Decizia nr. 675/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât după cum urmează:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul M.A. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare și a prevederilor de art. 71 și 64 C. pen., pe o perioadă de încercare de 8 ani, conform art. 861 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a impus inculpatului următoarele obligații:

- să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, în ultima vineri din lună;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A pus în vedere inculpatului prevederile art. 861 C. pen. privind revocarea acestei măsuri și luarea măsurii arestării preventive.

A pus in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de ta 01 martie 2007 la 12 noiembrie 2007.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 Euro.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.S. din infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. și cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul B.S. pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000. în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 1.000 lei.

A constatat că inculpatul a fost arestat de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007. în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B.L.A. pentru infracțiunile de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru această inculpată din infracțiunea de complicitate la cumpărare de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata B.L.A. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de cumpărare de influență, cu aplic, art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.

În baza art. 86 C. pen., a impus inculpatei obligațiile prevăzute de art. 86 C. pen., respectiv:

- să se prezinte o dată la 2 luni !a judecătorul delegat al Tribunalului București, în ultima joi din două în două luni;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 864 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 01 martie 2007 la 20 septembrie 2007.

A menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani, instituită pentru inculpații M.A. și B.L.

A respins, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA - secția de combatere a corupției nr. 32/P/2007 din data de 24 aprilie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților M.A., B.L. și B.L.

Prin actul de sesizare a Tribunalului, inculpații au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii următoarele infracțiuni:

- M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită, aflate în concurs real (prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.)

- B.L. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000);

- B.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, complicitate la infracțiunea de dare de mită și complicitate la infracțiunea de luare de mită, aflate în concurs real (prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.).

Rechizitoriul a reținut că din probele administrate cu ocazia anchetei penale rezultă în fapt că, în perioada 2006 - februarie 2007, inculpatul M.A. (având, inițial, calitatea de consilier în cadrul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului - Direcția Activitatea de Postprivatizare, iar, pe parcursul desfășurării activității infracționale, devenind director generai la instituția anterior menționată) a pretins suma de aproximativ 40.000 Euro de la inculpații B.L., B.L. și învinuitul G.V., în calitate de reprezentanți ai SC G. SA Buzău, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu privind derularea de către A.V.A.S., în cadrul monitorizării postprivatizare, a procedurilor de impunere a unor penalități cuvenite acestei instituții pentru nerespectarea clauzelor contractuale angajate de societatea în cauză ca urmare a privatizării acesteia, precum și pentru acordarea unor avize necesare mituitorilor pentru modificarea actelor constitutive ale respectivei persoane juridice.

În considerarea pretinderii avansate, inculpații B.L., B.L. și învinuitul G.V. au dat, cu titlu de mită, inculpatului M.A. suma de 20,000 dolar S.U.A., în ziua de 11 septembrie 2006, iar, la data de 27 februarie 2007, au dat acestuia din urmă încă 20.000 dolar S.U.A., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Analizând întreg materialul probator administrat, instanța de fond, s-a reținut ca fiind dovedită, următoarea situație de fapt:

La 13 septembrie 2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între A.P.A.P.S. și SC I.P. SA privind SC G. SA Buzău.

Prin actul adițional încheiat la 27 aprilie 2005 între A.V.A.S., SC I.P. SA și G.V., G.V. a preluat SC G. SA Buzău, obligându-se să plătească sumele datorate A.V.A.S. -ului. Așa se explică, în opinia instanței de fond, faptul că numitul G.V. a intrat în discuțiile dintre SC G. SA și A.V.A.S. și a numit-o pe inculpata B.L.A., sora sa, în funcția de conducere la SC G. SA. După două luni, s-a încheiat un nou act adițional la contractul nr. 24/2002 în care apare ca nou cumpărător, alături de ceilalți și SC H.E. SRL reprezentată de inculpatul B.L., care devenea răspunzător în solidar cu ceilalți cumpărători.

A.V.A.S. la 13 decembrie 2005 a somat părțile de mai sus (G.V. și SC H.E. SRL) să plătească penalități pentru investițiile de mediu către A.V.A.S. conform modificării O.U.G. nr. 25/2002.

În esență, prin contractul inițial din 2002, aceste penalități aparțineau și intrau în capitalul SC G. SA, iar prin modificările legislative din 2005 s-a stabilit prin interpretarea legii că aceste penalități, neachitate până la modificarea legislativă, vor fi virate A.V.A.S. -ului.

S-a reținut din tot materialul probator că această atitudine a A.V.A.S. -ului a fost una generală pentru toate societățile, fiind o interpretare juridică a Comitetului Director, după obținerea tuturor avizelor, iar ca soluție se propunea încheierea unui contract de menținere în vigoare cu pact cornisoriu.

În concepția instanței fondului, toate problemele ce au fost analizate din punct de vedere penal, au fost legate de această hotărâre a Comitetului Director și de aplicarea ei.

Din acest moment, au început discuțiile între inculpați, legate de legalitatea plății acestei sume în contul A.V.A.S., pe de o parte și de necesitatea încheierii convenției de menținere în vigoare, pe de altă parte.

S-a reținut că reprezentantul SC H.E. SRL, inculpatul B.L., nu era de acord cu această plata în contul A.V.A.S. astfel că au început negocieri, discuții oficiale cu A.V.A.S. -ului, fiindu-i recomandat, pentru a purta discuții și a găsi soluții, inculpatul M.F., de către însăși vicepreședintele A.V.A.S - martorul L.C.N.

Discuțiile au avut loc în biroul inculpatului M.F. și s-au întins pe o perioadă lungă - 7-8 luni, la unele dintre acestea participând și avocatul inculpatului B.L., neajungându-se însă la nici o soluție modificatoare.

Astfel, instanța a reținut că pe tot parcursul discuțiilor, inculpatul M.F. a fost inflexibil, arătând că există o singură soluție, cea din notificarea SC H.E. SRL SA, privind plata penalităților.

Numitul G.V., prin sora sa inculpata B.L.A., au ales un reprezentant pentru a se ocupa de relațiile cu A.V.A.S. -ului în persoana numitului I.D..

De la acesta a pornit ideea că trebuie „unse niște roți” pentru a obține bunăvoința inculpatului M.F. în rezolvarea acestor situații conflictuale.

Inițial discuțiile au fost oficiale, apoi prin intermediar I.D., care a insistat pentru a se da „banii" inculpatului M.F. pentru găsirea altei soluții.

Instanța de fond a reținut din tot dosarul că inculpatul B.L., învinuitul G.V. și B.L. nu au fost de acord cu notificarea în sensul includerii în contractul de menținere în vigoare a obligației de plată a celor 214.000 Euro.

Astfel, că discuțiile oficiale și apoi numai între inculpata B.L.A. și inculpatul M.F. au fost legate de găsirea de către inculpatul M.F. a altei soluții pe care să o propună Comitetului Director.

Cu ocazia discuțiilor în cadrul acestui Comitet, s-au creat opinii juridice divergente între șeful biroului juridic și inculpatul M.F. cu privire la natura acestei plăți, discuțiile fiind strict juridice. Inculpatul M.F. a optat pentru aplicarea contractului din 2002, relevând că modificările legislative operează pe viitor.

S-a considerat de către Tribunal că faptul de a-și fi exprimat un punct de vedere juridic nu poate fi reținut ca încercare de implementare a acestui comitet în favoarea firmei SC G. SA, discuția fiind cu caracter general pentru toate firmele, iar opinia acestui inculpat fiind strict juridică.

Important în această analiză s-a considerat a fi și aceea că în cadrul proceselor intentate de firme, ca și firma SC G. SA. instanțele au dat dreptate punctului de vedere al inculpatului M.F., în sensul nemodificării clauzelor contractuale în raport de noua modificare legislativă pentru contractele încheiate anterior modificărilor.

Totodată a constatat instanța de fond că din dosar rezultă că inculpata B.L.A. a dat în două rânduri sume de bani inculpatului M.F., în legătură cu acest aspect fiind analizat scopul în care s-au dat sumele respective.

Astfel, cu privire la neîncheierea contractului de menținere în vigoare, hotărârea fiind luată, acest aspect nu se negocia în septembrie 2006 când s-au dat primii bani - după spusele inculpatei B.L.A.

Pentru banii lăsați în mașină la 26 februarie 2007, s-a apreciat că nu se cunoaște ce pretindeau inculpații B.L. și B.L.A., inculpatului M.A., deoarece acel contract de menținere în vigoare propus de Comitetul Director, plus pactul comisoriu fusese încheiat în contra voinței inculpatului B.L.

Instanța a mai reținut că inculpatul B.L. s-a opus vehement să se dea „mită” inculpatului M.F.

În final, instanța fondului a reținut că acei bani dați de inculpata B.L.A. în septembrie 2006 s-au dat pentru a nu se încheia contractul de menținere în vigoare, situație ce nu depindea de inculpatul M.F., din cauza lipsei puterii de decizie în Comitetul Director, iar banii dați în februarie 2007, fiind dați în ideea că inculpatul M.F. să nu apere corespunzător interesele A.V.A.S., în procesul ce urma să se intenteze de inculpatul B.L. împotriva A.V.A.S.

Mergând la latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită, instanța a analizat, în raport de situația de fapt descrisă mai sus, scopul săvârșirii faptei („în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”).

Pentru a elucida îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății, instanța a avut în vedere fișa de atribuții a inculpatului M.F. în calitate de consilier al vicepreședintelui A.V.A.S. și apoi de Director al Direcției Juridice.

S-a observat că la dosar, se află ordinul de plată nr. 373 din 24 august 2006 prin care SC H. SRL a virat în cont A.V.A.S. echivalentul a 214.000 Euro. în luna septembrie 2006, apreciază instanța de fond, nu puteau să dea bani pentru a nu efectua această plată, iar la 29 ianuarie 2007 se încheiase deja convenția de menținere în vigoare, astfel că instanța a ajuns la concluzia că nu este elucidat motivul pentru care, la 26 februarie 2007, s-au dat din nou bani inculpatului M.F., singura explicație a inculpaților B.L. și B.L.A., fiind aceea că s-au dat bani pentru neactivarea pactului comisoriu.

Instanța a reținut că activarea acestui pact se face de drept prin ajungerea la termen după 60 de zile.

Cu privire la inculpatul B.L., instanța a reținut că nu a fost de acord niciodată cu încheierea convenției, cu plata către A.V.A.S. a penalităților, nefiind de acord nici cu darea de mită.

Pentru a da acești bani a fost îndemnai forțat, atât de învinuitul G.V., de numitul I.D., cât și de inculpata B.L.A.

S-a reținut că acest aspect este din plin dovedit de următoarele aspecte relevate de probele dosarului: prezentarea la sediul A.V.A.S. cu avocați, discuțiile contradictorii, discuțiile cu partenerul din Cipru cu care a căzut de acord că nu trebuie să se dea nimic, bănuiala că acești bani nu ajung la inculpatul M.F., ci că ar fi o înscenare a iui G.V..

Astfel, instanța a reținut că inculpatul B.L. nu a dorit să dea mita pentru a se face sau nu face ceva, fiind forțat de discuțiile inflexibile ale inculpatului M.F., de influența lui I.D. și a inculpatei B.L.A. să dea în septembrie primii bani pentru a nu se încheia convenția de menținere în vigoare cu pact, convenție ce s-a încheiat.

Din discuțiile cu martorul I.D., cei doi - inculpatul B.L. și inculpata B.L.A. prin învinuitul G.V. - au înțeles că trebuie să dea bani pentru obținerea bunăvoinței inculpatului M.F. tară ca acesta să dea de înțeles vreodată că ar putea să se ia o altă decizie decât cea oficială.

Instanța a reținut că inculpatul B.L. a fost trimis în judecată pentru art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - dare de mită pentru neîncheierea convenției de menținere în vigoare cu pactul comisoriu, care nu depindea de inculpatul M.F. iar pentru bani a fost forțat să-i dea în data de 27 februarie 2007 pentru un eventual „ajutor” pe viitor.

Mai mult, deși soluția pe viitor era un proces în instanță (pe care inculpatul B.L. l-a câștigat fără ajutorul inculpatului M.F. care a fost arestat și cercetat în această cauză) inculpatul B.L. nu a știut că „ajutorul” inculpatului M.F. este pentru instanță, hotărârea lui de a se judeca cu A.V.A.S. fiind deja luată.

În aceste condiții, instanța a reținut că sumele date de inculpatul B.L. prin intermediari nu reprezentau „mită” în adevăratul înțeles al cuvântului, banii au fost dați după încheierea convenției de menținere în vigoare, după plata celor 214.000 Euro, după încheierea pactului comisoriu, deci în septembrie 2006 și februarie 2007, cu acești bani inculpatul M.F. nu a lăsat să se înțeleagă că va schimba ceva conform atribuțiilor sale de serviciu, deci nu a săvârșit infracțiunea de luare de mită.

În raport de atribuțiile inculpatului M.F., care nu avea în fișa postului încheierea de contracte sau evaluare și menținere în vigoare, ci doar putea eventual influența soluția prin opinia sa juridică și poziția sa în cadrul A.V.A.S., instanța reține că inculpatul M.F., așa cum rezultă și din interceptările telefonice, își trafica influența în principal față de învinuitul G.V., apoi la îndemnul martorului I.D. și G.V. a primit suma de bani pentru a găsi soluții și influența organele de conducere pentru obținerea unor condiții mai avantajoase.

Pe cale de consecință, constatând neîndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Constatând, însă îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul I-a condamnat pe același inculpat pentru aceste fapte.

Astfel, a reținut Tribunalul, inculpatul a lăsat să se înțeleagă că prin poziția sa putea influența luarea unei hotărâri favorabile inculpatului B.L., respectiv firmei SC G. SA, obținând soluții de menținere în vigoare și de neactivare a pactului comisoriu.

S-a reținut că această soluție era unica adoptată de Comitetul Director al A.V.A.S., în ideea de a nu introduce firmele în faliment și pentru ca A.V.A.S.-ul să nu devină creditor.

Deși acest lucru era deja stabilit, inculpatul M.F. a lăsat să se înțeleagă că datorită influenței poziției sale s-a adoptat această măsură, care practic prin apariția pactului comisoriu era defavorabil inculpatului B.L.

În baza art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă care să reprezinte gradul de pericol social al infracțiunii, având în vedere și scopul pedepsei și criteriile de individualizare prevăzută de art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen.

În privința datelor personale s-a reținut că inculpatul M.F. nu are antecedente penale, până la această vârstă a avut o activitate profesională prodigioasă, fiind cunoscut ca jurist, fiind considerat apt profesional pentru funcția de consilier pe probleme juridice.

Tribunalul a apreciat că poziția acestuia de nemodificare a unui contract deja existent după apariția unor modificări legislative, a fost poziția juridică corectă ceea ce a și dus la admiterea acțiunii SC G. SA împotriva A.V.A.S., cel din urmă fiind obligat a restitui suma de 214.000 Euro.

Față de atitudinea anterioară săvârșirii infracțiunii, față de faptul că acesta în urma condamnării nu mai poate ocupa o funcție de înalt funcționar, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă aproape de minim în condițiile suspendării sub supraveghere cu obligațiile ce se impun, este o pedeapsă ce corespunde atât gravității faptei, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului.

Cu privire la inculpata B.L.A., instanța a reținut că aceasta, determinată de martorul I.D., apoi de fratele său G.V., interesat în firma SC G. SA, a discutat cu inculpatul M.F. personal, telefonic și ducându-se la biroul acestuia; întâlnirile au avut și un caracter privat, fiind stabilite de ambii inculpați în diferite locuri în afara A.V.A.S. -ului, aceste întâlniri având caracter ascuns (așa realizându-se și predarea banilor în cele două rânduri septembrie 2006 și februarie 2007).

Inculpata B.L.A. de acord cu fratele său, a ascuns față de inculpatul B.L. adevăratele probleme ale discuțiilor, lăsând impresia - nereală față de inculpatul B.L. că aceasta este singura soluție, că de inculpatul M.A. depinde rezolvarea problemelor și că nu va mai exista niciun proces în instanță, determinându-l pe acesta să dea bani pentru inculpatul M.F.. O parte din bani, inculpata B.L.A. și i-a însușit de conivență cu G.V.

Pentru că între inculpatul B.L. și inculpatul M.F. au avut loc divergențe, singurul intermediar acceptat de inculpatul M.F. a fost inculpata B.L.A., care profitând de faptul că inculpatul B.L. nu putea verifica sumele reale, și le-a însușit. Acest aspect a creat suspiciuni inculpatului B.L. care a vrut să fie de față, a cerut garanții în sensul că inculpatul M.F. cunoștea că el este cel ce dădea banii.

Față de considerentele de mai sus, constatând că banii au fost dați de inculpata B.L.A. în două rânduri, pentru ajutorul dat de inculpatul M.F. în sensul influențării dobândirii unei soluții favorabile, instanța a constatat îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Văzând infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul M.F. trafic de influență - instanța de fond a constatat că în privința inculpatei B.L. nu sunt îndeplinite cerințele art. 26 raportat la art. 254 C. pen. - în speță inculpatul M.F. nu avea atribuții de a modifica, lua, executa o anumită soluție, ci prin poziția sa putea influența sau a lăsat să se înțeleagă că avea această influență.

Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata B.L.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 255 C. pen. - complicitate la infracțiunea de dare de mită - aceste 2 infracțiuni neexistând în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului M.F. ca autor.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei și scopul acesteia.

Pedeapsa a fost motivată de instanța de fond, prin aceea ca inculpata este la vârstă destul de înaintată, în familia acesteia s-a produs un eveniment nefericit - un copil operat de cancer, nu este cunoscută cu antecedente penale, iar instanța a mai avut în vedere că inculpata nu a făcut nimic pentru „ea” pentru obținerea unor avantaje proprii, ci a dorit să-și ajute fratele, pe G.V. partener cu inculpatul B.L.

Ca atare, instanța a aplicat acesteia o pedeapsă în condițiile suspendării sub supraveghere, pe o perioadă de încercare.

Pentru inculpatul B.L. instanța a reținut că inițial nu a fost de acord să dea nici o sumă inculpatului M.F.. A anunțat acest lucru și pe partenerul său G.V. și au luat decizia să nu dea nimic.

Văzând că lucrurile se agravează, așa cum erau înfățișate de inculpata B.L.A. și martorul G.V., dublate de notificările din partea A.V.A.S., acesta a fost determinat în două rânduri să predea sume de bani în vederea cumpărării influenței inculpatului M.F.

Instanța a reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea cumpărării de influență pentru că legea era de partea sa.

Prin manoperele folosite de martorul G.V. și la insistențele acestuia, prin intermediul inculpatei B.L.A., B.L.A. a luat hotărârea să dea sumele de bani, neavând certitudinea că aceste sume ajung la „cineva” bănuind că sunt însușite de inculpata B.L.A. și fratele său.

Pentru considerentele de mai sus raportat la modalitatea săvârșirii faptei, instanța a apreciat lipsa pericolului concret pentru infracțiunea de cumpărare de influență.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de dare de mită, dar în raport de infracțiunea săvârșită de inculpatul M.F., s-a apreciat că instanța de fond că este vorba de o infracțiune de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Pe cale de consecință, Tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat calificarea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată din art. 255

C. pen. în art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar pentru această infracțiune a constatat lipsa pericolului social concret.

Astfel, s-a considerat că din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a dorit să cumpere influența nimănui, având convingerea că are dreptate ceea ce s-a și demonstrat prin soluția obținută vis a vis de A.V.A.S.: a comunicat partenerilor această situație, hotărând de comun acord să nu dea nimic și doar din cauza insistențelor inculpatei B.L.A. și a fratelui acesteia, i s-a creat fals imaginea unui pericol real iminent.

Constatând lipsa pericolului pentru o infracțiune prin aplicarea art. 18 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) pct. 1 C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.L. pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 făcând aplicarea art. 91 C. pen., în sensul aplicării unei amenzi administrative.

A fot menținută măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani confiscate de la inculpații M.A. și B.L.

În sfârșit, prin hotărârea instanței ele fond a fost respinsă, ca ne fondată, și cererea formulată de inculpatul M.A., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.A., B.L. și B.L.A. Apelurile declarate în cauză au fost înaintate de către Tribunal și înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 12 februarie 2009.

Prin decizia jenată nr. 276 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția l penală, pronunțându-se asupra apelurilor deduse judecății, a decis după cum urmează:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a desființat sentința penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, procedând la rejudecarea cauza în fond în sensul pronunțării următoarei soluții:

1. A condamnat pe inculpatul M.A., în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Totodată, a condamnat pe inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. c) C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și anume de consilier juridic și, respectiv, consilier în cadrul A.V.A.S.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 litera e C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și anume de consilier juridic și, respectiv, consilier m cadrul A.V.A.S.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 01 martie 2007, la 12 noiembrie 2007.

A confiscat de la inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, suma de 10 000 Euro, care a făcut obiectul luării de mită,

2. De asemenea, a condamnat pe inculpatul B.S., în baza art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86 C. pen. și art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de șase luni închisoare pe un termen de încercare de 5 ani și șase luni.

În baza art. 71 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007. Conform art. 861 C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere;

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția 1 penală (o dată la două luni);

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A stabilit ca datele prevăzute la literele b), c) și d) să se comunice judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția 1 penală.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 861 C. pen.

3. Prin aceeași hotărâre, a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, făcând aplicarea art. 71 C. pen. în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Totodată a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., raportat Ia art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de nulă. făcând aplicarea art. 71 C. pen. în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

De asemenea, a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpata B.L.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86 C. pen. și art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 01 martie 2007, la 20 septembrie 2007. Conform art. 861 C. pen. pe durata termenului de încercare, a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală (o dată la două luni);

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă:

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A stabilit ca datele prevăzute la literele b), e) și d) să se comunice judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 861 C. pen. A menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani pentru inculpații M.A. și B.L.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

II. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelurile declarate de inculpații M.A. B.L., și B.L.A. împotriva sentinței penale nr. (436/1 din 1 decembrie 2008 a Tribunalului. București, secția I penală.

În baza art. 192 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat apelant la câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.A., B.S. și B.L..

Prin decizia penală nr. 491/R/ din10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, admițându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de inculpații M.A., B.S. și B.L. împotriva deciziei penale nr. 276 și 23 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost casată această decizie și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, cheltuielile judiciare fiind lăsate în sarcina statului.

În considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs s-a precizat în esență că motivul de casare a deciziei pronunțată de instanța de prim control judiciar este cel prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția), a cărui incidență este atrasă de împrejurarea că motivarea deciziei recurate, cu excepția câtorva paragrafe de considerații cu caracter general sau preluate clin rechizitoriu, reprezintă copia fidelă a motivelor de apel ale parchetului, pe care chiar dacă instanța de apel a înțeles să și le însușească, era obligată să le cenzureze, procedând la un examen propriu și obiectiv al mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei și să răspundă detaliat criticilor formulate atât în scris, cât și oral de către inculpați.

Preluând întocmai motivele de apel ale parchetului, în concepția instanței supreme, instanța de apel a încălcat exigențele paragrafului 3 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reprezintă aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1 al aceluiași articol și care implică obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor și cererilor părților și de a indica cu suficientă claritate motivele pe care se bazează soluția adoptată, deoarece numai în acest mod un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de lege (cauza H. c. Greciei).

Ca atare, reproșând instanței de apei faptul că nu a dat o motivare proprie soluției adoptate, nu a analizat în concret mijloacele de probă avute în vedere la pronunțarea soluțiilor de condamnare a inculpaților și a omis a se pronunța asupra unor apărări formulate de aceștia, vizând pronunțarea unor soluții de achitare, instanța supremă a admis recursurile deduse judecății, a casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, cu recomandarea către instanța de apel, ca la rejudecarea apelurilor declarate în cauză să aibă în vedere și celelalte critici invocate cu litigiu de motive de recurs, urmând a ie analiza și a răspunde acestora prin hotărârea pe care o va pronunța.

După casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția 1 penală la data de 20 septembrie 2011.

Prin decizia penală 22 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția 1 penală a dispus următoarele:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. 14125/3/2007

A desființat sentința penală apelată și în fond rejudecând: 1.1. în temeiul art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.,64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.A. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 12 noiembrie 2007.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul M.A. a sumei de 40.000 dolar S.U.A., dobândită de acesta prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut, în limita sumelor supuse confiscării speciale, măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 12 aprilie 2007, 13 aprilie 2007 și 17 aprilie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Naționala Anticorupție asupra sumelor de bani indisponibilizate de la inculpatul M.A., precum și măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca B. proprietatea aceluiași inculpat.

1.2. În temeiul art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de șase luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și șase luni, calculat conform art. 86 C. pen.

Conform art. 861 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București - Secția 1 Penală

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 861 C. pen. referitoare la revocarea, respectiv anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-au suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. durata reținerii și a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 08 iunie 2007.

1.3, În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata B.L.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe aceeași inculpată, ia pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.L. pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 C. pen.

Conform art. 861 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului București, secția I penală;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalul București, secția I penală.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 C. pen. și art. 861 C. pen., referitoare la revocarea, respectiv anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-au suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B.L.A. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 20 septembrie 2007.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpata B.L.A. a sumei de 10.848 Euro, reprezentând diferența dintre suma de 26.000 Euro ce a fost dată cu titlu de mită de către inculpatul B.L. și suma de 20.000 dolar S.U.A. remisă și primită efectiv de către inculpatul M.A.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța D.N.A. din 18 aprilie 2007 în privința inculpatei B.L.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în fond.

II. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.A. B.S. și B.L. împotriva sentinței penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a Pronunța această hotărâre Curtea, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza judecății, a constatai că analiza coroborată a acestuia evidențiază dincolo de orice dubiu că cei trei inculpați se fac vinovați, în esență, de aceea că:

- Inculpatul M.A. - în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006 a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V., iar în ziua de 11 septembrie 2006, a primit suma de 20.000 dolar S.U.A. prin intermediul complicei B.L.A., lăsând să se creadă că prin folosirea funcției sale are influență asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA; ulterior, la data de 27 februarie 2007, în calitate de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A. pentru soluționarea favorabilă in beneficiul reprezentanților SC G. SA (B.L. și G.V.) a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății de către aceștia a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA;

- Inculpatul B.S. - la data de 27 februarie 2007, a dat inculpatei B.L. suma de 26.000 Euro, pentru ca aceasta să o remită cu titlu de mită coinculpatului M.A.. în scopul soluționării favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății către A.V.A.S. a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare ia efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru efectuarea de că (re acesta din urmă a demersurilor necesare in vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A.;

- Inculpata B.L. - la data de 11 septembrie 2006, i-a înlesnit și La ajutat pe numitul G.V. să dea suina de 20.000 dolar S.U.A. coinculpatului M.A. pentru cumpărarea influenței pe care acesta din urmă a lăsat să se creadă că o are asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, iar la data de 27 februarie 2007, a înlesnit și a ajutat pe inculpatul B.L. să dea eu titlu de mită suma de 26.000 Euro coinculpatului M.A., în scopul soluționării favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății către A.V.A.S. a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru efectuarea de către acesta din urmă a demersurilor necesare în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A., in acest context facilitând totodată și inculpatului M.F. primirea cu titlu de mită a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., în scopul anterior menționat.

S-a arătat că probatoriul strâns în cauză relevă că împrejurările de fapt care au prilejuit desfășurarea activităților infracționale anterior menționate au fost următoarele:

La data de 13 septembrie 2002, între Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (reorganizată ulterior, conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 11/2004, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și. apoi denumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului), în calitate de vânzător și SC I.P. SA, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 24/2002, conform căruia cumpărătorul a achiziționat un număr, de 5.821.748 acțiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON/acțiune, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA, pentru care cumpărătorul urma să plătească prețul de 4,715.615,88 RON (filele 207-221 vol. I dosar urmărire penală, 39-53 vol. II1 dosar urmărire penală., 1-15 vol. IV dosar urmărire penală. și 23-42 vol. II dosar fond).

În temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat drepturile, obligațiile și atribuțiile Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, stabilite prin actele normative în vigoare in domeniul privatizării, iar potrivit art.5 lit. e) din același act normativ, A.V.A.S., între alte atribuții, o are și pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 306/2002, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 16 iunie 2004, SC I.P. SA a cesionat toate acțiunile deținute la SC G. SA, către numiții M.V. și G.V., pentru suma de 500.000 dolar S.U.A., cedentul obligându-se la efectuarea demersurilor necesare pentru obținerea acordului A.V.A.S. în vederea încheierii unui act adițional având ca obiect realizarea unei novații cu schimbare de debitor (filele 16-17 vol. IV dosar urmărire penală).

Ulterior la data de 22 aprilie 2005. reprezentantul A.V.A.S., vicepreședintele L.N.C. și administratorul SC I.P. SA., în considerarea notei aprobată prin Hotărârea nr. 5 din 21 aprilie 2005 a Colegiului director al A.V.A.S., au semnat o convenție de menținere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, conform art. 3 din această convenție, firma cumpărătoare a acțiunilor SC G. SA Buzău, obligându-se să plătească toate sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului inițial și penalitățile aferente, în termen de 60 zile de la data încheierii convenției (filele 222-223 vol. I dosar urmărire penală., 18-19 vol. IV dosar urmărire penală. și 43-44 vol. II d.f).

După încheierea convenției de menținere în vigoare intervenită la data de 22 aprilie 2005, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 a fost modificat prin încheierea a trei acte adiționale, după cum urmează:

- actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novația cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor m contractul de privatizare a SC G. SA Buzău a devenit numitul G.V., care s-a obligat să preia toate drepturile și obligațiile contractuale ale debitorului inițial, SC I.P. SA (filele 224-227 vol. I dosar urmărire penală, 34-37 vol. IV dosar urmărire penală și 45-49 vol. II dosar fond);

- actul adițional nr. 2 semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegații imperfecte, astfel încât, alături de G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător și SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ea cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în contractul de privatizare (filele 240-241 vol. i dosar urmărire penală., 55-56 vol. IV dosar urmărire penală și 61-62 vol. II d.f);

- actul adițional nr. 3 din 25 octombrie 2005, încheiat între A.V.A.S. și cumpărătorii G.V. și SC H.E. SRL,. potrivit căruia, sa realizat codificarea unor clauze contractuale, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investițiilor de mediu (filele 242-244 vol. I dosar urmărire penală., 71-73 vol. IV dosar urmărire penală. și 63-65 vol. II dosar fond).

Potrivit informațiilor înregistrate în baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, la data de 24 februarie 2007, acționarii majoritari la SC G. SA Buzău erau G.V. (cu 16,713% din totalul beneficiilor și pierderilor firmei) și SC H.E. SRL (cu 77,983% din totalul beneficiilor și pierderilor firmei) (filele 1-6 vol. III dosar urmărire penală.), iar acționarii acestei din urmă societăți comerciale erau R.I.E.L. și B.L., care dețineau 95% din totalul beneficiilor și pierderilor firmei și, respectiv 5% Vilele 7-11 vol. III dosar urmărire penală.).

După realizarea delegației imperfecte conform actului adițional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul inițial de privatizare a SC. SC G. SA S.A. Buzău, cei doi cumpărători, G.V. și SC H.E. SRL nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin actele adiționale nr. 1 și nr. 2 la contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, referitoare la realizarea investițiilor de retehnologizare a firmei achiziționate de la A.V.A.S. (în sumă de 4 milioane Euro) și nici cele privind efectuarea investițiilor de mediu (în cuantum de 657.000 Euro). Mai mult decât atât, în cursul aceleiași perioade, s-a produs și o depreciere a valorii nominale a acțiunilor SC. SC G. SA S.A. Buzău, cu consecința micșorării garanției constituite în favoarea A.V.A.S., aspect ce rezultă din adresa A.V.A.S. nr. VP4/469 din 08 februarie 2006 cu referire la adresa nr. VP4/4995 din 02 decembrie 2005 (fila 257 vol. I dosar urmărire penală. și 78 vol. II d.f).

Ca atare, la începutul anului 2006, pentru a putea să-și mențină în continuare calitatea de acționari la SC G. SA Buzău, cumpărătorii acestei firme s-au văzut puși în situația de a trebui să facă demersuri pe lângă reprezentații A.V.A.S.

În vederea rezolvării problemelor ivite în legătură cu neefectuarea celor două tipuri de investiții și neachitarea penalităților datorate pentru neefectuarea investițiilor de mediu, precum și cu acoperire;! corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul A.V.A.S. pentru garantarea de către cumpărătorii acțiunilor de la SC G. SA Buzău, a îndeplinirii obligațiilor decurgând din contractul de privatizare, în legătură eu investițiile de retehnologizare. De asemenea, întrucât pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate în raport cu A.V.A.S., contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla in situația de a fi în orice moment desființat, ca urmare a acționării pactelor comisorii prevăzute în chiar cuprinsul său, era necesară și încheierea unei noi convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare.

S-a arătat că toate aceste probleme apărute în derularea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău se regăsesc menționate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul de specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (filele 337-380 vol. IV dosar urmărire penală.), cât și în declarațiile martorilor I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I dosar fond) P.C.A. (filele 298-306 vol. II dosar urmărire penală. și 120-122 vol. II dosar fond) și P.M.M. (filele 313-328 vol. II dosar urmărire penală și 128-130 vol. II d.f).

Încă din luna iunie 2005, numitul G.V. a intrat în relații contractuale cu SC P.C.G. SRL, în vederea primirii de consultanță pentru preluarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două contracte de consultanță fiind martorul I.D., care în temeiul acestor convenții s-a obligat să efectueze demersurile necesare la A.V.A.S. pentru finalizarea procedurilor de preluare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău de către G.V., să obțină decizia Consiliului Concurenței privind concentrarea economică realizată de G.V., prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni la SC G. SA precum și, să obțină autorizarea Agenției Fondului de Mediu pentru primirea unor fonduri nerambursabile în vederea realizării unui procent de 30% din obligațiile de mediu asumate prin respectivul contract.

În vara anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligațiilor contractuale asumate prin prestarea activității de consiliere, martorul I.D. a avut, o discuție cu vicepreședintele A.V.A.S., responsabil cu coordonarea activității Direcției Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N.C., care i-a comunicat faptul că de soluționarea tuturor problemelor legate de reglementarea situației SC G. SA Buzău, se va ocupa, din partea A.V.A.S., consilierul său personal, inculpatul M.A., discuție confirmată atât de martorul I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I d.f), cât și de vicepreședintele A.V.A.S., martorul L.N.C. (filele 280-288 vol. II dosar urmărire penală și 168-171 vol. II d.f).

Drept urmare, ulterior, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către cumpărătorii G.V. și SC M.E. SRL au fost discutate de către martorul I.D. cu consilierul vicepreședintelui L.N.C., inculpatul M.A.

Astfel cum rezultă din declarațiile martorului I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I d.f), coroborate cu declarațiile martorilor L.N.C. (filele 280-288 vol. II dosar urmărire penală și 168-171 vol. II dosar fond) și P.C.A. (filele 298-306 vol. II dosar urmărire penală și 120-122 vol. II d.f), acesta a realizat în perioada Începutul anului 2005-iunie/iulie 2006 intermedierea relațiilor dintre inculpatul M.A. pe de o parte și inculpații B.L. și B.L. și numitul G.V., pe de altă parte. În acest sens, martorul I.D. a participat, uneori alături de debitorii din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, iar alteori în calitate de mandatar al acestora, Ia discuțiile purtate cu inculpatul M.A., despre soluționarea în mod favorabil celor cărora ie asigura consiliere, a unor situații vizând nerespectarea de către, inculpați a obligațiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între inculpatul M.A. și cumpărătorii acțiunilor SC G. SA Buzău, participând chiar la unele dintre ele, a transmis oferte de bani din partea acționarilor SC G. SA Buzău inculpatului M.A., iar, în mod corelativ, din partea celui din urmă, a transmis reprezentanților SC G. SA, pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, pentru facilitarea rezolvării favorabile a unor probleme litigioase ivite.

Susținerile martorului I.D. referitor la împrejurarea că o anumită perioadă de timp, a asigurat, în mod exclusiv, legătura între inculpatul M.A., în calitate de consilier al A.V.A.S. și numitul G.V. sau sora acestuia, inculpata B.L.A., sunt confirmate și de notele de redare a unor convorbiri telefonice interceptate și înregistrate în baza unor mandate emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, respectiv cele purtate de inculpata B.L.A. și martorul I.D., Ia datele de 13 iunie 2006, ora 12:55 (fila 132 vol. II dosar urmărire penală.), 13 iunie 2006, ora 13:17 (fila 133 vol. II dosar urmărire penală.), 04 iulie 2006, ora 08:21 (fila 140 vol. II dosar urmărire penală.) și 04 iulie 2006, ora 08:42 (fila 141 vol. II dosar urmărire penală.), precum și cele purtate între învinuitul G.V. și inculpata B.L.A., la datele de 26 iunie 2006, ora 14:39 (fila 134-135 vol. II dosar urmărire penală.), 27 iunie 2006, ora 12:51 (filele 136-137 vol. II dosar urmărire penală.), 03 iulie 2006, ora 11:23 (fila 138-139 vol. II dosar urmărire penală.) (una dintre replicile învinuitului G.V., pe fondul discuției privitoare la remiterea unor sume de bani către inculpatul M.A., a fost „Prin I. se face și gata! Eu lui I. îi spun. eu cu I. n-am de ce mă teme. Eu cu dânsul vorbesc și-așa.”), 05 iulie 2006, ora 10:40 (fila 144-145 vol. II dosar urmărire penală.), 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.), 11 septembrie 2006, ora 16:24 (fila 157 vol. II dosar urmărire penală.) și 11 septembrie 2006, ora 17:04 (fila 158 vol. II dosar urmărire penală.).

Cam din vara anului 2006, rolul martorului I.D., de intermediar între inculpatul M.A., ca reprezentant al A.V.A.S. și acționarii SC G. SA Buzău a fost diminuat, datorită fapt ui că inculpata B.L.A. a început ea însăși să discute în mod direct cu inculpatul M.A.

Această împrejurare rezultă cu claritate din declarațiile martorului I.D. coroborate cu nota de redare a convorbirii telefonice purtată la data de 01 august 2006, ora 10:27 de către inculpata B.L.A. cu fratele său G.V., context în care inculpata, pe fondul abordării subiectului referitor la creșterea sumei cerute de inculpatul M.A., cu titlu de mită. a comunicat interlocutorului, că M.A. dorește să primească banii în mod direct și nu prin intermediul martorului I.D. (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.). Aceleași împrejurări rezultă și din conținutul convorbirii telefonice purtată la data de 11 septembrie 2006, ora 17:04 de B.L.A. și G.V. (fila 158 vol. II dosar urmărire penală.), conform căreia cea dintâi confirmă susținerile martorului I.D., în sensul că, începând cu sfârșitul lunii iulie 2006, a încetat să mai participe la realizarea legăturii dintre acționarii SC G. SA Buzău și inculpatul M.A..

În perioada in care a ocupat funcția de consilier al vicepreședintelui A.V.A.S. L.N.C. (aprilie 2005 - ianuarie 2007), conform Regulamentului de organizare și funcționare al A.V.A.S., atribuțiile de serviciu ale inculpatului M.A. au constat, în esență, în executarea dispozițiilor vicepreședintelui și colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredințate, cu directorii generali, cu directorii și cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul A.V.A.S. (filele 118-206 vol. IV dosar urmărire penală.).

În fapt, astfel cum rezultă din înscrisul sus-menționat, dar și din depozițiile martorilor L.N.C. (filele 280-288 vol.11 dosar urmărire penală. și 168-171 vol. II d.f), F.D. (filele 253-258 vol. II dosar urmărire penală. și 123-125 vol. II dosar fond), A.E. (filele 260-268 vol. II dosar urmărire penală. și 131-133 vol. II dosar fond) și G.D. (filele 308-311 vol. II dosar urmărire penală. și 1126-127 vol. II d.f), inculpatul M.F. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreședintelui L.N.C., între care și cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare; de asemenea inculpatul M.F. participa în calitate de invitat la ședințele Colegiului director, unde își exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând uneori, deși în calitate de invitat nu avea drept de vot, ca prin expunerea de argumente să influențeze pe unii membrii ai colegiului cu privire la luarea unor hotărâri de admitere sau de respingere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele A.V.A.S. și participa împreună cu sau în numele vicepreședintelui L.N.C. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acțiuni la firmele privatizate și cu avocații acestora.

Totodată, așa cum reiese din declarațiile martorilor F.D. (filele 253-258 vol. II dosar urmărire penală. și 123-125 vol. II d.f), L.N.C. (filele 280-288 vol. II dosar urmărire penală. și 168-171 vol. II dosar fond), I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I dosar fond), și cum însuși inculpatul M.A. confirmă. între el și șeful său direct, vicepreședintele A.V.A.S., L.N.C., exista o relație profesională și personală foarte bună, care era de notorietate în cadrul A.V.A.S., împrejurare care, în mod evident, i-a permis inculpatului M.A. a-și exercita influența asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., care erau abilitați să întocmească acte în cadrul procedurii de monitorizare postprivatizare a contractelor, între care și cel privitor la SC G. SA Buzău. În acest sens, convorbirea telefonică interceptată și înregistrată în temeiul unui mandat emis conform ait.21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, purtată de inculpata B.L.A. cu martorul I.D., la 13 iunie 2006, ora 12:55 (fila 132 vol. II dosar urmărire penală.), pune în evidență faptul că orice întâlnire cu vreun funcționar din cadrul A.V.A.S. implicat în redactarea și semnarea actelor eu SC G. SA Buzău, se făcea numai după înștiințarea inculpatului M.A., martorul precizând în acest sens că eu nu mă întâlnii niciodată cu el (cu martorul P.C.A. expert jurist în cadrul Direcției de Asistență Juridică Postprivatizare) fără să știe și A.

De altfel, este de netăgăduit împrejurarea că înșiși cumpărătorii de influență, inculpata B.L.A. și fratele acesteia, G.V., aveau cunoștință despre posibilitățile reale ale inculpatului M.A., de a-și trafica influența pe lângă funcționarii abilitați din cadrul A.V.A.S., aspect ce reiese din discuția telefonică purtată de către B.L. și G.V. la data de 13 februarie 2007. ora 18:59 (filele 163-165 dosar urmărire penală.), în contextul căreia interlocutorii au afirmat că trebuie să ne onoram obligațiile” „cu atât mai mult ea de dânsul (n.n. de inculpatul M.A., care la data convorbirii avea funcția de director general al Direcției Generale de Asistență Juridică din cadrul A.V.A.S.) depinde amu și mai mult decât o depinăscut”, această referire fiind în sensul că în acel moment inculpatul, în virtutea prerogativelor funcției deținute, avea posibilitatea să decidă personal cu privire la rezolvarea favorabilă a problemelor ce suscitau interesul acționarilor SC G. SA S,A. Buzău și nu doar să exercite acte de traficare a influenței sale față de funcționarii abilitați din cadrul A.V.A.S., cum făcuse anterior.

Împrejurarea că inculpatul M.F.A. s-a ocupat în mod direct de coordonarea discuțiilor în vederea soluționării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către SC G. SA Buzău a obligațiilor contractuale asumate .și de organizarea negocierilor dintre cumpărătorii acțiunilor firmei anterior menționate și A.V.A.S., este confirmată și prin depozițiile martorului P.C.A. (expert jurist în cadrul Direcției de Asistență Juridică Postprivatizare), care a precizat că, în situația în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău, directorul direcției în cadrul căreia își desfășura activitatea era convocat de către inculpatul M.A. pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situații ivite în referire la întocmirea unor acte (filele 298-306 vol. II dosar urmărire penală și 120-122 vol. II d.f). Totodată, martorul a mai arătat că, deoarece uneori s-a întâmplat ca, directorul direcției în care își desfășura activitatea să îl desemneze chiar pe el să participe la asemenea discuții, in vara-toamna anului 2006, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., și pe inculpata B.L.A., căreia, la solicitarea inculpatului M.F., i-a prezentat punctul de vedere ai direcției sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 Euro, cu titlu de penalități pentru neefectuarea investițiilor de mediu. De asemenea, martorul în discuție a mai susținut că în aceeași perioadă, a fost convocat și cu alte ocazii de către inculpatul M.A. în biroul său, pentru a prezenta argumentele juridice în temeiul cărora Direcția Asistență Juridică Postprivatizare își fundamenta punctul de vedere, potrivit căruia plata penalităților pentru neefectuarea investițiilor de mediu, în cuantum de 214.000 Euro, trebuia făcută, conform prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum fuseseră modificate începând cu data de 22 iulie 2005, în contul A.V.A.S. și nu putea fi considerată ea valabilă o piață efectuată în contul societății privatizate, SC G. SA Buzău, întemeiată pe dispozițiile legii anterioare.

Faptul că inculpatul M.A. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpații B.L. și B.LA.. și cu numitul G.V., pentru a discuta problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a SC G. SA Buzău, rezultă și din declarațiile martorei G.D. (filele 308-311 vol. II dosar urmărire penală și 126-127 vol. II dosar fond), aceste întâlniri fiind de asemenea asumate prin depozițiile lor și de către inculpații M.A., B.L. și B.L. (filele 68-85, 134-145 și 175-195 vol. II dosar urmărire penală. respectiv 55-57 și 58-61 vol. I dosar fond).

Același aspect reiese, în mod direct sau indirect, și din unele discuții telefonice, purtate în perioada iunie - septembrie 2006 (interceptate și înregistrate în temeiul unui mandat emis de instanța competentă în conformitate cu prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991), în acest sens, fiind relevante convorbirile care au avut loc între inculpatul M.A. și inculpata B.L.A. la datele din 01 august 2006, ora 11:07 (fila 148 vol. II dosar urmărire penală.) și 11 septembrie 2006, ora 16:20 (fila 155 vol. II dosar urmărire penală.) precum, și discuțiile purtate de inculpata B.L.A. cu inculpatul B.L., la 11 septembrie 2006, ora 15:14 (filele 153-154 vol. II dosar urmărire penală.), cu numitul G.V., la 26 iunie 2006, ora 14:39 (filele 134-135 vol. II dosar urmărire penală.), 27 iunie 2006, ora 12:51 (filele 136-137 vol. II dosar urmărire penală.), 03 iulie 2006, ora 11:23 (filele 138-139 vol. II dosar urmărire penală.), 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.), 11 septembrie 2006, ora 13:11 (fila 150 vol. II dosar urmărire penală.), 05 iulie 2006, ora 10:40 (filele 144-145 vol. II dosar urmărire penală.) și cu martorul I.D., la 04 iulie 2006, ora 08:21 (fila 140 vol. II dosar urmărire penală).

Probatoriul administrat în cauză relevă incontestabil împrejurarea că în cursul verii și toamnei anului 2006, în contextul discuțiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate Ia nivelul A.V.A.S. și care derivau din nerespectarea de către acționarii SC G. SA Buzău a termenelor contractuale stabilite pentru îndeplinirea unor obligații in perioada de monitorizare postprivatizare, inculpatul M.A., a exercitat mai multe acte de pretindere de ia acționarii SC G. SA Buzău, a unor sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în timp, în sensul creșterii lor, respectivele sume care au fost negociate prin intermediul martorului I.D., fiind cerute, în schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe dintre situațiile litigioase cu care se confrunta SC G. SA Buzău și care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare și, pe cale de consecință, la desființarea contractului.

Astfel, din probatoriul strâns în cauză se deduce că Ia începutul verii anului 2006, discuțiile contradictorii dintre debitorii din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău și inculpatul M.A. erau legate de problema plății penalităților stabilite pentru neefectuarea de către acționarii de Ia SC G. SA Buzău a investițiilor de mediu, în sumă de 214.000 Euro, chestiune asupra căreia părțile aveau opinii divergente, în sensul că reprezentanții A.V.A.S. susțineau că, întrucât aceste penalități nu fuseseră achitate până la data de 22 iulie 2005 când a intrat în vigoare O.G. nr. 27/2005 care a modificat și completat O.G. nr. 25/2002 aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2002, plata lor nu mai putea fi efectuată în conturile societății debitoare SC G. SA Buzău, ci era datorată A.V.A.S., pe când cumpărătorii SC G. SA Buzău pretindeau că dimpotrivă data acestor penalități trebuia făcută. în conformitate cu normele reale anterioare (art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2002). în conturile societății privatizate.

Pentru ilustrarea acestei chestiuni litigioase apărută între părțile din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău sunt elocvente adresele prin care s-a comunicat cumpărătorului SC H.E. SRL obligația de plată către A.V.A.S., în conformitate cu art. 1 pct. 11 din O.G. nr. 27/2005, a unor penalități în sumă de 214.000 Euro, datorate pentru nerealizarea investițiilor de mediu, precum și răspunsul debitorului SC H.E. SRL la adresa A.V.A.S. nr. VP4/5126 din 13 decembrie 2005, înregistrat la destinatar la data de 23 ianuarie 2006, conform căruia creditorul obligației de plată a penalităților datorate pentru nerealizare investițiilor de mediu este, în opinia sa, SC G. SA Buzău, refuzându-se ca atare plata acestor penalități în conturile A.V.A.S. (fila 256 vol. I dosar urmărire penală. și 77 vol. l dosar fond)

Totodată., sub acest aspect, au fost apreciate relevante și declarațiile martorului I.D. referitoare la discuțiile contradictorii purtate între reprezentanții părților din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău pe tema identității beneficiarului sumelor datorate cu titlu de penalități ca urmare a nerealizării investițiilor de mediu care se coroborează și cu depozițiile martorului P.C.A., care a arătat că a fost chemat în mai multe rânduri în perioada respectivă, în biroul inculpatului M.F. pentru a prezenta punctul de vedere al direcției sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 Euro, cu titlu de penalități pentru neefectuarea investițiilor de mediu, iar în una dintre aceste ocazii, explicațiile solicitate de către inculpatul M.A. au fost. de fapt, oferite inculpatei B.L. care se afla în această încăpere. Același martor a mai precizat că în perioada respectivă, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc la benzinăria A., situată vis-a-vis de sediul A.V.A.S., a reluat această temă de discuție, de această dată, în prezența inculpaților B.L., B.L.S. și a avocatei SC H.E. SRL, L.A.M., arătând că aceste penalități urmau să fie plătite, conform legislației în vigoare la momentul efectuării plății, in contul A.V.A.S., începând cu data de 22 iulie 2005, neputând ti considerată, ca valabilă, o plată tăcuta n contul SC G. SA Buzău.

De altfel, toți cei trei inculpați judecați în prezenta cauză au recunoscut în declarațiile date pe parcursul procesului penal existența acestor puncte de vedere divergente ale părților din contractul de privatizare a SC G. SA cu privire la beneficiarul sumelor datorate cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor de mediu (filele 68-70, 134-145 și 175-195 vol. I, 163-166, 168-171 și 234-239 vol. I dosar fond și 179,180 și 181 din primul dosar de apel).

Tocmai existența acestei probleme litigioase izvorâtă din nerespectarea de către cumpărătorii acțiunilor SC G. SA Buzău a unor clauze din contractul de privatizare a acestei societăți, privitoare ia nerealizarea investițiilor de mediu în termenele asumate prin acest contract și care putea conduce în orice moment la desființarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău prin simpla activare de către A.V.A.S. a pactului comisoriu expres stipulat în acest sens în contract, a prilejuit inculpatului M.A. contextul prielnic pentru a promite debitorilor din contractul de privatizare că în schimbul unor sume de bani, în virtutea poziției privilegiate pe care o ocupă în cadrul A.V.A.S., va găsit la nivelul acestei instituții o rezolvare favorabilă acestei chestiuni asupra căreia părțile aveau puncte de vedere neconcordante.

Din notele de redare a unor convorbiri telefonice interceptate și înregistrate în temeiul unui mandat emis conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, aliate la dosarul cauzei rezultă că soluția găsită de inculpatul M.A. pentru rezolvarea problemelor apărute ca urmare a neîndeplinirii unor clauze din contractul de privatizare în discuție, a constat în facilitarea obținerii de către cumpărătorii de influență a unei convenții prin care A.V.A.S. să statueze ca menține în vigoare contractul de privatizare al SC G. SA Buzău.

Astfel, în cadrul convorbirilor telefonice din 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.) și din 10 octombrie 2006, ora 08:55 (fila 159 vol. II dosar urmărire penală.), purtate între inculpata B.L.A. și fratele său G.V., cea dintâi, pe fondul unor referiri cu privire la mărirea sumei pretinse de către inculpatul M.A. pentru traficarea influenței sale, în scopul anterior menționat, i-a comunicat interlocutorului că a primit asigurări în sensul că,. vor vedea documentul, ea totul va fi în ordine” și ca, a spus n.n. M.A. că totul e in regulă”.

Declarațiile martorului J.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I dosar fond), evidențiază desfășurarea unor veritabile negocieri între inculpatul M.A., pe de o parte și numitul G.V. și inculpata B.L.A., pe de altă parte, cu privire la folosul material pretins de către cel dintâi pentru traficarea influenței sale față de funcționarii abilitați din cadrul A.V.A.S., în scopul obținerii acordului acestora pentru încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău. .Astfel, potrivit susținerilor acestui martor, inițial, inculpatul M.A. i-a solicitat să transmită inculpatei B.L. și, în mod implicit, și numitului C.V., că dorește o sumă cuprinsă între 10.000 și 15.000 Euro, pentru a influența pe funcționarii clin cadrul A.V.A.S. care erau abilitați să ia o decizie în ceea ce privește neplata penalităților datorate de către cumpărătorii SC G. SA Buzău, solicitare pe care a transmis-o inculpatei B.L., aceasta din urmă afirmând că se va consulta și cu reprezentanții SC H.E. SRL. pentru a vedea dacă îi puteau da iui M.F. suma pretinsă.

Același martor a mai precizat că după doar câteva zile, într-o nouă discuție avută cu inculpatul M.A., acesta i-a spus că. după ce a mai analizat problema, s-a decis cu privire la o altă sumă, respectiv 20.000 Euro, care ar reprezenta 10% din valoarea penalităților care trebuiau plătite, și de această dată inculpatei B.L.A., afirmând, esența, ca va analiza aceasta noua prevedere avansată de inculpatul M.F.

Totodată, martorul I.D. a mai arătat că o perioadă de câteva săptămâni după aceste discuții, nu a mai fost ținut la curent nici de către inculpata B.L.A. și nici de către inculpatul M.A., cu privire la stadiul discuțiilor referitoare la suma care trebuia dată acestuia din urmă ca obiect al faptei de trafic de influență, iar ulterior, inculpata B.L.A. i-a spus că M.A. a pretins suma de 50.000 - 60.000 Euro sau dolar S.U.A., pentru facilitarea obținerii de către cumpărătorii de influență a convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare, în aceeași zi, în cadrul unei întâlniri avută cu inculpata B.L.A., aceasta cerându-i să îi comunice inculpatului M.A. acordul său și al reprezentanților SC H.E. SRL. cu privire la remiterea sumei de 40.000 (tară a preciza dacă se referă la euro sau dolar S.U.A.), din cei 50.000-60.000 ceruți de către inculpat.

Ca atare, afirmă martorii I.D., atunci când după câteva zile de la discuția avută cu B.L., s-a întâlnit cu inculpatul M.A., i-a transmis acestuia disponibilitatea inculpatei B.L. și a reprezentanților SC H.E. SRL de a plăti o sumă de 40.000 Euro sau dolar S.U.A. Inculpatul M.A. precizând ca va discuta despre acest aspect cu B.L. și cu G.V.

Tot clin depozițiile martorului I.D. mai rezultă că în luna august 2006, la solicitarea inculpatului M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul A.V.A.S., ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii SC G. SA Buzău suma de 40.000 Euro, precum și că în schimbul acestei sume, se vor soluționa toate problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a acestei societăți, formulare prin care inculpatul se recrea la încheierea convenției de menținere m vigoare a contractului de privatizare. Mai relatează martorul că cu aceeași ocazie, inculpatul M.A. i-a expus și modalitatea în care urma să imparia suma de 40.000 Euro, respectiv, că va da 5.000 Euro unui funcționar de la Departamentul Asistență Juridică al A.V.A.S. și că ar fi trebuit să mai dea tot 5.000 Euro martorei P.M.M., director la Departamentul de Monitorizare Postprivatizare ai A.V.A.S., însă, deoarece acesteia îi împrumutase o sumă de bani într-un cuantum apropiat de suma la care se gândise să i-o dea, va considera împrumutul ca fiind achitat și, prin urmare, acesteia nu o să-i mai dea nimic.

Susținerile martorului I.D. cu privire la circumstanțele și modalitatea în care s-au derulat, prin mijlocirea sa, negocierile dintre inculpatul M.A., pe de o parte și inculpata B.L.A. și fratele acesteia G.V., pe de altă parte, care au presupus modificarea cuantumului sumelor pretinse de către inculpatul M.A., precum și la natura relațiilor apropiate dintre martorul în discuție și inculpatul M.A., care i-au permis să afle aspecte referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpat, sunt confirmate și de convorbirile telefonice purtate în perioada iunie-septembrie 2006, după cum urmează:

La data de 27 iunie 2006, ora 12:51 (filele 136-137 vol. II dosar urmărire penală.), între inculpata B.L.A. și G.V. a avut loc o discuție, în cadrul căreia cea dintâi i-a relatat modul în care, în ziua de 26 iunie 2006, s-a desfășurat o întâlnire la A.V.A.S. eu inculpatul M.A., la care a participat și martorul I.D., prilej cu care, au discutat despre cuprinsul unui document ce urma să fie întocmit la nivelul A.V.A.S.; potrivit aceleiași convorbiri telefonice, în cursul aceleași zile, prin intermediul aceluiași martor, inculpata a luat cunoștință despre faptul că inculpatul M.A. a modificat suma pretinsă, pentru traficarea influenței sale, respectiv 20.000, tară a preciza valuta; cu privire la acest aspect, inculpata a arătat că aicea poziția lui D. oleacă mă pune-n gardă: când eram numai noi. unu cu unu ci spunea că zece-cincisprezece. pe urmă când o venii de la așela (n. n. inculpatul M.A.) o zis că douăzeci”. Tot cu acea ocazie, inculpata a mai afirmat că, în aceleași împrejurări, a luat cunoștință. prin intermediul martorului I.D., despre modalitatea în care inculpatul M.A. intenționa să împartă suma pretinsă de la cumpărătorii acțiunilor SC G. SA Buzău, respectiv, despre intenția acestuia din urmă de a da o parte din bani martorei P.M.M. (care nu a fost nominalizată in cuprinsul discuției telefonice, dar a fost identificată în baza declarației martorului I.D., precum și clin coroborarea datelor rezultate din convorbirile telefonice în care interlocutorii îi precizează și identitatea). De altfel, sub acest aspect, depoziția martorului I.D. și nota de redare a convorbirii telefonice analizate se coroborează și cu declarațiile martorei P.M.M., care a precizat că, în cursul verii anului 2006, avea o datorie de 6.000 Euro de restituit inculpatului M.A., obligație pe care a stins-o in toamna aceluiași an, prin angajarea unui credit bancar (filele 313-328 vol. II dosar urmărire penală și 128-130 vol. II dosar fond).

La 03 iulie 2006, ora 11:23 (fila 138-139 vol. II dosar urmărire penală.), a avut loc o altă convorbire telefonică între inculpata B.L.A. și G.V., în cuprinsul căreia aceștia au discutat despre remiterea, în două sau trei tranșe, către inculpatul M.A. a sumei pretinse, modalitatea de dare a folosului urmând a consta fie in oferirea unei jumătăți din sumă înainte de începerea derulării formalităților la A.V.A.S. și diferența la momentul finalizării acestora, ori .da momeai o parte, pe urmă când vedem proiectul (convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare) și când se semnează, a treia parte”. Totodată, din cuprinsul aceleiași discuții a mai rezultat și faptul că suma respectivă trebuia plătită de către reprezentanții SC H.E. SRL., în acest sens G.V. solicitând inculpatei să transmită inculpatului B.L., uite, având in vedere că asta-i, știți și voi, că-i problema voastră, noi am negociat, dar n-avem dreptul, voi dacă acceptați.”

Din discuția purtată de inculpata B.L.A. cu G.V. la 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.), se observă cum cea dintâi îl informează pe fratele său că s-a întâlnit cu martorul I.D. și că „pe scurt, acolo a crescut la 50”; totodată, i-a comunicat interlocutorului despre solicitarea inculpatului M.A. de a primi banii în mod direct și nu prin intermediul martorului I.D.

Urmare a acestor negocieri purtate de inculpatul M.A. cu acționarii de la SC G. SA Buzău, și în scopul obținerii în final a unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie 2006, inculpata B.L.A., acționând în înțelegere cu fratele său G.V., după ce a primit de la martorul T.C. suma de 25.000 dolar S.U.A., în scurtă vreme s-a întâlnit cu inculpatului M.A. căruia i-a remis suma de 20.000 dolar S.U.A. din banii primiți de la martorul sus-menționat, acest aspect rezultând cu certitudine din coroborarea mai multor convorbiri telefonice purtate de persoanele implicate, interceptate și înregistrate în temeiul unui mandat emis de instanța competentă în aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991.

Astfel, din convorbirea telefonică purtată la 11 septembrie 2006, ora 11:13 (fila 149 vol. II dosar urmărire penală.), între numitul G.V. și inculpata B.L.A., rezultă că în ziua respectivă aceasta din urmă trebuia să se deplaseze în București pentru a lua de la „C.” (identificat ca fiind martorul T.C.), o sumă de bani, G.V. afirmând în cuprinsul discuției „.da trebuie toate de hiat și gata patru inși ea noi și trebu cu aista, cum îl cheamă după ce le iei (n.n. suma de bani), trebuie cu A. (n.n. inculpatul M.A.) să videm.”. Replica inculpatei B.L. a fost întâi mă duc si li iau (suma de bani) și apăi-l sun pe A., să n-am sa sun eu degeaba.”

De asemenea, în cuprinsul convorbirii purtate în aceeași zi, ora 13:11 (fila 150 vol. II dosar urmărire penală.), numitul G.V. i-a spus inculpatei B.L.A. între altele că „eu m-am întâlnit eu A. și el o zis că să facă lot direct, adică poți să spui că „ca eu fac asta”, iar interlocutoarea a adăugat că „da”, el (inculpatul M.A.) știe, că așa ne-am înțeles, că am să fac tot direct” această referire a inculpatei fiind în sensul că, de această dată, ea va da în mod direct suma de bani inculpatului M.A.

Din convorbirea purtată la 11 septembrie 2006, ora 14:46 (filele 151-152 vol. II dosar urmărire penală.), între inculpata B.L.A. și fratele său G.V., reiese că, în temeiul unei înțelegeri anterioare intervenită între el și martorul T.C., acesta din urmă trebuia să-i dea inculpatei suma de 25.000 dolar S.U.A., însă, nu era de acord să dea decât 20.000 dolar S.U.A. Aceeași discuție telefonică evidențiază și că respectiva sumă de bani urma să fie dată de către B.L. inculpatului M.A., ca o tranșă reprezentând jumătate din suma pretinsă de acesta, aspect care reiese din afirmația numitului G.V. „când a să terminăm tot o să mai dăm astea 25.”

Tot la data de 11 septembrie 2006, ora 15:14 (filele 153-154 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatul B.L. a contactat-o telefonic pe inculpata B.L.A., ocazie cu care aceasta din urmă I-a încunoștiințat pe interlocutorul său că se va întâlni în aceeași zi cu inculpatul M.A., pentru a discuta despre garanțiile bancare ce trebuiau transmise către A.V.A.S, și, totodată, inculpata a adăugat că să îl felicit și să deie drumul la notă.”

În aceeași zi, la ora 16:20 (fila 155 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatul M.A. a luat legătura telefonică cu inculpata B.L.A., care i-a comunicat „vă aștept”, din aceeași convorbire rezultând și că interlocutorii se vor întâlni în scurt timp.

După numai 2 minute de la discuția anterior menționată (respectiv, la ora 16:22 (fila 156 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. a purtat o convorbire telefonică cu martorul T.C., căruia i-a reproșat da de ce în așa A. așa ți-a spus, că in așa .valută, iar după răspunsul afirmativ al interlocutorului, a adăugat: iaca, omu-i (referindu-se Ia inculpatul M.F.A.) peste drum”. De asemenea, inculpata a mai spus că, aicea (n.n. o sumă de bani dată anterior) au fost primiți complet in alții”. Această convorbire relevă împrejurarea că inculpata, în condițiile în care trebuia să aibă loc în scurt timp întâlnirea dintre ca și inculpatul M.A., era deranjată de faptul că avea o sumă de bani în dolari americani, însă, solicitarea inculpatului fusese avansată pentru aceeași sumă, dar în Euro.

După alte 2 minute (respectiv, la ora 16:24 - fila 157 Voi. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. i-a comunicat numitului G.V. situația delicată în care se afla, precizând interlocutorului că arc asupra sa 25.000 dolar S.U.A., în condițiile în care ar fi trebuit să-i dea inculpatului M.A. o sumă în Euro; în acei context, învinuitul i-a cerut inculpatei să-l dea inculpatului M.A. 20.000 dolar S.U.A. și să motiveze față de acesta, băi, V. (n.n. G.V.) o înțeles în dolari”, și apoi a adăugat că „io am grăit cu dânsul, am negociat, ăi 30 - 40 da nu am grăit concret de val. (valută)”'; în finalul discuției, numitul G.V. i-a mai solicitat interlocutoarei „întreabă-l când o să hie loc semnarea la contract, una alta”.

În același sens, prin convorbirea telefonică din 19 septembrie 2006, ora 08:55 (fila 159 vol. II dosar urmărire penală.) purtată de numitul G.V. cu inculpata B.L.A., aceasta din urmă, referindu-se Ia evenimentele din ziua de 11 septembrie 2006, i-a confirmat fratelui său că a primit suma de 25.000 dolar S.U.A. de la martorul T.C.

Împrejurarea remiterii de către inculpata B.L.A., care a acționat în numele fratelui său, G.V. și sub îndrumarea directă a acestuia, respectiv a primirii de către inculpatul M.A., a sumei de 20.000 dolar S.U.A., activități petrecute în ziua de 11 septembrie 2006, este de asemenea în mod neechivoc ilustrată și de unele convorbiri telefonice, interceptate, înregistrate și redate, conform dispozițiilor art. 91 și următoarele C. proc. pen.

Astfel, în ziua de 27 februarie 2007, când inculpata B.L.A. a dat încă 20.000 dolar S.U.A. inculpatului M.A., de data aceasta cu titlu de mită (în raport cu împrejurarea că sus-numitul începând cu data de 08 ianuarie 2007 devenise director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., poziție din care avea posibilitatea să întocmească și să aprobe acte în legătură cu soluționarea unor probleme apărute în derularea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău) sus-numita, în cuprinsul unora dintre convorbirile telefonice purtate în acea zi, a făcut mențiuni cu privire la circumstanțele faptei din 11 septembrie 2006.

În concret, în convorbirea purtată de inculpată cu numitul G.V., în ziua sus-menționată. la ora 12:21 (filele 27-29 vol. II dosar urmărire penală.), în contextul apariției unei neînțelegeri generată de solicitarea inculpatului B.S. de a fi și el de iată la darea sumei de 26.000 Euro (pe care i-o remise inculpatei în ziua de 27 februarie 2007 pentru a fi transmisă inculpatului M.A.) și fată de refuzul exprimat de B.L. și G.V. cu privire la acest aspect, interlocutorul a sfătuit-o pe inculpată ca, în ipoteza în care inculpatul B.L. insistă să o însoțească la întâlnirea cu inculpatul M.A., să îi spună că „S. noi cum am făcut pană acum. (fără martori, în condițiile în care banii i-au fost dați inculpatului M.A., până în acel moment, direct de către inculpată) să facă așa și mai departe."; în acord cu cele afirmate de fratele său, inculpata a afirmat că „așa chestii nu se fac in trei”.

Toi în ziua de 27 februarie 2007, ora 13.24 (fila 29 vot. II dosar urmărire penală.), într-o altă convorbire telefonică dintre G.V. și B.L. aceasta din urmă face referire la alte două remiteri anterioare ale unor sume de bani către inculpatul M.A., efectuate în modalități diferite, în cea de-a doua dată, rezultând că ea personal a dat suma de bani (dar pe varianta cum am Jacul eu când data trecută, atunci clar că apare un interes oarecare” (nai referindu-se la diferența din banii primiți de la C.A. prin intermediul lui T.C.)

În aceeași zi, la ora 14:11 (fila 30 vol. II dosar urmărire penală.), în contextul unei alte discuții telefonice, inculpata l-a întrebat pe numitul G.V., „cât trebuie să-i dau?” adăugând și ea „de-acelea cum i-am dat data trecută?”, iar răspunsul interlocutorului a fost „.douăzeci”.

Aceste referiri ale sus-numiților la întâmplările petrecute în data de 11 septembrie 2006, coroborate cu împrejurarea că, ia 27 februarie 2007, cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, asupra inculpatului M.A. a fost găsită suma de 20.000 dolar S.U.A., primită de la inculpata B.L.A., evidențiază o dată în plus că și în ziua de 11 septembrie 2006, aceasta din urmă, acționând din inițiativa și sub indicațiile directe ale numitului G.V., a remis coinculpatului un folos reprezentând aceeași sumă, ca obiect al infracțiunii de trafic de influență.

De altfel, în afara acestor convorbiri telefonice relevante pentru stabilirea realității evenimentelor petrecute în ziua de 11 septembrie 2006, apărările inculpatului M.A. în sensul că nu ar exista dovezi ale remiterii către sine în ziua sus-menționată a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de către inculpata B.L.A. sunt temeinic infirmate și de declarațiile date de aceasta din urmă în fața instanțelor de judecată, în fond și în apel (filele 168-171 vol. I dosar fond și fila 179 din primul dosar de apel). Astfel, cu privire la cele petrecute în ziua de 11 septembrie 2006, inculpata B.L.A. a precizat că în acea zi s-a întâlnit cu inculpatul M.A. la o terasă din Parcul Herăstrău unde i-a înmânat personal un plic ce conținea suma de 20.000 dolar S.U.A., pe care o obținuse în urma indicațiilor primite de la fratele său G.V. și de la C.A., de la un anume „C.” (n.n. este vorba de martorul T.C.), scopul pentru care fuseseră dați acești bani inculpatului M.F. fiind neactivarea pactului comisoriu prevăzut în contractul de privatizare a SC G. SA Buzău și obținerea acordului A.V.A.S. pentru încheierea unei convenții de menținere în vigoare a respectivului contract.

În urma demersurilor întreprinse de inculpatul M.A., consilier al vicepreședintelui A.V.A.S., în îndeplinirea făgăduinței făcute față de cumpărătorii acțiunilor aparținând SC G. SA Buzău, în ședința din data de 21 noiembrie 2006 a Colegiului Director al A.V.A.S., la care a participat și inculpatul, a fost supusă analizei Nota înaintată sub semnătura vicepreședintelui L.N.C. privind, printre altele, propunerea de încheiere a unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, nr. 24 din 13 septembrie 2002 și de renunțare la efectele pactelor comisorii prevăzute în art. 8 din actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005 și în clauza 8.9.1.5. care stipulau desființarea de drept a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni în cazul nerespectării obligației privind prezentarea scrisorii de garanție bancara in termen de 60 de zile de la începerea anului II investițional, respectiv până la data de 31 mai 2006, precum și în cazul nerespectării termenului de 60 de zile lucrătoare de la efectuarea investițiilor, pentru majorarea capitalului social cu valoarea investițiilor, convenție a cărei încheiere era spusă condiției ca debitorii SC H.E. SRL, și G.V. să se oblige să plătească sumele datorate A.V.A.S., conform art. 22 din O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002 (a se vedea în acest sens procesul verbal al ședinței Colegiului Director al A.V.A.S. din 21 noiembrie 2006 - filele 99-100 vol. IV dosar urmărire penală. și Nota supusă dezbaterii Colegiului în ședința respectivă filele 101-114 vol. IV dosar urmărire penală.).

Prin Hotărârea nr. 59 din 21 noiembrie 2006 (filele 97-98 vol. IV dosar urmărire penală.). Colegiul Director al A.V.A.S. a adoptat Nota privind propunerea de încheiere a unei convenții de menținere în vigoare, renunțarea la efectele pactelor comisorii prevăzute în art. 8 din actul adițional nr. 1/27 aprilie 2005 la contract și la clauza 8.9.1.5. din contract, de încheiere a unui act adițional la contract pentru modificarea clauzelor 8.9.1.2. alin. (2), 8.9.1.3., 8.9.1.4,, 8.9.1.5., 8.1.0.5. alin. (2) și art. 8 din actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005 la contract, de încheiere a contractelor de garantei reală mobiliară în vederea garantării realizării investițiilor tehnologice/aport de capital aferente anului II investițional și investițiilor pentru protecția mediului asumate de cumpărătorii SC H.E. SRL, și G.V. prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău.

În consecință, la data de 29 ianuarie 2007, între A.V.A.S., prin vicepreședintele L.N.C. și cumpărătorii G.V. și SC H.E. SRL, aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului său legal, B.L., a fost încheiată o convenție de menținere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA S.A. Buzău, prin care A.V.A.S. a renunțat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adițional nr.1 din 27 aprilie 2005 .și în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul inițial. Totodată, cumpărătorii s-au obligat, ca în termen de 60 de zile de la semnarea convenției, să plătească toate sumele datorate A.V.A.S., conform prevederilor art. 22 din O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, contractul urmând a fi desființat de plin drept, fără vreo punere în întârziere sau vreo altă formalitate prealabilă (filele 95-96 vol. IV dosar urmărire penală.).

La începutul anului 2007, demersurile întreprinse de către inculpata B.L.A. pe lângă inculpatul M.A., care începând cu data de 08 ianuarie 2007 fusese numit în funcția de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., au avut ca scop obținerea, prin implicarea acestuia din urmă, a recunoașterii de către A.V.A.S. a împrejurării că plata penalităților datorate pentru neefectuarea investițiilor de mediu ar fi lipsit legal făcută prin virarea la data de 24 august 2006, în contul SC G. SA Buzău, a echivalentului în lei al sumei de 214.000 Euro, precum și a sprijinului necesar pentru derularea procedurilor privind cesiunea de acțiuni pe care numitul G.V. intenționa să o facă în beneficiul asociaților de la SC H.E. SRL.

Sub acest aspect este de menționat faptul că, așa cum rezultă din declarațiile martorului I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I dosar fond), încă din vara anului 2006, inculpatul M.A. se gândise la o modalitate în care ar fi putut fi rezolvată problema acestor penalități, în sensul că în contextul neplății penalităților de mediu către A.V.A.S., ar fi urmat să fie deschisă o procedură judiciară în fața instanței, fie de către A.V.A.S., fie de către debitorii G.V. și SC H.E. SRL., iar în cadrul acelui proces, el s-ar fi ocupat personal ca acea acțiune să nu fie susținută corespunzător în instanță din partea A.V.A.S., astfel încât aceasta din urmă să piardă procesul, ceea ce ar fi fost de natură să permită acționarilor de la SC G. SA să invoce faptul că le sunt aplicabile dispozițiile legii anterioare care le permitea să plătească penalitățile de mediu în contul SC G. SA, iar nu în contul A.V.A.S., în conceperea acestei strategii de rezolvare a problemei cu privire la care părțile se situau pe poziții antagonice, inculpatul M.F. întemeindu-se pe existența unor precedente la nivelul A.V.A.S. în care s-a utilizat această metodă.

De altfel, însuși inculpatul M.A. în declarația dată în faza urmăririi penale, la data de 30 martie 2007 (filele 80-65 vol. I dosar urmărire penală.), a confirmat că în perioada ulterioară semnării convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, inculpata B.L.A. era interesată în găsirea unei modalități pentru ca penalitățile de mediu menționate în convenție să nu fie plătite către A.V.A.S., ci să Ii se recunoască valabilitatea achitării acestor sume în contul SC G. SA, aspect pe care l-au dezbătut inclusiv în cadrul discuției pe care au purtat-o în data de 27 februarie 2007, răspunsul său în acest sens știind că singura soluție era aceea a formulării unei acțiuni în instanță împotriva A.V.A.S. ului pentru a obține recunoașterea legalității plății făcute în contul SC G. SA.

Tot cu privire la aspectele care suscitau interesul inculpatei B.L. și a acționarilor SC G. SA pe relația cu A.V.A.S., este de reținut și că astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată la data de 13 februarie 2007, începând cu ora 13:26 (fila 160 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A., folosind un ton familiar agreat și de interlocutor, i-a solicitat inculpatului M.A. să se implice pentru trimiterea imediată de către A.V.A.S. a unei notificări către G.V. și reprezentanții SC H.E. SRL., prin care să le pună în vedere că există un termen de 60 zile, această referire fiind legată de condițiile stabilite prin convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G.

SA încheiată la data de 29 ianuarie 2007. Subiectul abordat de interlocutori prin această discuție telefonică se referă la perioada de 60 zile în care cumpărătorul trebuia să-și achite obligația de plată a penalităților în sumă de 214.000 Euro, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de efectuare a investițiilor de mediu. De asemenea, în cursul aceleiași zile, inculpata B.L.A. a luat legătura telefonică cu învinuitul G.V. (convorbirea din 13 februarie 2007, începând cu ora 18:48 — filele 141-142 vol. II dosar urmărire penală.), căruia, prin folosirea termenului codificat „flăcău”, i-a comunicat că a discutat cu inculpatul M.A.

și că acesta a promis să facă demersuri pentru expedierea de către A.V.A.S. a notificării dorite de interlocutori. Întrucât convorbirea s-a întrerupt, inculpata B.L.A. și învinuitul G.V. au reluat discuția (convorbirea din 13 februarie 2007, începând cu ora 18:59 - filele 163-165 vol. II dosar urmărire penală), ocazie cu care au abordat, între altele, și subiectul referitor Ia notificarea așteptată de Ia A.V.A.S. și, în acest sens, au stabilit să transmită reprezentantului de la SC H.E. SRL., inculpatul B.L., că, trebuie să ne onorăm obligațiile, „întrucât noi, cu oamenii ăștia (funcționarii de la A.V.A.S.) nu prima și ultima scrisoare”, iar inculpata a adăugat „cu atât mai mult că de dânsul (M.A.) depinde amu și mai mult decât o depins (referindu-se Ia faptul că M.F.A. devenise între timp director general în cadrul A.V.A.S., iar în virtutea funcției deținute avea acum personal abilitarea de a-i sprijini în rezolvarea favorabilă a problemelor ce suscitau interesul debitorilor din contractul de privatizare a SC G.

SA)”.

La data de 14 februarie 2007, ora 11:20 (fila 166 vol. II dosar urmărire penală), inculpata B.L.A. I-a contactat telefonic pe inculpatul M.A., căruia i-a reamintit despre notificare, iar acesta i-a spus că se ocupă deja „doamna P.”, fiind vorba despre martora P.M.M., director al Direcției de monitorizare postprivatizare din cadrul A.V.A.S.

Ulterior, la 19 februarie 2007, ora 16:5] (fila 167 vol. II dosar urmărire penală), inculpata B.L.A. a purtat o discuție telefonică cu martora P.M.M., care i-a făcut cunoscut inculpatei că notificarea era redactată și trebuia semnată de vicepreședintele A.V.A.S., în aceleași împrejurări sus-numitele stabilind ca înscrisul să fie transmis prin fax către SC H.E. SRL.

Drept urmare, la data de 20 februarie 2007, cu adresa nr. VP4/533 (file 279 vol. I. dosar urmărire penală), sub semnătura vicepreședintelui L.C.N., A.V.A.S., a transmis către cumpărătorii G.V. și SC H.E. SRL, o notificare prin care le învedera acestora că până la data de 30 martie 2007 au obligația de a plăti suma de 214.000 Euro, reprezentând penalități calculate pentru nerealizarea investițiilor de mediu și că în situația neîndeplinirii acestei obligații devin aplicabile prevederile art. 3 din Convenția încheiată la data de 29 ianuarie 2007, potrivit căruia „contractul va fi desființat de drept, tară a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă”.

Din conținutul convorbirii telefonice purtate la 21 februarie 2007, ora 13:21 (filele 168-169 vol. II dosar urmărire penală.) între inculpata B.L.A. și fratele său G.V., precum .și din discuțiile telefonice dintre inculpatul B.L. și numitul C.A., purtate la 26 februarie 2007, la orele 16:10, 16:13, 16:20, 16:24, respectiv, 16:25 (filele 40-52 vol. II dosar urmărire penală.), rezultă că notificarea în cauză îi era necesară lui G.V. pentru începerea procedurii de cesionare a unei părți din acțiunile deținute de el la SC G. SA Buzău către reprezentanții SC H.E. SRL și că, în condițiile în care asemenea formalități impuneau acordul A.V.A.S.-ului, acesta miza pe ajutorul inculpatului M.F.A., în calitate de director general al Direcției Generale Juridice. Aceeași împrejurare rezultă și din convorbirea telefonică purtată de inculpata B.L.A. și numitul G.V., în ziua de 22 februarie 2007, ora 12:39 (fila 172 vol. II dosar urmărire penală.), din conținutul căreia mai reiese și că inculpatul M.A. era la curent cu intențiile iui G.V. de cesionare a acțiunilor, precum și că, în acel moment era stabilit să i se dea, cu titlu de mită, un folos, care a fost particularizat ca fiind,. acelea 26.”

La 21 februarie 2007 (convorbire telefonică purtată începând cu ora 13:42 fila 170 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatul B.L. i-a confirmat inculpatei B.L. că a primit notificarea de la A.V.A.S., iar, în ziua următoare, după ce, în prealabil, inculpata B.L.A. a vorbit la telefon cu fratele său G.V., a discutat din nou cu inculpatul B.L. (conform convorbirii telefonice din 22 februarie 2007, ora 15:32 - fila 173 vol. II dosar urmărire penală.) și i-a spus acestuia că trebuie să se întâlnească „luni (n.n. 26 februarie 2007)” în București pentru că, acolo trebuie să terminăm cu chestia ceea, cu flăcăul acela”, argumentând, totodată, că în această privință există un acord între numitul G.V. și C.A. (asociatul majoritar de la SC H.E. SRL., la care inculpatul B.L. este administrator), astfel că „luni trebuie să facem operațiunea”.

Din coroborarea convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire în cele ce preced rezultă cu evidență că numitul G.V. și inculpații B.L. și B.L. au stabilit să remită, cu titlu de mită, inculpatului M.F.A. un folos particularizat, în acel moment, ca fiind acelea 26”. În scopul implicării mituitului, în calitate de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., pentru rezolvarea în favoarea mărturiilor a problemei controversate legate de plata penalităților pentru neefectuarea investițiilor de mediu, ceea ce în mod evident implica și obținerea acordului A.V.A.S. pentru neactivarea pactului comisoriu expres inserat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, semnată la data de 29 ianuarie 2007, care devenea operabil începând cu data de 31 martie 2007, precum și pentru derularea procedurilor privind cesiunea de acțiuni pe care G.V. intenționa să o facă în beneficiul asociaților de la SC H.E. SRL în realizarea planului astfel conceput, agreat deopotrivă și de către inculpatul M.A., la 26 februarie 2007, după ce inițial inculpata B.L.A. i-a comunicai inculpatului B.L. (conform convorbirii telefonice din aceeași dată, ora 08:54 - 11 la 26 vol. II dosar urmărire penală.) că trebuie să vină în aceeași zi în București pentru a lua de la interlocutor ceea, ce trebuia” pentru ca apoi să se poată duce Ia, flăcăul acela (n.n. inculpatul M.A.)”, ulterior, (potrivit convorbirii telefonice de la ora 08:58) interlocutorii au decis să amâne întâlnirea dintre ei pentru data de 27 februarie 2007.

Drept urmare, în ziua de 27 februarie 2007, inculpata B.L.A., folosind autoturismul V., aparținând. SC G. SA Buzău, a făcut deplasarea de la Buzău în București, autoturismul fiind condus de către martorul G.I. angajat în calitate de conducător auto la societatea amintită.

Astfel cum rezultă din imaginile înregistrate în cadrul supravegherii operative efectuate asupra inculpaților în ziua de 27 februarie 2007, coroborate cu declarațiile martorului G.I. și cu cele ale inculpatului B.L., precum și cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate în ziua respectivă, întâlnirea dintre inculpatul B.L. și inculpata B.L.A. a avut loc la sediul SC H.E. SRL,

Probatoriul strâns în cauză evidențiază că, într-o primă etapă, ca urmare a insistenței manifestate de inculpatul B.L., în sensul de a fi și el de față la momentul remiterii, cu titlu de mită, a sumei de bani de către inculpata B.L.A. lui M.A., discuțiile dintre acesta și inculpata B.L.A. au devenit contradictorii, această situație fiind comunicată telefonic de către flecare dintre aceștia numitului C.A., și, respectiv numitului G.V.

Astfel, în cadrul convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 12:35 (filele 33-34 vol. II dosar urmărire penală), purtată de către numitul G.V., succesiv, cu inculpata B.L.A. și cu inculpatul B.L., sunt evidențiate fără echivoc, atât împrejurarea că B.L. (în temeiul unei înțelegeri anterioare intervenite între G.V. și reprezentanții SC H.E. SRL) trebuia să dea o sumă de bani inculpatei B.L.A. pentru a îi remisă, cu titlu de mită, de către aceasta din urmă inculpatului M.A., cât și faptul că, spre nemulțumirea inculpatului B.L., C.V. și inculpata B.L.A. impuneau să aibă exclusivitate în ceea ce privește întâlnirea din acea zi cu inculpatul M.A. în cadrul căreia urma a fi dat folosul material reprezentând mita.

Pentru a avea certitudinea că inculpatul B.L. (care invoca, între altele, că dorește să aibă o dovadă că funcționarul corupt „știe că .ă eu am finanțai chestia asta”) nu a fost acceptat să asiste la remiterea mitei către inculpatul M.A., G.V. și inculpata B.L.A. au stabilit (așa cum rezultă din convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 13:17 — fila 34 verso vol. II dosar urmărire penală.), ca G.V. să ia legătura telefonică cu inculpatul M.A. pentru a-l pune în gardă cu plivire la insistențele lui B.L. și pentru a-i cerc să nu fie de acord,sa fie prezent și acesta când va primi banii. Drept urmare potrivit convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 14:03 (lila 35 vol. II dosar urmărire penală) după ce, în prealabil, inculpata B.L.A. a încercat de mai multe ori, însă tară succes, să-l contacteze telefonic pe inculpatul M.F.A., numitul G.V. a reușit să ia legătura cu acesta din urmă și, după ce i-a comunicat că trebuie să se întâlnească cu B.L., pe motiv că, să vă vedeți acolo c-o să aducă niște documente”, i-a cerut interlocutorului să nu accepte să fie de față la întâlnire și inculpatul B.L.

După numai două minute de la convorbirea telefonică anterior menționată, inculpata B.L.A. La apelat pe inculpatul M.A. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 14:05 - fila 35 verso vol. II” dosar urmărire penală.), căruia i-a spus că, vreau să te invit la o cafea. După serviciu poate”, cei doi stabilind să se întâlnească în jurul orei 16:00, la „stația aceea” (respectiv benzinăria A., amplasată vis-a-vis de sediul A.V.A.S.), precum și ca inculpatul să o ia de acolo cu mașina sa.

Ulterior, inculpata B.L.A. i-a comunicat fratelui său G.V. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 14:09 - fila 36 vol. II dosar urmărire penală.) că a stabilit întâlnirea cu inculpatul M.A.

Incidentul legat de insistențele inculpatului B.L. de a asista la momentul dării banilor, cu titlu de mită, către inculpatul M.A. este materializat și în discuțiile telefonice purtate, în ziua de 27 februarie 2007, începând cu ora 13:12 și, respectiv, 14:20 (filele 55-63 vol. II dosar urmărire penală.), de către inculpatul B.L. cu numitul C.A., utilizând limba rusă, clin care rezultă tară echivoc faptul că inculpatul B.L. avea cunoștință despre împrejurarea că suma de bani pe care trebuia să o dea în acea zi inculpatei B.L. reprezenta o mită care urma să ajungă, prin intermediul acesteia din urmă, în posesia inculpatului M.A.. în contextul acelorași discuții telefonice a fost abordat și subiectul folosului care trebuia dat cu titlu de mită. sub acest aspect inculpatul B.L. afirmând că „Am fost uimit de .suma despre care mi-ai spus. Am înțeles ca cele 6 nu trebuie sa fie (n.n.suma la care se referă interlocutorii fiind de 26.000 Euro) .că trebuie să fie o cifră rotundă. Din câte țin eu minte, am dat 10, iar discuția a fost de 20 (sau 30. neinteligibil). De asemenea, numitul C.A. și inculpatul B.L. au mai stabilit ca acesta din urmă să îi ceară inculpatei B.L.A. să consemneze un înscris din care să rezulte faptul că a primit suma de bani pe care trebuia să o dea inculpatului M.A.

Revenind la cronologia evenimentelor din 27 februarie 2007, Curtea, constată că din înregistrările convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate cu autorizarea judecătorului, coroborate cu declarațiile inculpatului B.L. (filele 175-195 vol. I dosar urmărire penală. și 234-239 vol. I d.f). cu înscrisul pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către inculpatul B.L. (fila 199 vol. I dosar urmărire penală.), precum și cu depozițiile inculpatei B.L.A. (filele 134-14.5 vol. l dosar urmărire penală. și 168-171 vol. I dosar fond),reiese că aceasta din urmă a primit de la coinculpatul B.L. suma de 26.000 Euro, despre care a susținut față de acesta că o va remite, in aceeași zi, cu titlu de mită, inculpatului M.A.. Prin înscrisul anterior menționat, consemnat olograf de către inculpata B.L.A., ca urmare a preocupării manifestate de inculpatul B.L., în sensul de a materializa o dovadă a împrejurării remiterii sumei de bani în cauză (aspect care reiese din convorbirile telefonice dintre inculpatul B.L. și C.A.), inculpata a atestat următoarele: „Eu, B.L.A. am primii de la B.L. în interes de serviciu 26 mii Euro”.

După ce a intrat în posesia sumei de 26.000 Euro primită de la inculpatul B.L., în ciuda faptului că susținuse față de acesta că va remite întreaga sumă primită inculpatului M.A., inculpata B.L.A. a stabilit împreună cu fratele său, numitul G.V., să-i dea directorului corupt de la A.V.A.S. numai 20.000 dolar S.U.A.

Astfel, în cuprinsul convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 14:32 (fila 37 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. I-a întrebat pe fratele său G.V. „Da numai n-am vorbit până la urmă, cât trebuie să-i dau?”, iar după răspunsul interlocutorului „cum cât? Douăzeci.”, inculpata a precizat „De-acelea cum i-a in dat data trecută”, această referire fiind făcută, în mod evident, în legătură cu actul material din 11 septembrie 2006, când i-a dat inculpatului M.A. tot 20.000 dolar S.U.A.

Față de această înțelegere și întrucât inculpata B.L.A. avea asupra sa numai Euro, numitul G.V. a făcut demersuri pentru a-i asigura sorei sale posibilitatea să efectueze un schimb valutar, din Euro în dolari americani, până la concurența sumei de 20.000 dolar S.U.A., pe care o stabiliseră pentru a fi remisă cu titlu de mită inculpatului M.A. Aceste circumstanțe de fapt sunt evidențiate în mod indubitabil prin convorbirile telefonice purtate între numitul G.V. și inculpata B.L.A. la 27 februarie 2007, ora 14:20 (fila 36 verso vol. II dosar urmărire penală.) și de către inculpată și martorul O.L.F. la aceeași dată, ora 16:01 (fila 37 verso vol. II dosar urmărire penală.). aceste mijloace de probă coroborându-sc .și cu declarațiile martorului anterior menționat, cu cele ale martorilor R.T. și G.I., precum și cu imaginile luate în cadrul supravegherii operative efectuate asupra inculpatei.

Sub acest aspect, martorul O.L.F. (declarații - . filele 174-175, 176-178 vol. II dosar urmărire penală. și fila 248 vol. I dosar fond) a relatat că, în ziua de 27 februarie 2007, după ce numitul G.V. i-a solicitat telefonic să o ajute pe sora sa pentru a efectua un schimb valutar, prin care să obțină suma de 20.000 dolar S.U.A., s-a întâlnit cu inculpata B.L.A. și a condus-o la casa de schimb valutar situată în București, unde sus-numita a dat suma de aproximativ 15.500 Euro în schimbul sumei de 20.000 dolar S.U.A.

Aceleași împrejurări sunt confirmate și de către martorul R.T., administrator la SC M.S.E.O. SRL, care deține casa de schimb valutar anterior menționată. Potrivit depozițiilor acestui martor, la 27 februarie 2007, după ce, în prealabil, martorul O.L.F. l-a întrebat dacă avea posibilitatea să efectueze o operațiune de schimb valutar din Euro în dolari, fiind vorba despre 20.000 dolar S.U.A., a venit ia casa de schimb valutar însorit de B.L.A., care a cu aproximativ 15.400 Euro pentru suma de 20.000 dolar S.U.A.

Din declarațiile martorilor O.L.F. și R.T. a mai rezultat că suma în Euro, dată de inculpata B.L.A. pentru efectuarea operațiunii de schimb valutar, a fost compusă, în majoritate, din bancnote de 200 Euro (împrejurare care confirmă precizările inculpatului B.L., în sensul că cei 26.000 Euro remiși inculpatei erau constituiți, în cea mai mare parte, din bancnote de 200 Euro), precum și că suma de 20.000 dolar S.U.A. primită de sus-numită la casa de schimb valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 dolar S.U.A., dispuse în două teancuri egale, de câte 10.000 dolar S.U.A.

De asemenea, martorul R.T. a precizat că inculpata B.L.A., după ce a primit cei 20.000 dolar S.U.A. rezultați din schimbul valutar, i-a solicitat un plic pentru a-și depozita respectivii bani, astfel că i-a dat inculpatei un plic de culoare albă, având imprimată în colțul din stânga sus, mențiunea „I.” și sigla acestei bănci.

Din cauza realizării schimbului valutar, inculpata B.L.A. nu a mai putut ajunge în timp util la întâlnirea pe care o stabilise cu inculpatul M.F. pentru ora 16:00, astfel că la ora 16:39 (convorbire telefonică aflată la filele 37 verso și 38 vol. II dosar urmărire penală.), l-a apelat pe sus-numit, căruia i-a spus că nici reținut medicul cu rețetele, cu”, iar apoi, au convenit să se întâlnească în jurul orei 18:30, după ce se va termina ședința Colegiului director al A.V.A.S., la care inculpatul trebuia să participe.

Faptul schimbării orei de întâlnire cu inculpatul M.A. a fost comunicat de către inculpata B.L.A. (în cadrul convorbirii telefonice efectuate la 27 februarie 2007, ora 16:54 - filele 65-66 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatului B.L., discuția fiind purtată în limba rusă, aspect care a fost explicat de inculpată față de interlocutor prin aceea că, vorbesc așa, deoarece este șoferul de față”.

În aceeași zi, la ora 18:16 (fila 38 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. i-a transmis telefonic inculpatului M.A. că se află în apropierea sediului A.V.A.S., iar ulterior, coinculpații s-au întâlnit la benzinăria A., amplasată vis-a-vis de instituția anterior menționată. Inculpatul M.A. a venit la locul de întâlnire cu autoturismul de serviciu, marca A., condus de martorul G.C., angajat Ia A.V.A.S., în funcția de conducător auto. La rândul său. inculpata B.L.A. a venii in locul respectiv cu autoturismul condus de martorul G.I.

Potrivit declarațiilor martorilor G.C. (filele 186-188, 189-190 vol. II dosar urmărire penală și 240-241 vol. I dosar fond) și G.I. (filele 194-196, 197-198 vol. II dosar urmărire penală și 242-243 vol. I dosar fond) care se coroborează cu imaginile luate în cadrul supravegherii operative a inculpaților, B.L. și M.A. au discutat inițial într-un bar care funcționează în incinta benzinăriei A., iar ulterior, inculpata, după ce i-a solicitat martorului G.I. să se deplaseze singur cu autoturismul la benzinăria L., situată în zona stației de metrou A.V. respectiv, la o distanță de aproximativ 500-600 m de benzinăria A. la care se aflau, a urcat în autoturismul de serviciu al coinculpatului M.A.. Cei doi inculpați s-au deplasat împreună până la benzinăria L. (unde aștepta martorul G.I.), iar din acel loc fiecare dintre ei și-a continuat drumul separat.

După ce s-a despărțit de inculpatul M.A., inculpata B.L.A. î-a contactat telefonic pe fratele său G.V. (convorbire telefonică purtată în limba rusă, ia 27 februarie 2007, ora 19:06 - filele 67-69 vol. II dosar urmărire penală.) și i-a confirmat acestuia că a dat banii inculpatului M.F. și că a consemnat un înscris pentru suma de 26.000 Euro primită de la inculpatul B.L. Din conținutul aceleiași discuții telefonice a mai reieșit că împrejurarea atribuirii folosului în cauză inculpatului M.A. a fost legată de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestuia, referitor la contractul de privatizare ai SC G. SA Buzău sub acest aspect inculpata făcându-i cunoscut fratelui său că M.A. a afirmat „Nu vă faceți griji, acest lucru nu este peste puterile mele, vom rezolva această problema”, precum și ca dacă voi ieșiți (avea în vedere situația în care G.V. ar fi cesionat pachetul său de acțiuni de la SC G. SA către SC H.E. SRL.), a doua zi anulez înțelegerea (convenția de menținere în vigoare a contractului privind SC G. SA Buzău)”.

Ulterior, inculpata B.L.A., folosind termenul codificat „rețete”. I-a comunicat și inculpatului B.L. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 19:57, purtată de cei doi în limba rusă - filele 70-71 vol. II dosar urmărire penală) că a dat suma de bani inculpatului M.A., din conținutul discuției telefonice rezultând, cu evidență, că folosul a fost remis inculpatului ultim-menționat, cu titlu de mită; Omul mi-a spus, citez: Până acum m-am ținut de promisiunile făcute, convenția a fost semnată: faptul că a fost semnată cu întârziere nu a depins de el. Omul ne rămâne loial in continuare, in sensul că ne va acorda suport la toate nivelurile pentru a nu permite anularea convenției, chiar dacă va fi vorba de instanță. El ne va ține la curent cu toți pașii ce trebuie parcurși”.

Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 3-7 vol. I dosar urmărire penală.), procedându-se la oprirea în trafic, respectiv pe strada I.C., a autoturismului în care se afla inculpatului M.A. (după momentul în care acesta s-a despărțit de inculpata B.L.A.), pe bancheta din spate a mașinii, alături de inculpat și sub un cartuș de tigaia ai acestuia, a fost găsit plicul cu suma de 20.000 dolar S.U.A., Potrivit celor reținute în cuprinsul actului de constatare întocmit la 27 februarie 2007, suma de 20.000 dolar S.U.A. găsită asupra inculpatului se afla într-un plic (atașat Ia fila 8 vol. I dosar urmărire penală,), având imprimat în colțul din stânga sus mențiunea „I.” și era compusă din 200 bancnote a câte 100 dolar S.U.A. dispuse in două teancuri de câte 10.000 dolar S.U.A., aspecte care astfel cum s-a arătat în cele ce preced au fost relevate în depozițiile lor și de către martorii O.L.F. și R.T., impunându-se ca atare concluzia că suma de bani găsită asupra inculpatului M.A. este chiar suma obținută de către inculpata B.L.A. în urma schimbului valutar efectuat cu puțin timp înainte la casa de schimb al cărei administrator era O.L.F.

În timp ce inculpata B.L.A. se afla la sediul Direcției Naționale Anticorupție, pentru desfășurarea procedurilor privitoare la punerea sa sub învinuire în prezenta cauză, sus-numita a purtat mai multe discuții telefonice în limba rusă cu fratele său G.V. (în acest sens, fiind reținute ca mijloace de probă convorbirile telefonice din 28 februarie 2007, ora 01:41, ora 01:44, ora 01:48 și ora 02:21), din conținutul cărora a rezultat, în esență, că inculpata era preocupată să transmită, prin intermediul fratelui său, către inculpatul B.L., că este cercetată în legătură cu suma de bani remisă inculpatului M.A.

Împrejurarea că remiterea sumei de 20.000 dolar S.U.A., în ziua de 27 februarie 2007, către inculpatul M.A. a avut ca scop, implicarea acestuia din urmă, prin folosirea prerogativelor derivate din funcția deținută în cadrul A.V.A.S., aceea de director general al Direcției Generale Juridice, în soluționarea în favoarea mituitorilor, debitori în contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, a problemei vizând găsirea unei modalități de considerare ca valabilă a plății penalităților de mediu, efectuată prin ordinul de plată nr. 373 din 24 august 2006 (fila 266 vol. I dosar urmărire penală.) în contul SC G. SA Buzău și pentru ca A.V.A.S. să nu aplice pactul comisoriu incident în cazul neîndeplinirii acestei obligații în modalitatea impusă de creditor prin convenția încheiată la data de 29 ianuarie 2007, rezultă și din declarațiile inculpatului B.L. (filele 176-192 vol. I dosar urmărire penală., 58-61 dosar fond și 180 din primul dosar de apel) prin care a relatat că în ziua de 29 ianuarie 2007, când s-a aflat împreună cu numitul G.V. la sediul A.V.A.S. pentru a semna convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare, inculpatul M.A. a afirmat în cadrul unei discuții private că îi va ajuta să rezolve problema penalităților care trebuiau plătite către A.V.A.S., iar după primirea notificării din 20 februarie 2007, inculpata B.L.A., i-a spus că inculpatul M.A. a cerut suma de 26.000 Euro pentru stoparea demersurilor tăcute de A.V.A.S. pentru plata respectivelor penalități, precum și pentru neaplicarea pactului comisoriu prevăzut în convenție, bani pe care i-a și înmânat acesteia la data de 27 februarie 2007, spre a-i fi remiși directorului de ia A.V.A.S. în scopul anterior menționat.

Fiind audiat în legătură cu cele petrecute în ziua de 27 februarie 2007, inculpatul M.A. a negat cu vehemență primirea vreunei sume de bani de la inculpata B.L.A., în scopul de a se implica, prin folosirea prerogativelor funcției deținute, aceea de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., în soluționarea favorabilă, în interesul reprezentanților SC G. SA, (B.L. și G.V.) a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății de către aceștia în cotitul A.V.A.S. a penalităților datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare Ia efectuarea investițiilor de mediu, precum și pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, lipsa de veridicitate a apărărilor sale fiind însă temeinic ilustrată nu numai de elementele probatori ii la care s-a făcut în detaliu referire în cele ce preced și care constituie un fundament probator solid în dovedirea existenței faptelor ce-i sunt imputate și a vinovăției sale, dar și de caracterul incoerent, inconsecvent și necredibil al susținerilor formulate de acesta de la un moment procesual la altul.

Astfel, în primele declarații date în cauză la data de 28 februarie 2007 (filele 68-75 vol. I dosar urmărire penală) inculpatul M.A. a susținut că nu are cunoștință despre modul cum a ajuns plicul cu suma de 20.000 dolar S.U.A. pe bancheta din spate a mașinii sale de serviciu, sub cartușul de țigări care îi aparținea, observând acel plic doar în momentul în care s-a efectuat percheziția asupra autoturismului său de serviciu. In cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul M.F. a mai arătat că după ce B.L. a coborât din mașina sa, i-a cerut șoferului să-i dea cartușul de țigări pe care acesta i-l cumpărase mai înainte și după ce a scos din cartuș două pachete cu țigări, l-a așezat în stânga sa pe bancheta din spate, fără a observa existența plicului în acel loc, mai ales că în mașină era întuneric.

Cu privire ia această primă declarație a inculpatului M.A., este de menționat că aspectele relatate de acesta referitor la cele petrecute în mașină după coborârea inculpatei B.L. nu sunt confirmate de către martorul G.C., șoferul mașinii de serviciu a inculpatului (declarații filele 186-190 vol. II dosar urmărire penală.), persoană despre care inculpatul a susținut că i-ar fi dat cartușul de țigări pe care într-un gest pretins neglijent I-a așezat peste plicul cu bani aflat pe banchetă.

Ulterior, cu prilejul audierii desfășurate de către organul de urmărire penală Ia data de 30 martie 2007 (filele 80-65 vol. I dosar urmărire penală.), inculpatul M.A. a revenit asupra celor declarate inițial în legătură cu împrejurările în care a ajuns plicul cu cei 20.000 dolar S.U.A. pe bancheta mașinii sale de serviciu, de această dată arătând că respectiva sumă de bani i-a fost lăsată de către B.L.A., care însă nu a precizat ui ce scop a lăsat pe bancheta acel puc cu bani, astfel ca în contextul unor discuții anterioare din care aflase despre intenția acționarilor de Ia SC G. SA de a-l recompensa prin intermediul sau pe vicepreședintele L. în situația în care acesta ar fi încheiat în numele A.V.A.S acea convenție de menținere în vigoare a contractului de privatizare, precum și de acordul vicepreședintelui L. de a primi o astfel de recompensă, a considerat că acel plic cu bani îi fusese lăsat pentru a-l remite la rândul său vicepreședintelui A.V.A.S L.C.N., cu titlu de recompensă pentru încheierea de către A.V.A.S. la data de 29 octombrie 2007 a convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău.

Mai târziu, în declarația dată în fața instanței de fond în cursul cercetării judecătorești (filele 163-166 vol. I dosar fond), inculpatul M.A. nu a mai susținut niciuna dintre variantele anterioare referitor la proveniența plicului cu bani, ci a precizat că după ce inculpata B.L.A. a coborât din mașină a observat acel plic, în care deși nu știa ce se află, a intuit că era vorba de ceva nelegal, astfel că nu a pus mâna pe el și nu a știut cum să reacționeze, realizând că de fapt era vorba de o provocare.

Sub același aspect este de precizat și faptul că apărările inculpatului M.A. privitoare la inexistența vreunei activități infracționale comisă în data de 27 februarie 2007 sunt contrazise și de declarațiile inculpatei B.L. date în faza judecății (filele 168-171 vol. I dosar fond și fila 179 din primul dosar de apel) care lămuresc într-un mod plauzibil și convingător împrejurările concrete în care a avut Ioc în ziua sus-menționată remiterea sumei de 20.000 dolar S.U.A. către inculpatul M.A. și care a fost scopul real al acestei remiteri.

Astfel, în cuprinsul declarațiilor Ia care s-a făcut anterior trimitere, inculpata B.L.A. a precizat că după semnarea convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, acționarii acestei societăți au așteptat trimiterea de către A.V.A.S. a unei notificări cu privire la datoria pe care această instituție o pretindea cu titlu de penalități de mediu, pentru ca pe baza acestei notificări să poată contesta pretinsa datorie în instanță, așa cum li se spusese că trebuie să procedeze chiar de către funcționari din cadrul A.V.A.S. numai că pentru a avea timpul necesar rezolvării în justiție a problemei acestei datorii, trebuia să câștige bunăvoința inculpatului M.A. pentru ca acesta, prin folosirea prerogativelor funcției deținute, să întreprindă demersurile necesare pentru ca A.V.A.S. -lui să nu ceară imediat aplicarea pactului comisoriu expres stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare care ar fi avut ca efect rezilierea acestuia, astfel că, în acest scop, în ziua de 27 februarie 2007, după ce s-a întâlnit cu inculpatul M.F. la benzinăria A. situată vis-a-vis de A.V.A.S., a urcat în mașina de serviciu a acestuia, mergând împreună o bucată de drum, răstimp în care i-a spus inculpatului că la sugestia acționarilor S,C, SC G. SA trebuie să-i dea o sumă de bani, respectiv 20.000 dolar S.U.A.

În ceea ce privește apărările apelantului inculpat M.A. care vizează nelegalitatea sau după caz ineficienta unor mijloace de probă pe care se întemeiază acuzațiile ce-i sunt imputate și tind către pronunțarea unor soluții de achitare pentru laptele reținute în sarcina sa ca efect ai înlăturării acestor elemente probatorii pretins nelegale sau după caz lipsite de imparțialitate, Curtea, a constat că o analiză riguroasă a argumentelor de drept sau de fapt care fundamentează aceste apărări impune concluzia că acestea sunt neîntemeiate, probatorii le defăimate ca fiind nelegale sau netemeinice fiind dimpotrivă apte din punct de vedere juridic a servi la răsturnarea prezumției relative de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului.

Astfel, referitor la susținerea conform căreia probele obținute anterior începerii urmăririi penale ar cădea sub incidența prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. pe motiv că administrarea probelor are loc în cadrul procesului penal, or actele premergătoare nu sunt considerate ca făcând parte din procesul penal, iar scopul acestora nu poate să consiste în culegerea unor date materiale probatorii care să dovedească vinovăția sau nevinovăția unei persoane față de care există bănuiala că ar fi săvârșit o faptă penală, ci îl constituie strângerea datelor necesare în vederea începerii urmăririi penale. Curtea, constată că nu poate împărtăși o asemenea opinie din următoarele considerente:

Este adevărat că prin raportare la dispozițiile legale care constituie sediul materiei pentru instituția juridică a actelor premergătoare urmăririi penale (art. 224 C. proc. pen.), se constată că scopul prioritar al acestora îl constituie verificarea și completarea informațiilor deținute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea începerii urmăririi penale, însă ținând seama de funcționalitatea și finalitatea activităților ce se pot realiza în această fază a investigațiilor prealabile din perspectiva realizării scopului procesului penal, însuși legiuitorul, prin dispozițiile alin. (1) ultim al art. 224 C. proc. pen., a statuai asupra posibilității ca datele și informațiile culese în cadrul actelor premergătoare să capete relevanță procesuală și să poată fi folosite în probațiune.

Pe de altă parte, examinând întregul ansamblu probator al cauzei, Curtea, constată că activitățile îndeplinite în speță în faza actelor premergătoare urmăririi penale au fost interceptările și înregistrările de convorbiri telefonice realizate în temeiul prevederilor art. 2 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991 sau în baza art. 91 și 911 C. proc. pen., precum și interceptările și înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental efectuate conform art. 91 C. proc. pen.

Or, din analiza prevederilor art. 91 alin. (1) si (2) C. proc. pen., care stabilesc in mod strict condițiile legale de realizare a interceptărilor si înregistrările audio sau video, rezulta ca legalitatea acestora nu este condiționată de începerea urmăririi penale, ci interceptările și înregistrările audio sau video pot fi autorizate și în faza actelor premergătoare.

Cu atât mai mult în cazul autorizării efectuării unor interceptări și înregistrări de comunicații în temeiul art. 20 și 22 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului cu referire la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, dat fiind caracterul clasificat al unor astfel de măsuri, legea nu subsumează valabilitatea îndeplinirii unor astfel de activități condiției începerii instrucției penale, întrucât, în caz contrar, ar fi cu totul compromis scopul acestora.

Așadar, este de remarcat că pentru efectuarea de interceptări și înregistrări audio sau video, legea nu impune, ca o garanție distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre faptul interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor sale. Această omisiune voită a legiuitorului este de altfel firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură și caracterul secret al acesteia. Ulterior, însă, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunoștință despre înregistrările care-i privesc, având totodată posibilitatea de a contesta conținutul acestora, garanții procesuale care în cazul de față au fost întru-totul respectate, inclusiv prun declasificarea mandatelor de siguranță națională emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza cărora au fost interceptate și înregistrate comunicațiile inculpatei B.L. începând cu data de 09 ianuarie 2006 (filele 288-291 vol. I dosar fond).

O altă apărare lipsită de temeinicie a inculpatului apelant M.A. este și aceea că interceptările și înregistrările telefonice și ambientale, realizate încă din anul 2006 ar fi fost obținute în mod nelegal, în lipsa autorizațiilor impuse în mod imperativ de legea procesual penală.

Sub acest aspect, Curtea, învederează că nu planează niciun dubiu asupra (aptului că toate interceptările și înregistrările audio și video realizate în cauză și folosite ca suport probator în dovedirea vinovăției inculpaților au fost înfăptuite cu autorizarea organelor legal abilitate, apărarea invocată referitor la acest aspect dovedindu-se practic a avea un caracter pur formal. Astfel, în ceea ce privește interceptările și înregistrările comunicațiilor inculpatei B.L. începând cu data de 09 ianuarie 2006, se constată că acestea au fost realizate cu autorizarea instanței supreme, materializată prin cele trei mandate (nr. 0032 din 09 ianuarie 2006. nr. 003016 din 05 iulie 2006 și nr. 00472 din 07 februarie 2007) emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991 (filele 289-291 vol. I dosar fond), iar interceptările și înregistrările de convorbiri telefonice și în mediul ambiental privindu-i pe toți cei trei inculpați, efectuate începând eu data de 25 februarie 2007 în conformitate cu prevederile art. 911 și următoarele C. proc. pen., au (mai întâi autorizate cu titlu; provizoriu de către procuror prin ordonanța nr. 32/P/2007 din data de 25 februarie 2007 (filele 1-4 vol. II dosar urmărire penală), iar apoi au fost autorizate pe mai departe de către un judecător de la instanța competentă — Tribunalul București, care prin încheierea din 26 februarie 2007 dată în dosarul nr. 109/A.L/2007 a confirmat și măsurile dispuse cu titlu provizoriu prin ordonanța procurorului din 25 februarie 2007 (filele 9-17 vol. II dosar urmărire penală).

Tot în legătură cu interceptările și înregistrările de convorbiri telefonice, inculpatul apelant M.A. a invocat ca motiv de nelegalitate și faptul că numeroase astfel de convorbiri sunt purtate într-o limbă pe care nici el, nici apărătorul său, nici procurorul și nici Curtea, nu o cunosc, respectiv în limba slavă, de către interlocutori necunoscuți, identificați de către procuror în mod arbitrar, fără niciun fundament legal și/sau științific și fără a exista o transcriere și apoi o traducere a acestor comunicări.

Sub un prim aspect ai criticii supusă dezbaterii, Curtea, a reamintit că dispozițiile legii procesual penale incidente în această materie nu instituie obligativitatea transcrierii convorbirilor și comunicărilor purtate într-o limbă străină, în limba respectivă, pentru ca mai apoi acestea să fie traduse în limba română, ci dimpotrivă, potrivit prevederilor art. 91 alin. (2) teza finală „Corespondențele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română prin intermediul uni interpret”, ceea ce în cazul de față s-a și întâmplat în cazul convorbirilor telefonice purtate de inculpații B.L. și B.L., fie între ei, fie de către ei cu alte persoane, în datele 26 februarie 2007, 27 februarie 2007 și 28 februarie 2007 (filele 40-89 vol. II dosar urmărire penală.), care au fost transcrise în limba română de către interpretul autorizat T.O.M.).

În al doilea rând, cu privire la aceleași convorbiri telefonice purtate în limba rusă, s-a observat că protagoniștii acestora - inculpații B.L. și B.L.A., nu au contestat niciun moment realitatea respectivelor convorbiri telefonice sau fidelitatea celor consemnate in notele de transcriere întocmite de interpretul autorizat și certificate de către procuror lata de conținutul rai al discuțiilor purtate, ba mai mult decât atât, în declarația dată în fața instanței de fond (filele 168-171 vol. I dosar fond), inculpata B.L.A. a precizat în mod explicit că interceptările coincid cu realitatea, astfel că temerile inculpatului M.A. referitor la identitatea interlocutorilor din aceste convorbiri sau la neconcordanța cu realitatea a celor consemnate în notele de transcriere a respectivelor convorbiri sunt total nejustificate.

Aceleași argumente servesc deopotrivă și pentru înlăturarea acuzațiilor inculpatului M.A. in sensul că procesele verbale și notele de redare și certificare a convorbirilor telefonice reprezintă probe preconstituite în care sunt menționate împrejurări și identități false.

Referitor la interceptările și înregistrările realizate de către Serviciul Român de Informații in temeiul autorizărilor date de către un judecător de ia Înalta Curte de Casație și justiție, în conformitate cu prevederile art. 21 din legea nr. 53 5/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, inculpatul apelant M.A. a invocat că acestea sunt lovite de nulitate absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. pe motiv că aceste activități au fost efectuate de către un organ care nu face parte din organele judiciare penale și nu are competența de a îndeplini niciun fel de acte procedurale în procesul penal, fiind astfel încălcate prevederile art. 91 din C. proc. pen. care stabilesc că efectuarea actelor procedurale de interceptare și înregistrare este o atribuție ce intră în sfera competenței funcționale a procurorului sau a organului de cercetare penală anume delegate de acesta.

Curtea a arătat că nu poate da eficiență juridică acestei opinii, în sensul înlăturării interceptărilor și înregistrărilor de comunicații realizate în baza mandatelor de siguranță națională emise de Înalta Curte de Casație și justiție, și a notelor de redare a conținutului acestor convorbiri, întrucât abilitarea legală de a proceda la efectuare și înregistrări de comunicații în situația ivirii unor date sau indicii din care ar rezulta existenta unei amenințări la adresa securității naționale a României, îi este conferită Serviciului Român de Informații prin prevederile art. 8 din Legea specială nr. 51/1991 privind siguranța națională potrivit căruia „Activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale se executa de Serviciul Roman de Informații, organul de stat specializat in materia informațiilor din interiorul tarii”, având totodată suport normativ și în prevederile C. proc. pen. care prin art. 224 alin. (2) statuează că „în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penala pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințau' la adresa siguranței naționale”.

Cu privire la pretinsa nerespectare a dreptului la apărare și la un proces echitabil decurgând din neaplicarea dispozițiilor legale și constituționale privitoare ia desfășurarea procesului penal în limba română, în contextul existenței la dosar a unor înscrisuri într-o limbă străină, netraduse și folosite ca mijloace de proba, dincolo de faptul că susținerile inculpatului referitor la acest aspect se limitează a avea un caracter strict teoretic, acesta neexemplificând existența vreunui astfel de înscris, Curtea, constată că în realitate în probatoriul cauzei nici nu se regăsește vreun mijloc de probă administrat într-o altă limbă decât cea română și care să nu fie tradus în condițiile legii.

Un alt mijloc de probă contestat de apelantul inculpat M.A. îl reprezintă declarațiile martorului I.D., despre care acesta a susținut că nu pot fi folosite în probațiune din pricina legăturii titularului lor cu cauza, în sensul că în fapt acest martor ar fi recunoscut, împrejurare confirmată și de către ceilalți inculpați. ca a reținut pentru suie suma de 1500 Euro, altfel încât in autor al infracțiunii de trafic de influență, declarațiile sale nu sunt credibile, în condițiile în care acesta este în mod evident interesat în sensul înlăturării răspunderii penale pentru fapta proprie.

În legătură cu depozițiile acestui martor (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. și 243-246 vol. I). Curtea, a constatat în primul rând că obiectivitatea acestora este temeinic ilustrata prin însuși faptul că aspectele relatate de martorul în discuție cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei își găsesc corespondent și în alte probe certe de vinovăție existente în cauză (înregistrări de convorbiri telefonice, declarații ale inculpaților B.L.A. și B.L., declarații ale martorilor L.N.C., P.C.A., A.E., G.D., F.D., P.M.).

Pe de altă parte în ceea ce privește pretinsa legătură a acestui martor cu cauza de față, Curtea, a constat că probatoriul cauzei nu relevă existența niciunei dovezi din care să rezulte că acesta ar fi fost măcar suspectat de către organele judiciare ca fiind autor al unei infracțiuni de trafic de influență și de altfel nici inculpații B.L. și G.V. nu au pretins vreun moment că martorul I.D. le-ar fi promis în schimbul vreunor sume de bani, că prin folosirea influenței pe care ar avea-o față de funcționari din cadrul A.V.A.S., ar putea el să le obțină rezolvarea favorabilă a problemelor cu care se confruntau în derularea contractului de privatizare a SC G. SA astfel încât nu există motive pertinente pentru a fi pusă la îndoială imparțialitatea acestui martor din perspectiva eventualului său interes de a obține beneficiul denunțătorului.

De asemenea, Curtea, constată că nici susținerea inculpatului M.F. în sensul că martorul I.D. ar fi primit de la acționarii SC. SC G. SA S.A. o sumă de 15.000 Euro pe care ar fi reținut-o pentru sine, nu poate determina afectarea credibilității depozițiilor acestui martor, întrucât, dincolo de faptul că o atare împrejurare nu s-a dovedit a avea o existență faptică concretă, nefiind confirmată nici de către martorul în discuție si nici de către inculpații B.L.A. și B.L. ea nici nu prezintă relevanță în speță de vreme ce acuzațiile aduse inculpatului M.F. nu rezidă în aceea că ar fi primit sume de bani provenite de la acționarii SC G. SA prin intermediul martorului I.D., ci că a primit foloase ilegale prin intermediul inculpatei B.L., aspect care așa cum s-a demonstrat în considerentele ce preced, reiese cu prisosință din probatoriul strâns în cauză.

Drept urmare, constatând că nu se identifică aspecte pertinente care să știrbească credibilitatea depozițiilor martorului I.D., Curtea, nu poate da satisfacție cererii inculpatului apelant M.A. de înlăturare a acestor mijloace de probă din ansamblul probelor care întemeiază acuzațiile aduse persoanelor trimise în judecată.

În susținerea nevinovăției sale, inculpatului apelant M.A. a formulat și câteva alic apărări de fond, apărări care, în opinie instanței de apel nu avut însă aptitudinea de a forma convingerea ca acesta nu ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, cu privire la susținerea inculpatului în sensul că a respins tentative de mituire a sa de către denunțători prin refuzul de a primi de la martorul I.D. suma de 5.000 de Euro, cu toate că acest aspect este cât se poate de real, fiind confirmat inclusiv de către procurorul de caz care în legătură eu cele sesizate de martorul I.D. în sensul că în cursul anului 2005 i-ar fi dat inculpatului M.F. suma de 5.000 Euro provenită de la numitul G.V. în scopul facilitării de către inculpat a încheierii unui act adițional de modificare a unor clauze ale contractului de privatizare a SC G. SA, a dispus prin rechizitoriu soluția scoaterii de sub urmărire penală pe motiv că din cercetările efectuate nu au rezultat indicii suficiente pentru conturarea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, aceasta nu constituie o garanție că în împrejurările concrete clin vara și toamna anului 2006 și din iama anului 2007, inculpatul nu ar fi putut pretinde și primi bani de la acționarii SC G. SA prin intermediul inculpatei B.L., în scopul rezolvării favorabile, prin folosirea prerogativelor funcțiilor publice pe care le deținea în cadrul A.V.A.S. a unor probleme cu care aceștia se confruntau în relația cu instituția unde lucra. De altfel, referitor la această chestiune, poate că n-ar trebui ignorată nuanța care se deduce din depoziția martorului I.D., în sensul că refuzul inculpatului M.F. de a primi sumei de 5.000 Euro provenită de la G.V. s-a datorai nemulțumirii acestuia vis-a-vis de cuantumul sumei oferite de către niște oameni neserioși.

A mai susținut inculpatul apelant M.F. și că o altă dovadă a lipsei vinovăției sale ar constitui-o faptul că în permanență a manifestat o conduită conformă intereselor A.V.A.S., afirmând în mod constant că penalitățile izvorâte din neefectuarea investițiilor de mediu erau datorate A.V.A.S. -ului în conformitate cu O.G. nr. 27/2005 și nu era valabilă o plată a acestor penalități în contul societății privatizate SC G. SA, cum pretindeau reprezentanții acestei din urmă societăți prin invocarea prevederilor O.G. nr. 25/2002 aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2002. Desigur, o asemenea conduită din partea inculpatului este confirmată de probatoriul cauzei, însă ea nu poate dobândi relevanța dorită de acesta, întrucât, pe de o parte tragerea sa la răspundere penală nu are ca obiect săvârșirea vreunei infracțiuni de abuz în serviciu contra interesului public, iar pe de altă parte, așa cum s-a demonstrat în considerentele de mai sus, tocmai existența acestor puncte de vedere divergente ale părților din contractul de privatizare cu privire la beneficiarul penalităților datorate pentru neefectuarea investițiilor de mediu a prilejuit inculpatului M.A. contextul prielnic pentru a pretinde,și primi diverse sume de bani de la debitorii din contractul de privatizare, în schimbul promisiunii că în virtutea funcțiilor deținute în cadrul A.V.A.S., va găsi la nivelul acestei instituții o rezolvare favorabilă a chestiunilor litigioase izvorâte din derularea contractului de privatizare a SC G. SA

În sfârșit, același inculpat apelant a mai invocat în sprijinul apărării sale și faptul că acționarii SC G. SA au suspicionat-o pe inculpata B.L.A. că, în realitate, aceasta a invocat pretinsa mituire pentru a-și însuși în interes personal banii ceruți pentru a-i da mită, niciunul dintre coinculpații acuzați de comiterea infracțiunii de dare de mită, nedeclarând că ei le-ar fi pretins vreodată bani sau alte bunuri. Deși această observație a inculpatului este parțial corectă, în sensul că din suma totală de 26.000 Euro cerută de inculpata B.L.A. coinculpatului B.L. neutru a-i fi remisă cu titlu de mită funcționarului de la A.V.A.S M.A., aceasta, într-o deplină conivență cu fratele său G.V., după ce a schimbat o parte din acești bani în 20.000 dolar S.U.A., a reținut pentru sine diferența de 10.848 Euro, totuși această împrejurare nu poate constitui fundamentul absolvirii de răspundere penală a inculpatului M.A., întrucât probatoriul cauzei evidențiază dincolo de orice dubiu că suma de 20.000 dolar S.U.A. obținută în urma schimbului valutar, a ajuns, cu titlu de mită, la inculpatul M.A., în cauză neputând fi vorba despre nici o înscenare sau provocare cum pretinde acesta.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională a inculpaților, Curtea, a constatat că faptele reținute în sarcina acestora, astfel cum au fost pe larg descrise în considerentele ce preced, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- faptele inculpatului M.A., constând în aceea că, în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006, a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V. iar, în ziua de 11 septembrie 2006, a primit de la acesta suma de 20.000 dolar S.U.A., prin intermediul coinculpatei B.L., lăsând să se înțeleagă că, prin folosirea poliției sale privilegiate conferită ele funcția deținută în cadrul A.V.A.S., aceea de consilier personal al vicepreședintelui A.V.A.S., are influență asupra funcționarilor din cadrul acestei instituții, abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni unice de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat Ia art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, în ziua de 27 februarie 2007,,în calitate de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit, suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A., pentru a se implica în soluționarea favorabilă, în interesul mituitorului și a numitului G.V., ambii acționari ai SC G. SA (în mod direct sau indirect), a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății de către aceștia a penalităților in sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, semnată la 29 ianuarie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- fapta inculpatului B.L. Sergiu. constând în aceea că, în data de 27 februarie 2007, a dat suma de 26.000 Euro inculpatei B.L., pentru ca aceasta să o remită, cu titlu de mită, coinculpatului M.A., în scopul ca acesta din urmă, prin folosirea prerogativelor funcției deținute în cadrul A.V.A.S., să se implice în soluționarea favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății către A.V.A.S, a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și să efectueze demersurile necesare în vederea neaplicării de către A.V.A,S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

- fapta inculpatei B.L., constând în aceea că, în ziua de 11 septembrie 2006, La ajutat și i-a înlesnit învinuitului G.V. să dea suma de 20.000 dolar S.U.A. coinculpatului M.A., pentru traficarea de către acesta din urmă a influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat Ia art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceleiași inculpate, constând în aceea că, la 27 februarie 2007, a exercitat acte materiale ele înlesnire și ajutorare a inculpatului B.L. pentru darea, cu titlu de mită, a sumei de 26.000 Euro coinculpatului M.A., în scopul ca acesta din urmă, prin folosirea prerogativelor funcției deținute în cadrul A.V.A.S., să se implice în soluționarea favorabilă a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății către A.V.A.S. a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și să efectueze demersurile necesare în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului coinisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceleiași inculpate, care în împrejurările petrecute în data de 27 februarie 2007, a exercitat totodată și acte materiale de înlesnire și ajutorare a inculpatului M.A. pentru primirea, cu titlu de mită, a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului M.A. ca fiind comisă in vara-toamna anului 2006 s-a precizat că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni a fost realizat atât în modalitatea pretinderii unor foloase (diferite sume de bani ale căror cuantumuri au variat în timp, făcând obiectul unor veritabile negocieri, la un moment dat această pretindere fiind materializată la suma de 40.000 Euro) de la numitul G.V., acționar în cadrul SC G. SA, cât și în modalitatea primirii unei sume de bani (20.000 dolar S.U.A.), în data de 11 septembrie 2007, prin intermediul inculpatei B.L., care a acționat în numele fratelui său. G.V. și sub directa îndrumare a acestuia.

Această activitate infracțională a inculpatului M.A. circumscrisă actelor materiale de pretindere a sumei de 40.000 Euro și de primire a sumei de 20.000 dolar S.U.A. a avut ca scop obținerea de către cumpărătorii de influență, a încheierii convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, respectivul act fiind încheiat de A.V.A.S., la data de 29 ianuarie 2007.

Tot cu referire la cerințele instituite de lege pentru existența infracțiunii de trafic de influență din perspectiva realizării laturii obiective, trebuie evidențiat faptul că ocupând o poziție privilegiată în cadrul A.V.A.S., conferită de funcția deținută, aceea de consilier personal al vicepreședintelui A.V.A.S., inculpatul M.A., nu numai că a lăsat să se înțeleagă față de persoanele interesate în cumpărarea influenței sale, ci, in fapt, chiar a avut o influență reală asupra mai multor funcționari din cadrul A.V.A.S., între care și vicepreședintele L.N.C., abilitați să deruleze procedura de încheiere a convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, ce le fusese înfățișată cumpărătorilor de inculpata drept unica soluție pentru soluționarea favorabilă a problemelor litigioase apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a acestei societăți.

Sub aspectul supus dezbaterii s-a menționat că, așa cum rezultă din Regulamentele de organizare și funcționare ale A.V.A.S. (în vigoare înainte și după data de 08 ianuarie 2007 - filele 118- 329 vol. IV dosar urmărire penală.), în vederea încheierii unor convenții de menținere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiționale la un astfel de contract, era necesar a parcurge mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conțină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcției de Monitorizare Postprivatizare de 2 experți, de director și de directorul general, iar Ia nivelul Direcției Asistență Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director și de către directorul general). Ulterior, notele erau avizate de vicepreședintele L.C.N. și erau apoi supuse dezbaterii și aprobării Colegiului director, redactându-se în acest scris o hotărâre; în situația în care notele erau aprobate, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar în baza acestui înscris, care atesta aprobarea dată de colegiu, președintele A.V.A.S. emitea o hotărâre de punere în executare a notei, și, ulterior, vicepreședintele coordonator încheia in numele A.V.A.S. respectivele convenții, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.

Or, așa cum probatoriul cauzei evidențiază eu prisosință, în perioada în care a ocupat funcția de consilier personal al vicepreședintelui A.V.A.S., inculpatul M.A. s-a ocupat în fapt de coordonarea activității departamentelor aflate în subordinea vicepreședintelui L.N.C., între care și cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, iar în virtutea acestor atribuții participa în calitate de invitat la ședințele Colegiului director, unde își exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând uneori, chiar dacă nu avea drept de vot, ca prin expunerea de argumente să influențeze pe unii membrii ai colegiului cu privire la luarea unor hotărâri de admitere sau de respingere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele A.V.A.S., astfel că, raportat la procedura prevăzută de Regulamentele de organizare și funcționare ale A.V.A.S. cu privire la încheierea unei convenții de menținere în vigoare a unui contract de privatizare, acesta a avut în mod real posibilitatea de a-i influența, fie și într-un mod subversiv, pe acei funcționari din cadrul A.V.A.S., abilitați a decide în acest sens în legătură cu contractul de privatizare a SC G. SA.

Mai mult decât atât, chiar și trecerea de care inculpatul M.F. se bucura în fața șefului său direct, vicepreședintele A.V.A.S. L.N.C., împrejurare care era asumată ca un fapt notoriu în cadrul A.V.A.S., a fost de natură a-i permite acestuia să-și exercite influența asupra funcționarilor din cadrul A.V.A.S., care erau abilitați să întocmească acte în cadrul procedurii de monitorizare postprivatizare a contractelor, între care și cel privitor ia SC G. SA Buzău.

În mod corelativ, în legătură cu activitățile infracționale derulate în vara-toamna anului 2006, în sarcina inculpatei B.L. care acționând în numele fratelui său G.V., acționar al SC G. SA, și sub directa coordonare a acestuia, a întreprins demersuri în scopul obținerii de la A.V.A.S. a acordului pentru încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, față de împrejurarea că, urmare a neîndeplinirii de către cumpărătorii de acțiuni a unor obligații contractuale, A.V.A.S. era înrudită să aplice pactul comisoriu prevăzut în respectivul contract, sens în care a negociat cu inculpatul M.A., mai întâi în mod indirect, prin mijlocirea martorului I.D. iar apoi personal, sumele pretinse de acesta din urmă pentru a interveni pe lungă funcționarii abilitați din cadrul A.V.A.S. în vederea soluționării favorabile a acestor probleme, iar apoi în data de 11 septembrie 2007 a remis acestuia suma de 20.000 dolar S.U.A., ca preț al traficării influenței sale, se va reține comiterea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În acest context, Curtea, a considerat că se impune a fi respinsă ca nefondată solicitarea inculpatei apelante B.L. de achitare a sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de complicitate la cumpărare de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pe motiv că funcționarii din cadrul A.V.A.S. pe lângă care inculpatul M.A. avea sau a lăsat să se creadă că are influență nu aveau competența de a rezolva problema scutirii SC G. SA Buzău de la plata penalităților însumând 214.000 Euro, datorate ca urmare a nerealizării investițiilor de mediu,, întrucât, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei, scopul real pentru care cumpărătorul de influență G.V. a remis la data de 11 septembrie 2007 inculpatului M.A. suma de 20.000 dolar S.U.A. prin intermediul complicei B.L. La constituit obținerea acordului A.V.A.S. pentru încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, iar nu scutirea acestei societăți de plata penalităților de mediu, iar acest act dorit de cumpărătorul de influență intra în atribuțiile funcționarilor din cadrul A.V.A.S. asupra cărora inculpatul M.A. avea influență.

În ceea ce privește faptele comise în împrejurările remiterii sumei de 20.000 dolar S.U.A., în ziua de 27 februarie 2007, Curtea, a constatat că aceste activități infracționale constituie fapte distincte, separate de cele desfășurate de inculpați în legătură cu împrejurările încheierii convenției de menținere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, semnată la 29 ianuarie 2007, realizând conținutul constitutive al infracțiunii de luare de mită în cazul inculpatului M.A. și respectiv de dare de mită în cazul inculpaților B.L. (în forma amoralului) și B.L.A. (în forma complicității).

În concret, așa cum s-a evidențiat în considerentele prezentei decizii referitoare la situația de fapt ce face obiectul judecații și la analiza probelor care reflectă această stare de fapt, remiterea de către inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A. a sumei de 20.000 dolar S.U.A., în ziua de 27 februarie 2007, inculpatului M.A. a avut ca scop implicarea acestuia din urmă. prin folosirea prerogativelor derivate din funcția sa, de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., pentru soluționarea, în favoarea mituitorilor, a problemei legate de plata penalităților izvorâte din neefectuarea investițiilor de mediu asumate prin contractul de privatizare a SC G. SA și pentru ca A.V.A.S. să nu aplice pactul comisoriu până la lămurirea în instanță a chestiunii legate de stabilirea identității creditorului acestei obligații.

Contrar susținerilor inculpatului apelant M.A., Curtea, a considerat că. prin natura funcției pe care o ocupa în cadrul A.V.A.S. la data de 27 februarie 2007. acesta a deținut calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Astfel, potrivit fișei postului cu atribuțiile corespunzătoare funcției de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S. (filele 15-17 vol. III dosar urmărire penală.), inculpatul M.A. trebuia, între altele, să asigure Îndeplinirea tuturor atribuțiilor și competențelor stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare al A.V.A.S., cu privire la această direcție și, totodată, făcea parte din Colegiul director al instituției anterior menționate și avea responsabilitatea deciziilor asumate în cadrul colegiului, potrivit atribuțiilor specifice ce îi reveneau.

De asemenea, conform regulamentului de organizare și funcționare al A.V.A.S. (filele 207-329 vol. IV dosar urmărire penală.), în vigoare de la data de 08 ianuarie 2007, Colegiul director, între alte atribuții, aviza eliberarea sau executarea garanțiilor constituite conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, precum și aplicarea sancțiunilor contractuale la societățile comerciale. Același regulament mai prevedea că Direcția Generală Juridică avea ca atribuții reprezentarea A.V.A.S. în fața instanțelor judecătorești și susținerea intereselor acesteia în toate litigiile în care aceasta era parte.

Așadar, în raport cu conținutul concret al prerogativelor derivate din funcția de director general al Direcției Generale Juridice, Curtea, a constatat că sunt întrunite condițiile legale pentru ca inculpatul M.A. să fie subiect activ al infracțiunii de luare de mită, întrucât, în temeiul prerogativelor conferite de funcția deținută, acesta avea atribuții de serviciu referitoare la plata penalităților în discuție, fiind, totodată implicat, prin votul dat în cadrul ședințelor de lucru ale Colegiului director al A.V.A.S., în procedura de luare a deciziei de desființare a unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni, prin aplicarea pactului comisoriu.

În consecință, de vreme ce funcția deținută în cadrul A.V.A.S. la data de 27 februarie 2007 era de natură a-i permite inculpatului M.A. realizarea scopului primirii sumei de 20.000 dolar S.U.A. cu titlu de mită, Curtea, a respins solicitarea acestuia de pronunțare a unei soluții de achitare pentru această infracțiune conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

De asemenea, Curtea, a constatat că nu există argumente pertinente nici pentru a se da curs favorabil apărărilor inculpaților B.L. și B.L.A. care se bazează pe invocarea cauzei speciale de înlăturare a caracterului penal al faptei la care se referă art. 255 alin. (2) C. pen., în sensul că au fost constrânși la săvârșirea faptelor de dare de mită (comise în forma autoratului respectiv a complicității) datorită amenințării pe care o reprezenta posibilitatea activării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu clin convenția de menținere în vigoare semnată la 29 ianuarie 2007, cu consecința desființării contractului de privatizare și a pierderii investiției de 6.000.000 Euro. cu reflectare directă în situația lor profesională, dar și în cea familială, aspecte ce, în opinia lor, au fost de natură a genera presiuni psihice uriașe asupra lor, menite a exclude posibilitatea liberei determinări a voinței.

Fără a contesta împrejurarea că este posibil ca în perioada ulterioară semnării convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, inculpații să se fi aflat într-o situație de stres determinată de existența riscului previzibil al desființării contractului de privatizare ca urmare a activării de către A.V.A.S a pactului comisoriu prevăzut în convenția din 29 ianuarie 2007, în cazul neîndeplinirii în termenul stipulat a obligației de plată a penalităților de mediu în favoarea A.V.A.S., mai ales că inculpatul B.L. nici nu era de acord cu părerea că A.V.A.S. ar fi fost legal îndreptățită a încasa aceste penalități, Curtea, apreciază totuși că o atare împrejurare nu poate fi asimilată unei constrângeri morale în sensul art. 255 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 46 C. pen. și care să fi fost atât de puternică, încât să conducă la anihilarea sau cel puțin la limitarea capacității de autodeterminare a inculpaților, silindu-i la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

Din această perspectivă, Curtea, consideră că inculpații aveau în mod obiectiv posibilitatea de a evita comiterea faptei, găsind o altă alternativă pentru salvarea investițiilor făcute la SC G. SA, așa cum de altfel au și procedat ulterior comiterii faptelor, prin achitarea în contul A.V.A.S., conform ordinului de plată nr. 167 din 26 martie 2007, a sumei de 718.169,76 lei pretinsă de această instituție cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor de mediu (echivalentul sumei de 214.000 Euro) și apoi acționarea în instanță a A.V.A.S. pentru stabilirea pe cale judiciară a caracterului nelegal ai plății acestor sume în contul A.V.A.S., împrejurare care ulterior a și fost consfințită de către instanța comercială prin sentința civilă nr. 8549 din 03 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 14351/3/2008 (filele 51-59 vol. III dosar fond).

Prin urmare, solicitările acestora de pronunțare a unor soluții de achitare în aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. apar ca fiind lipsite de ternei.

Nici apărarea inculpatului apelant B.L. în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în condițiile în care convingerea sa fermă era aceea că dreptatea este de partea sa în privința valabilității plății penalităților datorate pentru nerealizarea investițiilor de mediu în contul SC G. SA, fapt care de altfel a și fost confirmat de instanță prin sentința civilă nr. 8549 din 03 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 14351/3/2008, nu este întemeiată, întrucât pe de o parte, la momentul remiterii sumei de 20.000 dolar S.U.A., în data de 27 februarie 2007, către funcționarul corupt din cadrul A.V.A.S., problema recunoașterii legalității acestei plăți era foarte controversată, pe fondul acesteia existând riscul major al desființării contractului de privatizare ca efect al activării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu înscris în convenția de menținere in vigoare din 29 ianuarie 2007, astfel încât acționarii SC G. SA aveau un interes acut și actual în a obține sprijinul inculpatului M.A. în găsirea unor soluții adecvate pentru evitarea acestui risc, iar pe de altă parte, probatoriul cauzei evidențiază fără putință de tăgadă că acest inculpat, în mod conștient și deliberat, a fost de acord cu remiterea mitei prin intermediul complicei B.L.A. și chiar s-a arătat interesat de a participa personal ia înmânarea mitei pentru a se cunoaște de către cel mituit de la cine provin banii.

Totodată, Curtea, a apreciat neîntemeiată și cererea inculpatei B.L.A. de a achita pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pe motiv că această faptă ar fi fost comisă de către martorul I.D. care a intermediat legătura dintre mituit și mituitori, rolul său rezumându-se doar la a reprezenta interesele SC G. SA în cadrul căreia deținea funcția de Director General Adjunct, întrucât, dincolo de faptul că la momentul comiterii infracțiunilor corelative de luare și dare de mită - 27 februarie 2007- martorul I.D. nu mai avea niciun rol în intermedierea legăturii dintre inculpatul M.A. și reprezentanții SC G. SA, rolul său în această privință încheindu-se aproximativ din momentul în care inculpata B.L.A. a început să discute în mod direct cu inculpatul M.A., probatoriul cauzei evidențiază cu prisosință faptul că activitatea infracțională a inculpatei B.L.A. a constat pe de o parte în exercitarea unor acte materiale de înlesnire și ajutorare a inculpatului B.L. și a fratelui său G.V. pentru remiterea sumei de bani, ca obiect al infracțiunii de dare de mita și, pe de altă parte, în săvârșirea unor acte materiale, distincte de cele dintâi, pentru înlesnirea și ajutorarea inculpatului M.A. în vederea primirii respectivului folos, ca obiect al infracțiunii de luare de mită, aceasta acționând ca intermediar între miluit si mituitori.

În sfârșit, în ceea ce privește susținerile inculpaților apelanți M.A. și B.L.A. în sensul că fapta din 27 februarie 2007 ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite și respectiv complicitate la această infracțiune, dat fiind faptul că astfel cum rezultă din probele existente în cauză, remiterea sumei de 20.000 dolar S.U.A. în împrejurările din ziua de 27 februarie 2007 nu a avut ca scop recompensarea inculpatului M.A. pentru ajutorul dat cu privire la încheierea convenției de menținere în vigoare a contractului de privatizare semnată la 29 ianuarie 2007, ci a vizat determinarea acestuia de a îndeplini anumite acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu sau contrare acestor îndatoriri în interesul mituitorilor.

În contextul considerentelor înfățișate în cele ce preced privitor la încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, Curtea, nu și-a însușit opinia judecătorului fondului conform căreia activitățile infracționale desfășurate de inculpatul M.A. în legătură cu pretinderea sumei de 40.000 Euro și primirea în două rânduri a sumei de câte 20.000 dolar S.U.A. s-ar circumscrie conținutului constitutiv al unei singure infracțiuni de trafic de influență, iar faptele corelative ale inculpaților B.L. și B.L.A. având ca obiect remiterea acestor sume de bani către inculpatul M.A. ar constitui infracțiuni de cumpărare de influență, opinie îmbrățișată și de către inculpați exclusiv din dorința de a-și conserva privilegiile obținute ca urmare a soluțiilor pronunțate în raport cu aceste încadrări juridice date faptelor reținute în sarcina lor, întrucât aceste schimbări de încadrări juridice operate de către judecătorul fondului se bazează pe o situație de fapt ce nu corespunde realității și nu are reflectare în probatoriul administrat în cauză.

De altfel, o simplă lecturare a hotărârii instanței de fond fundamentează concluzia că întreg conținutul acesteia este profund incoerent, confuz și bogat în informații contradictorii.

Astfel, cu titlu exemplificativ, s-a menționat că, deși în considerentele hotărârii, cu privire la inculpatul M.A. se precizează că primirea de către acesta a câte 20.000 dolar S.U.A., la datele de la 11 septembrie 2006 și respective 27 februarie 2007 constituie acte materiale ale unei infracțiuni continuate de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în dispozitivul aceleiași hotărâri condamnarea inculpatului s-a realizat pentru o infracțiune simplă de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în privința acestui inculpat nefiind de altfel realizată nici o schimbare de încadrare juridică.

De asemenea, în privința aceluiași inculpat, pentru a justifica soluția de achitare dispusă pentru infracțiunea de luare de mită, instanța de fond reține în mod eronat că în cadrul dezbaterilor desfășurate în Colegiul director al A.V.A.S., inculpatul M.A.. în contradicție cu șeful biroului juridic, și-ar fi exprimat opinia că modificările legislative intervenite în 2005 cu privire la plata penalităților de mediu nu sunt aplicabile și contractului de privatizare a SC G. SA care era încheiat din anul 2002, ci se aplică doar pentru viitor, împrejurare contrazisă prin însăși declarațiile acestui inculpat care relevă contrariul celor reținute de judecătorul fondului.

Totodată, în condițiile în care referitor la fapta din 11 septembrie 2006 trimiterea în judecată a inculpatului M.A. s-a făcut sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, în mod eronat prima instanță, în analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită s-a raportat și la această faptă.

Pe de altă parte, în privința inculpatului B.L., ignorând cu desăvârșire faptul că prin act ui de sesizare a instanței s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență cu privire la fapta petrecuta la data de 11 septembrie 2006, constatându-se că acesta nu a avut nici o contribuție infracțională la săvârșirea respectivei fapte, instanța de fond dezvoltă ideea că acest inculpat ar li avut o participare materială directă la ambele fapte de remitere a sumelor de bani către inculpatul M.A.

De asemenea, cu referire la același inculpat, deși reține că acesta nu a fost de acord și chiar s-a opus a se da vreo stimă de bani inculpatului M.A. pentru rezolvarea unor probleme în care știa că are dreptate, astfel că din punct de vedere subiectiv nu a dorii să cumpere influența nimănui întrucât nu avea de ce, legea fiind de partea sa, soluția pronunțată pentru infracțiunea nou reținută prin schimbarea încadrării juridice (cumpărare de influență) a fost aceea de achitare pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni care presupune existența vinovăției penale sub raport obiectiv și subiectiv.

În sfârșit, și în ceea ce o privește pe inculpata B.L.A., în hotărârea instanței de fond se regăsesc numeroase contradicții și aspecte nereale, cum ar fi reținerea în considerente a două acte materiale distincte ce alcătuiesc conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de cumpărare de influență și condamnarea acestei inculpate pentru o astfel de infracțiune comisă în formă simplă ori stabilirea concluziei eronate că această inculpată ar fi autor al infracțiunii de cumpărare de influență, în condițiile în care aceasta nu a avut un interes direct și imediat în cumpărarea influenței inculpatului M.F., ci a acționat ca intermediar între acesta din urmă și acționarii SC G. SA.

În concluzie, constatând că toate faptele deduse judecății există, acestea constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpații trimiși în judecată cu forma de vinovăție cerută de lege. Curtea, dând relevanță deplină solicitărilor din apelul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constată că în aplicarea prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. se impune angajarea răspunderii penale a inculpaților pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, de a căror săvârșire se iac cu certitudine vinovați.

În ceea ce privește solicitarea apelantului inculpat M.A. de pronunțare a unei soluții de achitare în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., justificată prin susținerea că Legea nr. 15/1968 (C. pen. al României) ar fi fost abrogată tacit și total la data de 29 iulie 2009, prin Legea nr. 301/2004 (Noul C. pen. al României) care a intrat în vigoare la data anterior menționată, la împlinirea termenului prevăzut de art. 512 din actul normativ în discuție, astfel încât, dat fiind faptul că noul C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 nu a intrat încă în vigoare pentru a se putea pune problema activității noului cod și a schimbării încadrării juridice a faptelor în raport cu normele incriminatoare din partea specială a acestuia, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu mai sunt prevăzute de legea penală și nu-i mai poate fi angajată răspunderea penală pentru acestea. Curtea, constată că argumentele invocate în sprijinul aceste teorii sunt neconforme realității și contrare principiilor consacrate în materia teoriei generale a dreptului.

Astfel, Curtea, a arătat că Legea nr. 301/2004 (Noul C. pen. al României), publicata in M. Of. al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, a cărei intrare în vigoare a fost succesiv amânată până la data de 01 septembrie 2009, a fost abrogată integrai prin dispozițiile art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, publicata in M. Of. al României, Partea 1, nr. 510 din 24 iulie 2009, dispoziții intrate în vigoare la 4 zile după publicarea legii în M. Of. Totodată., potrivit art. 446 alin (2) din Legea nr. 286/2009, s-a prevăzut că data intrării în vigoare a noului cod adoptat prin respectiva lege va fi stabilită prin legea pentru punerea în aplicare a acestuia. Așadar de vreme ce Legea nr. 301/2004 nu a intrat niciodată în vigoare, ba chiar a fost abrogată în mod total și explicit mai înainte de data stipulată pentru intrarea sa în vigoare, iar noul C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 nu a intrat în vigoare, în momentul de față se află încă în ființă și este pe deplin aplicabil faptelor deduse judecății C. pen. adoptat prin Legea nr. 15/1968.

Sub același aspect s-a invocat și împrejurarea că faptele ce i se impută inculpatului M.A. sunt neprevăzute de legea penală și din perspectiva faptului că acesta ar fi îndeplinit exclusiv acte de comerț, însă Curtea, nu a împărtășit acest punct de vedere întrucât nu există nici o rațiune pentru care activitățile reținute în sarcina inculpatului să poată fi asimilate cu ceea ce în concepția C. com., desemnează noțiunea de acte de comerț.

În sfârșit, referitor la solicitarea aceluiași apelant inculpat de pronunțare a unei soluții de încetare a procesului penal întemeiată pe argumentul că în raport de la data declanșării procesului penal, coroborat cu nesoluționarea cauzei prin hotărâre definitivă, s-a creat o situație de depășire a termenului rezonabil de judecare a cauzei din culpa autorității publice. Curtea, a constatat că în actualul stadiu procesual nu se poate pune problema stingerii dreptului stalului de a trage ia răspundere penală persoanele judecate în cauza de față și de a le aplica acestora sancțiunile prevăzute de lege pentru faptele de care se fac vinovate, întrucât pe de o parte, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de inculpatul M.F. conform căreia o instanță națională investită cu o plângere referitoare la depășirea duratei rezonabile a procedurii trebuie să aibă competența de a dispune încetarea procesului penal și de a ordona acordarea de despăgubiri atunci când constată ea plângerea este întemeiată, are in vedere o cu totul altă situație decât aceea din cazul de față, iar pe de altă parte, dispozițiile dreptului intern al statului roman (art. 121-128 C. pen.) care stabilesc termene și condiții clare pentru stingerea raportului juridic de conflict născut din săvârșirea unei infracțiuni și care în cauza de față nu sunt incidente tocmai din pricina neîndeplinirii cerințelor instituite prin acestea, sunt în concordanță cu cadrul normativ al Convenției Europene privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului care prin art. 6 paragraful 1 garantează dreptul persoanei de a li judecată intr-un termen rezonabil. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor prin prezenta decizie, aspect care în circuitul procesual pe care cauza Ea parcurs până în momentul de față a fost deopotrivă vizat atât de către inculpați, cât și de către Parchet, la stabilirea întinderii acestora, dar și a modalității lor de executare Curtea, a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la determinarea concretă a cuantumului pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, Curtea, a ținut seama de dispozițiile părții generale a C. pen. referitoare la forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele deduse judecății, la participația penală a inculpaților și după caz la existența cauzei de agravare a răspunderii penale referitoare la concursul de infracțiuni; limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare pentru faptele săvârșite; gradul ridicat de pericol social al faptelor comise pus în evidență de modul, mijloacele și împrejurările concrete ale săvârșirii acestora (sub acest aspect avându-se în vedere faptul că inculpatul M.A., deși în virtutea importantelor funcții publice deținute în cadrul A.V.A.S. - consilier personal al vicepreședintelui A.V.A.S. și apoi director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S. - avea obligația de a-și îndeplini cu onestitate și înalt profesionalism atribuțiile, îndatoririle sau însărcinările încredințate, a nesocotit cu bună știință aceste standarde impuse de statutul său profesional, în sensul că profitând de situația delicată în care se afla SC G.

SA datorită neîndeplinirii în perioada de monitorizare postprivatizare a unor obligații asumate prin contractul de privatizare a acestei societăți, ceea ce ar fi putut conduce la desființarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat cu A.V.A.S. prin activarea pactelor comisorii inserate în clauzele acestuia, mai întâi în vara-toamna anului 2006, prevalându-se de poziția sa privilegiată în cadrul .A.V.A.S. și de buna relație personală și profesională pe care o avea cu vicepreședintele acestei instituții, a pretins de la acționarul G.V. suma de 40.000 Euro și apoi a primit de la acesta, prin intermediul inculpatei B.L., suma de 20.000 dolar S.U.A., pentru a-și trafica influența pe care o avea pe lângă funcționarii din cadrul A.V.A.S. abilitați în rezolvarea favorabilă a problemei menținerii în vigoare a contractului de privatizare a societății menționată anterior, iar ulterior, pe fondul persistenței problemei legate de nerealizarea investițiilor de mediu și al imputării de către A.V.A.S. a unor penalități în cuantum de 214.000 Euro, datorate pentru nerealizarea acestor investiții, chestiune cu privire la care între părți existau puncte de vedere divergente din cauza modificărilor legislative survenite în domeniu în anul 2005, folosindu-se de prerogativele funcției pe care nu cu mult timp înainte fusese numit, a primit din nou de la acționarii SC G.

SA, G.V. și B.L., prin intermediul complicei B.L.A., de data aceasta cu titlu de mită, suma ele 20.000 dolar S.U.A.): scopul urmărit și urmarea produsă obținerea unor importante foloase financiare necuvenite în contextul folosirii funcțiilor deținute într-o structură de specialitate a administrației publice centrale, în pofida faptului că această calitate specială îi impunea menținerea unor standarde ridicate în îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției, aspecte care sunt de natură a afecta serios credibilitatea și prestigiul instituțiilor statului; precum și referințele ce caracterizează persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiecare dintre ei are un grad ridicat de instruire, având studii superioare, din punct de vedere profesional în prezent își câștigă veniturile în mod licit, iar din punct de vedere social, toți trei aparțin unor familii organizate care ie oferă sprijinul necesar îndreptării lor sociale și morale, însă pe parcursul procesului penal nu au dat dovadă de o atitudine procesuală tocmai conformă realizării scopului procesului penal, în sensul că inculpatul M.A. a manifestat o conduită profund nesinceră și ostilă aflării adevărului judiciar, caracterizată prin negarea vehementă a ceea ce probele certe de vinovăție strânse în cauză evidențiau incontestabil și invocarea unor apărări formale, iar inculpații B.L.

și B.L.A., au adoptat o atitudine sinceră abia în momentul în care au realizat că probele existente în cauză îi încriminează dincolo de orice dubiu ca participanți la faptele penale anchetate, ceea ce conduce la concluzia că asumarea responsabilității faptelor comise nu a fost exclusiv rezultatul unei conștientizări reale și efective a gravității conduitei lor antisociale, ci s-a datorat și dorinței de a obține pe această cale un grad mai sporit de clemență din partea instanței.

În acest context, Curtea, a apreciat că nu este oportun a se da curs solicitării apelantei inculpate B.L. de a se reține în favoarea sa incidența unor circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., întrucât, pe de o parte buna conduită socială anterioară devine aproape un aspect irelevant, în contextul în care o atare referință nu a fost în măsură să o determine a nu intra în conflict cu legea penală, iar pe de altă parte atitudinea procesuală adecvată, survenită abia în cursul cercetării judecătorești, constituie în fapt o simplă confirmare a ceea ce probele evidente de vinovăție existente în cauză demonstrează cu prisosință.

În consecință, Curtea, a considerat că stabilirea pentru fiecare inculpat a unor pedepse situate la limita minimului special prevăzut în normele de încriminare pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, corespunde și reflectă în mod adecvat toate criteriile de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. și totodată este în măsură să asigure și realizarea în mod eficient a scopului punitiv, dar și educativ și preventiv ai pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii, aspect ce a făcut obiectul criticilor Parchetului în recursul declarat împotriva hotărârii date de instanța de apel în primul ciclu procesual al cauzei și care, din dispoziția instanței supreme trebuie avut în vedere ia rejudecarea apelurilor, Curtea, a observat că, deși, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., .condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a) și c) C. pen. din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei”, totuși, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 05 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, a decis că dispozițiile art. 73 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I, lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

De asemenea, în aplicarea pedepselor accesorii instanța a ținut seama și de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, conform căreia interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. trebuie să se facă disociat, în raport cu natura infracțiunilor, cu împrejurările și modalitatea comiterii acestora, astfel încât să nu se aducă atingeri nejustificate ale drepturilor și libertăților recunoscute și garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens hotărârile date în cauza H. contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României).

În raport cu aceste aspecte, Curtea, a considerat că interzicerea ca pedeapsă accesorie în cazul tuturor inculpaților, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., apare ca fiind justă și proporțională cu situația ce a generat necesitatea instituirii acestor interdicții, întrucât, pe de o parte, interzicerea drepturilor anterior menționate este îndreptățită nu doar de natura și gravitatea sporită a infracțiunilor săvârșite de inculpați, dar și de desconsiderarea cu mare ușurință de către aceștia a unor importante valori sociale ocrotite de legea penală, iar, pe de altă parte, răspunde necesității de a-i împiedica să decidă în legătură cu treburile societății, ale cărei reguli normale de conviețuire au înțeles să le încalce, iar în cazul inculpatului M.A., interzicerea, în mod suplimentar, cu același titlu, și a dreptului prevăzut ele art. 64 lit. c) C. pen. este pe deplin justificată de nevoia de a-l împiedica să mai exercite activitățile de care s-a folosit în săvârșirea faptelor.

Curtea, nu a dat satisfacție solicitării Parchetului de a fi interzis și în cazul inculpaților B.L. și B.L.A. ca pedeapsă accesorie exercițiul dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât, pornind de la premisa că inițiativa comiterii acestor fapte nu a aparținut acestora, ci pur și simplu ei s-au lăsat angrenați într-un joc murdar conceput de un funcționar public corupt, exclusiv din dorința de a salva o afacere care reprezenta sursa lor de existență, Curtea, apreciază că o astfel de măsură ar fi excesivă în raport cu situația care a generat necesitatea instituirii ei și cu scopul în vederea realizării căruia ar fi impusă.

În ceea ce privește pedepsele complementare, dat fiind faptul că în cazul infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatului M.A. în forma autoratului și a inculpatei B.L.A., în forma complicității, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie potrivit legii, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., Curtea, a aplicat astfel de sancțiuni celor doi inculpați, durata și conținutul acestor pedepse urmând a fi stabilite în mod diferențiat, în considerarea acelorași argumente care au justificat și aplicarea diferențiată a pedepselor accesorii.

Referitor la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, în cazul inculpatului M.A., ținând seama de dezinvoltura cu care acesta și-a asumat nesocotirea în mod repetat a unor importante valori sociale protejate de lege prin săvârșirea de fapte ilicite grave, precum și de lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că a conștientizat în mod real și efectiv consecințele negative ale conduitei sale reprobabile, atitudinea sa procesuală evidențiind contrariu] acestei situații, Curtea, contrar solicitărilor sale vizând suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, a apreciat că realizarea în mod eficient a scopului preventiv și educativ al acesteia și obținerea în mod real a reeducării și reintegrării sociale a inculpatului pot fi garantate doar în condițiile executării propriu-zise a pedepsei.

În schimb. în cazul inculpaților B.L. și B.L.A., luând în considerare contribuția infracțională concretă a acestora în prezentul proces penal. dar mai ales faptul că angrenarea lor în activitatea de corupție s-a realizat din inițiativa inculpatului M.F. care a speculat din plin interesul lor de a obține rezolvarea favorabilă a problemelor cu care se confruntau în relația cu A.V.A.S.-ul în perioada de monitorizare post privatizare, precum și referințele tor personale favorabile, Curtea, a considerat că simpla pronunțare a unei hotărâri de condamnare împotriva lor constituie un avertisment suficient de puternic pentru aceștia și că există garanții reale că, chiar iară executarea pedepsei, aceștia nu vor mai periclita vreodată sistemul valorilor sociale ocrotite de lege prin săvârșirea de noi infracțiuni, astfel încât, constatând că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții instituite de lege cu privire la posibilitatea acordării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 și următoarele C. pen., va recunoaște celor doi inculpați sus-menționați efectele acestui beneficiu.

În sfârșit, deși inculpatul B.L. nu a formulat o solicitare concretă în sensul pronunțării în ceea ce-l privește a unei hotărâri de achitare pe motiv că fapta comisă de sine nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni., conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu aplic. art. 181 C. pen., ci doar a făcut trimitere la menținerea acestei soluții pronunțată de instanța de fond, însă cu privire la o cu totul altă încadrare juridică decât cea corectă, Curtea, a considerat că se impune a fi analizat și acest aspect, apreciind în această privință că o atare soluție este exclusă întrucât fapta de dare de mită reținută în sarcina sa, nu a fost nicidecum lipsită de importanță, iar atingerea adusă prin aceasta, valorii sociale apărate de lege (îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu și respectarea legalității de către orice funcțional aliat în exercițiul funcțiunii) a fost cu adevărat gravă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.A., B.L. și B.L.A.

În fața instanței de recurs inculpații M.A. și B.L. au arătat faptul că solicită ca judecarea lor să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare și își însușesc în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea sub următoarele aspecte: neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. inculpatei B.L.A., greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.A. sub aspectul cuantumului, modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante în cazul inculpatei B.L.A., solicitându-se totodată, în privința inculpatului B.L., majorarea termenului de încercare.

Inculpata B.L.A. a fost invocat cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se reindividualizarea pedepsei ca urmare a poziției procesuale din recurs dar și a modalității de executare a acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul B.L. a solicitat, din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 255 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, invocându-se cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia. Totodată s-a mai invocat și faptul că instanțele ar fi omis să se pronunțe în ceea ce privește restituirea cauțiunii.

Inculpatul M.A. a invocat faptul că hotărârea de condamnare se bazează pe probe nelegal obținute, că faptelor li s-ar fi dat o greșită încadrare juridică, încadrarea corectă fiind în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind incidente dispozițiile art. 54 C. pen., critică încadrată în cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. și la cererile prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice, critică încadrată în cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., și, greșita individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora conform dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen și a circumstanțelor personale favorabile.

Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea au fost încadrate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se rețin următoarele:

Asupra recursului inculpatului M.A. și a criticilor formulate în recursul parchetului cu privire la acest inculpat

În primul rând, față de poziția procesuală a inculpatului care, înțelegând să beneficieze de prevederile O.U.G. 121/2011, ce constituie pentru acesta lege penală mai favorabilă, a arătat că solicită ca judecarea sa să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în fața instanței de recurs faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, va da curs acestei cereri, constatând că nu există impedimente legale care să conducă la respingerea acesteia.

Pe cale de consecință însă efectul devolutiv al recursului inculpatului se restrânge, fiind exclusă orice analiză care vizează situația de fapt sau vinovăția deja recunoscută, ori prin care se tinde ia pronunțarea unei soluții de trimitere spre rejudecare pentru respectarea garanțiilor procesuale privind administrarea de probe (inculpații însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale).

Ca atare, Înalta Curte, nu va analiza motivele de recurs formulate de către apărătorul inculpatului M.A. prin concluziile scrise, prin care s-au invocat și alte cazuri de casare decât cele susținute oral, și prin care se solicită pronunțarea unei soluții de achitare sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța constată că nu există nici un dubiu cu privire la poziția procesuală a inculpatului exprimată nemijlocit în fața Înaltei Curți, chiar apărătorul ales al acestuia învederând că înțelege să formuleze aceste critici, deși inculpatului recunoaște faptele, întrucât în opinia sa procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 C. proc. pen. nu exclude pronunțarea unei soluții de achitare (variantă exclusă însă de dispozițiile 320 alin. (7) C. proc. pen.).

Analizând prioritar motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte, constată vădit neîntemeiate criticile formulate. Astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, redate anterior, Curtea de Apel, a răspuns motivat fiecărei cereri formulate de către inculpat în calea de atac, inclusiv celei de schimbare a încadrării juridice. Referitor la neaplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. se constată că, dincolo de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptele în fața acesteia, la data soluționării căii de atac, 24 noiembrie 2011, nu era în vigoare O.U.G. 121/2011, actul normativ fiind adoptat ulterior, intrând în vigoare la 29 decembrie 2011, ceea ce a și permis aplicabilitatea sa în recurs.

În ceea ce privește cererea de a se constata nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice și a înregistrărilor audio video ambientale întrucât acestea ar fi fost efectuate în faza actelor premergătoare și astfel probele nu ar fi fost legal administrate, împrejurare ce ar atrage, în opinia apărării, incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că și aceasta este contrară poziției inculpatului din fața instanței de recurs, de însușire a tuturor probelor administrate și de pronunțare a unei hotărâri pe baza lor. Pe de altă parte, este de menționat și faptul că instanța supremă s-a pronunțat în mod constant asupra acestei probleme de drept, statuând că, din analiza prevederilor art. 91 alin. (3) și (2) C. proc. pen., autorizarea acestui procedeu probatoriu nu este condiționată de începerea urmăririi penale, măsura putând fi dispusă și în faza actelor premergătoare (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 948 din 12 martie 2010, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008).

Înalta Curte, constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. încadrarea juridică dată faptelor corespunzând situație de fapt stabilită prin rechizitoriu și necunoscută de către inculpat (aceasta coincizând cu cea statuată de către instanța de apel).

Astfel, în sarcina inculpatului M.A. s-a reținut că, în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006, a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V., iar, în ziua de 11 septembrie 2006, a primit de la acesta suma de 20.000 dolar S.U.A., prin intermediul coinculpatei B.L., lăsând să se înțeleagă că, prin folosirea poziției sale privilegiate conferită de funcția deținută în cadrul A.V.A.S., aceea de consilier personal al vicepreședintelui A.V.A.S., are influență asupra funcționarilor din cadrul acestei instituții, abilitați să aprobe încheierea unei convenții de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA; și totodată că, în ziua de 27 februarie 2007, în calitate de director general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit, suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A., pentru a se implica în soluționarea favorabilă, în interesul mituitorului și a numitului G.V., ambii acționari ai SC G. SA (în mod direct sau indirect), a problemei litigioase apărute ca urmare a neplății de către aceștia a penalităților în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la efectuarea investițiilor de mediu), precum și pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, semnată la 29 ianuarie 2007.

În cauză faptele întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni, respectiv trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (primirea sumei de 20.000 euro de la G.V.) și luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (primirea sumei de 20.000 euro de la B.L.) și nu a unei singure infracțiuni de trafic de influență în formă continuată.

Remiterea sumei de 20.000 de euro în ziua de 27 februarie 2007 a avut ca scop implicarea inculpatului, prin prerogativele conferite de funcția pe care o deținea Director general al Direcției Generale Juridice din A.V.A.S. și membru al Colegiului Director (care între alte atribuții, aviza eliberarea sau executarea garanțiilor constituite conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, precum și aplicarea sancțiunilor contractuale la societățile comerciale) în soluționarea directă a problemelor coinculpaților (neplata unor penalități de întârziere, aplicarea pactului comisoriu stipulat în convenția de menținere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA)

Ca atare, cum funcția deținută de inculpatul M.A. îi permitea realizarea scopului pentru care a primit suma de 2000 euro, acesta având atribuții de serviciu referitoare la claia penalităților, fiind implicat, prin votul dat în cadrul Colegiului director al A.V.A.S., în luarea deciziei de desființare a unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni, prin aplicarea pactului comisoriu, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, nefiind un act material distinct al infracțiunii de trafic de influență.

Referitor la criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, analizate din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. cazul de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se rețin următoarele:

Astfel cum s-a arătat anterior parchetul a criticat cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, apreciind că acestea sunt mult prea reduse în raport de circumstanțele în care faptele au fost comise și calitatea deținută de acesta, de înalt funcționar public și poziția sa procesuală. Dimpotrivă, inculpatul a criticat nevalorificarea de către instanța de apel, ca și circumstanțe atenuante a tuturor datelor de natură a-l caracteriza în mod favorabil.

Înalta Curte, constată că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut ca urmare a unei analize plurale a tuturor criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța evaluând corect atât gradul de pericol social al faptei pus în evidență de modul, mijloacele și împrejurările concrete ale săvârșirii acestora (inculpatul nesocotind cu știință standardele impuse de statutul său profesional de înalt funcționar public), de scopul urmărit, constând în obținerea unor importanțe sume de bani în interes personal cu prejudicierea a imaginii instituției al cărui angajat era, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, cu un nivel înalt de instruire, astfel că i-a aplicat pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă urmând să fie executată în regim de detenție. Având în vedere toate aceste date corect valorificate de instanța de apel, față și de vârsta inculpatului, de 62 de ani, dar și intervalul de timp scurs de la data săvârșirii faptelor (6 ani), Înalta Curte, apreciază că nu se justifică solicitarea parchetului de majorare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Același caracter îl are și cererea inculpatului de reținere a circumstanțelor atenuante, împrejurările invocate în acest sens fiind deja avute în vedere prin orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege, în contextul în care faptele au un grad de pericol social ridicat.

În fine, referitor la poziția procesuală din recurs, în raport de art. 11 din O.U.G. 121/2011, potrivit căruia, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească în prima instanță a început anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, dispozițiile art. 320 se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării in vigoare, constatând că sunt îndeplinite aceste condiții, astfel cum s-a arăta anterior, Înalta Curte, va încuviința această cerere și, pe cale de consecință, va reduce pedepsele conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen., inculpatului M.A. urmând a-i fi aplicate pedepse egale cu minimul redus ca urmare a incidenței dispozițiilor anterior menționate.

Înalta Curte, apreciază însă, în raport de gravitatea faptelor, de împrejurarea că inițiativa comiterii acestora a aparținut inculpatului, de cuantumul sumelor pretinse și primite efectiv, că scopul pedepsei nu poate fi atins pin aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen. aceasta urmând să fie executată în regim de detenție.

Asupra recursului declarat de către inculpata B.L.A. precum și asupra criticilor parchetului privind-o pe această inculpată în raport de poziția procesuală a acesteia din fața instanței de recurs, apărarea și-a restrâns criticile doar la invocarea cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

Critica parchetului vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul înlăturării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere și totodată, aplicarea ca pedeapsă complementară a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen.

Ca și în cazul inculpatului M.A., Înalta Curte, apreciază că nu se justifică reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante. Comportamentul bun în societate anterior comiterii faptelor a fost avut în vedere de către instanța de apel la individualizarea pedepselor, acestea fiind egale cu minimul prevăzut de lege dar și la individualizarea modalității de executare a rezultantei, iar poziția procesuală de recunoaștere a faptelor urmează a fi valorificată în procedura prevăzută de art. 320 C. proc. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 3201 alin. (2) C. proc. pen. și ale art. 11 din O.U.G. 121/2011, va a fi admisă cererea inculpatei, și, pe cale de consecință, în cadrul cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen. prevederile art. 11 din O.U.G. 121/2011 având caracterul unei legi penale mai favorabile acesteia, Înalta Curte, va face aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și va reduce pedepsele cu 1/3 din minimul prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni pentru care a fost deja condamnată, la 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la cumpărare de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la 4 luni închisoare pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatei, vârsta acesteia, 54 de ani, atitudinea ulterior punerii în libertate, împrejurarea că în prezent s-a reintegrat din punct de vedere social fiind numită în calitate de Director general al Poștei din Chișinău, având în vedere că aproximativ jumătate din pedeapsa aplicată de către instanță a fost deja executată prin arest preventiv, Înalta Curte, apreciază total neîntemeiată cererea parchetului de a se dispune executarea pedepsei în regim de detenție, în mod evident scopul acesteia putând fi atins chiar și fără privare de libertate. Mai mult decât atât, datele ce caracterizează persoana acesteia conduc la concluzia că inculpata dispune de resurse proprii de autoeducare, și că astfel nu este necesară supravegherea sa prin Serviciul de Probațiune, și ca atare, Înalta Curte, va dispune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Nici cea de-a doua critică a parchetului nu este întemeiată, în mod corect instanța de apel a concluzionat că nu se justifică aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. In afara argumentelor Curții de Apel, este de menționat și împrejurarea că faptele din prezenta cauză nu au fost comise de către inculpata B.L.A. în exercitarea vreunei funcții care să conducă la o nedemnitate pentru viitor.

Asupra recursului declarat de către inculpatul B.L. precum și asupra criticilor parchetului formulate in privința inculpatului.

Astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul a solicitat din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 255 alin. (2) C. pen., și achitarea sa arătând că a fost constrâns să dea mită, împrejurare recunoscută chiar de către instanța de apel, însă nevalorificată, aceasta motivând că inculpații s-au lăsat angrenați într-un joc murdar conceput de un funcționar public corupt, exclusiv din dorința de a salva o afacere care reprezenta sursa lor de existență. În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia. S-a mai invocat și faptul că instanțele ar fi omis să se pronunțe în ceea ce privește restituirea cauțiunii.

Referitor la primul motiv de recurs al inculpatului, se constată în mod evident că cererea inculpatului nu vizează schimbarea încadrării juridice, ceea ce solicită acesta fiind constatarea incidenței unei cauze are înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de dispozițiile art. 255 alin. (2) C. pen., astfel că această critică va fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită sub aspectul laturii subiective.

Înalta Curte, apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 255 alin. (2) C. pen. care să conducă la pronunțarea unei soluții întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. e) C. pen.

Fără a exclude o anumită stare de temere a inculpatului B.L., datorită amenințării pe care o reprezenta posibilitatea activării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu din convenția de menținere în vigoare semnată ia 29 ianuarie 2007, cu consecința desființării contractului de privatizare și a pierderii investiției, mai ales în condițiile în care aprecia că această suma de 214.000 euro nu este datorată, nu se poate reține existența unei constrângeri din partea inculpatului M.A. în condițiile în care exista posibilitatea, pe care de altfel a și folosit-o ulterior, de achitare în contul A.V.A.S. a sumei pretinsă cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor de mediu și apoi acționarea în instanță a A.V.A.S. pentru stabilirea pe cale judiciară a caracterului nelegal al plății.

Totodată nu se poate reține nici incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., fiind neîntemeiată susținerea apărării în sensul că instanța a reținut existența constrângerii dar nu a valorificat-o ulterior. Astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, nu există nici o contradicție între acestea și dispozitiv, Curtea de Apel, arătând motivat de ce nu pot fi reținute dispozițiile art. 255 alin. (2) C. pen., însă la individualizarea pedepsei aplicată a avut în vedere întregul context în care faptele au fost comise, respectiv împrejurarea că inițiativa a aparținut inculpatului M.A.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii penale aplicate inculpatului B.L., Înalta Curte, constată că pedeapsa de 6 luni închisoare, egală cu minimul prevăzut de lege, corespunde tuturor criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Aspectele personale favorabile pe care inculpatul le invocă și le dovedește (are un grad înalt de instruire și educație, fiind absolvent de studii superioare și masterat este căsătorit, deține o funcție importantă într-o firmă ce a investit în România peste 6 milioane de Euro), deși nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante astfel cum acesta solicită prin motivele de recurs, conduc Înalta Curte, la concluzia scopul pedepsei poate fi atins și tară a exista o supraveghere a comportamentului acestuia prin Serviciul de Probațiune, cu atât mai mult cu cât o atare supraveghere (din partea organelor de poliție) a existat, în toată perioada ulterioară datei de 8 iunie 2007, când acesta a fost liberat provizoriu pe cauțiune, inculpatul dovedind prin atitudinea sa un comportament în concordanță cu normele de conduită sociale.

Ca atare, instanța de recurs va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen. cu privire la inculpatul B.L., și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen. Pe cale de consecință, va aprecia nefondate criticile formulate de către parchet prin cure solicita majorarea termenului de încercare stabilit în condițiile art. 86 alin. (1) C. pen.

Și ultima critică formulată de inculpat și analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 1605 alin. (4) C. proc. pen., cauțiunea se restituie în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, cu excepția situației reglementată la alin. (5) al aceluiași articol, respectiv cazul în care liberarea provizorie s-a revocat în condițiile art. 160 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., când inculpatul nu a respectat cu rea credință obligațiile ce îi revin, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiunea pentru care este urmărit sau judecat.

Cum în cauză nu a fost incidență niciuna din situațiile care să atragă revocarea liberării provizorii, conform art. 1605 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., instanța era obligată să dispună restituirea cauțiunii în cuantum de 25.000 lei.

În raport de considerentele anterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpații M.A., B.L. și B.L.A., va casa în parte decizia recurată și, rejudecând,

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatului M.A. prin decizia atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., îl va condamna pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a. lit. b) și c) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatei B.L. prin decizia atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe recurenta inculpată B.L., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei B.L. pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temenii art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se vor suspenda și executarea pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi.

Va pune în vedere inculpatei B.L.A. dispozițiile art. 83 C. pen. Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen. cu privire la inculpatul B.L. și rejudecând:

În baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi.

Va pune în vedere inculpatului B.L. dispozițiile art. 83 C. pen. Va dispune restituirea către recurentul inculpat B.L. a cauțiunii în cuantum de 25.000 lei conform recipisei de consemnare nr. 1833933/1 din 23 aprilie 2007, emisă SC C.E.C. SA.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate. În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Conform art. 192 alin. (3) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen. onorariul parțial în sumă de câte 100 de lei pentru apărătorii din oficiu ai recurenților inculpați B.L., M.A. și B.L.A., până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție vor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.A., B.L. și B.L.A. împotriva deciziei penale nr. 322 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, casează în parte decizia recurată și, rejudecând,

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatului M.A. prin decizia atacată. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatei B.L.A. prin decizia atacată, în pedepsele componente, pe care Ie repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe recurenta inculpată B.L.A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art.6 dm Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei B.L.A. pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Pune în vedere inculpatei B.L.A. dispozițiile art. 83 C. pen.

III. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen. cu privire la inculpatul B.L., și rejudecând:

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiționale a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Pune în vedere inculpatului B.L. dispozițiile art. 83 C. pen.

Dispune restituirea către recurentul inculpat B.L. a cauțiunii în cuantum de 25.000 Iei conform recipisei de consemnare nr. 1833933/1 din 23 aprilie 2007, emisă SC C.E.C. SA.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Onorariul parțial în sumă de câte 100 de Iei pentru apărătorii din oficiu ai recurenților inculpați B.L., M.A. și B.L.A., până ia prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică azi 26 februarie 2013.