Inadmissibility of appeal against appellate decision resolving annulment complaint against its own final judgment

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 234 din 2 octombrie 2012,Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 141 din 14 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 648/54/2012, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 141 din 14 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 648/54/2012, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva Ordonanței nr. 87/P/2012 din 24 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că hotărârea contestată a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., iar nu împotriva unei decizii pronunțate de instanța de recurs.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul B.I. a declarat recurs. La termenul din 28 februarie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând recursul declarat de contestator, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Din economia dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestației în anulare, rezultă că hotărârea pronunțată în această materie este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau recursului într-o singură ipoteză, respectiv aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d), „Când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă", cu condiția prevăzută de art. 392 alin. (4), ca hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas definitivă la prima instanță sau la instanța de apel. Pe de altă parte, dispozițiile art. 3851 din C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătorești și față de dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea atacării cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestației în anulare, Înalta Curte constată că decizia atacată, fiind pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze contestația în anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs anterior, nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.

Rezultă, așadar, că recursul declarat de contestator, cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiției este exercitat împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă acestei căi de atac, în condițiile art. 3851 C. proc. pen., cu referire la art. 392 alin. (4) din același cod.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepției, criticile formulate de recurentul contestator, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi analizate.

În consecință, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.I.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 234 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM