pct. 9, 10 C. proc. pen. nu pot fi primite.

În examinarea într-o ordine prioritară a aspectelor de nelegalitate ridicate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră necesar a analiza în continuare aspectele ce țin de procedeul uzitat de judecătorul fondului în a schimba încadrarea juridică a faptei deduse judecății - manipularea pieței de capital, prevăzută și pedepsită de art. 279 din Legea nr. 297/2004 - combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din aceeași lege, cu reținerea formei continuate, art. 41 alin. (2) C. pen. - în această infracțiune și infracțiunea de fals informatic (în forma instigării pentru inculpatul N.R.D.) - infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 - infracțiuni aflate în concurs ideal.

Anterior evaluării fondului acuzațiilor aduse inculpaților N.R.D., D.S.D., B.I.H., G.G. și O.A.M., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesar a efectua propriul examen cu privire la procedeul urmat de instanța fondului prin care în sarcina acestor inculpați a fost reținut un concurs ideal de infracțiuni în sensul celor precizate în precedent.

Apărarea a susținut că, deși corectă, soluția de achitare dispusă de prima instanță în legătură cu acuzația de fals informatic, clară și judicios argumentată, în cauză instanța nu avea căderea a se pronunța cu privire la o asemenea incriminare, căci ea nu formase obiectul judecății, nefiind descrisă, conturată în actul de trimitere în judecată o activitate ilicită de efectuare de tranzacții bursiere de către inculpați fără acordul titularilor de cont.

Observând tehnica juridică propriu zisă parcursă de instanța fondului în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în ședința publică din 11 mai 2011 reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat în temeiul art. 337 alin. (1) C. proc. pen. extinderea procesului penal față de inculpații N.R.D., O.A.M., D.S.D. și B.I.H. pentru comiterea infracțiunii de fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, iar în cazul inculpatului N.R.D., pentru instigare la aceeași infracțiune, arătându-se că inculpații, sub forma concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., au introdus în baza de date fără drept mai multe informații, apreciindu-se că s-au tranzacționat date cuprinse în ordinele de tranzacționare fără acordul clienților.

În ședința publică din 15 mai 2011 instanța a respins solicitarea de extindere a procesului penal astfel formulată în considerarea faptului că în cauză nu erau întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 336 alin. (1) C. proc. pen., în sensul ca în timpul cercetării judecătorești să fi apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății.

Având în vedere însă jurisprudența în materie, precum și obligația instanței de a face o corectă aplicare a legii penale și în baza acestor rațiuni, prima instanță a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipulare a pieței de capital în două infracțiuni aflate în concurs ideal, respectiv cele prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 48 din Legea nr. 161/2003 pentru inculpații cauzei, cu distincția că în cazul inculpatului N.R.D. s-a reținut instigarea la fals informatic, sens în care s-a și procedat la aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

Efectuând propriul demers analitic asupra legalității procedeului folosit de instanța fondului, în raport cu acuzațiile descrise în concret în actul de trimitere în judecată cu dispozițiile art. 317, art. 334, art. 336 C. proc. pen., dar și cu textele incriminatorii în discuție Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Rechizitoriul nr. 64/D/P/2010 din 30 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a stabilit în sarcina inculpaților infracțiunea de manipularea pieței de capital, în formă continuată în încadrarea juridică evocată în precedent, descriind în plan factual modalitatea în care inculpații cauzei, în baza unei rezoluții infracționale unice, au manipulat pe piața reglementată Rasdaq (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului SC A.C.I. SA Bistrița.

În prezentarea activității ilicite a inculpaților s-a arătat că printre operațiunile efectuate în manipularea pieței de capital s-a numărat și cea de întocmire a documentelor necesare încheierii tranzacțiilor, completarea în format electronic a ordinelor de tranzacționare, introducerea lor în sistemul de tranzacționare.

Dispozițiile art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 prevăd că săvârșirea cu intenție a unor acțiuni de manipulare a pieței prin tranzacții sau ordine de tranzacționare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Dispozițiile art. 48 din Legea nr. 161/2003 reglementează și incriminează fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unor consecințe juridice (constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani).

În raport cu conținutul rechizitoriului din perspectiva descrierii activității infracționale a inculpaților, a informațiilor pe care actul de inculpare le conferă în acest sens, dar și a limitelor judecății, așa cum transpar din faptele descrise și persoanele față de care s-a derulat urmărirea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunea de fals informatic nu a făcut obiectul preocupării procurorului și nu se regăsește în acuzația formulată.

Este știut că rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului, instanța de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și persoanei cuprinse în actul de sesizare, impunându-se ca sesizarea instanței de judecată să se limiteze la fapta (faptele) și persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit, ascultat, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu a avut posibilitatea exercitării dreptului său la apărare.

Expunerea rechizitoriului trebuie să constea în descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului, arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului, cu referire la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost comisă fapta, dar și cu arătarea încadrării juridice, motivarea în drept a acestei încadrări.

Din perspectiva unor asemenea exigențe, este evident că infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu a fost descrisă, în niciunul din aceste elemente, în actul de inculpare, iar nu alt argument, extrem de semnificativ, în acest sens este tocmai conduita procesuală a procurorului de a solicita instanței de judecată extinderea procesului penal și cu privire la această infracțiune și nu schimbarea încadrării juridice.

Potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata în primă instanță se mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței, obiectul judecății constituindu-l fapta și persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu.

Dacă în cursul judecății se extinde obiectul judecății, în condițiile prevăzute în art. 335-337 C. proc. pen., și la alte fapte și persoane, judecata se va desfășura și cu privire la aceste fapte și persoane.

Apreciind că în cauză nu se impunea extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 336 C. proc. pen., instanța fondului a considerat incidența dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., invocând „jurisprudența în materie precum și obligația unei corecte aplicări a legii penale, în scopul aflării adevărului”, fără însă a proceda, așa cum s-ar fi impus la o corectă evaluare în sensul îndeplinirii cerințelor și din perspectiva art. 334 C. proc. pen.

Astfel, procedura de schimbare a încadrării juridice reglementată de legiuitor în art. 334 C. proc. pen. prevede că în cursul judecății în primă instanță se poate ajunge la concluzia că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare nu este corectă și că ar trebui schimbată cu o altă încadrare fiind corespunzătoare faptei penale așa cum este reținută în urma cercetării judecătorești.

Prin urmare, simpla schimbare a încadrării juridice a faptei penale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul poate avea loc numai atunci când instanța de judecată reține că se săvârșește aceeași faptă prevăzută, descrisă în rechizitoriu, chiar dacă sunt reținute sau înlăturate împrejurări la care rechizitoriul nu se referă, dar care nu schimbă substanța faptei imputate. Când însă schimbarea încadrării juridice implică presupune o altă faptă sau o faptă amplificată prin alte acte materiale, precum în cauza de față, este necesară în prealabil efectuarea procedurii de extindere a procesului penal (potrivit art. 335 ori 336 C. proc. pen.).

Rezultă așadar că procedura uzitată de judecătorul fondului contravine cerințelor legale, iar în situația în care aprecia (cum de altfel a făcut-o) că datele cauzei, așa cum reieșeau în urma cercetării judecătorești desfășurate, nu justificau extinderea procesului penal și cu privire la noua infracțiune - concluzie corectă, de altfel, nu se impunea a proceda la reținerea în sarcina inculpaților a noii infracțiuni pe calea schimbării încadrării juridice a faptei.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să nu observe confuzia în care s-a aflat judecătorul fondului care, pe de o parte, nu a considerat necesar a extinde procesul penal pentru infracțiunea de fals informatic, motivând că în timpul cercetării judecătorești nu au apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății, iar pe de altă parte, apreciază oportunitatea schimbării încadrării juridice constatând că o asemenea nouă faptă există și invocând concursul ideal de infracțiuni.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate îmbrățișa punctul de vedere al judecătorului fondului nici din perspectiva existentă unui concurs ideal de infracțiuni cu privire la cele două infracțiuni, motivat de faptul că nu ne aflăm în ipoteza în care acțiunile inculpaților datorită împrejurărilor în care au avut loc și urmărilor produse, ar fi întrunit elementele constitutive ale celor două infracțiuni în discuție și, oricum, pretinsa existență a unei pluralități de infracțiuni nu se putea determina, în cauză, pe calea schimbării încadrării juridice.

În virtutea considerentelor expuse și în raport cu criticile de apărare procedeului folosit de instanța fondului în a schimba încadrarea juridică în sensul celor expuse Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile formulate de inculpați în cauză, sub acest aspect, dispunând înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 - în cazul inculpaților O.A.M., D.S.D., B.I.H. și respectiv cu reținerea formei instigării la fals informatic în cazul inculpatului N.R.D.. În acest sens se va proceda la extinderea efectelor recursurilor declarate și cu privire la inculpații O.A.M. și B.I.H.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție procedând la analiza fondului acuzațiilor aduse inculpaților N.R.D., O.A.M., D.S.D., B.I.H. urmează a ține seama de încadrarea juridică dată faptelor acestora prin actul de trimitere în judecată și, de asemenea, în cazul inculpatului G.G. de infracțiunea dedusă judecății în încadrarea juridică stabilită prin același rechizitoriu, în cazul acestui din urmă inculpat instanța neaplicând prevederile art. 334 C. proc. pen.

Ajungând cu propriul examen la fondul acuzațiilor aduse inculpaților din cauză, la examinarea întrunirii exigențelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora pentru faptele deduse judecății și ținând seama de necesitatea unei corecte interpretări a textelor incriminatorii în discuție, de acțiunile desfășurate de inculpați, așa cum reies din materialul probator al cauzei și desigur față de criticile aduse de către procuror argumentației oferite de judecătorul fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Corecta soluționare a acțiunii penale exercitate împotriva inculpaților N.R.D., G.G., O.A.M., D.S.D. și B.I.H. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de piață în forma manipulării pieței de capital - prevăzută și sancționată de art. 279 alin. (1) coroborat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 - având ca obiect instrumentul financiar (acțiuni) ACIS, instrument tranzacționat exclusiv pe piața Rasdaq impunea, așa cum instanța fondului a apreciat, stabilirea corectă a statutului pieții în discuție, anume calificarea legală de piață reglementată în sensul dispozițiilor Legii nr. 297/2004 pentru reținerea infracțiunii dedusă judecății.

Așadar, în ipoteza în care piața nu putea fi considerată reglementată în accepțiunea legală, faptele de care inculpații erau acuzați deveneau lipsite de elementele care, în întregul lor, dădeau conținut constitutiv infracțiunii de manipulare a pieței de capital.

În virtutea acestui argument, în mod pe deplin întemeiat, instanța fondului, în contextul reglementat de art. 44 C. proc. pen. a procedat la clarificarea statutului RASDAQ, solicitând informații în acest sens, prin prezentarea unei poziții oficiale de la CNVM și ulterior a dispus sesizarea CJUE cu o acțiune preliminară în scopul clarificării interpretării conceptului european de piață reglementată. Mai exact s-a cerut CJUE să se pronunțe cu privire la posibilitatea de a califica o piață care prezintă caracteristicile pieței RASDAQ ca fiind o piață reglementată conform Directivei 2004/39/CE.

Calificarea RASDAQ era esențială pentru soluționarea cauzei, cât timp abuzul de piață dobândește relevanță penală numai în împrejurările în care a fost comis în legătură cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la tranzacționare pe o asemenea piață.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pentru început se impune precizarea că noțiunea de piață reglementată este cea prevăzută în art. 253 din Legea nr. 297/2004, singura semnificație juridică ce urmează a fi avută în vedere.

Prin urmare va trebui văzut dacă piața Rasdaq este una reglementată în înțelesul Legii nr. 297/2004 și nu o piață care funcționează după anumite reguli.

Urmărind evoluția acestei piețe, se constată că a fost înființată în baza Legii nr. 52/1994, fiind autorizată de către CNVM prin Decizia nr. 1092/1996. Legea nr. 297/2004, adoptată ca urmare a transpunerii Directivei 2004/39/CE a adus în planul dreptului intern noi concepte ale pieței de capital, respectiv cel de piață reglementată și sistem alternativ de tranzacționare, cu stabilirea unor condiții clar definite de autorizare, funcționare și încetare a funcționării.

Art. 281 al legii evocate stabilea modalitatea în care entitățile preexistente intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, care la acel moment nu întruneau condiția unei piețe reglementate ori de sistem alternativ de tranzacționare, situație în care se află și piața RASDAQ - vor fi adaptate noilor norme, în sensul transformării lor.

În raport cu această evoluție legislativă susținerea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj potrivit căreia, încă de la autorizarea sa în 1996, piața Rasdaq ar fi avut statutul de piață reglementată apare incorectă.

Pe de altă parte, se impune observația că statutul RASDAQ de piață care nu e reglementată decurge și din faptul că nu îndeplinește condițiile specifice privind autorizarea și funcționarea unei piețe reglementate, o condiție primordială și esențială fiind întru început emiterea de către CNVM a deciziei de autorizare a funcționării pieții reglementate, o asemenea decizie neexistând în cazul Rasdaq.

Elocvent în acest sens este comunicarea CNVM potrivit căreia nu a primit o cerere de autorizare a pieței Rasdaq ca piață reglementată în sensul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și a Directivei 39/2004, iar CNVM nu a emis nici un act individual (decizie) prin care să autorizeze piața Rasdaq ca piață reglementată în sensul art. 125 din lege sau al art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CG a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611 (CGG și 96/6 (CGG a Consiliului și a Directivei 2000/12/CG a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CGG a Consiliului.

Soluția instanței fondului în a considera piața în discuție ca piața ce nu a fost reglementată este în deplină conformitate cu soluția interpretativă dată de către CJUE conceptului european de piață reglementată.

Rezultă așadar că în mod pe deplin fundamentat judecătorul fondului a constatat statutul pieței RASDAQ de piață nereglementată, și pe cale de consecință, lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, în ceea ce-i privește pe inculpații cauzei, ceea ce face inutilă analiza altor aspecte legate de conduita pretins ilicită a inculpaților, așa cum s-au materializat în tranzacțiile efectuate și prezentate în detaliu în cuprinsul actului de inculpare.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai consideră necesar a se apleca asupra tehnicii de tranzacționare așa cum a fost descrisă pentru a analiza eventualul dezacord al acesteia cu prevederile care reglementează condițiile de funcționare ale pieței RASDAQ sau a evaluării, din perspectiva dispozițiilor legale, negocierii directe și introducerii sincronizate a unor ordine, efectele acestora asupra integrității unei piețe.

În considerarea argumentelor înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate îmbrățișa criticile aduse de procuror soluției de achitare pronunțată de instanța fondului, soluție pe care o apreciază legală și temeinică.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va admite recursurile formulate de inculpații N.R.D. și D.S.D. împotriva sentinței penale nr. 72 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Se va casa, în parte, sentința penală atacată numai în ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal, și în cazul inculpatului N.R.D. din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs ideal.

Se va menține încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ș.) A.M. și B.I.H., prin actul de inculpare.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpații N.R.D., O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D. și B.I.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Se va menține dispoziția de achitare a inculpatului G.G.A., precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt potrivnice prezentei decizii.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva aceleiași sentințe.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ș.) A.M. și B.I.H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații N.R.D. și D.S.D. împotriva sentinței penale nr. 72/2012 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Extinde efectele recursurilor declarate și cu privire la inculpații O. (fostă Ș.) A.M. și B.I.H.

Casează, în parte, sentința atacată în ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice privind pe inculpații O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D. și B.I.H. din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal, și în cazul inculpatului N.R.D. din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs ideal.

Menține încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ș.) A.M. și B.I.H., prin actul de inculpare.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpații N.R.D., O. (fostă Ș.) A.M., D.S.D. și B.I.H. pentru săvârșirea infracțiunilor de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menține dispoziția de achitare a inculpatului G.G.A., precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt potrivnice prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva aceleiași sentințe.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ș.) A.M. și B.I.H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2013.