Decizia nr. 463/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26 din 31 mai 2010 Tribunalul Covasna, a dispus următoarele:

1. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.O. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, din data de 20 septembrie 2006 până la data de 12 octombrie 2007.

2. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.G. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 15 mai 2006 până la data de 12 octombrie 2007.

3. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.S. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 15 mai 2006 până la data de 9 februarie 2007.

4. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.Z. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 15 mai 2006 până la data de 12 octombrie 2007.

5. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 15 mai 2006 până la data de 12 decembrie 2006.

6. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.I.D. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 15 mai 2006 până la data de 12 decembrie 2006.

7. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 15 mai 2006 până la data de 12 octombrie 2007.

8. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.Z. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 9 din legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării din data de 5 iulie 2006 până la data de 14 noiembrie 2006.

9. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2005 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.R. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării din data de 5 iulie 2006 până la data de 14 noiembrie 2006.

10. În baza art. 7 alin. (1) raportai la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 a condamnat pe inculpatul D.S. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În baza art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 16 mai 2006 până ia data de 13 iunie 2006 11. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 7 iulie 2006 până la data de 12 octombrie 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.S.: una mie pachete țigări netimbrate marca W, două mii pachete țigări netimbrate marca WL, cinci sute pachete țigări netimbrate marca MC, șaptesprezece pachete țigări netimbrate marca SC, ridicate potrivit procesului verbal de percheziție din 15 mai 2006 întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara, consemnate cu dovada seria C nr. 0011680 a IPJ Caraș-Severin.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpați a următoarelor bunuri după cum urmează:

a) către inculpatul S.V.: un telefon mobil prevăzut cu cârd de memorie de 32 MB, cartelă, acumulator; una bucată rolă martor de la casa de marcat electronică sigilată și inscripționată proba 1; un plic de culoare galben sigilat în data de 29 mai 2006 care conține opt bucăți dischete pe suport magnetic pentru calculator și una bucată CD inscripționat M VB consemnate cu dovada seria C nr. 001168, dovada seria C nr. 0011901, dovada C nr. 0011796 a IPJ Caraș-Severin - serviciul de combatere a criminalității organizate.

Dispune restituirea către inculpat a douăzeci și șapte bancnote cu cupiura de 100 euro; nouă bancnote cu cupiura de 50 euro; șapte bancnote cu cupiura de 20 euro; două bancnote cu cupiura de 10 euro- ridicate potrivit procesului verbal de percheziție din 15 mai 2006 întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate.

b) către inculpatul C.Z.: un telefon mobil de culoare albastră, având cartelă sim; un telefon mobil cu cameră foto de culoare neagră argintie cu cartelă sim M consemnate cu dovada seria C nr. 0011678 la IPJ Caraș-Severin - serviciul de combatere a criminalității organizate.

c) către inculpatul L.G.: un telefon mobil cu cartele C; un telefon mobil marca cu cartele D; un telefon mobil cu cartela O, consemnate cu dovada seria C nr. 0011679, dovada seria C nr. 0004930, dovada seria AT nr. 0023050.

A dispus restituirea către inculpat a șaptesprezece bancnote cu cupiura de 500 euro, unsprezece bancnote cu cupiura de 100 euro și opt bancnote cu cupiura de 50 euro, consemnate cu dovada seria C nr. 0011679 și seria C nr. 0004930.

d) către inculpatul S.M.: un telefon mobil N1, un telefon mobil N 8, ambele aflate la Camera de corpuri delicate a Arestului IPJ Caraș-Severin.

e) către inculpatul B.R. - un telefon mobil depus la Camera de corpuri delicte a Arestului IPJ Caraș-Severin.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța nr. 193/D/P/2005/12 iunie 2006 emisă de DIICOT Caraș-Severin asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților S.V., I.I.D., S.M., L.G.

A admis cererea formulată de D.D. și D.I. și în consecință a dispus restituirea către petenți a sumei de 19.700 euro ridicați potrivit procesului-verbal de percheziție din 15 mai 2006 întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara și consemnate cu dovada seria C nr. 0011680, dovada seria C nr. 0011902 a IPJ Caraș-Severin - serviciul de combatere a criminalității organizate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M.G., D.Z. B.R. și D.S. să plătească fiecare statului câte 312 RON cheltuieli judiciare în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a statuat ca cheltuielile judiciare avansate de stat pentru inculpatul D.D. să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că, prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Caraș-Severin nr. 193/D/P/2005 au fost trimiși în judecată inculpații: R.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; C.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; S.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; I.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; D.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; B.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art,33 lit.

a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; D.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.; D.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:

În perioada decembrie 2005 - mai 2006, în urma interceptării unor convorbiri telefonice și a controalelor efectuate, organele de urmărire penală au ajuns la concluzia că inculpații au fost implicați în diverse operațiuni de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free amplasate în punctul vamal MV, de transport și distribuire a acestora atât pentru piața internă din sud-vestul României cât și pentru Serbia.

Prin rechizitoriu, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup", astfel cum este definită la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din aceeași lege, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă - „trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri' - astfel cum este definită la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Potrivit acuzațiilor aduse, în sarcina inculpaților au fost reținute două modalități de săvârșire a infracțiunii de contrabandă:

- prima modalitate consta în acțiunea de scoatere a țigărilor din magazine și vânzarea lor către „vaporenii" sârbi, respectiv vinderea către aceștia a unor cantități însemnate de țigări cu știrea autorităților vamale și trecerea acestor cantități de țigări în contabilitate ca fiind cumpărate de pasagerii vapoarelor care acostează în Portul din Moldova, încât modul de lucru este cert probat în cauză, în opinia organelor de urmărire penală, prin acțiunea autorităților sârbe în colaborare cu autoritățile române din data de 13 mai 2006.

- a doua modalitate, mult mai elaborată, avea un cu totul alt specific, comun fiind faptul că țigările scoase erau decontate tot în sarcina unor călători reali sau fictivi care tranzitau vama din port. Această modalitate presupunea executarea mai multor pași: pregătirea prealabilă a operațiunii, stabilirea intervalului orar de acțiune și alte detalii, scoaterea țigărilor din magazine și introducerea ilegală în țară, înscrierea în evidențele contabile a unor bonuri de casă, încasarea în numerar a contravalorii țigărilor vândute din magazine și desfacerea/vânzarea țigărilor achiziționate din magazinele duty-free.

Pornind de la afirmația din rechizitoriu, că în perioada decembrie 2005 - mai 2006, în zona graniței româno-sârbe a acționat o adevărată rețea de crimă organizată transfrontalieră, ale cărei operațiuni au fost susținute de unii funcționari corupți din vamă și poliție, s-a analizat activitatea infracțională a inculpaților în raport de cele două modalități de săvârșire a infracțiunii de contrabandă relevate în actul de sesizare.

Deoarece în rechizitoriu, așa cum s-a menționat deja, nu este descrisă în concret vreo acțiune prin raportare la persoana inculpaților - câți au participat la acțiunea respectivă, ce cantitate de țigări a făcut obiectul contrabandei - descriindu-se doar etapele de pregătire și desfășurare a operațiunilor de „vânzare" a mărfurilor din magazinele duty-free, de scoatere a țigărilor din magazine, transport, protejarea operațiunilor, s-a apreciat că este necesar a se prezenta succint operațiunile de vânzare a mărfurilor din magazinele duty-free în perioada de referință, astfel cum rezultă din verificările efectuate în cauză de garda financiară și organele vamale, urmând ca ulterior să se analizeze în ce măsură, în raport și de restul probelor administrate aceste vânzări și activitatea desfășurată de inculpați în legătură cu operațiunile ce vizau țigările sunt operațiuni reale ori sunt acțiuni care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă.

Din actele dosarului rezultă fără echivoc că magazinele situate în zona Port MV vindeau o serie de produse, în majoritatea covârșitoare a cazurilor țigări, în zilele în care existau curse de pasageri între România și Serbia efectuate de diferite nave de pasageri, precum și în zilele în care acostau în port nave care circulau pe Dunăre.

În urma unor controale efectuate de organele Gărzii financiare Caraș-Severin ori a celor aparținând de Direcția Generală a Vămilor au fost evidențiate mărfurile care au fost vândute - potrivit evidențelor magazinelor duty-free - în asemenea situații, prezentate astfel:

1) În data de 27 februarie 2006, potrivit Adresei Gărzii financiare Caraș-Severin nr. 300750/07 iunie 2006 în ziua respectivă, prin punctul de trecere al frontierei au trecut un nr. de 11 persoane fizice, din care 7 cetățeni români.

Nava care efectua transportul de pasageri, a fost "A. I". Capacitatea de transport a acestei nave era de 100 pasageri, capacitatea de încărcare fiind de 100,75 tone ce reflectau și bagajele personale.

În ziua respectivă mărfurile vândute de cele 7 magazine duty-free către un număr de 12 persoane s-au ridicat la valoarea totală de 229.021,51 euro

În notele de constatare întocmite în cauză au fost evidențiate cantitatea de țigări vândută de fiecare din magazinele aparținând SC A.T. SRL, SC GFS D.F.R., SC SDV F.T. SRL, SC S.I., SRL, SC E.T.I. SRL, SC D.V. SRL și SC H.I. SRL, valoarea țigărilor și bonurile fiscale emise.

În actele respective s-au relevat situațiile în care același magazin a emis mai multe bonuri fiscale unei persoane - între 14 și 55 bonuri fiscale - constatându-se că unele persoane, cetățeni sârbi, au achitat sume deosebit de mari, între 3060,45 euro și 54.247,76 euro (de ex. K.A. - 54.247,76 euro; S.N. - 46.474,26 euro; J.R. - 45.959,79 euro).

Potrivit notelor întocmite în urma verificărilor și a anexelor aferente, în ziua de 27 februarie 2006, magazinele au comercializat mărfuri după cum urmează:

a) În magazinul duty-free aparținând SC A.T. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 54.340,7 euro, au fost emise un număr de 208 bonuri fiscale către 12 persoane, din care 7 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă; valoarea țigărilor comercializate a fost de 53.718,6 euro (98,84%); către un singur cumpărător - S.N. - fiind emise 42 de bonuri fiscale.

b) În magazinul duty-free aparținând SC GFS D.F.R. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 58.983,99 dolari SUA, au fost emise un număr de 294 bonuri fiscale către 12 persoane, din care 7 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă; valoarea țigărilor comercializate a fost de 58.978,34 dolari SUA (99,99%); către un singur cumpărător - M.J. - fiind emise 55 de bonuri fiscale.

c) În magazinul duty-free aparținând SC SDV F.T. SRL au fost comercializate 12.791 cartușe țigarete în valoare de 61.196 euro, au fost emise un număr de 179 bonuri fiscale către 11 persoane din care 7 persoane de cetățenie română și 4 de cetățenie sârbă; valoarea țigărilor comercializate a fost de 53.718,6 euro (98,84%); către un singur cumpărător - S.N. - fiind emise 42 de bonuri.

d) În magazinul duty-free aparținând SC S.I. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 13.907,55 euro, au fost emise un număr de 58 bonuri fiscale către 12 persoane, din care 7 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă; valoarea țigărilor comercializate a fost de 13.891,35 euro (99,88%); către doi cumpărători - J.R. și S.N. - fiind emise câte 14 bonuri fiscale pentru fiecare.

e) În magazinul duty-free aparținând SC E.T.I. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 18.697,95 euro, din care majoritate țigarete, fiind un număr de 74 bonuri fiscale către 11 persoane, din care 7 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă;

f) În magazinul duty-free aparținând SC D.V. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 26.830 euro, fiind emise un nr. de 101 bonuri fiscale către 10 persoane, din care 5 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă; iar cea mai mare cantitate de țigări a fost livrată sârbilor - 26.415 euro.

g) În magazinul duty-free aparținând SC H.I. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 4.424,4 euro, fiind emise un nr. de 19 bonuri fiscale către 11 persoane, din care 7 persoane de cetățenie română și 4 de cetățenie sârbă; iar majoritatea vânzărilor a fost reprezentată de țigări (78,5%).

2) Potrivit Adresei nr. 18330 din 06 septembrie 2008 Direcția Regională Vamală Timișoara a verificat cantitatea de țigări vândută de magazinul duty-free aparținând SC E.T.I. SA din incinta portului Vama Veche în perioada 13 ianuarie 2006 -06 mai 2006

În urma verificărilor efectuate, a constatat că în perioada respectivă s-au vândut în total 23.802 cartușe, după cum urmează:

- 13 ianuarie 2006 - 2.654 cartușe în valoare de 12.132 euro;

- 16 ianuarie 2006 - 4.302 cartușe în valoare de 22.512 euro;

- 18 ianuarie 2006 - 1612 cartușe în valoare de 5.249,30 euro;

- 20 ianuarie 2006 - 3.065 cartușe în valoare de 15.524,40 euro;

- 23 ianuarie 2006 - 2960 cartușe în valoare de 14.846,60 euro;

- 25 ianuarie 2006 - 729 cartușe în valoare de 3.008,30 euro;

- 05 aprilie 2006 - 2.322 cartușe în valoare de 13.008,75 euro;

- 07 aprilie 2006 - 1.716 cartușe în valoare de 9.769,95 euro;

- 10 aprilie 2006 - 1.220 cartușe în valoare de 7.164,90 euro;

- 13 aprilie 2006 - 13 cartușe în valoare de 82,05 euro;

- 03 mai 2006 - 1.656 cartușe în valoare de 8.176,55 euro;

- 04 mai 2006 - 67 cartușe în valoare de 309,75 euro;

- 05 mai 2006 - 88 cartușe în valoare de 308,35 euro;

- 06 mai 2006 - 1.398 cartușe în valoare de 7.730,95 euro;

3) Din Adresa nr. 17746 din 31 august 2006 emisă de aceeași instituție rezultă că au mai fost verificate cinci magazine duty-free aparținând SC H.I. SRL, SC D.V. SRL, SC N.M. SRL, SC A.T. SRL, SC S.I.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în perioada respectivă s-au vândut țigări după cum urmează: SC H.I. SRL

- 13 ianuarie 2006 - 614 cartușe în valoare de 3.202,80 euro;

- 16 ianuarie 2006 - 677 cartușe în valoare de 3.717,45 euro;

- 18 ianuarie 2006 - 266 cartușe în valoare de 1.7076,95 euro;

- 20 ianuarie 2006 - 650 cartușe în valoare de 3.636,90 euro;

- 23 ianuarie 2006 - 623 cartușe în valoare de 3.494,85 euro;

- 15 februarie 2006 - 477 cartușe în valoare de 2.579 euro;

- 17 februarie 2006 - 428 cartușe în valoare de 2.330,55 euro;

- 20 februarie 2006 - 155 cartușe în valoare de 682,60 euro;

- 22 februarie 2006 - 310 cartușe în valoare de 1.579,25 euro;

- 23 februarie 2006 - 155 cartușe în valoare de 808,50 euro;

- 27 februarie 2006 - 673 cartușe în valoare de 3.441,05 euro;

- 05 aprilie 2006 - 1.183 cartușe în valoare de 6.226,85 euro;

- 07 aprilie 2006 - 1.130 cartușe în valoare de 5.865,80 euro;

- 10 aprilie 2006 - 767 cartușe în valoare de 4.138,80 euro;

- 13 aprilie 2006 - 7 cartușe în valoare de 50,75 euro;

- 03 mai 2006 - 955 cartușe în valoare de 4.974,10 euro;

- 04 mai 2006 - 127 cartușe în valoare de 476 euro;

- 06 mai 2006 - 950 cartușe în valoare de 5.147,90 euro; SC A.T. SRL

- 13 ianuarie 2006 - 4.428 cartușe în valoare de 9.070,10 euro;

- 16 ianuarie 2006 - 4.308 cartușe în valoare de 9.750,90 euro;

- 18 ianuarie 2006-4.491 cartușe în valoare de 17.114,60 euro;

- 20 ianuarie 2006 - 5.246 cartușe în valoare de 20.516,90 euro;

- 23 ianuarie 2006 - 3.605 cartușe în valoare de 14.316 euro;

- 25 ianuarie 2006 - 1.082 cartușe în valoare de 3.093,30 euro;

- 15 februarie 2006 - 9.611 cartușe în valoare de 33.699,50 euro;

- 17 februarie 2006 - 1.841 cartușe în valoare de 7.721,30 euro;

- 22 februarie 2006 - 594 cartușe în valoare de 1.759,70 euro;

- 23 februarie 2006 - 163 cartușe în valoare de 492,50 euro;

- 27 februarie 2006 - 13.247 cartușe în valoare de 53.718,60 euro;

- 05 aprilie 2006 - 1.536 cartușe în valoare de 7.759 euro;

- 07 aprilie 2006 - 1.343 cartușe în valoare de 6.161,60 euro;

- 10 aprilie 2006 - 1.028 cartușe în valoare de 4.777 euro;

- 13 aprilie 2006 - 276 cartușe în valoare de 1.061,20 euro;

- 03 mai 2006 - 526 cartușe în valoare de 1.812 euro;

- 04 mai 2006 - 932 cartușe în valoare de 2.811,50 euro;

- 06 mai 2006 - 931 cartușe în valoare de 2.624,40 euro; SC D.V. SRL

- 13 ianuarie 2006 - 1.433 cartușe în valoare de 7.347 euro;

- 16 ianuarie 2006 - 19 cartușe în valoare de 95 euro;

- 18 ianuarie 2006 - 133 cartușe în valoare de 670 euro;

- 20 ianuarie 2006 - 5.435 cartușe în valoare de 28.205,10 euro;

- 23 ianuarie 2006 - 4.981 cartușe în valoare de 17.433,50 euro;

- 15 februarie 2006 - 7.210 cartușe în valoare de 39.670,90 euro;

- 20 februarie 2006 - 65 cartușe în valoare de 256,80 euro;

- 27 februarie 2006 - 4.809 cartușe în valoare de 26.779,50 euro;

- 05 aprilie 2006 - 284 cartușe în valoare de 2.186,90 euro;

- 07 aprilie 2006 - 1.572 cartușe în valoare de 6.780.80 euro;

- 10 aprilie 2006 - 522 cartușe în valoare de 2.801,60 euro;

- 03 mai 2006 - 66 cartușe în valoare de 281 euro;

- 06 mai 2006 - 173 cartușe în valoare de 1.105,50 euro; SC N.M. SRL

- 05 aprilie 2006 - 43 cartușe în valoare de 174,90 euro;

- 07 aprilie 2006 - 114 cartușe în valoare de 715,90 euro;

- 10 aprilie 2006 - 420 cartușe în valoare de 1.821,40 euro;

- 13 aprilie 2006 - 148 cartușe în valoare de 441,70 euro;

- 03 mai 2006 - 465 cartușe în valoare de 1.146,70 euro;

- 04 mai 2006 - 213 cartușe în valoare de 537 euro;

- 06 mai 2006 - 53 cartușe în valoare de 134,10 euro; SC S.I. SRL

- 13 ianuarie 2006 - 7.693 cartușe în valoare de 37.633,05 euro;

- 16 ianuarie 2006 - 9.452 cartușe în valoare de 43.992,05 euro;

- 18 ianuarie 2006 - 3.860 cartușe în valoare de 17.682,90 euro;

- 20 ianuarie 2006 - 7.169 cartușe în valoare de 27.955,50 euro;

- 23 ianuarie 2006 - 4.986 cartușe în valoare de 18.372,70 euro;

- 15 februarie 2006- 10.956 cartușe în valoare de 48.038,15 euro;

- 17 februarie 2006 - 7.755 cartușe în valoare de 33.969,60 euro;

- 20 februarie 2006 - 118 cartușe în valoare de 402,60 euro

- 22 februarie 2006 - 1.487 cartușe în valoare de 9.567,40 euro;

- 23 februarie 2006 - 5.000 cartușe în valoare de 23.543,95 euro;

- 27 februarie 2006 - 2.698 cartușe în valoare de 13.891,35 euro;

- 05 aprilie 2006 - 2.045 cartușe în valoare de 10.906,50 euro;

- 07 aprilie 2006 - 58 cartușe în valoare de 296,40 euro;

- 13 aprilie 2006 - 38 cartușe în valoare de 95 euro;

- 03 mai 2006 - 584 cartușe în valoare de 2.855,55 euro;

- 04 mai 2006 - 198 cartușe în valoare de 953,15 euro;

4) În data de 13 mai 2006, conform Adresei nr. 300896 din 05 iulie 2006, au fost verificate un număr de 5 magazine duty-free. Conform datelor puse la dispoziție, în ziua respectivă, prin punctul de frontieră au fost verificate cinci persoane fizice.

Potrivit notelor de constatare întocmite în cauză, în cele cinci magazine aparținând SC H.I. SRL, SC N.M. SRL, SC A.T. SRL, SC E.T.I. SRL și SC D.V. SRL au fost vândute mărfuri în valoare totală de 36.669,23 euro, din care majoritatea de 95% erau țigări.

De asemenea, s-a mai relevat că la aceleași magazine s-au emis mai multe bonuri unei persoane, între 9.00 și 14.00 și faptul că, față de numărul de persoane verificate în punctul de frontieră, în bonurile fiscale emise apar în plus și alte trei persoane: J.R., M.J., S.N.

În urma verificărilor efectuate s-au întocmit mai multe note de constatare și anexe în care au fost menționate cantitatea de mărfuri comercializate, valoarea lor, numărul de bonuri fiscale emise.

Astfel, în ziua de 13 mai 2006, magazinele au comercializat mărfuri după cum urmează:

a) În magazinul duty-free aparținând SC H.I. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 8.730,6 euro, au fost emise un număr de 26 bonuri fiscale către 8 persoane, din care 3 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă; valoarea țigărilor comercializate fiind de 7.176 euro (82,19%)

b) În magazinul duty-free aparținând SC N.M. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 4.136,1 euro, au fost emise un nr. de 23 bonuri fiscale către 8 persoane din care 3 persoane de cetățenie română și 5 de cetățenie sârbă; marea majoritate a vânzărilor fiind țigări (97,17%).

c) În magazinul duty-free aparținând SC E.T.I. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 9.401,83 euro, au fost emise un nr. de 42 bonuri fiscale către 8 persoane din care 2 persoane de cetățenie română și 8 de cetățenie sârbă; majoritatea vânzărilor fiind reprezentată de țigări (94,67%); iar 9 bonuri fiscale au fost emise către aceeași persoană - S.N.

d) În magazinul duty-free aparținând SC D.G.V. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 992,50 euro, au fost emise un număr de 5 bonuri fiscale către 3 persoane de cetățenie sârbă; iar toate vânzările au constat în țigări.

e) În magazinul duty-free aparținând SC A.T. SRL au fost comercializate mărfuri în valoare de 14.962,8 euro, au fost emise un număr de 54 bonuri fiscale către 6 persoane, din care 1 persoană de cetățenie română și 5 persoane de cetățenie sârbă; majoritatea vânzărilor au fost țigări (94,67%); iar 14 bonuri fiscale au fost emise către aceeași persoană - S.N.

Potrivit celor descrise în actul de sesizare, aceste vânzări nu sunt reale.

Decontarea în contabilitate în sarcina unor călători români sau străini nu reprezenta decât un mijloc de scoatere a țigărilor din magazin, respectiv de comitere a infracțiunii de contrabandă în modalitățile descrise anterior.

Din actele și lucrările dosarului se poate trage concluzia că în zona portului MV, din magazinele duty-free au fost scoase cantități însemnate de țigări, în alte condiții decât cele legale, iar în activitatea respectivă au fost implicați toți inculpații.

De asemenea, din probele administrate rezultă că între inculpați s-a creat o legătură deosebită cu privire la activitatea de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free și comercializarea lor în alte condiții decât legale, putându-se afirma că aceștia constituiseră o adevărată rețea sau grup organizat pentru realizarea scopului propus: traficul de țigări și îmbogățirea din această activitate.

Deși nu se poate susține, fără echivoc, că fiecare dintre inculpați avea un anumit rol, bine determinat, se observă însă că aceștia, preponderent în cadrul grupului, desfășurau un anumit gen de activități. Astfel:

I. Inculpatul R.O.

În declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței nu a recunoscut învinuirea care i s-a adus, susținând că nu a coordonat nici un grup infracțional în zona MV. A declarat că a avut relații amicale cu toți inculpații, dar mai ales cu L.G., de care îl leagă o prietenie mai veche.

A mai declarat că are cunoștință că se vând țigări la vaporul sârbesc, însă că activitate legală și că nu a dat dispoziției nimănui în ce privește activitatea cu țigări din port.

A precizat că pe inculpatul D.D. îl cunoaște prin prisma faptului că și-a ținut ziua de naștere la motelul lui.

Martorul P.L. martor sub acoperire, a declarat că din magazinele duty-free se scoteau țigări, auzind că o parte din acestea erau transportate de către șoferi la locuința inculpatului R.O.

Martorul V.M. martor sub acoperire, a declarat că cunoaște bine din auzite și, parțial, a luat cunoștință direct, de activitățile desfășurate de magazinele duty-free.

Acesta a arătat că se comercializau ilegal țigări, o parte trecându-se la sârbi, o parte fiind introduse în țară, iar o parte era comercializată la sârbi prin vaporul A.

Șefii de magazine comunicau între ei și se înțelegeau cu privire la activitățile ilicite (mită, mod de transportare).

Martorul a susținut că inculpatul R.O. a lucrat întotdeauna împreună cu inculpatul L.G., ajutat și de inculpatul C.S. Cu toate că inculpatul L.G. a stabilit relații cu vama și poliția de frontieră, inculpatul R.O. apare ca o persoană cu cele mai multe și influente relații, încât L.G. nu ar fi reușit cu polițiștii și vameșii în funcție dacă nu ar fi fost sprijinit de acesta.

Cea mai mare parte din țigările introduse în țară erau date lui R.O. chiar și fără bani, iar acesta trecea o bună parte din țigări cu barca peste Dunăre, pe la cabana lui.

Inițial omul de bază al lui R.O. a fost un tânăr S.C., iar ulterior, R.O. s-a impus asupra familiei S.C. și o parte din activități au început să fie derulate de fratele lui, C.Z.

Martorul mai arată că R.O. a răspândit zvonuri că este puternic, că are relații sus puse și că nimeni nu se poate atinge de el.

Martorul T.C. martor sub acoperire, a arătat că este bun prieten și coleg cu P.D.D. - șef la Sectorul Poliției de Frontieră MV - astfel luând cunoștință de activitatea de contrabandă de țigări, iar din auzite știe că sunt implicați și vameșii cărora șefii de magazin le dădeau o cotă parte/bax pentru introducerea țigărilor în țară. A declarat că în zona clisurii Dunării, nimic nu se poate face fără aprobarea lui R.O., iar prietenul lui, P.D.D., era obligat să-i susțină toate protocoalele. în repetate rânduri, R.O. i-a impus lui P.D.D. să sprijine activitatea shop-iștilor sau să-i dea suma de 20.000 euro pentru a putea rămâne în funcția pe care o deține, printr-o situație similară trecând și M.G. pentru a fi numit șef de vamă.

Martorul a arătat că, pentru a-l determina pe P.D.D. să-i facă jocul lui R.O., acesta era sprijinit de L.G., care a recurs și la înjurături și amenințări pentru a-și putea impune ordinele lui și l-a amenințat pe P.D.D. că, dacă nu-i ascultă ordinele va fi mutat la Rădăuți.

Martora R.I. - martor sub acoperire - a vorbit despre presiunile făcute de R.O. și L.G. asupra autorităților și influența exercitată asupra poliției de frontieră

Martora a susținut că asupra autorităților de frontieră se exercitau presiuni de natură politică și că inculpatul R.O. avea rolul de a superviza contrabanda cu țigări din zonă. A precizat că știe că ofițerul P.D.D. a fost amenințat la telefon de inculpat și că acestuia, pentru a fi păstrat în funcție, i s-a solicitat suma de 20.000 euro.

De asemenea martora a declarat că acestui ofițer, precum și altora, li s-ar fi făcut oferte ce constau în manifestarea unei obediențe față de inculpat și un ajutor referitor la scoaterea țigărilor din țară de către inculpatul L.G.

Din zvonuri publice, a auzit că inculpatul R.O. ar fi primit bani în urma contrabandei cu țigări.

Martorul M.L. martor sub acoperire, a arătat că până la alegerea sa ca primar, inculpatul R.O. conducea activitatea de contrabandă cu țigări, fiind apoi înlocuit de L.G. Martorul a susținut că aceste informații le are de la o persoană din anturajul apropiat. Ca mod de lucru, a susținut că țigările erau transportate la cabana pe care o deținea inculpatul R.O. de către inculpatul L.G. De asemenea, a arătat că R.O. era cel care supraveghea trecerea țigărilor peste Dunăre spre spațiul fostei Iugoslavii.

Martorul E.C. - martor sub acoperire - a declarat că în anul 2006 a frecventat mult timp orașul MN și s-a învârtit în mediul persoanelor care se ocupau cu contrabanda de țigări.

A menționat că țigările erau introduse în țară, de ordinul sutelor de baxuri, cu acordul prealabil al vameșilor și polițiștilor de frontieră, de către lucrătorii din magazinele duty-free, că inculpatul R.O. era unul din cei mai influenți oameni din zonă și că a auzit că s-ar ocupa și cu contrabanda de țigări, dar numai ca organizator, fără să participe direct.

A mai arătat că R.O. era considerat de către shop-iști un șef, acest lucru fiind auzit de martor din discuțiile purtate cu unii lucrători.

S-au redat mai jos, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui:

a) convorbiri purtate de inculpat

La 25 ianuarie 2006, îl întreabă pe L.G. dacă a sosit vaporul, iar dacă nu, îi spune să-i transmită lui D.Z. să ia „purcelul";

La 17 februarie 2006 este sunat de L.G. și îi spune acestuia să „dea cât mai repede";

La 28 februarie 2006 îl sună pe L.G. și îl întreabă dacă vrea să „îl bage" pe S. comandant;

La 01 martie 2006 - ora 8,03 - îl sună pe C.Z., îi spune să pună într-un colț să nu se vadă; ora 9,00 - discută cu D.Z. despre bani - un anume C.N. trebuie să-i dea lui I.M. 35.000; îi spune lui D.Z. ca I.M. să-i aducă la mal de unde să îi ia el; la orele 10,23, 10,38 și 12,00 îl sună pe L.G. și vorbesc despre controlul din ziua respectivă; la ora 12,01 - îl sună pe S.V. și îi spune „învață-le să vorbească" și că a reușit să vorbească cu unul (se referă la organele de control); la ora 12,09 - este sunat de L.G. care îi cere bani, că nu are destui, iar R.O. îi spune să vină D.Z.; la ora 13,35 și 13,47 au loc discuții cu L.G. despre control.

La 01 martie 2006 discută cu L.G. despre intervenția la organele de control;

La 29 martie 2006 este sunat de L.G., care se plânge că are dosar penal pentru "alea" (se înțelege că R.O. știe despre ce e vorba). Discută despre faptul că L.G. are dosar penal și că parchetul și DIICOT-ul ui vor să discute cu vaporenii sârbi

La 14 mai 2006 este contactat de L.G., discută despre problemele lui L. cu autoritățile sârbe și câte țigări au fost confiscate: L.G. îi spune că sârbul îi datorează 15.000 euro pentru țigările luate; vorbesc de arestarea lui I.M., despre oficialitățile române care ar fi putut anunța autoritățile sârbe în legătură cu transportul de țigări din 13 mai 2006; îl bănuiesc pe C.N.

b) convorbiri purtate de I.I.D. la 17 februarie 2006

O discuție cu T.A. - vorbesc despre prețul țigărilor și întreabă cu cât au dat țigările - este prezent și Lț. - "cu 315, dar lui R.O. i le-au dat cu 310";

c) convorbiri purtate de L.G.

La 24 ianuarie 2006 vorbește de câștigul lui R.O. din marfa scoasă, anume 100 euro din 1200;

La 25 ianuarie 2006 este întrebat de R.O. dacă a sosit vaporul, dacă nu să ia „purcelul" D.Z.; vorbește despre predarea unor bunuri lui R.O.; La 27 ianuarie 2006 se plânge lui R.O. că nu este lăsat să „bea": La 28 ianuarie 2006 discută cu R.O. - nu poate acționa, poate mâine seară La 31 ianuarie 2006 îl sună R.O. să-i spună că face aranjamente la București cu unii funcționari

La 3 februarie 2006 discută cu C.S. despre venirea unei persoane „L." cu vaporul, așa cum știa de la R.O.; discută de unele oficialități, despre faptul că o persoană a fost prinsă cu 40 de cartușe VIP, despre activitatea de control a autorităților;

La 04 februarie 2006 îl sună pe C.S. și discută despre mituirea oficialităților; vorbește și despre poziția lui R.O., care avea cunoștință că se mituiau autoritățile; rezultând clar că se scot țigări din magazin și comisionul încasat; discută cu L.V. și D.Z.; Lț. se plânge că M.G. nu-i lasă să lucreze, că vrea totul pentru el, că nu au putut să vândă pe vapor la 17 oameni; va vorbi cu R.O. să-l sune pe M.G. să-l pună la punct.

La 05 februarie 2006 spune că a discutat cu M.G., împreună cu R.O. și alte persoane, despre motivul pentru care nu pot face operațiuni în magaziile; discută despre greutățile privind vânzările din magazine datorită acestui M.G., despre faptul că R.O. era revoltat de comportamentul acestuia.

La 06 februarie 2006 este contactat de R.O. și discută despre o acțiune de control a autorităților din Timișoara în zonă, sunt îngrijorați de reținerea unor persoane.

La 09 februarie 2006 este contactat de R.O. și îi spune acestuia că a rezolvat cu M.G.;

La 17 februarie 2006 discută cu R.O. și precizează că mai are la cabană niște sticle de vin, merge cu D.Z. să le ia; discută și despre controalele din zonă.

Este sunat de S.C. care îi comunică că i s-a rupt roata la papuc și că are un polițist lângă el. L.G. îi zice să-i spună polițistului că țigările sunt ale lui R.O.

La 28 februarie 2006 îl sună pe C. (angajat al lui R.O. la cabană) și îl întreabă dacă mai au lemne; acesta zice că R.O. trebuie să mai aducă, și că o să cheme o persoană să negocieze. Ia legătura cu C., iar acesta îi spune că îi trebuiau vreo 200 (L.G. îi comunică că nu are de unde să le ia).

La 01 martie 2006 - ora 6,47 - îl sună pe R.O., îi spune că a venit un control de la Reșița, la toate magazinele și discută că cineva îi trădează, stabilind întâlnire. La ora 8,11 - ia legătura cu D.Z. și îl dă la telefon pe R.O., care îi spune să închidă, să nu se vadă nimic, să măture, să-l sune pe L. că le trebuie banii, să ia toți oamenii de acolo și să îi ducă acasă.

II. Inculpatul L.G.

Inițial, în faza urmăririi penale nu a recunoscut comiterea vreunei infracțiuni. În fața instanței, de asemenea, nu a recunoscut învinuirile aduse. A arătat că multe duty-free-uri, inclusiv cel administrat de el, vindeau țigări către vaporul sârbesc, dar operațiunea era legală, toată marfa fiind evidențiată pe calculator. Nu cunoaște vameșii sau polițiștii care să fi facilitat activitatea de contrabandă; nu a auzit ca în zona MN să existe vreun grup infracțional care să se ocupe de contrabanda cu țigări.

Inculpatul a susținut că se afla în relații de prietenie cu inculpatul R.O. de circa 10 ani, iar acesta nu avea nici o implicare de afaceri în duty-free-ul pe care îl administra.

În calitate de șef al inculpatului C.S., a declarat că nu avea cunoștință ca acesta să desfășoare activități infracționale.

A specificat că pe C.Z. îl cunoștea de puțin timp, acesta nefiindu-i subordonat și nu îl dirija în nici un fel, iar respectivul îi făcea ocazional rost de pește.

Despre inculpatul D.D. a menționat că îl cunoaște tangențial, neavând nici o relație specială cu el.

A arătat că avea mai multe cartele telefonice, când vorbea cu R.O. la telefon, discuțiile fiind de prietenie, fără a avea nici un substrat, desfășurate în momente când se aflau la discotecă sau în altă parte.

În declarația suplimentară dată în fața instanței inculpatul a revenit asupra declarației inițiale, făcând următoarele precizări:

A recunoscut că a vândut personal țigări la vaporul sârbesc în mai multe rânduri, scoțând, de asemenea, țigări din magazinul lui pe poarta incintei din port, țigări care fie erau făcute cadou unor persoane de care avea nevoie (doctor), fie erau vândute la preț de magazine unor prieteni, fie erau folosite pentru uzul său personal.

A precizat că are cunoștință de faptul că cetățenii sârbi plăteau comisioane vameșilor și polițiștilor de frontieră din tura respectivă.

A declarat că, în mod direct, el nu obținea nici un profit din aceste vânzări, dar datorită profitului realizat de firmă prin vânzarea realizată la vapoarele sârbești, primea și el concedii în țară sau prime de sărbători.

A menționat că nu are cunoștință de un grup infracțional care să se ocupe cu vânzarea de țigări în țară.

Inculpatul C.S., în declarația dată în fața instanței a susținut că a fost angajat la duty-free-ul condus de inculpatul L.G. și că avea ca atribuții ținerea legăturilor cu bazele din Constanța în scopul completării stocului de țigări și înregistrării în calculator a unor aspecte de ordin fiscal. A arătat că primea dispoziții pe linie profesională de la inculpatul L.G., dar acesta nu i-a dat nici o directivă referitoare la săvârșirea vreunei activități infracționale.

Inculpatul I.I.D., în declarația dată în fața instanței a arătat că pe inculpatul L.G. îl cunoaște prin prisma domeniului în care lucra, dar nici cu acesta nu a avut vreo relație profesională sau infracțională. A specificat că singurele convorbiri telefonice pe care le-a avut cu L.G. se refereau la solicitarea acestuia de a-l duce la vânătoare în zona în care cerea el, respectiv în Pojejena.

Martorul J.G. a declarat că a lucrat la poliția de frontieră din MV de circa doi ani (cam din 2004). A auzit că se introduceau ilegal în țară cantități de țigări provenite din magazinele duty-free. A opinat că aceste activități se puteau desfășura numai prin spatele magazinelor duty-free, pe la gard, și că sub nici o formă nu se puteau introduce în țară țigări prin punctul de trecere al frontierei. A arătat că lucrătorii magazinelor duty-free nu intrau cu autoturismele personale în incinta portului, iar că în zona din spatele magazinelor duty-free se putea ajunge pe un drum care nu trecea prin zona de acces înspre punctul de trecere al frontierei, magazinele fiind împrejmuite de un gard mai mult formal.

A menționat că a avut probleme cu șeful de magazin L.G. când a vrut să-și facă meseria, mai precis i-a interzis să introducă țigări prin punctul de acces, iar acesta a reacționat violent, amenințându-l că-l „dezbracă de uniformă" și că „îl mută din zonă".

Martorul a descris formalitățile care se îndeplinesc după acostarea unui vapor, arătând că se formează o echipă de control formată din polițist de frontieră, vameș și reprezentantul căpităniei portului. După ce călătorii trec de punctul de acces, respectiv de vamă, vameșul verifică mărfurile, iar după efectuarea reviziei navei, pasagerii urcă pe navă. După urcarea pe navă, vameșul nu mai are dreptul să coboare și nu este posibil ca pasagerii sau echipajul să facă mai multe transporturi de țigări de la magazinele duty-free pe vapor.

A precizat că obligația de a verifica activitatea magazinelor duty-free revenea vămii, care era obligată să verifice zilnic toate vânzările magazinelor și să se autosesizeze când observă călători cu bagaje voluminoase, lucru care nu s-a realizat.

Martora R.I. - martor sub acoperire - a confirmat faptul că inculpatul L.G. făcea presiuni asupra autorităților și că influența poliția de frontieră, mărturia acesteia fiind detaliată mai sus, astfel că nu va fi reluată.

Martorul P.L. - a declarat că a văzut de nenumărate ori cum inculpatul L.G. scotea țigări din duty-free-ul său prin spatele shop-ului peste gard pentru a le introduce în țară, activitate efectuată cu complicitatea șefului de vamă T.G., a comandantului inspectoratului poliției de frontieră C.I. și a primarului MN, M.L.G.

A arătat că astfel de activități erau desfășurate și de inculpații S.M., I.I.D. și C.S.

Din zvon public, a auzit că o parte din țigări erau transportate de către șoferi la locuința inculpatului R.O.

Martorul a declarat că nu știe să fi existat vreun grup organizat în acest sens, că L.G. cunoștea anumite persoane, dar nu era recunoscut de către ceilalți șefi de magazine ca fiind un lider.

A mai arătat că fiecare șef de magazin strângea personal bani, pe care să-i dea ulterior șefului de vamă sau șefului poliției de frontieră. Activitatea pe care a descris-o se desfășura pe diferite ture ale vameșilor.

Martorul V.M. - martor sub acoperire - este locuitor din MN și, parțial, a luat cunoștință direct de activitățile desfășurate de magazinele duty-free. Martorul cunoștea că se comercializau ilegal țigări, o parte trecându-se la sârbi, o parte fiind introduse în țară, iar o parte era comercializată la sârbi prin vaporul A.

A arătat că L.G. a stabilit relații cu vama și poliția de frontieră și că tot el era cel care înmâna cota parte din profit - câștigul ridicându-se la câteva mii de euro pe noapte, în nopțile în care se lucra.

De asemenea, a precizat că L.G. era un fel de reprezentant al tuturor magazinelor în relația cu autoritățile menționate, că acesta a lucrat întotdeauna împreună cu R.O., ajutat fiind și de C.S.

S-a descris că în noaptea în care se lucra, șefii de magazine își anunțau clienții vechi și stabili să vină să ridice marfa din curtea portului, unul din cei mai importanți clienți fiind D.Z. După respectarea cerințelor clienților, ceea ce rămânea era depozitat de shop-iști la ei acasă, de unde încercau să vândă într-un mod disperat, acceptând chiar și plata pe datorie.

Martorul T.C. - martor sub acoperire - așa cum s-a relevat anterior, a vorbit despre presiunile făcute asupra șefilor de vamă și poliției de frontieră de către R.O., care era susținut și de inculpatul L.G., acesta din urmă recurgând și la înjurături și amenințări pentru a-și putea impune ordinele și amenințând că dacă nu-i ascultă ordinele va fi mutat la Rădăuți.

Martora M.S. a declarat că o mare parte din timp, inclusiv în 2006, și-a desfășurat activitatea în zona portului MV, astfel că a luat cunoștință de unele aspecte legate de fenomenul contrabandei cu țigări. A cunoscut în mod direct că anumite cantități de țigări erau scoase din magazinele duty-free, prin zona din spatele lor unde este un gard de sârmă, iar ulterior, țigările erau vândute la diferite persoane pe piața internă sau trecute cu barca în Serbia.

A precizat că în actele magazinelor duty-free, țigările erau trecute ca fiind vândute marinarilor și pasagerilor de pe navele care acostau în port, activitate care se desfășura cu acordul vameșilor și polițiștilor de frontieră.

Potrivit martorei, toate magazinele strângeai] o taxă pe care o dădeau lui L.G., taxă care era folosită pentru asigurarea protecției la un nivel mai înalt. Țigările se introduceau în țară noaptea, fiind prezenți vameși și polițiști în spatele shop-urilor, iar L.G. era cel care dădea undă verde și spunea când se putea lucra, dând totodată și detalii despre modul în care procedau vameșii pentru încasarea comisionului.

Referitor la această martoră, trebuie precizat că în fața instanței, a declarat că nu-și mai menține declarația dată în cursul urmăririi penale. Motivele invocate, în sensul că ar fi făcut unele verificări, nu pot fi acceptate nefiind, în opinia primei instanțe, veridice în lipsa unor explicații convingătoare. Pe de altă parte, în declarația dată în cursul urmării penale a dat multe detalii, cunoscute în mod direct, care nu impuneau efectuarea niciunor verificări.

Martorul M.L. așa cum s-a arătat anterior, a declarat că după alegerea lui R.O. ca primar, inculpatul L.G. a fost cel care a condus activitatea de contrabandă, fiind și cel care transporta țigările din zona portului până la cabana lui R.O. și de acolo peste Dunăre, în spațiul fostei Iugoslavii.

Au fost redate, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui:

La 24 ianuarie 2006, vorbește de câștigul lui R.O. din marfa scoasă, 100 euro din 1200; a primit de la D.Z. 35.000 euro.

La 25 ianuarie 2006 este întrebat de R.O. dacă a sosit vaporul, dacă nu să ia „purcelul" D.Z.; vorbește despre predarea unor bunuri lui R.O., este sunat de D.Z. care îi spune că vine să împartă banii - 1.300; La 27 ianuarie 2006 se plânge lui R.O. că nu este lăsat să „bea"; La 28 ianuarie 2006 discută cu R.O. - nu poate acționa, poate mâine seară; La 31 ianuarie 2006, îl sună R.O. să-i spună că face aranjamente la București cu unii funcționari.

La 02 februarie 2006, îl sună pe C.S. - îi spune că a fost prins cineva la Naidăș; discută despre scoaterea țigărilor prin spatele magazinelor și baxurile scoase și vândute, precum și despre acțiunea unor polițiști în zonă; discută despre chemarea unor oameni, găsirea a circa 700 cartușe la o femeie dintr-un bloc;

La 3 februarie 2006 discută cu C.S. despre venirea unei persoane "L." cu vaporul - știa de la R.O.; discută despre unele oficialități, despre faptul că o persoană a fost prinsă cu 40 de cartușe VIP, despre activitatea de control a autorităților;

La 04 februarie 2006 îl sună pe C.S. - discută despre mituirea oficialităților; vorbește și despre poziția lui R.O. care avea cunoștință că se mituiau autoritățile; rezultă clar că se scot țigări din magazin și comisionul încasat; „A." îi comunică că a venit pontonul; îi spune acesteia că va vorbi cu șefii de magazine; vorbește cu Lț. să facă treabă, că vaporul pleacă peste o oră; discută cu R.O., despre o persoană care nu vrea să se întâlnească cu acesta din urmă; discută cu L.V., D.Z., Lț. și se plânge că M.G. nu-i lasă să lucreze, că vrea totul pentru el, că nu au putut să vândă pe vapor la 17 oameni; va vorbi cu R.O. să-l sune pe M.G. săi pună la punct; despre incidentul cu M.G. află și I.I.D.

La 05 februarie 2006 a discutat cu M.G., împreună cu R.O. și alte persoane, despre motivul pentru care nu pot face operațiuni în magazine; discută despre greutățile privind vânzările din magazine datorită acestui M.G., despre faptul că R.O. era revoltat de comportamentul acestuia

La 06 februarie 2006 este contactat de R.O. - discută despre o acțiune de control a autorităților din Timișoara în zonă, sunt îngrijorați de reținerea unor persoane;

La 09 februarie 2006 este contactat de R.O. - îi spune acestuia că a rezolvat cu M.G.; discută cu V.B. - pregătesc aducerea unui ponton pentru a doua zi;

La 10 februarie 2006 solicită ajutorul unui bărbat, M., posibil ofițer de poliție, sprijin pentru aducerea pontonului; discută cu Lț. să anunțe magazinele pentru scoaterea țigărilor și să strângă banii pentru transport;

La 13 februarie 2006 ia legătura cu Lț. - se plânge că deși magazinele dau sute de baxuri la vapor, nu plătesc pentru transport; se plânge de asemenea că M.G. nu-i lasă, în ziua când vând la vapor să scoată țigări noaptea; discută cu M.G. despre scoaterea unor „sticle" noaptea; discută cu C.S. despre o sumă de bani pe care o pune el, 205 și că M.I. are să mai pună 2.800; Lț. îi comunică că a rezolvat treaba cu încasarea banilor pentru vapor (I.), cu excepția lui A., pe care a amenințat-o că sârbul nu o să mai cumpere de la ea;

La 16 februarie 2006 îi spune lui V.U. să vină că e ziua lui, dar știe el unde;

La 17 februarie 2006 îl sună pe L.V. să vină să îi aducă „șampanie" pentru că ține oamenii acolo; îl cheamă și pe S.M. să aducă „șampanie" la ziua lui; discută cu S.C., să îi spună lui C.S. să nu mai dea la vapor și că o să „bage" și azi; discută cu R.O. - mai are la cabană niște sticle de vin, merge cu D.Z. să le ia; discută și despre controalele din zonă; discută cu D.Z. despre un transport; îl sună pe D.Z. și îi spune să își facă treaba; este sunat de S.C. care îi comunică că i s-a rupt roata la papuc și că are un polițist lângă el. L.G. îi zice să-i spună polițistului că țigările sunt ale lui R.O.; îl sună pe R.O., îi spune că polițistul stă lângă papucul cu roata ruptă, că mașina este plină de țigări și să-l sune pe polițist să rezolve problema; discută cu un alt bărbat tot despre incident - că țigările sunt într-o mașină papuc, vreo 30 de baxuri, s-a rupt roata, probleme cu un polițist; este sunat de S.C. care îi spune că a vorbit cu R.O. despre incident; îl sună pe D.Z. și îi spune despre același incident;

La 18 februarie 2006 este sunat de C.Z., care îi spune că îi aduce 30.000 și că o să ia și restul;

La 20 februarie 2006 îi spune lui S.M. că fiecare va lucra de acum încolo pe cont propriu; ia legătura cu D.B.R., îi spune să îl sune pe D. și să-i comunice suma - 82.240; discută cu C.S. despre banii încasați, despre plata oamenilor și suma care trebuie dată comandantului; La 23 februarie 2006 - discută cu C.S. despre evidențele magazinului; La 24 februarie 2006 - discută cu C.S. despre banii care i-a luat M.G., despre faptul că a dat puțini bani altor oficialități (la Timișoara, Dinu Vamă), discută despre vânzarea țigărilor seara, despre controalele efectuate, despre sumele încasate, plățile făcute diferitelor persoane, cantitățile de baxuri vândute;

La 26 februarie 2006 îl contactează pe S.V. și îl întreabă câte țigări poate să ia; despre cum se scade în contabilitate, despre închidere, stoc;

La 28 februarie 2006 îl sună pe C. (angajat al lui R.O. la cabană) - îl întreabă dacă mai au lemne; acesta îi spune că R.O. trebuie să mai aducă, și că o să cheme o persoană să negocieze; ia legătura cu C. - la cabana lui R.O. - acesta îi spune că îi trebuia vreo 200 (L.G. îi comunică că nu are de unde să le ia);

La 01 martie 2006 - ia legătura cu C.S. - discută despre câte țigări să dea; ia legătura cu D.Z., care îl întreabă câte țigări poate să-i dea; stabilesc cantitatea de țigări pe care să o ia de la el (L.G.),

La 01 martie 2006 - ia legătura cu C.S. și îi spune câte țigări să ia și la ce preț; îl sună pe C. la cabană - îi spune că la trei noaptea cineva o să vină acolo; este contactat de C.Z., care îi spune că a ajuns acolo sus (la cabană); ia legătura cu C.S., îi spune să sune băieții, printre care L.V., M., Lț. - la 4 noaptea să înceapă să scoată țigările din magazine, discută și tipul țigărilor (de la 4 la 5 noaptea); ora 3,41 - îl întreabă pe C.S. dacă totul este pregătit și dacă i-a anunțat pe toți-primește confirmarea; ora 4,37 - este contactat de C.S. care îi spune cât mai are de scos, îi spune că „ungurul" are lângă gard 100; ora 4,41 - îl sună pe P.D.D. - și stabilesc că mai sunt 20 de minute; ora 5,02 - ia legătura cu C.S. - discută despre țigările luate, suma ce trebuie plătită autorităților; ora 6,47 - îl sună pe R.O., îi spune că a venit un control de la Reșița, la toate magazinele, discută că cineva îi trădează, stabilesc întâlnire; ora 7,16 - este contactat de C.S.- îi spune despre control, că nu are documentele contabile în ordine, că mai durează cea. 2 ore, că nu trebuie să deschidă magazinul, discută despre ce trebuie să facă; ora 8,11 - ia legătura cu D.Z. și îl dă la telefon pe R.O. - care îi spune să închidă, să nu se vadă nimic, să măture, să-l sune pe L. că le trebuie banii, să ia toți oamenii de acolo și să îi ducă acasă; ora 8,35 - ia legătura cu „I." care îi spune că făcea banii, stocul, că banii au fost aduși de Bi., că a schimbat rola și că nu o va preda; ora 8,37- este contactat de C.S. care îi spune să vorbească cu „H." să aducă bani cu vaporul; L.G. îi spune să scoată rola din aparat, să evidențieze toată suma, că de bani se ocupă el; ora 14,00 - este contactat de P.D.D. - discută despre control; ora 17,12, 17,22- este contactat de M.G. - vorbesc despre control, îi dă informații; din convorbiri rezultă clar că nu avea bani în casă pentru țigările așa zis vândute (M.G., R.O., C.S.); discuții despre banii primiți și dați - cu C.S.;

La 12 martie 2006 - este contactat de V.G. cu care discută cine este în spatele acțiunii de control din 01 martie 2006, autoritățile cu care s-a discutat, posibile schimbări din funcție;

La 29 martie 2006 - este contactat de C.S.; îi spune că s-a făcut dosar penal și îi cere să discute cu O. să aranjeze casa de marcat, să schimbe hardul la calculator să nu se vadă nimic; discută din nou cu C.S. -despre aranjatul casei de marcat și calculator, despre verificări, despre faptul că vaporenii sârbi nu o să spună câte țigări au luat;

La 1 aprilie 2006 - ia legătura cu Ci. - îl amenință că va afla presa despre faptele lui (conducere sub influența alcoolului);

La 4 aprilie 2006 - este sunat de C.S. - îi spune acestuia cum s-a derulat percheziția la magazin, ridicarea aparatelor, că avocatul i-a cerut 4.000 euro din care jumătate urma să dea la procuror;

La 29 aprilie 2006 este contactat de R.O., care îi cere băutură de vreo 50 de euro; i se răspunde că nu este vapor sâmbăta;

La 12 mai 2006 ia legătura cu D.Z., îl roagă să-l sune pe C.N. ca să-i spună lui M.I. să ia de la el mai multe țigări M.

III. Inculpatul C.S.

În faza urmăririi penale nu a recunoscut nici o faptă.

Inculpatul a arătat că lucrează ca operator la magazinul duty-free aparținând SC SDV F.T. SRL - șeful magazinului fiind L.G. - și are ca atribuții vânzarea bunurilor existente în magazin, în lipsa șefului de magazin face și preluarea mărfurilor în gestiune.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a susținut că a fost angajat la duty-free-ul condus de inculpatul L.G. și avea ca atribuții ținerea legăturilor cu bazele din Constanța în scopul completării stocului de țigări și înregistrării în calculator a unor aspecte de ordin fiscal.

A precizat că, ocazional, vindea cantități mari de țigări la vapoarele sârbești și că săptămânal, scotea pe poarta incintei în care se aflau magazinele duty-free din port între 10 și 20 cartușe de țigări pentru uzul său personal și al prietenilor. Țigările le vindea în general la prețul din magazin, dar până la intensificarea controalelor în port realiza în mod constant un profit de aproximativ 10 euro.

A precizat că, personal, nu a plătit vreun comision, că știe despre împrejurarea că vapoarele sârbești plăteau comisioane vameșilor și polițiștilor de frontieră.

A declarat că primea dispoziții pe linie profesională de la inculpatul L.G., dar acesta nu i-a dat nici o directivă referitoare la săvârșirea vreunei activități infracționale.

A arătat că rolele martor au fost predate integral de magazinul unde lucra, fără ca personal să distrugă sau să deterioreze ori să șteargă vreuna dintre acestea, rolele având valoarea unor chitanțe fiscale, iar activitatea pe care a desfășurat-o a fost reflectată în contabilitate, precizând că fiecare lucrător din firma lui avea interesul să facă vânzări cât mai mari pentru că era premiat.

A mai arătat că duty-free-ul în care lucra avea relații mai bune cu un vapor al cărui căpitan se numea N.S. și pe care lucra un marinar M.I.

Din declarație rezultă că datele din calculator pe care le transmitea către serverul central din Constanța rămâneau salvate pe hard-discul calculatorului.

Inculpatul a susținut că nu a făcut parte dintr-un grup infracțional și nu a săvârșit vreo activitate de contrabandă, iar despre inculpatul D.D. a precizat că acesta nu a cumpărat niciodată țigări de la magazinul la care lucra.

Martorul P.L. - a declarat că a văzut de nenumărate ori cum se scoteau țigări din duty-free-ul său, prin spatele shop-ului, peste gard pentru a le introduce în țară, activitate efectuată cu complicitatea șefului de vamă T.G., a comandantului poliției de frontieră C.I. și a primarului MN, M.L.G.

Astfel de activități erau desfășurate atât de C.S. cât și de alți inculpați.

Au fost redate, ca relevante, o parte în discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui.

a) convorbiri purtate de inculpat

La 27 februarie 2006 este contactat de D.S., care îi spune ce cantitate de țigări îi trebuie - stabilesc prețul;

La 01 martie 2006 îi contactează pe S.M. și pe S.V. -stabilesc ora patru noaptea (în legătură cu scoaterea țigărilor - vezi L.G.);

La 29 martie 2006 - ia legătura cu S.C. - discută despre evidența pe calculator - îi spune să nu lucreze la calculator; discută despre parchet, DIICOT; ia legătura cu Dodo, care îi spune că este greu să găsească ceva; ia legătura cu O., care-i spune că va face ceva modificări la calculator ca să meargă;

b) convorbirile cu L.G. au fost prezentate anterior și nu vor mai fi reluate

IV. Inculpatul C.Z.

Inculpatul C.Z. nu a recunoscut nici una din faptele imputate.

În fața instanței a declarat că nu a săvârșit nici o faptă reținută în sarcina lui.

În data de 15 iulie 2006 i s-a făcut o percheziție la domiciliu, dar nu s-au găsit nici bani nici țigări.

A declarat că a avut relații bune cu toți inculpații, cu R.O. fiind bun prieten de multă vreme, la fel și fratele său, stând în chirie într-o cabană de-a acestuia. De asemenea, a arătat că anterior momentului arestării, era pescar profesionist și nu a săvârșit nici o activitate de contrabandă.

Au fost redate, în principiu, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui:

a) convorbiri purtate de inculpat

La 24 ianuarie 2006 - îl sună pe L.G. și îi spune că vine să împartă banii - 1.300; cu același inculpat discută despre un transport; este sunat de L.G. care îi spune să își facă treaba;

La 17 februarie 2006 - este sunat de L.G., care îi spune despre un incident (a fost sunat de S.C., care i-a comunicat că i s-a rupt roata la papuc, că are un polițist lângă el, iar L.G. i-a transmis lui S.C. să-i spună polițistului că țigările sunt ale lui R.O.),

La 18 februarie 2006 îl sună pe L.G. - îi spune că îi aduce 30.000 și că o să ia și restul,

La 01 martie 2006 - îl întreabă pe L.G. câte țigări poate să-i dea; stabilesc cantitatea de țigări pe care să o ia de la el (de la L.G.); îi spune lui L.G. că a ajuns acolo sus (la cabană); ora 8,03 - este sunat de R.O., care îi spune să pună într-un colț să nu se vadă; ora 8,11- vorbește cu R.O. care îi spune să închidă să nu se vadă nimic, să măture, să-l sune pe L. că le trebuie banii, să ia toți oamenii de acolo și să îi ducă acasă la el; ora 9,00 - discută cu R.O. despre bani - un anume C.N. trebuie să-i dea lui I.M. 35.000; îi spune lui D.Z. ca I.M. să-i aducă la mal de unde să îi ia el;

b) convorbiri purtate de L.G.

La 13 februarie 2006 - discută cu R.O. - mai are la cabană niște sticle de vin, merge cu D.Z. să le ia;

c) convorbiri purtate de I.I.D.

La 29 ianuarie 2006 vorbește cu Lț. despre un control, despre venirea unui vapor; trebuie anunțat și D.Z. despre o eventuală operațiune

d) convorbiri purtate de R.O.

La 25 ianuarie 2006 - îl întreabă pe L.G. dacă a sosit vaporul, iar dacă nu îi spune să-i transmită lui D.Z. să ia „purcelul"

La 01 martie 2006 - ora 12,09 - este sunat de L.G. care îi cere bani că nu are destui; R.O. îi spune să vină D.Z.;

La 08 aprilie 2006 este sunat de un bărbat care îl întreabă dacă are „ceva" și îi confirmă;

La 5 mai 2006 - este contactat de A.M., care îi spune că a fost trimis de primar să ia; primarul se face că totul este al lui

V. Inculpatul S.V.

În faza urmăririi penale, inculpatul a declarat că este șeful magazinului GFS Duty-Free

MV, că ține registrul în lei și valută, se ocupă de închiderea de lună și intrarea mărfurilor, iar la sosirea vaporului din Serbia face vânzări în medie de 10.000 euro.

Inculpatul nu a recunoscut faptele de care este acuzat, iar cu privire la ceilalți inculpați, a arătat că îi cunoaște pe I.I.D. - operator la magazinul său, pe C.Z. - ca prieten, pe C.S., D.S. și S.M.

În fața instanței a recunoscut săvârșirea infracțiunii de contrabandă care i se impută, dar a susținut că nu a făcut parte din nici un grup organizat.

Inculpatul a arătat că, în mod constant, făcea contrabandă cu țigări cu vapoarele sârbești și, ocazional, scotea din duty-free cam de 2 - 3 ori pe lună țigări, care erau transmise către inculpatul D.S. A precizat că nu știe dacă alte duty-free-uri se ocupau cu contrabanda de țigări, dar cunoaște că vameșii și polițiștii de frontieră tolerau contrabanda cu Serbia și a declarat că nu era subordonat și nu primea directive de la vreo persoană.

Inculpatul D.S. - a confirmat cele recunoscute de inculpatul S.V. referitor la contrabandă, declarând că, personal a fost sunat de două sau trei ori de administratorul de magazin S.V. care i-a spus că îi aduce țigări; țigările fiind aduse de diferiți tineri din MN.

Martorul Ț.M. a declarat că. 4 luni mai devreme (aprox. luna martie 2006 - în raport de data declarației dată în cursul urmării penale din 06 iulie 2006) a fost contactat de S.V. zis „Lț." să-l ajute la transportul țigărilor pe timp de noapte, de la magazinul duty-free al cărui șef era până la gardul din spatele magazinului. A arătat că baxurile de țigări erau trecute peste gard, unde așteptau mașini, dar nu poate preciza posesorii mașinilor sau persoanele care erau acolo și încărcau țigările, întrucât el lucra pe o porțiune scurtă dintre magazin și până la o spărtură în gard.

A precizat că în noaptea în care lucra a văzut și alți băieți tineri care cărau baxuri de țigări la gard, dar de la alte magazine.

Menționează că în luna octombrie 2005 (în data de 25 noiembrie 2005 - arată în declarația scrisă de mână de la fila 37 din dosarul de urmărire penală) a fost contactat de o persoană, „Gy.", pentru a efectua un transport de țigări cu o Dp, din MV la Anina, iar în Oravița a observat că era urmărit, a încercat să fugă, dar a greșit într-o curbă și s-a răsturnat.

Martorul a susținut că a lucrat de puține ori pentru „Lț.", că atunci când lucra noaptea nu a văzut nici un polițist de frontieră și că utiliza telefoanele mobile.

Martorul J.G. susținut că a lucrat la poliția de frontieră din Vama Veche de circa doi ani (cam din 2004).

A auzit că se introduceau ilegal în țară cantități de țigări provenite din magazinele duty-free, iar aceste activități se puteau desfășura numai prin spatele magazinelor duty-free, pe la gard. A declarat că sub nici o formă nu se puteau introduce în țară țigări prin punctul de trecere al frontierei, că în zona din spatele magazinelor duty-free se putea ajunge pe un drum care nu trece prin zona de acces înspre punctul de trecere al frontierei, magazinele fiind împrejmuite de un gard mai mult formal.

A menționat că a avut probleme cu unii șeii de magazine - dintre care S.V. - când a vrut să-și facă meseria, mai precis le-a interzis să introducă țigări prin punctul de acces, iar aceștia au reacționat violent, amenințându-l că-l „dezbracă de uniformă" sau că „îl mută din zonă".

Potrivit martorului, obligația de a verifica activitatea magazinelor duty-free revenea vămii, care era obligată să verifice zilnic toate vânzările magazinelor și să se autosesizeze când observa călători cu bagaje voluminoase, fapt care nu s-a întâmplat.

Martorul M.B. a fost angajat la magazinul Duty-Free GFS de la 1 martie 2005 până la 1 martie 2006, când și-a dat demisia, șeful de magazin fiind S.V.

Martorul a declarat că în noaptea de 28 februarie 2006 era la lucru împreună cu M.D.; că la ora 20,00 a plecat de la magazin și a revenit la ora 6,00, când a găsit-o pe M.D. operând pe calculator.

La circa 30 de minute de la sosire s-au prezentat angajații gărzii financiare care au cerut să deschidă, iar M.D. l-a anunțat pe șeful Lț. care i-a spus să nu deschidă.

A arătat că a mai vorbit la telefon cu I.D., care i-a cerut să o întrebe pe M.D. dacă pe calculator intră „2.000" sau „1.000", dar că nu știe la ce se referă aceste numere, și niciodată nu au vândut asemenea cantități mari de parfumuri sau băutură.

A menționat că garda financiară a găsit în dulapul șefului de magazin 1.000 de euro, dar nu știe ce reprezintă, deoarece încasări nu au făcut în noaptea de 28 februarie 2006.

Martora a arătat că vânzările la magazin se făceau de regulă când venea vaporul de la sârbi, că nu au vândut cantități mari, nici măcar un bax de țigări și că a vândut și la cetățeni români.

A precizat că, de regulă, M.D. opera pe calculator, iar de câteva ori a operat și ea fiind începătoare.

Potrivit martorei, în magazin un client stătea de regulă cam 5 minute, în raport de cantitatea de marfă solicitată, majoritatea clienților încercând să negocieze, astfel că operațiunea de vânzare-încasare preț dura destul de mult.

A arătat că știe despre faptul că I.I.D. era salariat la magazin, nu era operator duty-free și se ocupa cu închiderea de lună și intrările de marfă.

Martora a specificat că până la momentul când au intrat în magazin organele gărzii financiare, ea și colega ei au efectuat operațiuni pe calculator: închidere de lună, transmisii, a deschis caietul pentru luna martie și a menționat că i se mai spunea și „Dc.".

Martora L.V.E. în perioada mai 2005 - aprilie 2006 a lucrat ca șef magazin la D.G.V. SRL din portul MV.

Martora a arătat că la magazin se comercializau țigări și băuturi alcoolice în zilele în care circula vaporul de la sârbi, anume luni, miercuri și vineri, când aveau vânzări în medie de 9.000 euro, iar despre inculpatul S.V. a afirmat că îl cunoștea vag

Martora M.D. - a declarat că a fost angajată la magazinul Duty-Free GPS în calitate de operator, ocupându-se de vânzările pe calculator și de bonuri de casă. Vindea țigări atât pasagerilor cât și marinarilor și nu a avut o limită la vânzare, dar nu a vândut vreunui client mai mult decât un bax de țigări când acesta revenea de mai multe ori.

A arătat că atunci când un client cumpăra marfă, întreaga operațiune, de aducere a mărfii, de operare pe calculator, scoaterea bonului de casă și încasarea prețului dura cam 1 minut și a vândut mai mult sârbilor, mai rar unor cetățeni români.

Martora a arătat că vânzările se făceau strict în perioada în care vaporul era în port, timp în care se permitea pasagerilor și marinarilor să vină la magazin, deoarece după plecarea vaporului din port nu mai avea cum să mai apară vânzare pe pasageri sau marinari.

A menționat că, în dimineața zilei de 1 martie 2006 nu a deschis ușa magazinului gărzii financiare de frică, pentru că nu a efectuat închiderea de lună și pentru că a primit dispoziție de la șeful său (S.V.), iar până la 6 dimineața nu a lucrat pe calculator.

Precizând că în fișet are acces numai șeful de magazin S.V., a menționat că a participat la percheziție și la efectuarea stocului, însă nu poate explica diferența de stoc găsită și nu știe dacă suma încasată în 28 februarie 2009 a fost evidențiată și vărsată deoarece această activitate o face șeful ei, ea neavând atribuțiuni în acest sens.

A declarat că nu există posibilitatea înregistrării unor clienți fictivi în evidența duty-free-urilor din MV. A menționat că I se spunea și „Tt."

Au fost redate, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat, ori cele în care apare numele lui:

a) convorbiri purtate de inculpat

La 21 ianuarie 2006 discută cu I.I.D. despre prețul țigărilor scoase;

La 25 ianuarie 2006 - îl întreabă pe I.I.D. dacă a terminat și dacă vine vaporul; vorbește din nou cu I.D., menționând că au fost schimbări în zonă și vrea să discute cu cineva de la vamă din Timișoara;

La 29 ianuarie 2006 vorbește cu I.I.D. despre un control, despre venirea unui vapor;

La 04 februarie 2006 vorbește cu L.G. care îi spune să facă treabă că vaporul pleacă peste o oră;

La 09 februarie 2006 discută cu L.G. despre anunțarea magazinelor pentru scoaterea țigărilor și să strângă banii pentru transport;

La 13 februarie 2006, L.G. i se plânge că, deși magazinele dau sute de baxuri la vapor, nu plătesc pentru transport; se plânge de asemenea că M.G. nu-i lasă în ziua când vând la vapor, să scoată țigări noaptea; îi comunică lui L.G. că a rezolvat treaba cu încasarea banilor pentru vapor (M.I.), cu excepția lui A., pe care a amenințat-o că sârbul nu o să mai cumpere de la ea;

La 13 februarie 2006 discută cu I.I.D. despre vânzarea unor bunuri noaptea; îi spune să nu închidă „bonul"; discută despre posibile vânzări pe miercuri; Lț. discută cu I.I.D. să nu ducă banii dacă nu a făcut închiderea; I.I.D. îi spune că poate să depună banii și să se scadă cu două bonuri, discută despre cum să nu închidă registrul de casă și să justifice banii; aceleași persoane discută despre vânzarea țigărilor la un preț, se discută să nu se scaneze și despre doi copii care trebuie duși „acolo";

La 16 februarie 2006 discută cu „Bh." despre numirea unor persoane în funcție de comisar;

La 17 februarie 2006 îl sună pe I.I.D. și discută despre câte țigări să-i dea lui D.S. și D.Z. (150 -170 - R, W); despre același lucru a discutat și cu D.S.;

La 26 februarie 2006 este contactat de L.G. care îl întreabă câte țigări poate să ia; despre cum se scade în contabilitate, despre închidere, stoc;

La 28 februarie 2006 este contactat de D.S., discută că în seara aceea se vor scoate țigări și îl întreabă pe inculpat cât poate să-i dea - cere 350; are M; S.V. spune că îi dă 50 și lui Sc.;

La 01 martie 2006 este contactat de C.S. și stabilesc ora patru noaptea (în legătură cu scoaterea țigărilor - vezi L.G.);

La 01 martie 2006, ora 3,33 este anunțat de D.S. să stea pe poziție și stabilesc ce țigări vor scoate; ora 4,48 - D.S. îi reproșează că nu i-a dat țigări;

La 01 martie 2006, noaptea, la 3,47, ia legătura cu un bărbat care spune că îi adună pe toți (pentru scoaterea țigărilor din magazin); îl anunță pe T.A., stabilesc pe cine să mai sune pentru scoaterea țigărilor; ora 3,31 - îl anunță despre ora patru (scoaterea țigărilor); ora 3,52 - ia legătura cu un bărbat, posibil I.D., stabilesc ordinea în care scot țigările din magazine; ora 3,53 - îi cere lui D.S. să trimită papucul; ora 4,55, 4,57 ia legătura cu T.A.care îi spune că a terminat și stabilesc că ia banii; ora 7,17 -îi spune unei angajate cât să evidențieze; ora 12,01 - este sunat de R.O. care îi spune „învață-le să vorbească" și că a reușit să vorbească cu unul (se referă la organele de control);

La 11 martie 2006 ia legătura cu un bărbat, ii cere un bax de țigări; La 12 martie 2006 - este contactat de D.S., care îi spune că tot ce s-a scos este bine, că au fost duse în loc sigur;

La 3 aprilie 2006 este contactat de o femeie, discută să-i ducă acesteia niște țigări MC;

La 02 mai 2006 este contactat de D.S. care îi cere țigările promise - 100 R - îi reproșează lui S.V. că lucrează numai cu D.Z.; b) convorbiri I.I.D.

La 26 februarie 2006 are loc o discuție cu T.A., în prezența lui Lț. - vorbesc despre prețul țigărilor și întreabă cu cât au dat țigările - "cu 315".

VI. Inculpatul I.I.D.

În faza urmăririi penale nu a recunoscut comiterea vreunei fapte penale.

În fața instanței a arătat că lucrat ca și comisionar vamal la magazinul administrat de S.V. A recunoscut că a vândut țigări la vapoarele sârbești, dar aceste operațiuni nu erau ilegale, întrucât 29 mărfurile aflate în duty-free-uri puteau fi cumpărate de persoane pentru trafic extern.

A declarat că îl cunoaște pe inculpatul R.O., dar nu are nici un fel de relație cu el, iar pe inculpatul L.G. îl cunoaște prin prisma domeniului în care lucra, dar nici cu acesta nu a avut vreo relație profesională sau infracțională.

A precizat că singurele convorbiri telefonice pe care le-a avut cu L.G. se refereau la solicitarea acestuia de a-l duce la vânătoare în zona în care cerea el, respectiv în Pojejena

A arătat că vânzările către vaporul sârbesc se făceau de 2 - 3 ori pe lună, practică abordată de toate duty-free-urilor din port.

Din magazinul unde lucra se vindea într-o zi minim 20 de baxuri și maxim 80 de baxuri de țigări, prețul fiind cel de magazin, fără comision.

Martorul P.L. - declară că a văzut de nenumărate ori cum inculpatul I.I.D., dar și alți inculpați, scoteau țigări din duty-free prin spatele shop-ului, peste gard, pentru a le introduce în țară, activitate efectuată cu complicitatea șefului de vamă T.G., a comandantului poliției de frontieră C.I. și a primarului MN, M.L.G.

A arătat că nu știe să fi existat vreun grup organizat în acest sens. S-au redat, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui:

a) convorbiri purtate direct de inculpat

La 21 ianuarie 2006 discută cu S.V. despre prețul țigărilor scoase; La 25 ianuarie 2006 îi spune lui S.V. că a terminat și că așteaptă vaporul; ia legătura cu Lț. și îi spune că încearcă să dea ceva la vapor; vorbește cu Lț. despre faptul că au fost schimbări în zonă și vrea să discute cu cineva de la vamă, din Timișoara;

La 25 ianuarie 2006 - este întrebat de S.V. dacă a terminat și dacă vine vaporul;

La 29 ianuarie 2006 - vorbește cu Lț. despre un control, despre venirea unui vapor; trebuie anunțat și D.Z. despre o eventuală operațiune;

La 30 ianuarie 2006 - vorbește cu „T.A." despre scoaterea unor țigări (pregătirea unei operațiuni) și faptul că mai vin 10 băieți;

La 13 februarie 2006 discută cu S.V. despre vânzarea unor bunuri noaptea; i se solicită să nu închidă „bonul"; discută despre posibile vânzări pe miercuri; Lț. îi spune să nu ducă banii dacă nu a făcut închiderea; I.I.D. îi spune că poate să depună banii și să se scadă cu două bonuri; discută despre cum să nu închidă registru de casă și să justifice banii; aceleași persoane discută despre vânzarea țigărilor la un preț, se discută să nu se scaneze și despre doi copii care trebuie duși „acolo";

La 17 februarie 2006 este contactat de T.A.care îi spune că trebuie să meargă pentru un transport; îl sună pe C.I.S. și îl chemă la autogara; este contactat de Lț. și discută despre câte țigări să-i dea lui D.S. și D.Z. (150 - 170 - R, W); discută direct și cu D.S., care a vorbit cu Lț. despre cantitățile de țigări care trebuie să le primească; îi spune lui Mk. câte țigări a scos din magazin (împreună cu „Ungurul" și că are și el partea lui - 60);

La 26 februarie 2006 ia legătura cu T.A. și îi spune să sune o persoană ZDR ca să ia tot; îi spune cantitățile de KS, L, W; are o discuție cu T.A. și vorbesc despre prețul țigărilor și întreabă cu cât au dat țigările, primind răspuns "cu 315"; este prezent și Lț.;

La 01 martie 2006, ora 3.39, ia legătura cu C.I.S. și îi spune să fie pregătit (scoaterea țigărilor); la ora 5,04 - este contactat de Slin și discută ce au luat; la ora 5,27 discută cu S.C. despre încărcare, transport; la ora 3,52 discută cu S.V., stabilesc ordinea în care scot țigările din magazin;

b) convorbiri purtate de L.G.

La 04 februarie 2006 discută cu L.V., D.Z.; Lț. se plânge că M.G. nu-i lasă să lucreze, că vrea totul pentru el, că nu au putut să vândă pe vapor la 17 oameni, că va vorbi cu R.O. să-l sune pe M.G. să-l pună la punct; despre incidentul cu M.G. află și I.I.D.

VII. Inculpatul S.M.

În cursul urmăririi penale nu a recunoscut nici o faptă.

Inculpatul lucrează la magazinul aparținând SC S.I. SRL, ca administrator, la același magazin lucrând ca vânzător B.R.

În fața instanței inculpatul a declarat că, în calitate de șef de duty-free, avea interesul să vândă săptămânal o cantitate cât mai mare de țigări, deoarece era recompensat de la firmă pentru activitatea respectivă.

A precizat că o dată sau de două ori pe săptămână vindea cantități mari de țigări la vapoarele sârbești, realizând un profit săptămânal de 5.000, 10.000, 15.000 sau chiar 20.000 de euro. De asemenea, a arătat că o dată pe săptămână scotea cu plasa un număr de 15 - 20 de cartușe de țigări precum și unele sticle de whisky, dar nu în vederea comercializării, mișcare tolerată de vameși.

Inculpatul a declarat că nu a plătit niciodată un comision vreunui vameș sau polițist de frontieră, iar inculpatul B.R. își făcea singur "treaba", fără să coopereze cu el.

Potrivit declarației sale, vânzări către vapoarele sârbești se efectuau și de lucrătorii din celelalte duty-free-uri, fiind de notorietate în zona portului MV faptul că polițiștii de frontieră și vameșii tolerau aceste activități.

A menționat că din cantitatea de țigări scoasă din interiorul magazinului i-a dus doar inculpatului D.Z. 20 - 30 de cartușe, dar la preț de magazin, fără să-i perceapă comision, specificând că nu era dirijat de nimeni în activitatea lui.

A mai menționat că îl cunoaște pe inculpatul D.D., fiind în relații amicale cu el și că nu a avut nici un fel de relații profesionale cu acesta, neaprovizionându-se niciodată cu țigări de la magazinul lui.

A declarat că inculpatul B.R. nu este prieten cu nici unul din ceilalți coinculpați, că știe despre împrejurarea că acest inculpat folosea un autoturism marca P, că nu știe ca B.R. să aibă vreo Dp și că acesta ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional.

S-a mai susținut că inculpatul C.S. nu avea acces la calculatorul din magazin și nu a operat pe acest calculator.

Inculpatul B.R. a declarat - în instanță că țigările erau scoase de el din duty-free-ul în care lucra ca operator și al cărui administrator era inculpatul S.M., în medie cam de două ori pe lună, țigările fiind scoase de el, prin spatele shop-urilor, pe la gard.

A mai declarat că inculpatul S.M. "nu avea nici o treabă" cu activitatea sa.

Inculpatul D.Z. a declarat în instanță - fila 226 volumul I - că față de prețul de magazin al baxului de țigări, plătea în plus 35 euro. Țigările îi erau aduse cam odată pe lună de T.A., iar cu privire la primirea țigărilor avea convorbiri telefonice cu S.M., unele țigări fiind aduse de la magazinul administrat de L.V.

A precizat că relația cu S.M. a fost inițiată de el, acesta contactându-l telefonic și întrebându-l dacă dorește țigări, ba chiar i-a și trimis țigări, de 2 sau trei ori în cursul anului 2006.

Martorul D.V. declară că nu a luat parte la nici o activitate la magazin și nu a transportat țigări, că a fost chemat de câteva ori de inculpatul S.M. să descarce plase cu țigări la domiciliul lui D.Z. și că acolo a fost cu fratele lui, D.I.Z.

Martorul G.R. a declarat că inculpatul S.M. aducea țigări inculpatului D.S. și că îl cunoaște pe numitul „Sc.", pe care l-a ajutat în diferite ocazii la încărcarea unui papuc cu țigări, împreună cu "un băiat, Craiovean".

Martorul a susținut că încărca țigările în garajul lui S.M. (pe str. 1 Decembrie, MN) sau chiar din port, din magazinele duty-free, că le transportau și le depozitau în casa părintească a lui „Sc." unde nu locuia nimeni, că la unele transporturi îi însoțea și „Sc." iar de mărfurile depozitate avea grijă un băiat numit S.M.

A arătat că pe traseu nu le era frică întrucât era „sigur", deoarece dădea șpagă la poliția de frontieră (a precizat că odată a fost prins pe traseu, a dat telefon la P.D.D., telefon care l-a costat ulterior 300 euro; arătând că atunci când a fost prins era însoțit și de Sc. și de M.).

Martorul a menționat că S.M. se cunoștea cu P.D.D., șeful poliției de frontieră și se vizitau reciproc.

Pentru munca făcută primea câte un cartuș de țigări sau 20 euro de la inculpat.

A susținut că o dată l-a sunat S.M. și pe Bh. și pe D.S. să-l ajute să mute țigările din localitatea Dalboșeț, deoarece poliția voia să facă o percheziție; că au și mutat țigările, le-au transportat cu o Dp pe câmp, unde a venit „S.M." cu Dp lui, iar țigările au fost mutate în mașina respectivă.

Martora M.C.T. - a arătat că lucrează ca vânzător la magazinul duty-free SC S.I. din portul MV, administrat de S.M. și că a vândut marfă doar călătorilor care tranzitau vama.

A declarat că nu știe să fi realizat vreo persoană trafic de țigări, ea nefiind implicată în astfel de activități, că în 15 mai 2006, când au fost găsite țigări pe vasul ANA, se afla în concediu, atât ea cât și șeful de magazin și că nu există posibilitatea înregistrării fictive a unor clienți în evidența electronică a duty-free-urilor. A mai arătat că S.M. nu a condus niciodată o Dp și nici nu posedă o astfel de mașină

Martorul J.G. a lucrat la poliția de frontieră din Vama Veche de circa doi ani (cam din 2004). Acesta a susținut că a auzit că se introduceau ilegal în țară cantități de țigări provenite din magazinele duty-free, iar aceste activități se puteau desfășura numai prin spatele magazinelor duty-free, pe la gard.

În opinia martorului, sub nici o formă nu se puteau introduce în țară țigări prin punctul de trecere al frontierei, iar lucrătorii magazinelor duty-free nu intrau cu autoturismele personale în incinta portului.

A precizat că în zona din spatele magazinelor duty-free se putea ajunge pe un drum care nu trece prin zona de acces înspre punctul de trecere al frontierei, magazinele fiind împrejmuite de un gard mai mult formal.

A mai precizat că a avut probleme cu unii șefi de magazine, printre care S.M. și alți inculpați, când a vrut să-și facă meseria, mai precis le-a interzis să introducă țigări prin punctul de acces, iar aceștia au reacționat violent, amenințându-l că-l „dezbracă de uniformă" că „îl mută din zonă".

Martora L.V.E. a declarat că în perioada mai 2005 - aprilie 2006 a lucrat ca șef magazin la D.G.V. SRL din portul MV.

Martora a declarat că îl știe pe S.M., care avea magazinul lângă al ei, magazinul fiind mai tot timpul închis, mai ales când veneau controale și a arătat că magazinul pe care-l conducea și cel condus de S.M. se închideau după plecarea vaporului sârbesc.

Martorul P.L. - a declarat că a văzut de nenumărate ori cum se scoteau țigări din magazinele duty-free, că asemenea activități erau desfășurate de inculpatul S.M., dar și de către alți inculpați.

Martorul a declarat că țigările erau scoase din duty-free prin spatele shop-ului, peste gard, pentru a le introduce în țară, activitate efectuată cu complicitatea șefului de vamă T.G., a comandantului poliției de frontieră C.I. și a primarului MN, M.L.G. și a precizat că nu știe să fi existat vreun grup organizat în acest sens, dai" că fiecare șef de magazin strângea personal bani pe care să-i dea ulterior șefului de vamă sau șefului poliției de frontieră.

Martorul E.C. - a arătat că în anul 2006 a frecventat mult timp orașul MN și s-a învârtit în mediul persoanelor care se ocupau cu contrabanda de țigări.

Martorul a afirmat că lucrătorii din magazinele duty-free introduceau sute de baxuri în țară, cu acordul prealabil al vameșilor și polițiștilor de frontieră, arătând că țigările erau scoase peste gard. iar introducerea lor în țară se realiza, de regulă, noaptea, cu autoturisme carosate, de regulă Dp.

A menționat că țigările din țară erau transportate de diverse persoane, printre care îl poate indica pe un anume „Săgeată", iar de aceste activități se ocupau M. și B.R., ambii lucrând la același shop, care introduceau țigări în țară pe care le vindeau en gros la diverse persoane, din care cunoaște pe D.S.

Potrivit martorului, polițiștii și vameșii erau plătiți cu aproximativ 20 euro/bax, iar în legătură cu persoanele indicate ca fiind Sc. și M., a arătata că acestea sunt inculpații S.M. și D.D.

S-au redat, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui:

a) convorbiri purtate direct de inculpat

La 17 februarie 2006 - este chemat de L.G. să aducă „șampanie" la ziua lui;

La 20 februarie 2006 - îi spune lui S.M. că fiecare va lucra de acum încolo pe cont propriu;

La 23 februarie 2006 - este sunat de D.S. care îi comunică ce cantitate de țigări îi trebuie;

La 25 februarie 2006, este contactat de un bărbat, care îl întreabă dacă poate să-i dea țigări;

La 26 februarie 2006 - este contactat de B.R., care îi spune câți bani i-a dat D.S. și îi spune că vine să ia țigări;

La 01 martie 2006 - ia legătura cu B.R., ora 3.29 noaptea și discută să fie anunțați și alții pentru scoaterea țigărilor;

La 01 martie 2006, ora 3,31, îl anunță pe un bărbat că s-a stabilit la ora patru (scoaterea țigărilor) și stabilesc mijlocul de transport; ora 4,11 ia legătura cu B.R., îl întreabă dacă a ieșit Sc., îi spune să îl mai cheme odată, întreabă ce țigări au scos, discută cam despre aceleași lucruri cu Bg.; ora 4,19 - este sunat de Sc.; ora 4,20 - îl anunță pe Bg. ce să descarce, îi spune că a descărcat și unde va duce țigările (la Bg.); ora 4,21 - ia legătura cu S.M. și vorbesc despre operațiunea din noaptea respectivă; la ora 4,59 - ia legătura cu Bg., îl întreabă dacă a scris tot ce a luat, iar acesta îi spune ce cantități de țigări s-au scos din magazine;

La 13 martie 2006 ia legătura cu G., căruia îi spune ce țigări are și discută ce cantitate de țigări poate să-i dea și cum vor fi transportate;

La 23 martie 2006 - este contactat de G., stabilesc că îi dă un bax de LM la 305; discută și cu Nț. despre predarea unor țigări;

La 29 martie 2006 - este contactat de B.R.; discută cu el să urmărească niște polițiști și despre faptul că trebuie să „scoată ceva"; discută cu M.C.T. și C.B. despre cum să procedeze cu organele de control care sunt în afara magazinului; decid să nu deschidă; discută și cu D.I.Z. despre acțiunea de control;

La 31 martie 2006 - este contactat de Gigi, care îi spune că un băiat poate să îi aducă țigări LM și discută prețul;

La 01 martie 2006 este contactat de C.S. - stabilesc ora patru noaptea (în legătură cu scoaterea țigărilor - vezi L.G.);

La 1 aprilie 2006 este contactat de un bărbat - discută despre faptul că nimic nu mai merge;

La 6 aprilie 2006 ia legătura cu un bărbat și îi spune că a doua zi îi trimite LM și A, W;

La 7 aprilie 2006 este contactat de un bărbat care îi cere țigări; o sună pe M.C.T. să dea din garaj un LM bărbatului respectiv; discută din nou cu bărbatul și stabilesc prețul la 310,

La 10 aprilie 2006 este contactat de B.R. și discută că a doua zi ar fi posibil ca D.S. să ia țigări; este contactat de B.R., vorbește că s-au scos prin spate (țigări), că autoritățile, respectiv T.G., P.D.D. sunt nemulțumiți, este contactat de un bărbat și vorbesc de afaceri cu țigări -dacă se mai vinde sau nu, posibilități etc; este contactat de B.R. - discută că o persoană ar fi interesată să ia țigări, dar că nu-i vor da fără bani,

La 10 aprilie 2006 ia legătura cu B.R. și vorbesc de țigările care trebuie luate de la el de acasă;

b) convorbiri D.S.

La 10 aprilie 2006 ia legătura cu B.R. și îi cere țigările promise a fi date - stabilesc să le ia de la casa lui S.M.;

La 12 aprilie 2006 ia legătura cu D.I.Z. și discută că un polițist de frontieră sau vamă i-a reproșat că a scos țigări și că nu mai are voie; este contactat de B.R. - care îi transmite că D.S. vrea țigările - inițial era vorba de 50, dar ulterior voia numai o parte; îl roagă pe B.R. să-i transmită lui D.S. să mai ia din țigări că mai are 20, restul fiind plătite, ia legătura cu D.S. și discută ce țigări vrea acesta din urmă, se plânge că nu are suficiente LM-uri, dar că-i mai poate oferi A, V; stabilesc cantitățile și că S.M. va merge într-un loc să le aducă; ia legătura cu M.Sc. și discută de greutățile intervenite în plasarea țigărilor, ia legătura cu B.R. - îi spune că merge să ia și restul, îl contactează pe D.S. și îl cheamă; ia legătura cu D.I.Z. și îl întreabă dacă poate să-i dea W;

La 14 aprilie 2006 ia legătură cu V.B. - îi spune că are A și discută de prețul de vânzare; ia legătura cu un alt bărbat, îi spune că îi aduce țigări la Reșița și discută prețul

La 10 mai 2006 este contactat de M.C.T., care îi spune că sârbul o să ia ceva; discută despre bunurile care ar trebui date oficialilor care îi controlează și că toate magazinele au procedat la fel; aceleași discuții le au și I.I.D. cu S.V. în legătură cu mituirea controlului;

La 12 mai 2006 este contactat de M.Sc. și se plânge că în zonă este o comisie de la București, sperând să plece a doua zi pentru a se apuca de treabă,

La 13 mai 2006 ia legătura cu D.I.Z., îl întreabă dacă D.S. i-a spus să vorbească cu J. pentru a-i lua țigări.

VIII. Inculpatul D.Z.

Inițial, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu s-a ocupat cu traficul de țigări, arătând totuși că cunoaște o persoană denumită F. din Serbia, una pe nume D.I.Z. din MN și A.T. (fila 19).

Ulterior, a revenit asupra primei declarații, arătând că are cunoștință despre activitățile desfășurate cu țigări netimbrate și persoanele implicate, că țigările proveneau de la magazinele din port, 8 sau 9, toate fiind implicate în introducerea pe piața internă a țigărilor, mai puțin două care lucrau pentru sârbi, iar la aceste ultime două magazine lucrau o femeie Mr., posibil Db. și o alta, pe nume A.

A arătat că, în general, țigările erau introduse în țară de la magazinele unde lucrau următoarele echipe: L.G. cu C.S., S.M. cu B.R., S.V. cu I.I.D. și L.V. cu N. Țigările erau introduse în țară numai noaptea, cu mașinile acestora și ale altor persoane.

A precizat că în perioada 2005 - 2006 a cumpărat țigări de la magazinele lui L.V., S.V. și S.M.; iar țigările i-au fost aduse de L.V. și A.T., ultimul fiind angajat la S.V. De asemenea, țigări i-au mai fost aduse de Vasile, zis Lț. și de O.R. zis Bg., care lucra pentru S.M.

A declarat că țigările erau aduse de la magazinul lui L.V. cu mașina sa, Dp, iar A.T. aducea țigările de la magazinul lui S.V. cu mașina proprietatea acestuia, un Opl CS - GSV. Bg. îi aducea țigările de la magazinul lui S.M., cât și de la el de acasă, cu o Dp de culoare roșie cărămizie și cu o Dp de culoare albă, care ar fi proprietatea lui S.M. sau D.D. zis Sc.

Inculpatul a mai declarat că a vândut țigări unei persoane din Serbia și că a făcut vreo 10 transporturi în perioada de referință.

în fața instanței, inculpatul a recunoscut învinuirile care i-au fost aduse, în sensul că desfășura activități de contrabandă, dar nu a considerat că ar fi făcut parte dintr-un grup, deoarece nu avea un șef sau coordonator. A menționat că activitatea o desfășura după cum dorea, având libertatea de a refuza ofertele de țigări când nu avea nevoie, și că, față de prețul de magazin al baxului de țigări, plătea în plus 35 euro. A mai menționat că țigările îi erau aduse cam odată pe lună de T.A., iar cu privire la primirea țigărilor avea convorbiri telefonice cu S.M., precizând că unele țigări erau aduse de la magazinul administrat de L.V. și că țigările erau transportate la Ostrov, de unde erau preluate de o anume F.

A arătat că a primit țigări de 5-6 ori, prima dată pe la sfârșitul anului 2005, iar de fiecare dată primea cam 20 - 30 baxuri. Nu s-a întâlnit cu F., iar prețul îl primea de la V.

A declarat că relația cu S.M. a fost inițiată de el, acesta contactându-l telefonic și întrebându-l dacă dorește țigări și că S.M. i-a trimis țigări de 2 sau trei ori în cursul anului 2006.

Martorul G.O., a arătat că este nepotul inculpatului, că țigările proveneau din magazinele duty-free MV și erau scoase din zona liberă peste gardul care împrejmuia magazinele duty-free.

Conducea Dp cu numărul de înmatriculare "X" și asigura transportul țigărilor de la gard la unchiul său, pentru care primea diferite sume cuprinse între 10 - 30 euro.

A declarat că în nopțile în care făcea transporturi nu a intrat cu mașina pe poarta principală, ci pe un drum lăturalnic care ducea direct la gard, neavând nici o problemă cu vama sau poliția.

Martorul a susținut că erau mai multe mașini în nopțile respective și erau tineri plătiți pentru transport sau încărcare, iar țigările pe care le ducea inculpatului erau trecute de acesta peste Dunăre, în Serbia.

Martorul D.I.Z., a declarat că, ocazional, îl ajuta pe inculpatul D.Z. la diverse munci casnice. Din ianuarie 2006 a lucrat pentru inculpat și a luat cunoștință despre unele aspecte referitoare la afacerea cu țigări netimbrate. A precizat că nu știe care este magazinul de la care cumpăra țigări inculpatul, dar cunoaște că erau scoase din zona liberă peste gardul care împrejmuia magazinele duty-free. Martorul a arătat că aceste lucruri îi sunt cunoscute deoarece l-a însoțit în unele rânduri pe numitul (martor) G.O., care conducea o Dp de culoare roșie cu numărul de înmatriculare "X", având sarcina de a încărca țigările, pentru acest serviciu fiind plătit cu 20-30 de euro.

A declarat că în noaptea în care a ajutat la transport țigări nu a intrat pe poarta principală ci pe un drum lăturalnic, prin spate, care ducea direct la gard. A observat, când mergea la gard, că de astfel de activități se ocupau mai multe persoane întrucât la gard veneau mai multe mașini, iar persoanele care dădeau țigări peste gard erau tineri din oraș, dar nu le știe numele și nici magazinele de la care erau cumpărate țigările.

A precizat că a încărcat țigări marca R, W, W, W, că țigările erau duse la inculpat, iar ulterior, erau trecute peste Dunăre de către acesta. De asemenea, în nopțile în care se scoteau țigări nu erau probleme cu vama sau poliția de frontieră, iar la întoarcere nu a avut probleme cu poliția.

Martorul V.M. a arătat că este locuitor din MN și cunoaște bine din auzite și, parțial, a luat cunoștință și direct, despre activitățile desfășurate de magazinele duty-free. A arătat că știe că se comercializau ilegal țigări, o parte trecându-se la sârbi, o parte fiind introduse în țară. iar o parte fiind comercializată la sârbi prin vaporul A, că șefii de magazine comunicau între ei și se înțelegeau cu privire la activități ilicite (mită, mod de transportare), că în noaptea în care se lucra șefii de magazine își anunțau clienții vechi și stabili să vină și să ridice marfa din curtea portului, iar unul din cei mai importanți clienți era D.Z.

Martorul V.M. în declarația dată a susținut că a aflat de la D.S. despre activitatea de contrabandă pe care a desfășurat-o, că țigările proveneau din shop-urile din portul MV, că D.S. negocia prețul și cantitatea de țigări cu șefii magazinelor duty-free, după care țigările erau scoase de către șefi la un anume loc prestabilit, că țigările erau transportate pe apă, fie în Serbia fie în țară și că scoaterea și transportul țigărilor erau asigurate de lucrătorii de la poliția de frontieră.

A aflat că aceeași activitate era desfășurată și de D.Z., că țigările proveneau din zona liberă a portului MN, fiind introduse în România și puse în vânzare pe diferite căi pe piața neagră, că are cunoștință de existența unui trafic ilegal de țigări, dar că, pentru propria siguranță, nu poate să dea detalii.

Au fost redate, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpat ori cele în care apare numele lui: a) convorbiri purtate de inculpat

La 21 ianuarie 2006 îi confirmă lui F. că a luat marfa (W, C, K), dar că are nevoie de bani;

La 22 ianuarie 2006 îi confirmă lui D.I.Z. ca a luat marfă; La 24 ianuarie 2006 menționează că are acasă țigările scoase (40 baxuri); La 27 ianuarie 2006 vorbește cu „D."pentru transportarea unor țigări în țară (W, B);

La 30 ianuarie 2006 discută cu „F." despre trecerea unor țigări peste Dunăre (W R- diferite cantități; discută și cu „D.I.Z." despre trecerea Dunării cu o ambarcațiune;

La 01 februarie 2006 vorbește cu „Dr." despre scoaterea unor țigări în seara respectivă și despre comisionul plătit pentru transportul lor; vorbește cu „F." despre trecerea mărfii peste Dunăre (W, R);

La 2 februarie 2006 vorbește cu „Bj." despre transportul unor țigări în noaptea respectivă (W, R) și prețul transportului; este contactat de „F." și pregătesc transportul unor țigări (K, C, D);

La 06 februarie 2006 discută cu F. despre plecarea unui transport peste Dunăre, confirmat ca fiind făcut de către D.V.;

La 15 februarie 2006 discută cu un anume „Lp." despre transportul de țigări (R, M, W) care va fi făcut de A. și despre prețul țigărilor; D.Z spune că a dat 10.000 euro pentru scoaterea țigărilor, discută despre prețul țigărilor;

La 17 februarie 2006 este contactat de I.Cl., cu care tratează aducerea unor țigări (50 R, R, D, D); îl sună pe T.A. ca să-i dea marfa; discută cu A. și Lp. despre transportul unor țigări; La 19 februarie 2006 discută cu F. - se pregătesc de un transport; La 21 februarie 2006 discută cu F. despre un nou transport; La 22 februarie 2006 discută cu G.O. despre transport;

La 23 februarie 2006 ia legătura cu F.; discută despre banii care trebuie să îi primească și despre un nou transport

La 26 februarie 2006 discută cu F. despre un nou transport și stabilesc cantitățile de țigări; aceeași discuție o are cu T.A.

La 01 martie 2006, noaptea la 3,28 este contactat de I.Cl., discută că în noaptea respectivă se scot țigări și stabilesc cantitățile care îi trebuie; este contactat de T.A. și stabilesc câte țigări primește; ora 3,34 ia legătura cu D.I.Z., îi spune unde să se ducă pentru transportul țigărilor și cine va mai aduce țigări (A.T.);

La 02 martie 2006 este contactat de F. și îi spune câte țigări poate să-i dea; îi spune lui F. că a plecat transportul, iar G.O. îi spune că s-a descărcat la mal;

La 03 martie 2006 îl sună pe T., îi spune că s-a scos marfa și unde crede că a fost transportată; fiind vorba de cea. 500 de baxuri, și că o să-l anunțe când se va mai scoate marfa din magazine sau când va fi mutată;

Aceeași discuție, despre cum să găsească marfa, are loc și la 4 martie 2006.

La 29 martie 2006 este contactat de un bărbat, cu care discută că „nu se mai lucrează; îi spune că numai LM mai este scos - dacă nu a fost dus prin țară; vorbesc despre o nouă afacere - medicamente pentru Serbia;

La 7 aprilie 2006 ia legătura cu T., discută despre acțiunile nereușite ale polițiștilor, vorbesc despre locațiile țigărilor,despre faptul că au mutat țigările;

b) convorbiri L.G.

La 24 ianuarie 2006 vorbește de câștigul lui R.O. din marfa scoasă, 100 euro din 1200 și că a primit de la D.Z. 35.000 euro.

IX. Inculpatul B.R.

Inițial, inculpatul nu a recunoscut comiterea vreunei fapte.

Acesta lucrează ca operator la SC S.I. SRL, șeful lui fiind S.M., având ca atribuții vânzarea de mărfuri la călătorii care merg în trafic extern.

Ulterior, în fața instanței, a recunoscut învinuirile care i-au fost aduse, în sensul că s-a ocupat cu contrabanda; considerând că nu făcea parte dintr-un grup organizat, nefiind coordonat de nimeni. Țigările erau scoase de el din duty-free-ul în care lucra ca operator, al cărui administrator era inculpatul S.M., în medie cam de două ori pe lună, prin spatele shop-urilor, pe la gard.

Pe piața internă, țigările i le ducea inculpatului D.S.

A declarat că cea mai mare cantitate de țigări din shop-ul în care lucra era vândută către vapoarele sârbești, la preț de magazin, plus comisionul său, care, pe bax de țigări, era de 5 euro. La fel se vindea și pe piața internă, comisionul, în funcție de marca de țigări, ajungând și până la 10 euro.

A arătat că inculpatul D.D. era prieten cu inculpatul S.M.

X. Inculpatul D.D.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea vreunei fapte penale nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată.

Inculpatul a declarat că nu a auzit de existența vreunui grup organizat care să desfășoare activități de contrabandă în zona orașului MN și nu știe ca administratorii duty-free-urilor, vameși sau polițiști de frontieră să fie implicați în vreo astfel de activitate.

A arătat că, din anul 2004 până în decembrie 2005, a fost angajat ca administrator la duty-free-ul administrat de numita L.V.E., că nu știe ca în acel magazin să se fi desfășurat activități de contrabandă; că nu are nici o legătură infracțională cu ceilalți inculpați. A mai arătat că a avut relații normale cu toți lucrătorii din duty-free-uri, o relație mai bună având cu inculpatul S.M., dar cu nici unul nu a avut relații infracționale. A precizat că nu are mașină, nu a avut niciodată o Dp, dar a mai condus un astfel de autoturism pentru necesități personale. Tatăl său este proprietarul unui P, pe care-l mai folosea și el.

A declarat că avea relații amicale cu inculpatul D.S., dar nu avea relații de afaceri cu acesta și nu a auzit ca acesta s-ar ocupa de contrabanda de țigări. Cele 5.000 de pachete de țigări au fost stocate de el în timp, prin cumpărare și vândute unui cetățean din Olt, D.M., o singură dată. Acest cetățean i-a solicitat să-i cumpere țigări, pe care le-a transportat de la piața cu plasa, în timp, iar de acasă le-a transportat la casa din Dalboșeț cu mașina părinților săi, în mai multe rânduri.

A menționat că din această localitate le-a ridicat D.M.; profitul pentru țigările vândute fiind de 150 de euro.

Inculpatul D.S. a arătat că era în relații de prietenie cu inculpatul D.D., acesta ocupându-se doar cu vânzarea de țigări, fără să le transporte sau să le depoziteze.

Martorul S.M. a arătat că îl cunoaște pe D.D., știe că acesta nu posedă nici o Dp și nu se ocupă cu contrabanda de țigări. în perioada februarie - martie 2006 a fost imobilizat la pat având piciorul rupt și nu a fost solicitat să vină cu mașina lui, Dp ca să transporte țigări.

Martorul C.I.S. a declarat că a fost vecin cu inculpatul D.D., ajutându-l când fiul său avea probleme de sănătate și au devenit mai apropiați; a precizat că l-a însoțit de 2 ori la casa lui din Dalboșeț, prima dată în iunie 2005, iar a doua oară la circa 3 luni mai târziu, iar alte persoane nu i-au însoțit. în casa din Dalboșeț nu locuia nimeni astfel că anterior, inculpatul a cerut cheile de la tatăl lui.

A menționat că pe G.R. îl cunoaște din vedere și l-a văzut de câteva ori în compania inculpatului D.S. A arătat că D.D. nu avea o Dp, ci folosea un P 307, aparținând mamei sale. A mai arătat că la începutul anului 2006 inculpatul a avut piciorul rupt și că nu a auzit ca vreun locuitor din zonă să se ocupe cu contrabanda de țigări

Martora L.V.E. a declarat că, în perioada mai 2005 - aprilie 2006, a lucrat ca șef magazin la SC D.G.V. SRL din portul MV, iar inculpatul D.D. a lucrat la magazinul ei aproximativ 1 an, până în decembrie 2005 când și-a dat demisia, ulterior aflând că acesta și-a rupt piciorul, fiind internat în spital. A arătat că pe perioada cât a lucrat, inculpatul D.D. a avut o conduită corespunzătoare și nu a intrat în conflict cu Legea, că nu știe ca acesta să fi desfășurat vreo activitate de contrabandă și nici nu știe despre desfășurarea unei astfel de activități în zonă.

XI. Inculpatul D.S.

Inculpatul a recunoscut învinuirile aduse, atât în faza urmăririi penale cât și a judecății.

Astfel, inculpatul a relatat că în 23 august 2006, fiind în autoturismul prietenei sale, P.A., a fost oprit în trafic și în autoturism s-au găsit 45 cartușe de țigări „S"; a arătat că țigările le-a achiziționat în noaptea de 28/1 martie 2006 de la șeful de magazin, L.V.E., de la duty-free-ul DGV, că a fost contactat de L. și L.V.E. și întrebat dacă dorește să cumpere țigări și să le ducă la o anumită destinație, că țigările i-au fost aduse de numitul Bi. - angajatul celor doi - în două rânduri, câte 10 baxuri, predând numitului Bi. contravaloarea lor, de 4,5 euro/cartuș.

Inculpatul a mai arătat că s-a ocupat de aprovizionarea pieței interne cu țigări netimbrate, provenind din magazinele duty-free din incinta portului MV, sens în care a apelat la lucrătorii acelor magazine, cumpărând țigări netimbrate (la preț de duty-free + adaos).

A precizat că de aducerea țigărilor în țară se ocupau lucrătorii, însă el nu a participat la acest segment, țigările fiind preluate de la L.V.E., S.M., Lț. (de la GFS), C.S.

Inculpatul a recunoscut că a participat la contrabanda cu țigări și a menționat că pentru scoaterea țigărilor din magazine era necesară trecerea unui vapor sau bac de la sârbi; că marfa era adusă de băieți ai angajaților care scoteau marfa noaptea din magazine, el cumpărând, de obicei, de la magazinele firmelor S., AVA și al L.V.E. După ce scoteau noaptea marfa, a arătat că vânzătorii de la magazinele duty-free o scădeau din bazele lor de date pe anumiți călători, care se presupunea că au călătorit cu bacul sau vaporul.

Inculpatul a susținut că îl cunoaște pe D.D. zis „Sc.", cu care avea relații de colaborare, acesta distribuind țigări pe piața internă; de altfel, la începutul lui martie 2006, „Sc." l-a sunat să îl ajute cu o percheziție la domiciliul său.

Despre D.D. zis „Sc." inculpatul a susținut că distribuie țigări provenite de la magazinele duty-free pe piața internă, în zona Olteniei, că îl cunoaște pe un anumit D.M. căruia acesta îi distribuia țigări și care la începutul lui martie 2006 a fost prins de poliție cu 10 baxuri de țigări.

Totodată inculpatul a arătat că rolul lui în grup era de a prelua țigări de diferite mărci de la diverse persoane, care le preluau de la magazinele duty-free din portul MV și de a le valorifica exclusiv în țară. Știa că țigările se scoteau pe la gard, prin spatele shopurilor, iar operațiunea se efectua cam de două ori pe lună.

A precizat că toți inculpații erau implicați în grup cu roluri diferite. Activitatea era tolerată și cunoscută de mulți vameși și polițiști de frontieră.

A mai precizat că, personal a fost sunat de două sau trei ori de administratorul de magazin S.V., care i-a spus că îi aduce țigări; iar țigările erau aduse de diferiți tineri din MN.

A auzit că țigările erau valorificate prin căpitanii de vapoare în Serbia și Muntenegru.

A arătat că a fost sunat de toți proprietarii de magazin, mai puțin L.G., dar discuta numai cu administratorii magazinelor și nu cu angajații acestora, iar în nopțile în care se scoteau țigări din port primea în jur de 20 - 30 de baxuri.

A considerat că nu avea nici o legătură durabilă și exclusivă în cadrul grupului, neavând cunoștință ca grupul să fi fost organizat pe baza unei ierarhii, sau dacă exista un șef al grupului, apreciind că fiecare făcea ce voia, acționându-se, într-un fel haotic.

A mai precizat că inculpatul D.D., cu care era în relații de prietenie, se ocupa și el doar cu vânzarea de țigări, fără să le transporte sau să le depoziteze, ci practic doar vindea țigările în țară, nu era subordonat nimănui și nu consideră că era membru al unui grup infracțional.

Inculpatul B.R., în declarația sa dată la instanță - a recunoscut că se ocupa cu contrabanda cu țigări, a confirmat că țigările erau scoase de el, prin spatele shop-urilor, pe la gard, iar pentru piața internă, țigările i le ducea inculpatului D.S."

Inculpatul S.V., în declarația sa dată la instanță - care, de asemenea, a recunoscut că făcea contrabandă cu țigări, a afirmat că scotea din duty-free țigări cam de 2 - 3 ori pe lună, țigări care erau transmise către inculpatul D.S.

Martora C.L. - a declarat că îl cunoaște pe D.S. din copilărie, că în toamna anului 2005 a fost contactată și vizitată la domiciliu de inculpat, care a venit cu prietena sa, Ac. și i-a relatat că are probleme cu un polițist pe nume T., care i-a confiscat niște țigări, solicitându-i ajutorul, dar aceasta nu l-a putut ajuta.

A mai declarat că în primăvara anului 2006 D.S. a contacta-o telefonic pentru a-l ajuta să găsească cumpărător pentru 24 baxuri de țigări, ocazie cu care i-a făcut legătura cu M.C. din Reșița.

Martora P.A. - a declarat că este prietenă cu D.S., că în martie 2006 L.V.E., șefă la un magazin duty-free în MN, l-a sunat pe prietenul ei de mai multe ori și i-a făcut o propunere de a-i vinde țigări marca S pe care shop-ul le avea în stoc și de care nu putea scăpa. A arătat că V.L.E. l-a rugat pe inculpat să ia țigările, asigurându-l că e nevoie ca el doar să le transporte până la Timișoara, de unde le va lua un arab, un prieten al ei și al soțului ei. în acest context, D.S. a achitat prețul pe țigări, dar ulterior și-a dat seama că a fost înșelat, că țigările nu aveau căutare pe piață și că erau mucegăite. A arătata că D.S. a încercat de mai multe ori să ia legătura cu V.L.E., să clarifice cele convenite, dorind chiar să-i dea țigările înapoi și să primească banii achitați, dar V.L.E. nu a mai răspuns la telefon și l-a evitat.

Atunci a încercat să vândă țigările prin intermediul unei cunoștințe, M.C., căruia i-a dus mai multe cartușe, urmând să primească banii după vânzarea țigărilor. M.C. nu a reușit să vândă țigările, astfel că au decis să se ducă la Reșița pentru a aduce înapoi țigările.

În consecință, martora precizează că în data de 23 august 2006 au luat de la Reșița, de la M.C., 45 cartușe de țigări S pe care le-au pus în portbagajul mașinii sale, marca A, iar D.S. și M.C. au fost surprinși de poliție, care a găsit țigările în portbagaj.

Martorul A.B. - deși a afirmat că nu știe ca vreunul din inculpați să fi săvârșit infracțiunea de contrabandă, a susținut că în vreo trei nopți a fost trimis de inculpatul D.S. în portul MV, la gard, de unde a primit de la niște băieți pe care nu îi cunoaște câte 1.000 de cartușe de țigări, pe care i le-a dat tot inculpatului, acestea fiind depozitate acasă la inculpat. A mai susținut că nu știe de unde făceau rost băieții respectivi de țigări, iar țigările erau transportate cu papucul inculpatului. A apreciat că vameșii și polițiștii nu interveneau pentru că erau plătiți.

Martorul V.M. - a declarat că a aflat de la D.S. despre activitatea de contrabandă pe care a desfășurat-o, că țigările proveneau din shop-urile din portul MV, că D.S. negocia prețul și cantitatea de țigări cu șefii magazinelor duty-free, după care țigările erau scoase de către șefi la un anume loc prestabilit, că țigările erau transportate pe apă fie în Serbia, fie în țară și că scoaterea și transportul țigărilor erau asigurate de lucrătorii de la poliția de frontieră.

A aflat că și D.Z. se ocupa cu aceeași activitate. Martorul a mai relevat că țigările proveneau din zona liberă a portului MN și erau introduse în România și puse în vânzare pe diferite căi pe piața neagră. Are cunoștință de existența unui trafic ilegal de țigări, dar pentru propria siguranță nu poate să dea detalii. O parte din țigări erau vândute pe piața neagră din România, iar o parte în Serbia.

S-au redat, în esență, o parte din discuțiile telefonice purtate de inculpate, ori cele în care apare numele lui:

a) convorbiri purtate de inculpat

La 23 februarie 2006 ia legătură cu C. care vrea țigări; discută cu doi bărbați cu privire la posibilitatea procurării unor țigări; comunică despre posibilitatea ca sâmbătă noaptea spre duminică să se scoată țigări din magazine; ia legătura cu S.M. și îi comunică ce cantitate de țigări îi trebuie

La 24 februarie 2006 îl întreabă pe S.M. câte țigări poate să îi dea; o să mai ia legătura și cu IVA,

La 26 februarie 2006 îl contactează pe S.M. și îi spune că vine să ia țigări;

La 27 februarie 2006 îl contactează pe C.S., îi spune ce cantitate de țigări îi trebuie, și stabilesc prețul

La 28 februarie 2006 ia legătura cu S.V., discută că în seara aceea se vor scoate țigări și îl întreabă cât poate să-i dea - cere 350 și precizează că are M; S.V. spune că îi dă 50 și lui Sc.;

La 01 martie 2006 ora 3,33 îl anunță pe S.V. să stea pe poziție și stabilesc ce țigări vor scoate; ora 3,43 ia legătura cu un bărbat și discută despre cantitatea de țigări ce trebuie să o ia, cost, mod de transport; ora 4,48 ia legătura cu S.V. și îi reproșează că nu i-a dat țigări;

Discuții despre controlul din 01 martie 2006 au loc în perioada 2 martie 2006 cu S.V.;

La 02 martie 2006 Ia legătura cu V.B. și cu un alt bărbat și îi spune că are țigări (LM, M);

La 8 martie 2006 este contactat de un bărbat, discută ce cantități de țigări să-i dea - 100; 90;

La 11 martie 2006 discută cu unchiul său V., despre trecerea unor țigări peste Dunăre în noaptea respectivă (50 baxuri); confirmă acest fapt într-o discuție cu un alt bărbat (nu are curaj să ducă țigările în țară, le trece peste Dunăre); aceeași discuție o are cu A. (despre 100, 200 baxuri); discuții despre trecerea țigărilor în Serbia - modalitatea, cantitatea - are cu mai multe persoane;

La 12 martie 2006 îl contactează pe S.V. și îi spune că tot ce sa scos este bine, că au fost duse în loc sigur;

La 14 martie 2006 este contactat de C.L. și discută despre prețul de vânzare al țigărilor;

La 5 aprilie 2006 este contactat de M.C., stabilesc ca inculpatul să facă un transport de țigări;

La 7 aprilie 2006 discută cu C.L., îi spune că i-a adus lui M.C. țigări, dar nu găsește persoana și este trimis la tatăl lui M.C.;

La 10 aprilie 2006 ia legătura cu M.C. și îi spune că poate săi aducă LM 50 de bucăți cu 6 și jumătate (este vorba de cartuș); ia legătura cu un alt bărbat și îi oferă A, V; ia legătura cu B.R. și îi cere țigările promise a fi date, stabilind să le ia de la casa lui S.M.;

La 10 aprilie 2006 ia legătura cu B.R. și discută despre prezența poliției în zonă, de faptul că nu pot transporta țigări cu toate că traseul era asigurat; discută că inculpatul se va duce să ia țigările: „50 LM"; este contactat de „Kk.", cu care discută că are nevoie de țigări;

La 04 mai 2006 ia legătura cu M.C. și stabilesc să-i aducă țigări acestuia, convin și asupra prețului;

La 11 mai 2006 ia legătura cu un bărbat, îl întreabă dacă vrea țigări, discută despre preț; îi spune că sa înțeles cu L. ca acesta să ia marfa din shop, să o ducă la ei (în Serbia) iar el să o aducă înapoi cu barca în România: de asemenea îi spune bărbatului cu care discută că poate să îi ia orice marfă din shop; discută de asemenea despre mita care se plătește la vamă, la poliția de frontieră și la căpitănia portului;

La 13 mai 2006 ia legătura cu M.C. și discută despre țigările pe care i le-a livrat; discută din nou cu M.C., care îi spune despre sursa de cumpărare a țigărilor, de faptul că marfa se aruncă peste gard;

La 14 mai 2006 ia legătura cu un bărbat, discută despre arestările petrecute în Serbia în data de 13 mai 2006, despre faptul că țigările au fost date fără bani, că L.G. are de încasat 10.000 euro, B.R. 18.000, D.I.Z. 5.000.

b) convorbiri S.V.

La 17 februarie 2006 îl sună pe I.I.D. și discută despre câte țigări săi dea lui D.S. și D.Z. (150 - 170 - R, W);

La 26 februarie 2006 - ora 3,53 - îi cere lui D.S. să trimită papucul;

c) convorbiri S.M.

La 26 februarie 2006 este contactat de B.R., care îi spune câți bani i-a dat D.S.;

La 10 aprilie 2006 este contactat de B.R. și discută că a doua zi ar fi posibil ca D.S. să ia țigări

La 12 aprilie 2006 discută cu S.M. despre vânzarea/scoaterea țigărilor, tipuri de țigări și cantități.

În cauză a fost efectuat și raportul de expertiză fiind expertizat un calculator electronic aparținând SC SDV F.T. SRL, copiile hard-disk-urilor calculatorului menționat.

În concluziile lucrării se arată că operația de ștergere a sistemului de operare, corelată cu ștergerea înregistrărilor din baza de date SSMV, cu suprascrierea fișierului de backup "SS", cu ștergerea bazei de date SSOLD, conduce la concluzia că în seara zilei de 29 martie 2006, o persoană cu privilegii de administrator a intenționat să șteargă toate înregistrările care ar fi putut da informații despre activitatea anterior desfășurată pe sistemul supus expertizei.

Această operație este posibil să se fi făcut cu sprijinul unei persoane aflate la distanță, întrucât în momentul ștergerii jurnalelor din sistem, sistemul de calcul era conectat prin modem cu un alt sistem de calcul.

Raportul a arătat că se poate conchide că a existat o tentativă nereușită de ștergere a datelor

Prin raportul de constatare tehnico-științifică, fila 144 volumul V din dosarul de urmărire penală, s-a analizat calculatorul FS, în concluziile raportului arătându-se că:

- hard-disk-ul unității centrale nu conține stocate acte de evidență contabilă și nefiindu-i pusă la dispoziție parola expertului, nu s-au putut lista rapoartele pe care le generează aplicația menționată;

- evidența nominală a bonurilor fiscale privind vânzările efectuate prin punctul de lucru MV nu poate fi realizată întrucât nu a fost pusă la dispoziție rola jurnal

- nu a fost înaintat aparatul de marcat electronic fiscal, astfel că nu se poate pronunța dacă memoria acestuia a fost alterată.

Asupra apărărilor și aspectelor privind legalitatea probelor, invocate de inculpați, instanța de fond a reținut următoarele:

În general, inculpații au invocat faptul că, convorbirile telefonice au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, fapt ce contravine prevederilor art. 91 alin. (1) și (3) C. proc. pen., invocându-se prevederile Deciziei nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale.

De asemenea, s-a invocat faptul că în dosar s-au depus transcrieri ale convorbirilor telefonice efectuate în cursul anului 2005, fără să se facă dovada autorizării interceptării lor, ca urmare interceptările fiind ilegale.

Pe de altă parte, interceptările s-au întins pe o durată de aproape un an de zile, fapt ce contravine legislației în vigoare.

S-a arătat că, în cauză au fost încălcate prevederile art. 861 alin. (6) C. proc. pen., în sensul că nu există proces-verbal de redare a declarațiilor martorilor sub acoperire, astfel că declarațiile acestora nu pot fi folosite ca probe în proces.

Referitor la grupul infracțional, s-a susținut că nu pot fi identificate aspecte tehnice care caracterizează un astfel de grup. Astfel în ce privește structura piramidală, se poate observa că nu există un lider, o putere centralizată, reguli de constrângere, monopolizare, recurgeri la violențe, presiune și amenințare. De altfel, sub acest aspect, nici unul din martorii audiați nu a confirmat existența vreunui grup infracțional, ci grupul infracțional a fost constituit doar în susținerile rechizitoriului, neexistând în realitate.

Referitor la infracțiunea de contrabandă, inculpații au susținut că nu poate fi vorba de o astfel de faptă, lipsind latura obiectivă și subiectivă. Au arătat că magazinele duty-free se află pe teritoriul României, astfel că ei nu au trecut frontiera de stat, astfel cum aceasta este definită de O.U.G. nr. 105/2001. Magazinele duty-free se află într-o zonă liberă, astfel cum este reglementată de Legea nr. 84/1992, iar infracțiunea de contrabandă nu are nici o legătură cu zonele libere.

S-a mai menționat că mărfurilor vândute prin magazinele duty-free li se aplică un regim vamal special, care este reglementat de legile speciale - în speță O.U.G. nr. 104/2002 - și nu de Codul vamal.

În fine, s-a mai invocat că nu există nici un prejudiciu astfel că nu se poate vorbi de contrabandă, care este o infracțiune de rezultat.

Inculpatul B.R., cu ocazia concluziilor puse în fond, după începerea dezbaterilor, a invocat nulitatea absolută a urmăririi penale, datorită încălcării regulilor procedurale referitoare la asistența juridică și dreptul la apărare, în condițiile art. 197 alin. (1) raportat la art. 6 alin. (3) C. proc. pen., arătând că:

- s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, ultimul text fiind abrogat la data reținută ca fiind cea a săvârșirii infracțiunii de contrabandă pentru care a fost trimis în judecată;

- în procesul-verbal de începere a urmăririi penale nu se face nici o referire la caracterul continuat al infracțiunilor săvârșite;

- în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 06 iulie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1995, aceasta fiind în contradicție atât cu încadrarea dată prin procesul-verbal de începere a urmăririi, cât și cu cea din rechizitoriu.

De asemenea, au fost invocate și motive de nulitate relativă, după cum urmează

- nulitatea procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală;

- nulitatea declarațiilor inculpatului B.R.;

- nulitatea actelor de urmărire penală referitoare la procedura interceptării convorbirilor telefonice și procedura de audiere a martorilor cu identitate atribuită și protejată.

În fine, s-au invocat și aspecte privind nulitatea actului de sesizare al instanței, apreciindu-se că actele de urmărire penală conțin erori cu privire la încadrarea juridică a faptelor de contrabandă, pe de o parte, iar pe de altă parte, că actul de sesizare este nul, având în vedere și faptul că întocmirea acestuia s-a bazat pe o urmărire penală lovită de nulitate.

Referitor la apărările inculpaților instanța de fond a constatat următoarele:

1. Cu privire la convorbirile telefonice

Art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen. prevede modul și condițiile în care se realizează interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice alte mijloace electronice de comunicare.

Textul de lege nu condiționează efectuarea interceptărilor de începerea urmăririi penale, ca act procedural, în condițiile art. 228 și următoarele C. proc. pen. Faptul că alin. (1) al articolului menționat face trimitere la procurorul care „efectuează sau supraveghează" urmărirea penală nu are altă semnificație decât a precizării competenței.

Textul de lege trebuie interpretat în ansamblul său și nu parțial. Ori, după cum se precizează în conținutul articolului, interceptările se fac „dacă sunt date și indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată".

În fine, dacă începerea urmăririi penale ar fi fost imperios necesară -ca o condiție prealabilă obligatorie - legiuitorul ar fi prevăzut această chestiune expres, ca în cazul altor situații, cum ar fi cea prevăzută la art. 100 C. proc. pen. referitoare la percheziție.

Cât privește referirea la Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale, s-a reținut că aceasta a analizat prevederile art. 911 C. proc. pen. din perspectiva constituționalității lui, iar excepția de neconstituționalitate invocată a fost respinsă.

2. Referitor la interceptările efectuate în baza mandatului nr. G1/502 din 29 iulie 2005.

Într-adevăr, potrivit procesului-verbal din data de 09 octombrie 2006, la dosar au fost depuse transcrieri ale interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatului nr. 001502/29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu toate că s-au efectuat demersuri pentru depunerea acestui mandat la. dosar, în două rânduri, răspunsul primit a fost acela că mandatul conține informații clasificate, la care judecătorii nu au acces.

De principiu, orice act care nu poate fi verificat de judecător, nu există. în cauză nu s-a făcut dovada nici măcar a existenței unui astfel de mandat, motivele și temeiurile mandatului neinteresând cauza.

Ca urmare, în lipsa dovezii privind efectuarea interceptărilor telefonice în condițiile legii, convorbirile telefonice, astfel cum au fost transcrise, efectuate pe parcursul anului 2005 nu au fost luate în considerare, în cauză urmând a fi considerate ca îndeplinind condițiile legale doar convorbirile interceptate pe parcursul anului 2006, în baza autorizației dispuse de judecător.

3. Referitor la încălcarea prevederilor art. 861 C. proc. pen.

Într-adevăr, declarațiile martorilor cu identitate atribuită și protejată nu au fost redate, în cursul urmăririi penale, în forma procesului-verbal menționat la art. 861 alin. (6) coroborat cu art. 862 alin. (5) C. proc. pen., declarațiile acestor martori fiind luate pe un formular de „declarație de martor". Acest fapt ține mai mult de o practică neunitară a organelor de urmărire penală, într-o anumită perioadă de timp, pe de o parte, iar pe de altă parte, folosirea unui formular nu poate atrage, în opinia primei instanțe, nulitatea probei, de vreme ce restul dispozițiilor legale au fost respectate.

De altfel, chiar dacă s-ar putea vorbi de o nulitate, ar fi vorba de o nulitate relativă care, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ar fi trebuit invocată în cursul urmăririi penale sau la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat.

4. Referitor la nulitățile invocate.

a) La data Ia care se reține că inculpații au comis infracțiunile, în vigoare era Legea nr. 141/1997.

Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României a fost publicată în M. Of. nr. 350 din 19 aprilie 2006, iar potrivit art. 288 din lege „prezentul cod intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în M. Of. al Românie, adică începând cu data de 19 iunie 2006.

În cauză, perioada de referință avută în vedere a fost decembrie 2005 - mai 2006. Ca atare, afirmația că la data reținută ca fiind cea a săvârșirii infracțiunii de contrabandă, art. 175 din Legea nr. 141/1997 ar fi fost abrogat, este nefondată

b) în ce privește neconcordanța privind anul apariției legii Codului vamal, respectiv Legea nr. 141/1997, în cauză s-a mai pus în discuție legalitatea actului de sesizare a instanței când, prin încheierea din 15 februarie 2008, Tribunalul Covasna, reținând că în speță, este vorba de o eroare materială, a conchis că prin acest fapt nu a fost afectat în nici un fel dreptul la apărare al inculpaților.

c) împrejurarea că în ordonanța de începere a urmării penale, ca și în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu se reține și incidența art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., de asemenea, nu poate fi considerată, potrivit instanței de fond, ca reprezentând un motiv de nulitate absolută. întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale a vizat o anumită perioadă de timp, având în vedere o activitate continuă a inculpaților, aceștia luând la cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală despre întreaga probațiune, fără să aibă nicio cerere de formulat ori vreo excepție de invocat.

Prin urmare, prima instanță a concluzionat că aspectele invocate nu se încadrează în prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, în cursul cercetării judecătorești s-au mai invocat aspecte care vizează nelegala sesizare a instanței, iar Tribunalul Caraș-Severin, prin încheierea din 21 iunie 2007, a respins cererea formulată pentru restituirea cauzei la parchet, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (1) și art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, orice altă încălcare a vreunor dispoziții legale care ar fi condus la vătămarea unui drept, ar fi trebuit invocată în condițiile prevăzute la art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce nu s-a întâmplat.

d) faptul că în cursul urmăririi penale nu s-a făcut referire la aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. și art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 nu reprezintă o nulitate absolută, aceste chestiuni putând fi invocate doar potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Pe de altă parte, art. 2 lit. b). pct. 16 din Legea nr. 39/2003 nu privește încadrarea juridică, ci se referă la explicarea unor noțiuni, iar art. 33 lit. a) C. pen. vizează, în esență, aceeași chestiune.

În ce privește restul apărărilor, acestea au primit răspuns în urma analizării probelor administrate în cauză.

S-a pus accentul pe anumite considerațiuni juridice vizând infracțiunile de contrabandă și grup infracțional organizat.

Înainte de analiza stării de fapt și de drept, astfel cum rezultă din probele administrate, instanța de fond a prezentat scurte considerațiuni teoretice asupra infracțiunii de contrabandă și a celei de grup infracțional, precum și legislația aplicabilă magazinelor duty-free.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă îl constituie, fără discuție, regimul vamal, ca valoare socială și relațiile sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta.

Infracțiunea de contrabandă lezează, în principal, relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile specifice și drepturile statului în legătură cu importul și exportul de mărfuri.

În cazul infracțiunii de contrabandă în forma ei simplă, prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, respectiv trecerea peste frontieră a mărfurilor sau bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, se poate vorbi de un obiect adiacent, care ar fi regimul frontierei de stat.

La infracțiunea de contrabandă se poate lua în discuție și existența obiectului direct, nemijlocit, material sau fizic. În raport de teoriile exprimate, contrabanda poate fi considerată o infracțiune de rezultat, dar și una de pericol.

Subiectul activ al infracțiunii este persoana fizică ce a săvârșit fapta direct și nemijlocit, în calitate de autor, sau a participat la săvârșirea ei, ca instigator sau complice.

Subiectul activ poate fi unic sau plural. Când vorbim de pluralitate, ne referim la o grupare de persoane cu o anumită organizare internă și ierarhie, persoane care care comit un anumit tip de infracțiuni.

Legea nr. 39/2003 a definit termenul de grup infracțional organizat. Potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material

Printre infracțiunile grave care pot constitui scopul grupului infracțional organizat, la art. 2 lit. b) pct. 16 din lege este prevăzută și contrabanda.

În cazul constituirii grupului infracțional organizat în scopul săvârșirii unei infracțiuni, în speță, contrabanda, are mai puțină importanță calitatea în care se acționează, deoarece participanții pot avea concomitent sau succesiv, toți sau numai o parte, calitatea de autori, coautori, complici, instigatori, ceea ce are relevanță în acest caz fiind acțiunea coordonată a acestora, în scopul săvârșirii infracțiunii desigur și pentru obținerea, direct sau indirect, a unui beneficiu financiar sau material.

În afară de condițiile preexistente menționate, prima instanță a realizat și o succintă analiză a conținutului constitutiv al infracțiunii de contrabandă.

Latura obiectivă a infracțiunii desemnează totalitatea condițiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduită pentru existența infracțiunii. Elementele componente ale laturii obiective care trebuie examinate sunt: elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate

Elementul material al infracțiunii de contrabandă se exprimă printr-o acțiune, respectiv trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau alte bunuri, prin trecere peste frontieră trebuind înțeles atât introducerea cât și scoaterea din țară a mărfurilor.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. în punctele de trecere se organizează și se efectuează controlul de frontieră al persoanelor, mărfurilor, a oricăror alte bunuri, atât la intrarea cât și la ieșirea din țară, precum și controlul vamal. Controlul de frontieră are ca scop verificarea și constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru intrarea/ieșirea din țară a persoanelor, mărfurilor etc.

Controlul vamal urmărește prevenirea încălcării reglementărilor vamale și stricta respectare a condițiilor și termenelor legale, precum și descoperirea fraudelor vamale.

Deși legea nu prevede în mod expres, este limpede că trecerea mărfurilor sau bunurilor peste frontieră, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal duce la eludarea controlului, la sustragerea de la regimul vamal.

Urmarea imediată, a infracțiunii de contrabandă constă în starea de pericol creată pentru acele interese ale statului care privesc regimul vamal și, eventual, producerea unei pagube materiale

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a contrabandei rezultă din materialitatea faptelor.

Latura subiectivă. Sub acest aspect, ca formă a vinovăției, infracțiunea de contrabandă se săvârșește numai cu intenție directă. Cu alte cuvinte, subiectul activ al contrabandei are reprezentarea rezultatului faptei și urmărește producerea lui prin ducerea la bun sfârșit a acțiunii sale.

Cu toate că Legea nr. 141/1997 nu prevede scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal, este evident că prin săvârșirea infracțiunii se urmărește un scop „care devine un fir conducător al întregii atitudini a conștiinței infractorului, al vinovăției sale".

O cerință esențială pentru existența laturii obiective a acestei fapte penale privește locul comiterii infracțiunii.

Pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni trebuie să ținem seama, mai întâi, de împrejurarea că în sistemul de drept român aflat în vigoare la data săvârșii faptelor de către inculpați, frontiera vamală a României este identificată cu frontiera de stat.

Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, trecerea frontierei de stat de către persoane, bunuri etc. se va face prin punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului.

Trecerea frontierei de stat se poate face și prin alte locuri, dar în condițiile stabilite de comun acord, prin intermediul unor documente bilaterale încheiate de România cu statele vecine ei.

În punctele de control își desfășoară activitatea și personalul vamal. Controlul vamal al mărfurilor și al bagajelor aflate asupra persoanelor se va desfășura în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 105/2001, ulterior efectuării controlului documentelor pentru trecerea frontierei de stat. în consecință, din economia art. 2 alin. (1) și al art. 8 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 141/1997) rezultă următoarele: punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României sunt reglementate ca „locuri stabilite pentru controlul vamal"

Din expresia „alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal" se înțelege alte locuri decât punctele de control vamal, care pot fi puncte de frontieră, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, sau alte locuri stabilite de Regulamentul vamal în conformitate cu art. 5 alin. (3) C. vam.

Ca urmare, în legătură cu locul comiterii infracțiunii de contrabandă, această infracțiune poate fi comisă în diferite locații, cum ar fi: în punctele de trecere a frontierei și terenurile înconjurătoare; în orice punct de pe linia de frontieră; în porturi, aeroporturi, stații CFR; prin intermediul mijloacelor de transport feroviare, maritime și rutiere, prin orice alt Ioc unde sunt descărcate mărfuri care ar fi trebuit să tranziteze statul român.

Cât privește magazinele duty-free, actul normativ care reglementează activitatea acestora în perioada de referință este O.U.G. nr. 104 din 5 septembrie 2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free.

Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanța menționată, „mărfurile provenite din import care se vând în valută, potrivit legii, în regim duty-free, prin magazinele autorizate situate în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat terestre și navale, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora, se scutesc de la plata taxelor vamale"

Conform art. 2 al actului normativ arătat, „mărfurilor din producția internă, care se vând în valută prin magazinele autorizate, potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim duty-free, li se aplică regimul vamal de export", iar potrivit art. 3, „comercializarea mărfurilor cu amănuntul, în valută, în regim duty-free, se face prin:

- Magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim duty-free, ce pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre și navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal"

Art. 10 din O.U.G. nr. 104 din 5 septembrie 2002 prevede „controlul activității de comercializare a mărfurilor în regim duty-free se face de organele Direcției Generale a Vămilor, ale Gărzii financiare și de celelalte organe de control abilitate prin lege și poate consta în verificări inopinate ale tranzacțiilor, în examinarea mărfurilor care sunt comercializate și în verificări ale evidențelor operative, contabile și fiscale".

Ordinul nr. 1.397/2002 emis de Ministerul Finanțelor Publice explică înțelesul unor noțiuni după cum urmează.

"1. În înțelesul prezentelor norme, noțiunile de mai jos se definesc astfel:

a) magazine duty-free - depozite autorizate de Ministerul Finanțelor Publice, amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat terestre și navale, în care se vând mărfuri cu amănuntul, în valută, provenite din import și/sau din producția internă, persoanelor care călătoresc înspre o destinație internațională;

e) cumpărători - persoanele care călătoresc înspre o destinație internațională, precum și pasagerii și membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri;

h) cantitățile destinate uzului personal - cantitățile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial sau pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul vânzării"

"2. Amplasarea și amenajarea exterioară a magazinelor duty-free nu trebuie să permită accesul în incintă al persoanelor care nu călătoresc înspre o destinație internațională. Amplasarea și amenajarea exterioară a magazinelor duty-free nu trebuie să permită introducerea sau scoaterea de mărfuri din incinta acestora prin alte locuri decât cele stabilite de organele vamale."

"7. Aprovizionarea magazinelor duty-free se poate face cu mărfuri care provin direct din străinătate, din zonele libere sau din țară, atunci când se află în regim vamal de antrepozitare.

În vederea introducerii mărfurilor în magazinele duty-free persoanele juridice autorizate să comercializeze mărfuri în regim duty-free urmează să solicite birourilor vamale acordarea regimului de antrepozit vamal.

Introducerea mărfurilor în magazinele duty-free se face numai sub supraveghere vamală.

Pe timpul antrepozitării mărfurile sunt scutite de la garantarea datoriei vamale."

"9. Mărfurile admise la vânzare prin magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantități destinate uzului personal."

"18. alin. (3) - Titularul autorizației de funcționare în regim duty-free este răspunzător de plata tuturor taxelor prevăzute de lege pentru orice marfă care se constată că lipsește la inventar sau că a fost sustrasă din magazin."

"22. Controlul activității de comercializare a mărfurilor în regim duty-free se face de către organele Direcției Generale a Vămilor, de Garda Financiară și de celelalte organe de control abilitate prin lege și poate consta în verificări inopinate ale tranzacțiilor, în examinarea mărfurilor care sunt comercializate și în verificări ale evidențelor operative, contabile și fiscale." Relativ la analiza stării de fapt și a probelor

O parte dintre inculpați, prin declarațiile date, au recunoscut starea expusă în rechizitoriu recunoscând că au săvârșit infracțiunea de contrabandă, iar o altă parte dintre inculpați, prin concluziile puse, au recunoscut de asemenea starea de fapt din rechizitoriu, dar numai sub aspectul vânzării țigărilor către vaporeni, conform evidențelor contabile, susținând însă, așa cum s-a arătat deja, fie că activitatea pe care au desfășurat-o nu ar constitui infracțiunea de contrabandă fie că faptele lor nu sunt prevăzute de legea penală.

Nici unul dintre inculpați nu a recunoscut și săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Din ansamblul probelor administrate rezultă fără nici o îndoială că inculpații au făcut trafic cu țigări.

Aceștia, în diverse moduri, ca acțiune și participare, au scos din magazinele duty-free cantități impresionante de țigări, prin alt loc decât punctul de control vamal.

Ca urmare prima instanță a considerat că se impune a se clarifica în ce măsură activitatea de scoatere a țigărilor din magazine, în maniera arătată, cade sau nu sub incidența textului legal ce incriminează infracțiunea de contrabandă.

În acest sens, s-a pornit de la conținutul infracțiunii de contrabandă, astfel cum este definit în lege.

Potrivit art. 175 din Legea nr. 141/1997 „trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi".

Prima problemă care se ridică este dacă noțiunea de frontieră trebuie interpretată în sens fizic sau în sens juridic.

Este evident, din textul legal, că nu trebuie să înțelegem că s-a avut în vedere la această infracțiune noțiunea fizică, geografică a definiției frontierei de stat, așa cum este dată de art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 105/2001. Trecerea peste frontieră, în conținutul art. 175 din Legea nr. 141/1997 este indisolubil legată de controlul vamal.

Acțiunea de trecere a frontierei se raportează întotdeauna la punctele de trecere a frontierei, cu alte cuvinte, așa cum s-a descris mai sus în considerațiile teoretice făcute, prin locul stabilit pentru control vamal.

Conform art. 2 din O.U.G. nr. 104/2002, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim duty-free pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre și navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

Ca urmare, orice bun sau produs aflat în magazinele duty-free poate fi vândut doar persoanelor care ies din țară.

Vânzarea ori introducerea unor bunuri sau produse în țară din magazinele duty-free, într-o interpretare logică minimală, nu poate fi făcută fără un control vamal, iar orice încălcare a acestor dispoziții aduce atingere regimului vamal ca valoare socială și relațiilor sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta, care reprezintă, în ultimă instanță, tocmai obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă.

În speță, referitor la regimul țigărilor aflate în magazinele duty-free, din adresele emise de Direcția Regională Vamală Timișoara/Serviciul de Supraveghere și Control Vamal rezultă că țigările ar fi fost importate, deoarece instituția respectivă a calculat, teoretic, drepturile vamale care s-ar fi cuvenit statului în situația în care mărfurile ar fi intrat în țară și nu în magazinele duty-free.

În cazul în care ar fi provenit din țară, bunurile ar fi fost supuse regimului vamal de export, care nu presupune plata vreunor drepturi vamale către stat.

Pe de altă parte, indiferent că ar fi provenit din străinătate ori din țară, odată intrate în magazinele duty-free, bunurile nu ar fi putut fi comercializate către persoane fizice ori juridice din România decât cu respectarea regimului vamal de import care presupune, fără discuție, un control vamal al bunurilor introduse în țară.

Ca urmare, din această perspectivă, introducerea țigărilor în țară din magazinele duty-free, fără supunerea acestei operațiuni unui control vamal, intră sub incidența art. 175 din Legea nr. 141/1997.

În speță, dovada introducerii țigărilor în țară, prin ocolirea punctului de control vamal, s-a făcut, potrivit primei instanțe, fără nici un dubiu.

Asemenea introduceri de țigări în țară s-au făcut în repetate rânduri, la respectivele operațiuni participând, într-un fel sau altul, toți inculpații.

Caracterul îndelungat al operațiunilor, asigurarea unei coordonări pentru scoaterea țigărilor din magazine, găsirea cumpărătorilor, a mijloacelor de transport, asigurarea unei protecții, acordarea unei aparențe de legalitate a operațiunii etc. ca și participarea inculpaților la toate aceste operațiuni au condus instanța de fond la concluzia că inculpații au constituit un grup organizat, în sensul prevăzut de art. 7 raportat la art. 2 pct. 16 din Legea nr. 39/2003.

Din probele administrate, potrivit raționamentului judecătorului fondului, iese în evidență modul de operare al inculpaților și o stare de fapt care nu poate fi ignorată. După cum s-a arătat, în perioada ianuarie - mai 2006, din magazinele duty-free au fost vândute cantități impresionante de țigări, într-o zi valoarea acestora depășind zeci sau sute de mii de euro.

Este adevărat că legea nu prevedere o limită cantitativă a țigărilor care pot fi vândute în magazinele duty-free, însă pct. 9 din Ordinul nr. 1.397/2002 prevede că „mărfurile admise la vânzare prin magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantități destinate uzului personal".

La pct. 1 lit. h) din același ordin se explică înțelesul noțiunii de cantități destinate uzului personal ca fiind „cantitățile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial sau pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul vânzării".

Vânzările făcute, nu numai că depășesc limita rezonabilului, dar depășesc și limita bunului simț.

Spre exemplu, în data de 27 februarie 2006, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că cinci magazine duty-free au efectuat vânzări în valoare de 229.021,51 euro, cantitatea vândută fiind de 21.427 cartușe, iar în evidența magazinelor figurează că marfa a fost achiziționată de către 12 persoane.

Împrejurarea că o persoană ar cumpăra țigări de zeci de mii de euro la o singură ieșire din țară, sau că personalul angajat pe navele de transport ar dispune de atâția bani pentru a face astfel de cumpărături pare neverosimilă, de exemplu, cetățeanul sârb S.N., în data de 27 februarie 2006 a cumpărat țigări în valoare de 46.474,26 euro.

Este evident că aceste vânzări, deși aparent legale, în realitate nu au avut loc.

În realitate, datele reale ale persoanelor care au trecut prin punctul de control au fost introduse de către inculpați în calculator, fiind emise bonuri fiscale pe numele lor, în funcție de cantitatea de țigări care era scoasă din magazine și introdusă în țară. Tot inculpații au fost cei care au și depus banii reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute.

În cauză nu s-a putut stabili cu exactitate cantitatea de țigări care a fost introdusă efectiv în țară sau care a fost ulterior trecută în Serbia

În speță nu se poate reține că, întreaga cantitate de țigări evidențiată ca reprezentând vânzări în actele contabile ale magazinelor duty-free - astfel cum a rezultat din acțiunea de control al organelor financiar - fiscale - ar reprezenta obiectul contrabandei, iar actele de constatare întocmite ar reprezenta o probă dincolo de orice dubiu.

Nu există o dovadă certă a cantității traficate de fiecare inculpat și nici nu s-a cuantificat aportul fiecărui inculpat la reușita unei operațiuni.

Cu toate acestea, este dincolo de orice îndoială că operațiuni de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free în țară, în mod ilegal, au avut loc de mai multe ori

La operațiunile de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free participarea inculpaților a avut loc în diverse modalități, aceștia neavând de fiecare dată aceeași calitate (autor, complice, instigator, tăinuitor), iar contribuția fiecăruia nefiind uniformă, de fiecare dată.

Se poate afirma, cu certitudine, că în perioada ianuarie 2006 - mai 2006 între inculpați a existat un grad ridicat de cooperare, de coordonare a activităților, de implicare în acțiunile de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free în mod nelegal, de transport, depozitare, distribuire, precum și de asigurare a securității tuturor acestor operațiuni.

Din probele administrate, respectiv declarațiile inculpaților coroborate cu declarațiile martorilor și convorbirilor telefonice interceptate, se pot desprinde câteva momente în care inculpații au acționat pentru introducerea în țară a țigărilor din magazinele duty-free, dar și unele momente ratate.

Astfel, se pot reține ca fiind certe operațiunile care au avut loc în următoarele zile:

a) 20/21 ianuarie 2006 -pregătirea operațiunii ca și executarea ei efectivă rezultă din convorbirile telefonice purtate în ziua de 20 ianuarie 2006 între următoarele persoane: D.Z. cu F.; I.I.D. cu Lț.; D.Z. cu S.M.; D.Z. cu T.A.; I.I.D. cu L.G.

Din convorbirile purtate de persoanele menționate, orele la care au avut loc, rezultă în mod cert că în ziua de 20 ianuarie 2006 se pregăteau pentru a acționa noaptea, de asemenea rezultă cu certitudine faptul că au discutat despre cantitățile de țigări care urmau să fie scoase ca și tipul acestora W, C, R, K, M.

Împrejurarea că operațiunea a avut loc, iar țigările au fost scoase din magazine, rezultă de asemenea din convorbirile telefonice purtate în noaptea de 21 ianuarie 2006.

Din convorbirile purtate începând cu ora 4:00 noaptea, rezultă că pentru ora respectivă au fost chemate mai multe persoane pentru a ajuta la scoaterea țigărilor din magazine, transportul și depozitarea lor.

Sub acest aspect sunt relevante discuțiile avute între D.Z. și G.O. la ora 04:13 și 04:52; I.I.D. și L.G. la ora 04:01; I.I.D. și Lț. la ora 04:02; I.I.D. și T.A., precum și cu un alt bărbat la ora 04:03, 04:06, 04:17, 04:36.

Faptul că țigările se scoteau peste gardul din spatele magazinelor duty-free rezultă de asemenea cu certitudine din aceleași convorbiri - discuția dintre I.I.D. și T.A. de la ora 04:17 și 04:36.

D.Z. confirmă în discuția avută cu F. din ziua de 21.0.2006, orele 12:40, că țigările au fost scoase din „shop" și că banii pentru țigările luate trebuie depuși în casă.

De asemenea, faptul că se eliberau bonuri fiscale, în raport de cantitățile de țigări scoase, rezultă din discuția purtată de I.I.D. cu Tt.

b) 04 februarie 2006 - în această zi, în port a sosit un vapor ucrainean, iar inculpații au făcut planuri pentru ca noaptea - 04 februarie 2006 - să scoată din magazine țigări care urmau să fie decontate pe numele marinarilor de pe vapor. Operațiunea nu a avut succes datorită împotrivirii autorităților, respectiv M.G. și T.G.

Evident, nemulțumiți de faptul că nu sunt lăsați să scoată țigări din magazin, se proferează amenințări la adresa acestora în sensul schimbării din funcție.

Din discuțiile telefonice purtate ies în evidență aspecte privind planificarea potențială a operațiunii de către L.G., C.S., Lț. (S.V.), D.Z., R.O., I.I.D.

De asemenea, din convorbirile telefonice purtate rezultă fără dubiu că persoanele care aveau legături cu autoritățile, în speță poliția de frontieră și vamă, care obțineau acordul acestora pentru ca acțiunile de scoatere a țigărilor din magazine să decurgă fără incidente, erau L.G. și R.O. în acest sens sunt relevante convorbirile desfășurate în ziua de 04 februarie 2006 între L.G. și C.S.; L.G. și R.O.; L.G. și L.V.; I.I.D. și Lț.

Deși, practic, în noaptea respectivă nu au fost scoase țigări din magazine, discuțiile telefonice purtate între persoanele menționate relevă un „raodus operandi" ca și faptul că astfel de operațiuni nu puteau avea loc fără acordul autorităților cu competențe specifice din zonă.

c) 17 februarie 2006 - în această zi a avut loc, de asemenea, o operațiune de amploare.

Faptul că urma să se acționeze în jurul orei 3:00 dimineața rezultă din discuția purtată de L.G. cu R.O. la orele 00:44.

Anunțarea persoanelor care trebuie să vină, ajutorul necesar pentru scoaterea țigărilor din magazine, transportul și depozitarea lor, rezultă din convorbirile purtate între L.G. și D. - orele 02:28; I.I.D. și T.A. - orele 02:53; L.G. și V.U. - orele 03:00; L.G. și L.V. - orele 03:04 și L.G. și S.M. - orele 03:05.

De asemenea, din discuții rezultă și cantitățile de țigări de care au nevoie: D.Z. și I.Cl., orele 03:27; I.I.D. și Lț., orele 03:30 și 03:49; I.I.D. și D.S., orele 04:19.

Pe la orele 5:13, L.G. consideră că trebuie să sisteze operațiunea deoarece „a băut destul".

Faptul că în urma operațiunii urmau să se completeze documentele contabile rezultă din convorbirea dintre I.I.D. și Lț., orele 05:48.

Totodată, din convorbiri rezultă și modul în care urmau să fie distribuite ulterior țigările transportate peste graniță în Serbia pentru a fi vândute în România și împrejurarea că trebuia achitată contravaloarea țigărilor scoase din magazine, elocvente în acest sens fiind discuțiile purtate între I.I.D. și Mk., orele 09:21; D.Z. și A., orele 17:29; L.G. și M.C., orele 11:44 și L.G. și S.C., orele 15:53 și 16:30.

De asemenea, despre modul de împărțire al banilor rezultă din convorbirea avută între L.G. și D.Z. din ziua de 18 februarie 2006, orele 20:29, în care D.Z. îi comunică primului că îi va aduce 30.000 euro și că trebuie să-i dea bani și „ungurului" (S.V.).

În convorbirile purtate în data de 17 februarie 2006 pentru pregătirea operațiunii și executarea ei, discuțiile nu sunt de fiecare dată extrem de clare, folosindu-se și un limbaj codificat.

Pentru ziua respectivă, L.G. folosește expresiile „am chef „petrecere", „discotecă", „sticle de șampanie", „mai beau" etc.

Este evident că, în cauză, folosirea acestor cuvinte și expresii mascau pregătirea și derularea operațiunii. în cauză nu poate fi vorba despre vreo petrecere nevinovată. Nu anunți și nici nu chemi în toiul nopții pe cineva că mergi la discotecă sau petrecere, nu chemi ajutoare și nu discuți despre cantități de țigări și sume impresionante de bani pe care trebuie să le primești.

d) 28 februarie 2006 Operațiunea care relevă cu cea mai mare acuratețe atât scoaterea țigărilor din magazine cât și implicarea și coordonarea inculpaților este cea din noaptea de 28 februarie 2006 spre 01 martie 2006

Acest fapt rezultă cu prisosință din interceptările telefonice făcute, dar mai ales, rezultă din toate fazele pe care le presupune o astfel de operațiune: pregătirea prealabilă, stabilirea intervalului orar de acțiune, scoaterea țigărilor din magazine și introducerea în țară, încasarea în numerar a contravalorii țigărilor, desfacerea țigărilor și asigurarea protecției autorităților.

1. Solicitarea acordului autorităților de a acționa, ca și protecția oferită de acestea rezultă din convorbirile avute de L.G. cu C.I. - comandantul poliției de frontieră - din data de 28 februarie 2006, precum și din discuțiile purtate cu R.O. în ziua de 01 martie 2006 orele 10:23, 10:38, 12:00, 13:35 și 13:47 cu P.D.D. - comandantul poliției de frontieră - orele 04:41

2. Anunțarea operațiunii ce urma să aibă loc în noaptea respectivă și stabilirea cantităților de țigări rezultă din discuțiile telefonice pe care inculpații le-au avut între ei, sau cu diferite persoane.S-au exemplificat, în acest sens, următoarele convorbiri telefonice:

L.G., în noaptea de 28 februarie 2006/01 martie 2006, discută cu C.S., D.Z.

- 01 martie 2006 - ia legătura cu C.S. - discută despre câte țigări să dea, ia legătura cu D.Z. care îl întreabă câte țigări poate să-i dea; stabilesc cantitatea de țigări pe care să o ia de la el (L.G.);

- ora 3:41 - îl întreabă pe C.S. dacă totul este pregătit și dacă ia anunțat pe toți- primește confirmarea:

- S.M. - 01 martie 2006 - ia legătura cu B.R., ora 3:29 noaptea - discută să fie anunțați și alții pentru scoaterea țigărilor.

- ora 4:59 - ia legătura cu Bg., îl întreabă dacă a scris tot ce a luat, iar acesta îi spune ce cantități de țigări s-au scos din magazin

- I.I.D. - 01 martie 2006 - ora 3:39 - ia legătura cu C.I.S. și îi spune să fie pregătit (scoaterea țigărilor)

- ora 5:27 - discută cu S.C. despre încărcare, transport:

- D.Z. - 01 martie 2006 - noaptea la 3:28 este contactat de I.Cl. - discută că în noaptea respectivă se scot țigări -stabilesc cantitățile care trebuiesc scoase

- este contactat de T.A. - stabilesc câte țigări primește D.S.

- 28 februarie 2006 - ia legătura cu S.V., discută că în seara aceea se vor scoate țigări și îl întreabă cât poate să-i dea - cere 350; S.V. spune că îi dă 50 și lui Sc.

- 01 martie 2006 - ora 3:33 - îl anunță pe S.V. să stea pe poziție - stabilesc ce țigări vor scoate;

- ora 3:43 - ia legătura cu un bărbat și discută despre cantitatea de țigări ce trebuie să o ia, cost, mod de transport;

3. Anunțarea muncitorilor, transportatorilor, scoaterea țigărilor din magazine și introducerea în țară, distribuirea și plata contravalorii acestora rezultă din următoarele convorbiri:

- L.G. - 01 martie 2006

- ia legătura cu C.S., îi spune să sune băieții, printre care L.V., M., Lț. - la 4 noaptea să înceapă să scoată țigările din magazin - discută și tipul țigărilor (de la 4 la 5 noaptea);

- ora 5:02 - ia legătura cu C.S. - discută despre țigările luate, suma ce trebuie plătită autorităților

- ora 8:11 - ia legătura cu D.Z. și îl dă la telefon pe R.O. - care îi spune să închidă să nu se vadă nimic, să măture, să-l sune pe L. că le trebuie banii, să ia toți oamenii de acolo și să îi ducă acasă;

- ora 8:35 - ia legătura cu „I." care îi spune că făcea banii, stocul, că banii au fost aduși de Bi., că a schimbat rola și că nu o va preda;

- 8:37 - este contactat de C.S. care îi spune să vorbească cu „H." să aducă bani cu vaporul; L.G. îi spune să scoată rola din aparat, să evidențieze toată suma că de bani se ocupă el C.Z.

- ora 9:00 - discută cu R.O. despre bani - un anume C.N. trebuie să-i dea lui I.M. 35.000; îi spune lui D.Z. ca I.M. să-i aducă la mal de unde să îi ia el

- S.V. - 01 martie 2006

- noaptea la 3:47 ia legătura cu un bărbat care spune că îi adună pe toți (pentru scoaterea țigărilor din magazin);

- ora 3:53 - îi cere lui D.S. să trimită Dp;

- ora 4:55; 4:57 - ia legătura u T.A. care îi spune că a terminat și stabilesc că ia banii: I.I.D. - 01 martie 2006

- ora 3:39 - ia legătura cu C.I.S. și îi spune să fie pregătit (scoaterea țigărilor):

- ora 5:04 - este contactat de Slin, discută ce au luat;

- 5:27 - discută cu S.C. despre încărcare, transport;

- ora 3:52 - discută cu S.V., stabilesc ordinea în care scot țigările din magazin;

- S.M.-01 martie 2006

- ia legătura cu B.R., ora 3:29 noaptea - discută să fie anunțați și alții pentru scoaterea țigărilor;

- ora 3:31 - îl anunță pe un bărbat că s-a stabilit la ora patru (scoaterea țigărilor) și stabilesc mijlocul de transport;

- ora 4:11 - ia legătura cu B.R.,îl întreabă dacă a ieșit Sc., îi spune să îl mai cheme odată, întreabă ce țigări au scos, discută cam despre aceleași lucruri cu Bg.;

- ora 4:20 - îl anunță pe Bg. ce să descarce - îi spune că a descărcat și unde va duce țigările (la Bg.);

- ora 4:59 - ia legătura cu Bg., îl întreabă dacă a scris tot ce a luat, iar acesta îi spune ce cantități de țigări s-au scos din magazin

- D.Z. - 01 martie 2006

- noaptea la 3:28 este contactat de I.Cl. - discută că în noaptea respectivă se scot țigări - stabilesc cantitățile care îi trebuie

- este contactat de T.A. - stabilesc câte țigări primește;

- ora 3:34 - ia legătura cu D.I.Z. - îi spune unde să se ducă pentru transportul țigărilor și cine va mai aduce țigări (A.T.);

- D.Z. - 02 martie 2006 - este contactat de F. și îi spune câte țigări poate să-i dea; îi spune lui F. că a plecat transportul, iar G.O. îi spune că s-a descărcat la mal;

- D.S. 01 martie 2006

- ora 3:33 - îl anunță pe S.V. să stea pe poziție - stabilesc ce țigări vor scoate;

- ora 3:43 - ia legătura cu un bărbat și discută despre cantitatea de țigări ce trebuie să o ia, cost, mod de transport;

- ora 4:48 - ia legătura cu S.V. și îi reproșează că nu i-a dat țigări;

4. De asemenea, modul de „decontare" al țigărilor rezultă din discuțiile telefonice, din care amintim:

- R.O. - 01 martie 2006

- ora 12:01 -îl sună pe S.V. și îi spune „învață-le să vorbească" și că a reușit să vorbească cu unul (se referă la organele de control);

- L.G. - 01 martie 2006

- ora 7:16 - este contactat de C.S. - îi spune despre control, că nu are documentele contabile în ordine, că mai durează cea 2 ore, că nu trebuie să deschidă magazinul, discută despre ce trebuie să facă;

- ora 8:11 - ia legătura cu D.Z. și îl dă la telefon pe R.O. - care îi spune să închidă să nu se vadă nimic, să măture, să-l sune pe L. că le trebuie banii, să ia toți oamenii de acolo și să îi ducă acasă

- S.V. - 01 martie 2006

- ora 7:17 - îi spune unei angajate cât să evidențieze;

- S.M. - 01 martie 2006

- ora 4:59 - ia legătura cu Bg., îl întreabă dacă a scris tot ce a luat, iar acesta îi spune ce cantități de țigări s-au scos din magazine;

e) 10 mai 2006 - 13 mai 2006. în această perioadă are loc pregătirea unei operațiuni și executarea ei, relevantă în ce privește modul de desfășurarea a activității de contrabandă cu o serie de persoane din Serbia.

„Vânzarea" țigărilor către vaporenii sârbi ori cetățenii sârbi, ca mod de efectuarea a traficului cu țigări, a fost amintită anterior.

În convorbirile avute între inculpați, sau între inculpați și diferite persoane, rezultă în mod explicit că se urmărea transportul țigărilor cu vaporul în Serbia, iar ulterior reintroducerea lor în țară peste Dunăre, cu ajutorul unor bărci.

Astfel, din discuția între S.M. și M.C.T. la 10 mai 2006, rezultă că M.I., căpitan pe vasul „A.", s-a înțeles cu magazinele duty-free pentru preluarea unor cantități însemnate de țigări, dar cum înțelegerea nu s-a putut perfecta, a luat mai multe cartușe de la magazinele aparținând SC S.I. SRL, DGV, N.M., cu promisiunea că va lua mai mult în ziua de sâmbătă.

Despre faptul că țigările urmau să fie transportate de M.I. în Serbia, iar ulterior, aduse în România rezultă și din discuțiile purtate de D.S. din data de 11 mai 2006, în care acesta îl întreabă pe interlocutor ce fel de țigări dorește, în ce cantitate, la ce preț, asigurându-l că aduce țigările printr-o combinație la graniță și că s-a înțeles cu „L." în sensul că „el să ia marfa din shop (din România) să mi-o ducă acolo la el și eu să dau drumul la barcă și să o aduc iar în România". Din discuții rezultă și modul în care țigările vor fi ascunse în vapor și modalitatea concretă de plată și readucere a lor.

În data de 12 mai 2006, L.G. discută cu D.Z., îi comunică să-l sune pe C.N. care, la rândul lui, să-i spună lui I.M. să ia țigări și de la magazinul pe care-l conduce, țigări M.

Dovada că operațiunea de scoatere, de „vânzare" a țigărilor din shop către I.M., a avut loc în data de 13 mai 2006, este pe deplin dovedită prin acțiunile întreprinse de autoritățile sârbe în aceeași zi.

Astfel, din actele emise de autoritățile sârbe rezultă că în cauză se fac cercetări, întrucât există suspiciunea că L.S., în calitate de proprietar al vasului „A." și a schelei „A. 1", S.N., în calitate de comandant pe vasul „A." și schela „A. 1", I.M., motorist pe cele două vase și J.R., căpitan pe vasul „A." și schela „A. 1", au săvârșit infracțiunea de contrabandă, în sensul că au achiziționat de pe teritoriul României 8340 baxuri de diferite țigări, fără timbre de accize, pe care le-au ascuns în compartimentele celor două vase și au trecut linia de frontieră, sustrăgându-se de la măsurile vamale de control și supraveghere.

Țigările au fost descoperite în urma activității de control, o parte fiind ascunse în partea motorului navei „A.", iar o parte, cea mai însemnată, în interiorul schelei „A. 1" - unde erau capace sudate la compartimentul respectiv.

Au fost descoperite țigări la domiciliul lui L.S., fără timbre accize, iar la I.M. s-a descoperit un carnețel cu evidența zilelor în care au fost transportate țigările de contrabandă, ca și felul și cantitatea lor

Din evidențele magazinelor care au vândut astfel de țigări în ziua de 13 mai 2006, rezultă următoarele:

a) magazinul duty-free aparținând SC H.I. SRL a comercializat mărfuri în valoare de 8.730,6 euro - au fost emise un nr. de 26 bonuri fiscale către 8 persoane din care 3 persoane de cetățenie romană și 5 sârbă, valoarea țigărilor comercializate fiind de 7.176 euro (82,19%)

b) magazinul duty-free aparținând SC N.M. SRL a comercializat mărfuri în valoare de 4.136,1 euro - au fost emise un nr. de 23 bonuri fiscale către 8 persoane din care 3 persoane de cetățenie română și 5 sârbă; marea majoritate a vânzărilor au reprezentat țigări (97,17%)

c) magazinul duty-free aparținând SC E.T.I. SRL a comercializat mărfuri în valoare de 9.401,83 euro - au fost emise un nr. de 42 bonuri fiscale către 8 persoane din care 2 persoane de cetățenie română și 8 sârbă, majoritatea vânzărilor fiind reprezentată de țigări (94,67%); 9 bonuri fiscale au fost emise către aceeași persoană - S.N.

d) magazinul duty-free aparținând SC D.G.V. SRL a comercializat mărfuri în valoare de 992,50 euro - au fost emise un nr. de 5 bonuri fiscale către 3 persoane de cetățenie sârbă; toate vânzările au constat în țigări.

e) magazinul duty-free aparținând SC A.T. SRL a comercializat mărfuri în valoare de 14.962,8 euro - au fost emise un nr. de 54 bonuri fiscale către 6 persoane din care o persoană de cetățenie română și 5 sârbă; majoritatea vânzărilor au fost țigări (94,67%); 14 bonuri fiscale au fost emise către aceeași persoană - S.N.)

Cu toate că. potrivit evidențelor contabile menționate mai sus, țigările apar ca fiind vândute unor persoane fizice, cetățeni sârbi și români, persoanele respective nu au apărut la frontiera Serbiei cu țigările respective, ci, dimpotrivă, țigările au fost găsite în compartimente ascunse și special concepute ale celor două nave.

Acest fapt demonstrează, dincolo de orice dubiu, aparența de legalitate pe care inculpații o dădeau operațiunilor de vânzare, pentru a masca scoaterea țigărilor din magazine, cât și faptul că astfel de „decontări" erau uzuale pentru mascarea activității, reale, de contrabandă.

Deși nu de fiecare dată rezultă, în mod expres, momentul la care sunt scoase țigările din magazine, din convorbirile telefonice interceptate rezultă suficiente elemente din care să se tragă concluzia că s-a acționat pentru scoaterea țigărilor și în alte zile.

De exemplu s-au specificat următoarele momente:

- 1 februarie 2006/22 februarie 2006 - rezultă din convorbirea purtată de D.Z. cu G.O., în care stabilesc cantitățile necesare. De asemenea din discuția purtată de D.S. cu un bărbat, primul îi spune interlocutorului ce cantități de țigări are (W - 24 baxuri) și oferta de vânzare;

- 25 februarie 2006 - din discuția avută în ziua de 26 februarie 2006, orele 19:05, dintre S.M. și B.R. rezultă că au fost date țigări, iar o parte au fost plătite cu bani falși.Tot despre plasarea unor țigări - cantități, preț - se vorbește și în convorbirea dintre S.V. și L.G., din aceeași zi, orele 20:00 - 20:06;

- 26 februarie 2006 - în seara zilei respective, s-a discutat despre pregătirea operațiunii ce urma să aibă loc în noaptea de 27 februarie 2006, respectiv 28 februarie/01 martie 2006. Odată ce s-a obținut acordul autorităților - ce rezultă din convorbirea dintre L.G. și S.V., orele 20:11 și 21:24 - încep să se poate discuții despre comenzi, respectiv, tipul de țigări, cantități, discuțiile dintre I.I.D. și T.A., orele 21:20; D.Z. și F., orele 21:53; D.Z. și T.A., orele 21:38. în discuțiile despre preț dintre I.I.D. și T.A., ora 21:44, rezultă că i-au fost date țigări și lui R.O., cu prețul de 310 euro baxul, în loc de 315 euro preț normal.

- 03 aprilie 2006 - S.V. este contactat de o femeie care îi solicită țigări -25; a doua zi comunică din nou și-i spune că nu a reușit nimic în seara precedentă, dar că va încerca în seara respectivă.

- 05 aprilie 2006 - faptul că, în zilele anterioare s-au scos țigări din magazine rezultă din convorbirile purtate, din care reiese existența unor stocuri de țigări și încercările de distribuire. Relevante în acest sens sunt discuțiile purtate în aceeași zi de C.S. cu V.B. și cu D.N., de S.M. cu V.B., cu T.A. De asemenea, S.M. discută cu M.C.T. despre contravaloarea țigărilor. Tot despre distribuirea unor țigări existente se discută și în data de 06 aprilie 2006 și 07 aprilie 2006

- 12 martie 2006/13 martie 2006 - din convorbirile telefonice rezultă desfășurarea unei activități intense pentru plasarea țigărilor. Astfel, S.M. ia legătura cu D.S. și, ca răspuns la cererea acestuia din urmă, ii spune ce țigări poate să-i ofere și ce cantitate (L.M., W, A, ) De asemenea, stabilesc ca S.M. să depoziteze țigările, în vederea preluării, într-un loc cunoscut.Tot despre plasarea unor țigări se discută și în convorbirile pe care S.M. le are cu B.R., cu M.Sc., cu D.I.Z., cu V.B. Astfel de discuții despre transportul și plata unor țigări au loc și în ziua de 14 aprilie 2006.

În fine, în raport de probatoriul administrat, se mai impun câteva considerații cu privire la apărările inculpaților.

a) în general, inculpații au invocat în favoarea lor aceea că au scos țigări pe poarta incintei din port pentru uz personal, pentru prieteni sau pentru a fi date unor persoane (doctori de ex.).

Inculpatul C.S., de exemplu, a susținut că, săptămânal, scotea în acest mod 10 - 20 cartușe de țigări.

Afirmațiile făcute în acest sens sunt greu de acceptat, mai bine zis nu sunt credibile.

Astfel, în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul celor susținute, nu au fost prezentați nici un prieten, persoană sau medic, ca martori, care să susțină această chestiune.

De altfel, martorul J.G., care a lucrat la poliția de frontieră, a susținut că nu se puteau introduce țigări în țară prin punctul de trecere al frontierei, respectiv prin punctul de control vamal pe unde ar fi trebuit să treacă toți cei care ar fi intrat în țară, inclusiv lucrătorii din magazinele duty-free, dat fiind amplasamentul acestora.

Este greu de imaginat că cineva ar putea fuma atâtea cartușe de țigări într-o săptămână.

În altă ordine de idei, dacă, așa cum susține inculpatul C.S., scotea țigări pe poarta din incinta portului pe care le vindea doar la prețul din magazin, rămâne inexplicabil cum se putea obține profit într-o astfel de situație.

În fine, dacă s-ar accepta varianta inculpaților în care se putea obține un câștig mai mult decât rezonabil - chiar dacă nemeritat sau ilegal - ce rost ar mai fi avut atunci să intre noaptea în magazinele duty-free și să scoată marfă din magazine?

b) Nici varianta că ar fi vândut cantități impresionante de țigări vaporenilor, respectiv marinarilor sârbi, nu este, în opinia instanței de fond, credibilă.

în primul rând, dacă ar fi să luăm doar vânzările din data de 27 februarie 2006 se constată că la un număr de 12 persoane, români și sârbi, magazinele din duty-free au vândut 1165 baxuri de țigări (58.250 cartușe) în valoare de cca. 229.000 euro, cantitate de-a dreptul impresionantă. Volumetric, această cantitate reprezintă mai mult de 7 metri cubi.

Oricât ar fi fost de corupți polițiștii de frontieră și vameșii - în raport de modul în care se făcea controlul înainte de urcarea pe vas - este greu de acceptat că o asemenea cantitate de țigări ar fi trecut neobservată, și ar fi putut fi urcată efectiv de persoanele care figurează ca fiind cumpărători, pe vas.

Această situație apare tratată ca regulă generală, existând și excepții. Astfel martorii D.M., R.B., Ș.S., S.G. au declarat că în zilele în care au fost în Serbia nu au văzut persoane care să intre în magazine și să cumpere țigări sau să le urce pe vapor, sau că au văzut persoane care au cumpărat 1-2 cartușe de țigări.

Alt martor, cum ar fi M.I. a arătat că a plecat în Serbia în luna februarie și luna aprilie 2006, aproximativ câte 2 săptămâni, de fiecare dată pentru a munci. Când a plecat și s-a întors nu a cumpărat țigări. în zilele în care a plecat, a observat persoane care intrau în magazinele duty-free, de unde au ieșit cu bagaje mari, încărcate, pe care le-au urcat pe vapor, dar nu poate preciza ce se aflau în bagajele respective.

Martora C.D. a declarat că a fost plecată de două ori în Serbia, în martie 2006 și s-a întors, după aproximativ o lună, prin portul MN, iar a doua oară în luna aprilie și s-a întors după o lună și jumătate.

A observat persoane care scoteau din magazine cantități mari de țigări în cutii de carton, aceștia fiind cetățeni sârbi.

A văzut și cetățeni români care cumpărau produse din magazine în cantități mici, câteva cartușe de țigări sau pungi de cafea. Nu cunoaște persoanele și nici pe inculpați.

Martorul F.A. a arătat că este ofițer gradul I, lucrează la căpitănie de 15 ani. Nu a văzut niciodată în navele care părăsesc portul cantități mari de țigări (peste 100 de baxuri).

Chiar în situația în care vânzările au aparența de legalitate, în realitate, decontarea cumpărăturilor pe numele unor cetățeni sârbi sau români este fictivă, deoarece nu persoanele respective au fost adevărații beneficiari, ci colaboratorii sârbi ai inculpaților în activitatea de contrabandă. Că este așa, fac dovadă deplină vânzările din 13 mai 2006 când, conform evidențelor, magazinele duty-free au vândut unui număr de 8 persoane o cantitate de 6.722 cartușe de țigări (134 baxuri). în ziua respectivă, operațiunea de transport pasageri a fost făcută de vasul "A." și Schela A. 1. La sosirea din România în Serbia autoritățile sârbe au descoperit pe cele două vase 8.340 baxuri de țigări fără timbre care proveneau din România, țigări ascunse controlului vamal sârbesc în compartimente speciale.

Nici unul dintre pasagerii de pe vaporul respectiv care au plecat din România în Serbia în acea zi, identificați ca și cumpărători de țigări în port, la magazinele duty-free nu a fost găsit cu vreo cantitate de țigări asupra lui, deși se presupunea că ar fi trebuit să aibă asupra sa o cantitate impresionantă - 134 baxuri.

Faptul că pe vapor au fost găsite mult mai multe țigări demonstrează modalitatea de săvârșire a contrabandei - predarea către vaporeni pe de o parte, a țigărilor care au aparența de legalitate a unor vânzări, iar pe de altă parte, a celor scoase anterior din magazine în România.

c) Apărările inculpaților referitor la faptul că nu au trecut frontiera cu țigările, sunt nefondate și au fost înlăturate, chestiunea referitoare la semnificația trecerii frontierei, în cazul de față, fiind analizată la capitolul „considerații juridice"

d) în fine, în cauză sa pus problema polițiștilor de frontieră și vameșilor, în sensul că aceștia ar fi fost corupți, că ar fi facilitat desfășurarea activității de contrabandă și că ar fi primit mită.

Dosarul în care au fost trimiși în judecată polițiștii de frontieră a fost restituit organelor de urmărire penală.

Cu toate că obiectul prezentului dosar nu îl constituie activitatea infracțională a altor persoane - care desigur beneficiază de prezumția de nevinovăție până la proba contrarie - în cauză se poate remarca, indiferent dacă îmbracă haina vreunei infracțiuni, că inculpații au beneficiat de concursul larg al autorităților locale, fără de care activitatea de contrabandă nu ar fi putut lua naștere și nici nu ar fi putut continua.

Faptul că un polițist de frontieră sau un vameș este corupt nu justifică în nici un fel activitatea infracțională a inculpaților.

Din considerațiile arătate precedent, cât și raportat la întregul ansamblu probator, instanța de fond și-a format convingerea fermă, fără nici o îndoială, că inculpații au săvârșit activități infracționale, constituindu-se într-un grup în acest sens.

Din analiza probatoriului, astfel cum a fost administrat, se pot trage concluzii cu privire la activitățile desfășurate de fiecare inculpat, rolul lui în cadrul grupului precum și conduita procesuală.

Conduita procesuală a inculpaților și poziția lor față de acuzațiile aduse rezultă din declarațiile date.

Dintre inculpați, în mod expres, doar S.V., D.Z., B.R. și D.S. au recunoscut săvârșirea infracțiunii de contrabandă, susținând însă că nu au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat. Apărările acestor inculpați referitor la ultima chestiune sunt neîntemeiate. Apartenența la grupul infracțional organizat rezultă nu numai din declarațiile inculpaților, din declarațiile martorilor menționați mai sus, respectiv J.G., G.O., D.I.Z., V.M., V.M., A.B., coroborate cu convorbirile telefonice prezentate, dar și din legăturile create între inculpați, coordonarea activităților și implicarea în diverse faze ale operațiunilor desfășurate (scoaterea țigărilor din magazine, depozitate, transport etc.)

Prin urmare, este evident că prin funcția deținută, ca și prin relațiile sale din lumea politică și din zona puterii executive, inculpatul R.O. impunea respect în cadrul grupului.

Influența sa pe lângă autoritățile competente pentru numirea sau schimbarea unor comandanți ai vămii și ai poliției de frontieră, ca și intervenția pe lângă diferite organe de control, nu viza altceva decât asigurarea unei anumite securități activității desfășurate de inculpați.

De asemenea, a rezultat implicarea în activitatea de depozitare a țigărilor scoase din magazine la cabana sa, de unde erau transportate, de regulă peste Dunăre.

În ce-l privește pe inculpat, implicarea lui în contrabanda cu țigări, ca și în grupul infracțional, este dovedită fără dubiu.

În primul rând, s-a reținut că inculpatul are relații cu toți inculpații. în al doilea rând, activitatea sa de implicare în acțiunea de contrabandă propriu zisă, dar și în cadrul grupului infracțional organizat prin rolul de asigurare a protecției activităților ilicite rezultă din declarațiile martorilor V.M., T.C., E.C., declarația inculpatului D.S. coroborate cu convorbirile telefonice prezentate.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus întrunesc, potrivit sublinierii primei instanțe, elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. L.G., șeful magazinului aparținând SC SDV F.T. SRL, era un adevărat lider al grupării, fiind cel care, în cele mai multe cazuri, era interfața dintre grup și autorități, solicitând acordul autorităților pentru operațiunile de scoatere a țigărilor din magazine pe timpul nopții, în scopul asigurării unei protecții efective a activității ilicite, ocupându-se și de sincronizarea activității de scoatere a țigărilor.

De asemenea, mai rezultă că a fost implicat în activitatea de transport, depozitare, aprovizionarea cu țigări a grupării și, uneori, și intermedierea transportului peste graniță.

Inculpatul a recunoscut că a vândut țigări la vapoarele sârbești și că a scos țigări din magazinul lui pe poarta incintei din port, țigări care, fie erau făcute cadou unor persoane de care avea nevoie (doctor) sau erau vândute la preț de magazin unor prieteni, fie erau folosite pentru uzul său personal. De asemenea a susținut că nu are cunoștință de un grup infracțional care se ocupa cu vânzarea de țigări în țară.

Apărările inculpatului au fost catalogate, fără nici o rezervă, ca fiind neserioase.

După cum s-a arătat deja, inculpatul era un adevărat lider al grupului inculpaților. Implicarea lui în scoaterea țigărilor din magazin, în organizarea operațiunilor, în asigurarea protecției autorităților, rezultă clar din convorbirile telefonice prezentate.

Din discuțiile purtate cu ceilalți inculpați, s-a reținut fără nici o exagerare, că inculpatul a organizat o adevărată „industrie" a activității de contrabandă.

Participarea inculpatului la contrabandă, precum și la grupul infracțional organizat, rezultă nu numai din discuțiile telefonice - discuții care apar ca incredibile, ireale uneori - dar și din declarațiile martorilor cu care se coroborează, dintre care amintim: J.G., R.I.l., P.L., T.C., M.S., M.L., precum și cu declarația inculpatului D.S.

În drept, faptele inculpatului menționat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului i s-au aplicat și prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2000, astfel cum s-a solicitat prin rechizitoriu.

III. C.S. - operator duty-free - în calitate de angajat la magazinul aparținând SC SDV F.T. SRL, a asigurat scoaterea țigărilor din magazin și introducerea lor ilegală în țară, în cantitățile solicitate, a operat fictiv pe calculator și a emis bonuri fiscale tot fictiv, pentru a da aparența de legalitate unor „vânzări" de marfă care nu avea acest caracter.

Inculpatul a recunoscut doar că, ocazional, a vândut cantități mari de țigări la vapoarele sârbești și, de asemenea, că săptămânal, scotea pe poarta incintei în care se aflau magazinele duty-free din port între 10 și 20 cartușe de țigări pentru uzul său personal și al prietenilor. Țigările le vindea, în general la prețul din magazin, dar până la intensificarea controalelor în port realiza în mod constant un profit de aproximativ 10 euro.

Inculpatul a susținut că nu a făcut parte dintr-un grup infracțional și nu a săvârșit vreo activitate de contrabandă.

Conduita inculpatului, raportat la apărările formulate poate fi catalogată ca parțial sinceră, în sensul că acesta nu spune adevărul până la capăt, motiv pentru care apărările au fost apreciate ca nefondate pentru următoarele considerente.

Se poate reține afirmația inculpatului că a scos țigări din magazine ca fiind adevărată, dar nu în maniera susținută.

Nici o probă din dosar nu confirmă susținerea inculpatului în acest sens. Dimpotrivă, din declarația martorului P.L. coroborată cu declarația inculpaților D.Z., D.S. și, cu precădere, din convorbirile telefonice prezentate, rezultă fără dubiu că inculpatul a participat la scoaterea ilegală a țigărilor din magazine în țară.

De asemenea, prin probele menționate s-a făcut dovada că ținea evidența vânzărilor, că se ocupa cu eliberarea bonurilor fiscale în raport de cantitățile de țigări scoase, că acționa în strânsă legătură pentru această afacere nelegală cu inculpatul L.G., D.Z., D.S., că participa la activitatea de sincronizare a operațiunilor de scoatere a țigărilor, anunțând intervalul de timp în care se acționează.

în drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc, în opinia primei instanțe, elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. C.Z. - se ocupa de transportul și depozitarea țigărilor scoase din magazinele duty-free cât și, ulterior, de transportul lor peste Dunăre, la colaboratorii sârbi.

De asemenea, a mai fost implicat și în activitatea de colectare a banilor, cu precădere pentru R.O. și L.G.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea vreunei infracțiuni. A susținut că se afla în relații bune cu toți inculpații, mai ales cu R.O. cu care era prieten de multă vreme.

Susținerile inculpatului sunt practic neîntemeiate fiind contrazise de restul probatoriului.

Astfel, din declarațiile inculpatului R.O., ale martorului V.M., ale inculpatului D.S., precum și din convorbirile telefonice interceptate - cu precădere din cele avute cu R.O., L.G., I.I.D. - rezultă fără dubiu că inculpatul se ocupa de transportul și depozitarea țigărilor, iar ulterior de transportul lor peste Dunăre.

De asemenea, din probele menționate a mai rezultat că inculpatul se ocupa și cu colectarea banilor reprezentând contravaloarea țigărilor, această activitate, făcând-o, cu precădere, pentru inculpatul R.O.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

V. S.V. Era șeful magazinului duty-free aparținând SC GFS D.F.R. SRL. S-a ocupat de scoaterea țigărilor din magazin în țară, cooperând cu cei mai mulți coinculpați și a fost implicat în distribuirea țigărilor în țară și în Serbia.

Inculpatul a recunoscut că a săvârșit infracțiunea de contrabandă, dar a negat că ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat.

Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor J.G., Ț.M., ale inculpatului D.S., coroborate cu convorbirile telefonice prezentate, rezultă fără dubiu că inculpatul a participat la aproape toate operațiunile de scoatere a țigărilor din magazinul unde era șef, la sincronizarea participărilor la acțiunile de scoatere a țigărilor, la coordonarea operațiunilor în raport de activitățile celorlalți inculpați, decontarea mărfurilor vândute prin eliberarea bonurilor fiscale în raport de țigările scoase, distribuirea țigărilor în țară, iar uneori și pentru Serbia.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

VI. I.I.D. a participat la operațiunile de scoatere a țigărilor din magazine în țară, cooperând aproape cu toți inculpații. Este implicat în activitatea de distribuire a țigărilor în țară și uneori, peste graniță, în Serbia.

Inculpatul a susținut că a vândut țigări la vapoarele sârbești, dar că aceste operațiuni erau legale. Vânzările către vapoarele sârbești se făceau de 2 - 3 ori pe lună, iar din magazinul unde lucra se vindea într-o zi, minim 20 de baxuri și maxim 80 baxuri de țigări

Apărările inculpatului au fost apreciate ca nefondate. Din probele administrate, respectiv, declarațiile martorului P.L., a inculpatului D.Z., D.S., coroborate cu convorbirile telefonice prezentate, rezultă fără echivoc că inculpatul a participat la activitatea de scoatere ilegală a țigărilor din magazine - „peste gard" - fiind implicat și în activitatea de distribuire a țigărilor în țară și, uneori în Serbia.

Legătura inculpatului cu ceilalți este dovedită de cooperarea pe care a avut-o, în modalitatea de participare arătată, cu aproape toți inculpații.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

VII. S.M. era șeful magazinului aparținând SC S.I. SRL. A participat la activitatea de scoatere a țigărilor din magazin, a aprovizionat cu țigări diferite persoane, printre care inculpatul D.S. și era implicat în activitatea de depozitare și transport în țară a țigărilor scoase din magazin.

Inculpatul a susținut că, în calitate de șef duty-free, avea interesul să vândă săptămânal o cantitate cât mai mare de țigări deoarece era recompensat de firmă.

Odată sau de două ori pe săptămână, vindea cantități mari de țigări la vapoarele sârbești, realizând un profit săptămânal de 5.000, 10.000, 15.000 sau chiar 20.000 euro.

Inculpatul a mai afirmat că, o dată pe săptămână, scotea "cu plasa" un număr de 15-20 cartușe de țigări, precum și unele sticle de whisky, dar nu în vederea comercializării, iar din cantitatea de țigări scoasă i-a dus inculpatului D.Z. 20 - 30 de cartușe, dar la prețul de magazin.

Ca și în cazul inculpatului C.S., se poate reține afirmația inculpatului S.M., că a scos țigări din magazine, ca fiind adevărată, dar nu în maniera susținută.

Nici o probă din dosar nu confirmă susținerea inculpatului în acest sens.

Dimpotrivă, din declarațiile martorilor D.V., G.R., P.L., ale inculpaților D.Z., D.S., precum și din convorbirile telefonice prezentate, rezultă fără nici un echivoc că inculpatul a participat activ în cadrul grupului infracțional la activitatea de scoatere a țigărilor în mod ilegal din magazin, la activitatea de aprovizionare a diferitelor persoane cu țigările scoase, fiind implicat și în activitatea de depozitare și transport a țigărilor în țară.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului i s-au aplicat și prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2000 - conform adresei DIICOT Caraș-Severin nr. 220/IH/13/24 mai 2007.

VII. D.Z. - era un client fidel al tuturor magazinelor, cu precădere al celor conduse de L.V., S.V. și S.M.; se ocupa de depozitarea, transportul și distribuirea țigărilor în țară.

De asemenea a fost implicat și în transportul țigărilor, peste Dunăre, în Serbia.

Inculpatul a recunoscut că a săvârșit infracțiunea de contrabandă, dar că nu a făcut parte dintr-un grup organizat deoarece nu avea un șef sau coordonator.

Din probele administrate, respectiv din declarațiile de inculpat, declarațiile martorilor G.O., V.M., D.I.Z., ale inculpatului D.S., coroborate cu convorbirile telefonice prezentate, rezultă în mod cert că inculpatul a avut legături cu aproape toți șefii de magazine din zonă; acesta în baza comenzilor făcute, primea țigările scoase din magazine, le depozita, iar ulterior, se ocupa de distribuirea lor în țară. De asemenea, inculpatul a participat și la transportul peste Dunăre, în Serbia, a țigărilor scoase ilegal din magazine.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului i s-au aplicat și dispozițiile art. 9 din legea nr. 39/2000 astfel cum s-a solicitat prin rechizitoriu.

IX. B.R., operator în cadrul magazinului aparținând SC S.I. SRL, a participat la acțiunile de scoatere a țigărilor din magazin precum și la transportul și distribuirea țigărilor în țară.

Inculpatul a recunoscut învinuirile aduse, în sensul că s-a ocupat de contrabandă, că a scos țigări din magazin ilegal, prin spatele shop-urilor, "pe la gard", dar a susținut că nu făcea parte dintr-un grup organizat, nefiind coordonat de nimeni.

Din probele administrate, respectiv declarația inculpatului, a martorului E.C., declarația inculpatului D.S., coroborate cu convorbirile telefonice prezentate, rezultă că inculpatul a participat la operațiunile de scoatere ilegală a țigărilor din magazinul duty-free unde își desfășura activitatea și că a fost implicat în transportul și vânzarea țigărilor în țară.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportai la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului i s-au aplicat și prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2000 astfel cum s-a solicitat prin rechizitoriu.

X. D.S. a desfășurat o activitate impresionantă; a fost un client fidel al magazinelor duty-free, cu precădere al celor aparținând SC S.I. SRL, SC A.T. SRL și SC D.G.V. SRL, țigările fiindu-i aduse de diferite persoane și era implicat în activitatea de depozitare și distribuire a țigărilor în România.

Totodată, a fost implicat în activități de transport a țigărilor, peste Dunăre, în Serbia și invers.

Inculpatul a recunoscut învinuirile care i-au fost aduse. Din probele administrate, respectiv declarația inculpatului, declarațiile inculpaților B.R. și S.V., declarațiile martorilor C.L., P.A., A.B., coroborate cu convorbirile telefonice prezentate, rezultă fără echivoc că inculpatul a cumpărat țigările scoase ilegal din magazinele duty-free, a colaborat în acest sens cu aproape toți șefii de magazine, a întreprins acțiuni de depozitare și distribuire a țigărilor atât în țară cât și în Serbia.

În drept, faptele inculpatului menționate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că de la comiterea infracțiunilor și până în prezent, a apărut Legea nr. 86/2006 care, la rândul său, sancționează infracțiunea de contrabandă, dar care este defavorabilă inculpaților prin reglementările cuprinse la art. 270 și 274 prin care prevede pedepse mai aspre pentru această infracțiune, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. pentru toți inculpații și a aplicat pedepsele prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, dar în limitele stabilite de Legea nr. 141/1997.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen., de persoana fiecărui inculpat, de conduita acestuia pe parcursul procesului penal precum și de limitele de reducere a pedepsei prevăzute la art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 88 C. pen. s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, după cum urmează:

- pentru inculpatul R.O., din data de 20 septembrie 2006 până la data de 12 octombrie 2007;

- pentru inculpatul L.G., din data de 15 mai 2006 până la data de 12 octombrie 2007;

- pentru inculpatul C.S., din data de 15 mai 2006 până la data de 9 februarie 2007;

- pentru inculpatul C.Z., din data de 15 mai 2006 până la data de 12 octombrie 2007;

- pentru inculpatul S.V., din data de 15 mai 2006 până la data de 12 decembrie 2006;

- pentru inculpatul I.I.D., din data de 15 mai 2006 până la data de 12 decembrie 2006;

- pentru inculpatul S.M., din data de 15 mai 2006 până la data de 12 octombrie 2007;

- pentru inculpatul D.Z., din data de 5 iulie 2006 până la data de 14 noiembrie 2006;

- pentru inculpatul B.R., din data de 5 iulie 2006 până la data de 14 noiembrie 2006;

- pentru inculpatul D.S., din data de 16 mai 2006 până la data de 13 iunie 2006.

Cât privește pe inculpatul D.D., în declarațiile date acesta nu a recunoscut nici una din învinuirile aduse.

Singura faptă mărturisită de inculpat a fost vânzarea a 5.000 pachete de țigări către o persoană din Olt numită D.M., țigări despre care a pretins că le-a cumpărat, treptat, de la piață.

Afirmațiile inculpatului par neverosimile, dar din probele administrate nu s-a putut dovedi în ce a constat activitatea efectivă a inculpatului, care au fost acele acțiuni/ inacțiuni care să poată caracteriza activitatea acestuia ca fiind una infracțională.

Inculpatul D.S. a susținut că și inculpatul D.D. se ocupa cu vânzarea de țigări în țară, fără să le transporte sau depoziteze. De asemenea, a mai susținut că acestuia i se spunea „Sc.".

În ce privește porecla de „Sc.", inculpatul a negat că i-ar aparține lui, afirmând că sub acest nume era cunoscut fratele lui.

Afirmațiile inculpatului D.S. referitoare la poreclă și la activitatea infracțională a inculpatului nu se coroborează cu vreo altă probă.

De asemenea, nici din convorbirile telefonice nu rezultă vreo legătură a inculpatului D.D. cu ceilalți inculpați și nici faptul că ar fi participat la vreo acțiune de scoatere a țigărilor în mod ilegal din magazine, la transportul sau distribuirea lor.

În aceste condiții, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de care a fost acuzat, lipsind latura obiectivă, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 7 iulie 2006 până la data de 12 octombrie 2007.

Referitor la bunurile ridicate ori sechestrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

În ce-l privește pe inculpatul D.S., s-a constatat că în urma percheziției efectuate la casa părinților acestuia, D.I. și Di., au fost găsite una mie pachete țigări netimbrate marca W, două mii pachete țigări netimbrate marca WL, cinci sute pachete țigări netimbrate marca MC, șaptesprezece pachete țigări netimbrate marca SC, țigări care au fost ridicate potrivit procesului-verbal de percheziție din 15 mai 2006 întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara, consemnate cu dovada seria C nr. 0011680 a IPJ Caraș-Severin.

Nici inculpatul și nici părinții acestuia nu au dat vreo declarație cu privire la proveniența bunurilor. De vreme ce inculpatul D.S. a recunoscut că a făcut contrabandă, instanța a reținut că aceste țigări au provenit în urma săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, astfel că, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea acestora.

Referitor la restul bunurilor:

În ce privește telefoanele, prin rechizitoriu s-a propus confiscarea acestora, potrivit art. 118 lit. b) C. pen.

Instanța a apreciat că aceste bunuri nu pot fi confiscate pentru următoarele considerente:

În primul rând, telefoanele nu au fost cumpărate în mod special și distribuite inculpaților pentru a fi folosite la săvârșirea celor două infracțiuni. Aparatele erau telefoanele personale ale fiecărui inculpat, cumpărate ca atare (telefon + cartelă) și folosite pentru convorbirile normale cu alte persoane. Simplul fapt că inculpații au discutat telefonic despre diferite faze ale operațiunilor desfășurate, despre executarea vreunei acțiuni, nu poate atrage, potrivit primei instanțe, incidența art. 118 lit. b) C. pen.

Același lucru se poate spune și despre rola confiscată și dischete. Acestea conțin date de evidență contabilă. Deși instanța a reținut că prin evidențierile în documentele contabile s-a dat doar o aparență de legalitate acestor operațiuni, inculpații nu au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunile de fals sau uz de fals astfel că nu a putut reține nici în acest caz incidența dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen.

Referitor la sumele de bani, ridicate de la inculpații S.V. și L.G., s-a constatat că, în speță, nu există o dovadă certă că banii respectivi au provenit în urma săvârșirii celor două infracțiuni.

Cu toate că inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea de contrabandă și a infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, în cauză nu s-a probat în urma cărei acțiuni care intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor menționate au fost dobândiți banii, contravaloarea cărei cantități de țigări le corespund și modul efectiv de dobândire.

Simpla presupunere a provenienței acestor sume de bani nu este suficientă pentru a atrage confiscarea lor.

Car privește bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților S.V., I.I.D., S.M. și L.G., se arată că, de asemenea nu s-a făcut dovada că au fost dobândite în urma săvârșirii vreunei infracțiuni.

Pe de altă parte, în urma cercetărilor penale nu a fost identificată vreo parte vătămată și nici nu s-a stabilit în sarcina vreunui inculpat producerea vreunui prejudiciu.

Pentru aceste considerente:

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpați a bunurilor nominalizate mai sus.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a ridicat sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța nr. l93/D/P/2005/12 iunie 2006 emisă de DIICOT Caraș-Severin asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților S.V., I.I.D., S.M., L.G.

Referitor la cererea formulată de D.D. și D.I.

Prin cererea formulată, petenții au solicitat restituirea a 197 bancnote cu cupiura de 100 euro consemnate în dovada seria C, nr. 0011680, seria C, nr. 0011902 a IPJ Caraș-Severin.

În motivarea cererii s-a arătat că suma le aparține și, cu toate acestea, banii au fost indisponibilizați, respectiv au fost ridicați.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri: hotărâre judecătorească, contract de împrumut.

Prin contestația depusă la dosar, astfel cum a fost formulată inițial, contestatorii D.I. și D.D. au solicitat desființarea măsurii sechestrului asigurător.

Instanța a constatat, însă, că în cauză nu s-a dispus instituirea vreunui sechestru, bunurile enumerate în procesul-verbal de percheziție din 15 mai 2006 fiind ridicate de organele de urmărire penală, în vederea cercetărilor, potrivit art. 96 C. proc. pen.

Prin sentința civilă nr. 22 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei MN, rămasă irevocabilă (fila 152, volumul IV), s-a constatat că la data de 30 aprilie 2006, contestatorii au luat ca împrumut de la numitul L.M.C. suma de 20.000 euro, cu termen de restituire la data de 30 septembrie 2009 și, întrucât obligația de restituire nu a fost îndeplinită la timp, instanța amintită i-a obligat pe petenți la plata acestei sume.

În cauză nu s-a probat că suma de bani ar fi provenit în urma săvârșirii vreunei infracțiuni. Simpla presupunere a provenienței acestor sume de bani nu este suficientă pentru a atrage confiscarea lor. Constatând că, prin probele administrate contestatorii au făcut dovada că suma de bani ridicată le-a aparținut, s-a admis cererea formulată și s-a dispus restituirea către petenți a sumei de 19.700 euro, ridicată potrivit procesului-verbal de percheziție din 15 mai 2006 întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara și consemnată cu dovada seria C nr. 0011680, dovada seria C nr. 0011902 a Inspectoratului de Poliție Județeană Caraș-Severin - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate. împotriva acestei sentințe au declarat apel:

1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna care a criticat sentința apelată pentru următoarele:

- un prim motiv de apel vizează omisiunea instanței de judecată de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că pentru cele două infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, aplicarea acestei pedepse este obligatorie.

- al doilea motiv de apel se referă la inculpatul D.S.S. În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., însă potrivit dispozițiilor art. 79 C. pen., instanța de judecată este obligată a preciza circumstanțe atenuante judiciare reținute.

- al treilea motiv de apel privește soluția de achitare a inculpatului D.D., față de care în mod greșit s-a dispus achitarea pentru ambele infracțiuni deduse judecății, cu referire la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Raportat la probatoriul administrat în cauză., s-a apreciat de către Ministerul Public că faptele inculpatului D.D. sunt dovedite, în cauză existând nu doar declarația coinculpatului D.S., în sensul reținut în actul de acuzare, dar și declarațiile martorilor G.R. și S.M.

În plus s-a arătat că din interceptări rezultă aspectul vinovăției inculpatului.

S-a solicitat ca, în condițiile în care nu s-ar reține infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, să se dispună schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul D.D., din infracțiunea prevăzută de art. 7 în cea prevăzută de art. 10 din Legea 39/2003, iar din infracțiunea prevăzută de art. 175 din legea 141/1997 în infracțiunea prevăzută de art. 296 i alin. (1) lit. I) din legea 571/2003.

În condițiile în care se va aprecia că soluția instanței de fond, de achitare a acestui inculpat, este legală, s-a solicitat admiterea apelului formulat de parchet și schimbarea temeiului de achitare din art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de contrabandă.

- al patrulea motiv de apel vizează modalitatea de restituire a bunurilor.

- al cincilea motiv de apel se referă la incidența dispozițiilor art. 9 din Legea 39/2003, solicitându-se înlăturarea acestui text de lege pentru inculpații L.G., S.M. și B.R., față de poziția procesuală adoptată de către inculpații.

De asemenea, s-a solicitat ca, în condițiile în care pentru inculpații menționați se va reține această dispoziție legală, s-a solicitat arătarea în dispozitiv a alin. (2) al art. 9 din Legea 39/2003, întrucât hotărârea instanței de fond precizează că s-a reținut textul art. 9 din Legea nr. 39/2003, fără a se indica și alineatul 2 al acestui articol.

- ultimul motiv de apel se referă la cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații, apreciindu-se că, față de durata procedurii, acest cuantum este redus.

2. Inculpații R.O. și C.Z. au solicitat admiterea apelurilor pentru următoarele motive

A. În principal au solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la audierea martorilor cu identitate protejată (lipsa proceselor verbale de audiere, lipsa ordonanței sau rezoluției procurorului de caz prin care constată existența uneia dintre împrejurările ce justifică introducerea în cauză a unor martori cu identitate protejată,), pentru faptul că în faza de urmărire penală nu a fost creat în mod complet cadrul procesual, pentru că nu a fost introdus în cauză în calitate de parte vătămată Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Autoritatea Națională a Vămilor, învinuirile aduse au fost formulate în termeni generali. Au fost formulate critici referitoare la reținerea textelor de lege care incriminează faptele săvârșite de către inculpați.

În susținerea motivului de apel privind restituirea cauzei la Parchet, cei doi inculpați au mai învederat următoarele: toți inculpații au fost reprezentați la prezentarea materialului de urmărire penală de către același avocat, lipsa mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice emis în baza legii siguranței naționale, dar și faptul că interceptările nu sunt autentice.

Au mai arătat cei doi inculpați că toate aceste aspecte au fost invocate și în fața instanțelor de fond, dar acestea au prorogat pronunțarea cu privire la nulitățile invocate odată cu fondul, iar în sentința apelată prima instanță califică cu titlu de greșeală materială incorecta indicare a actului normativ.

Învinuirea este formulată cu titlul general iar procurorii au introdus abia în rechizitoriu și varianta introducerii în țară a țigărilor și comercializarea lor în sud - vestul României fără a mai opera cu instituțiile pe care legea procesuală le conferă organelor de urmărire penală, aici se referă la extinderea urmăririi penale la schimbarea încadrării.

Au mai invocat și faptul că deși că în cauză există și contrarietatea de interese, toți inculpați aflați în stare de arest au fost asistați de același avocat la prezentarea materialului de urmărire penală.

Au invocat și un argument de practică judiciară a Tribunalului Caraș-Severin unde pentru o situație identică din punctul de vedere al neregularităților procedurale prin Sentința penală nr. 85 din 02 noiembrie 2009, s-a dispus restituirea cauzei la procuror.

B. Cu privire la fondul apelului,

Din punctul de vedere al celor doi inculpați, având în vedere că declarațiile martorilor cu identitate protejată nu îndeplinesc condițiile de legalitate, că înregistrările convorbirilor sunt probe ilegal obținute, nu se poate aprecia pe baza celorlalte probe aflate la dosarul cauzei faptul că există probe certe care să probeze vinovăția celor doi inculpați.

Cei doi inculpați, prin apărător ales au mai arătat că nu pot fi luate în considerare convorbirile telefonice efectuate în baza mandatului nr. 001502/29 iulie 2005, deoarece suntem într-o imposibilitate de a verifica necesitatea emiterii acelui mandat, pentru că acesta este emis de către un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

La fel și declarațiile martorilor sub acoperire, pe care instanța i-a audiat în mod nemijlocit, aceștia arătând că știu din auzite, din ziare, nepercepând în mod direct faptele relatate.

Din punct de vedere al probatoriului, acuzarea se mai sprijină pe interceptările convorbirilor telefonice realizate în baza mandatului emis de judecător. A solicitat expertizarea acestora și crede că a reușit să dovedească instanței de judecată precaritatea modalități în care acuzarea a înțeles să obțină și să administreze această probă și mai apoi să solicite aplicarea unor pedepse inculpaților. Având în vedere că înregistrările nu sunt autentice, trebuie să fie scoase din ansamblul probator ca probă nelegal obținută.

Cei doi inculpați au mai solicitat a se aprecia că nici una din probele administrate în cauză nu conduc la dovada existenței faptei de contrabandă cu țigări peste Dunăre. Nu este probată nici introducerea în țară, faptul că unui dintre inculpați au recunoscut, arestați preventiv fiind, că au săvârșit contrabandă și au introdus țigări în țară și le-au vândut pentru a obține anumite foloase, nu vizează soarta juridică a inculpaților R.O. și C.Z.

Inculpații au mai criticat și modul de redactare a considerentelor primei instanțe, arătând că, în timp ce în rechizitoriu nu se precizează perioada de-a lungul căreia s-a desfășurat de către inculpați activitatea infracțională, prima instanță a reținut ca perioadă este decembrie 2005 - mai 2006. Mai mult, prima instanță nu face referire la materialul probator pentru a convinge prin considerente asupra faptului că inculpații R.O. și C.Z. sunt vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Prima instanță face doar referiri generice la probele administrate. Nici rechizitoriul și nici sentința, în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu aduc nicio precizare la elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în sensul de a arăta când s-au constituit, organizat sau aderat la grupul infracțional. Au solicitat a se analiza infracțiunea de constituire a grupului prin prisma Convenției ONU din 1992, semnată de România cu privire la prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor, convenție care precizează clar când se poate vorbi de grup infracțional organizat.

S-a mai invocat și faptul că în mod greșit au fost redate în cuprinsul sentinței convorbirile telefonice purtate de inculpații R.O. și S.C., ele fiind doar niște mijloace de probă ce ar trebui coroborate cu celelalte administrate în cauză.

De asemenea, s-a arătat și faptul că nu au fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează regimul vamal, fiind ceva firesc ca mărfurile din duty-free-uri să fie vândute către pasagerii ce părăseau teritoriul României și se îmbarcau pe vaporul sârbesc.

Pentru aceste motive cei doi inculpați au solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în al treilea rând, dacă se apreciază că nici primul și nici al doilea temei al achitării nu corespunde cu ceea ce instanța are ca material probator, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu există obiect material, nu avem latură subiectivă și nici latură obiectivă. Aceleași motive de achitare a inculpatului R.O. au fost susținute și în concluziile scrise depuse de unul dintre apărătorii aleși ai acestui inculpat. în concluziile scrise depuse de apărătorii aleși ai inculpaților R.O. și S.C. au fost reiterate aspectele susținute oral cu ocazia dezbaterilor pe fond a apelurilor în cauză.

3. Inculpatul C.S. a solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:

- În primul rând, a invocat aspecte care țin de neregularitatea fazei de urmărire penală, solicitând restituirea cauzei la Parchet, arătând următoarele în susținerea cererii: la prezentarea materialului de urmărire penală nu a avut timpul necesar să studieze întregul material de urmărire penală, nu au fost asistat de către apărătorul ales pe care îl avea angajat, a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni în formă continuată, deși în faza de urmărire penală nu a fost reținută această formă a celor două infracțiuni, nici chiar în momentul prezentării materialului de urmărire penală, în cauză s-au făcut interceptări ale convorbirilor telefonice, înainte de începerea urmăririi penale, ceea ce conduce la nulitatea acestui mijloc de probă, infracțiunea de contrabandă este una de rezultat iar în cauză nu a fost introdusă partea vătămată, nici de către procuror nici de către prima instanță, rechizitoriul nu îndeplinește condițiile cerute de lege cu privire la elementele componente obligatorii pe care trebuie să le cuprindă. A mai invocat și neregularități cu privire la modalitatea de ascultare a martorilor cu identitate protejată, dar și faptul că nu s-a reușit ascultarea acestora în condiții de contradictorialitate.

- În al doilea rând, acest inculpat a adus critici referitoare la modul de judecare a cauzei în fond, arătând în esență următoarele:

- nu a avut parte de un proces echitabil, deoarece după strămutarea cauzei la Tribunalul Covasna, nu s-a realizat nici un act de cercetare judecătorească în condiții de contradictorialitate și de nemijlocite, cum în mod obligatoriu o cer dispozițiile legale;

- a arătat că hotărârea instanței de fond este motivată într-o manieră generală, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi mai mare decât pedeapsa pentru infracțiunea pentru care s-au constituit, respectiv pentru infracțiunea de contrabandă;

- a mai susținut și faptul că, mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal nu dovedesc în nici un fel acuzațiile aduse.

Pe parcursul derulării procesului penal în apel, acest inculpat a formulat numeroase critici cu privire la mijloacele de probă ce au fost administrate solicitând ca instanța să constate că nu a avut parte de un proces echitabil.

A criticat convorbirile telefonice arătând că anumite convorbiri, deși sunt folosite în acuzarea sa, în realitate îl apără (2 februarie 2006), a mai arătat că nu se afla pe teritoriul României la data de 13 mai 2006, astfel că nu putea fi participant la săvârșirea faptelor ce i se impută, că nu există în cauză convorbiri telefonice care să-l incrimineze obținute în baza mandatului emis de înalta Curte de Casație și Justiție nr. 001502/29 iulie 2005.

A mai arătat și faptul că prima instanță, în încheierea din data de 1 februarie 2007, ar fi pus în discuție o încadrare juridică a infracțiunilor reținute în sarcina acestui inculpat, datorită atitudinii sincere și a declarațiilor date la termenul de judecată din 18 ianuarie 2007. Acest inculpat a arătat că s-a procedat la o interpretare eronată a conținutului convorbirilor telefonice, dar și a celorlalte mijloace de probă, făcând referire la locul amplasării și împrejmuirii magazinului duty-free unde își desfășura activitatea. A mai invocat în apărarea sa și actele de control efectuate de către autorități la respectivul magazin, dar și faptul că vânzarea de țigări s-a făcut în mod legal, doar către pasagerii care părăseau teritoriul României.

S-a arătat și faptul că inculpatul nu a avut nicio legătură cu ceilalți inculpații din această cauză.

4. Inculpatul S.V. a. solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:

- hotărârea pronunțată de Tribunalul Covasna nu este motivată, în cuprinsul ei fiind redate cele susținute de rechizitoriu;

- prima instanță a înlăturat în mare parte toate depozițiile martorilor cu identitate protejată, din acest punct de vedere probatoriul fiind cu mult slăbit în acuzare.

- în principal, pentru fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/20003 a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de contrabandă, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală fiind contravenție; în subsidiar, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

- acest inculpat a arătat că achiesează la cererea de restituire a cauzei la procuror pentru că este soluția corectă și legală, fără a arăta care sunt motivele pentru care solicită aplicabilă această soluție.

5. Inculpații I.I.D., L.G. și S.M.M., în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au solicitat admiterea apelurilor și achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații

6. Inculpatul B.R. a solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:

- sentința pronunțată de prima instanță nu este altceva decât o copiere a rechizitoriului întocmit în cauză, lipsind motivarea instanței, iar soluția de condamnare nu se bazează pe probele administrate în cauză.

În principal, solicită restituirea cauzei către procuror în vederea refacerii urmării penale pentru nulitatea absolută a actelor întocmite, iar în situația în care se va aprecia că nu se impune restituirea, s-a solicitat achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de grup organizat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, din întreg materialul probator nu rezultă că ar exista acest grup și, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, a rezultat că societățile comerciale unde se comercializau țigările erau în concurență, nefiind posibilă constituirea unui grup.

De asemenea, acest inculpat a formulat critici referitor modul de derulare al urmăririi penale, privind:

- modul în care a fost audiat în faza de urmărire penală, în sensul că nu i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile reținute în sarcina sa,

- nulitatea proceselor verbale de prezentare a conținutului convorbirilor telefonice, deoarece la prezentarea acestora nu a fost asistat de către apărătorul ales pe care îl avea încă din data de 7 iulie 2007,

- nulitatea determinată de faptul că a fost trimis în judecată pentru cele două infracțiuni în formă continuată, deși în cadrul prezentării materialului de urmărire penală s-a reținut forma simplă, a acestora.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, a considerat că se impune achitarea, în temeiul dispozițiilor art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

A solicitat să se observe faptul că, în punctele de trecere ale frontierei de stat, altele decât efectuarea controlului de frontieră, se pot desfășura și alte activități după obținerea avizului de funcționare, în temeiul art. 45 din Ordonanța nr. 105 /2005 și art. 121 din H.G. nr. 445/2002, astfel că, raportat la lipsa prejudiciului și la împrejurarea că infracțiunea de contrabandă este o infracțiune de rezultat, a solicitat să se constate că activitatea inculpatului are un caracter contravențional, iar nu penal.

În subsidiar, a solicitat ca, în cazul în care nu se va îmbrățișa nici una din apărările mai sus arătate, să se procedeze la individualizarea pedepselor, în sensul de a se da o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante și să se reducă cuantumul pedepsei aplicate și ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

7. Inculpatul D.Z. a solicitat admiterea apelului și achitarea sa în baza art. 11 pct. a lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.

A arătat că a recunoscut faptul că a comercializat țigări, dar nu a trecut cu ele peste frontieră, neexistând probe la dosar în acest sens, iar comercializarea unor țigări fără timbru constituie o contravenție, nicidecum infracțiunea de contrabandă. La infracțiunea de constituire a unui grup, așa cum a fost reținută apreciază că, de asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni pentru că inculpații nu se cunoșteau între ei.

A solicitat restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, deoarece la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nu i s-a pus la dispoziție dosarul de urmărire penală, fiind pus să semneze proces-verbal de prezentare a materialului fără a fi asistat de către un avocat. Apreciază că rechizitoriul nu întrunește elementele prevăzute de Codul de Procedură Penală, deoarece nu descrie faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, și pentru acest motiv se impune restituirea cauzei la procuror.

8. Inculpatul D.S. a solicitat admiterea apelului având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptei, atitudine manifestată încă de la început. A solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, a solicitat aplicarea unei pedepse în limitele astfel reduse.

Soluționând apelurile declarate, prin decizia penală nr. 3 l/Ap din 9 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și de către inculpații D.S. și D.Z. împotriva sentinței penale nr. 26 din data de 31 mai 2010 a Tribunalului Covasna, pe care a desființat-o sub următoarele aspecte:

Sub aspectul neaplicării pedepselor complementare față de inculpații: R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., D.Z., B.R., D.S., sub aspectul nereținerii alineatului 2 al art. 9 din Legea nr. 39/2003 față de inculpații: L.G., S.M., D.Z., B.R. și D.S.; sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților D.S. și D.Z. sub aspectul temeiului de achitare a inculpatului D.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat la care au fost obligați inculpații la fondul cauzei. Rejudecând în aceste limite:

1.1. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului R.O. cate o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen., a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

2. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului L.G. cate o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen. a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

3. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului C.S. câte o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen. dispune ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

4. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului C.Z. câte o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen. a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

5. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului S.V. cate o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând Fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen. a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

6. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului I.I.D. cate o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen. a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

7. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului S.M. câte o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, constând fiecare în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani fiecare și în temeiul art. 35 C. pen. a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

8. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului B.R., pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

II. A reținut alineatul 2 al art. 9 din Legea nr. 39/2003 față de inculpații L.G., S.M., D.Z., B.R. și D.S.

III. A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului D.S.: 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 13 C. pen.

A reținut în favoarea inculpatului D.S. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. pentru fiecare dintre cele două infracțiuni și a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. (pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen.) și art. 76 lit. d) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 13 C. pen., și a redus pedepsele aplicate acestui inculpat după cum urmează:

de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.;

de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 13 C. pen., cu aplicarea. art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul D.S. să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen.,cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

IV. A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului D.Z.:

2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen.);

1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 13 C. pen.

A reținut în favoarea inculpatului D.Z. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. pentru fiecare dintre cele două infracțiuni și a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. (pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen.) și art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 13 C. pen., și a redus pedepsele aplicate acestui inculpat după cum urmează:

de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen.,cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.;

de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzute de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul D.Z. să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului D.Z. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

V. A schimbat temeiul achitării inculpatului D.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

VI. A majorat cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la care au fost obligații inculpații R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., B.R., D.S. și D.Z., în temeiul art. 191 C. proc. pen., de la 312 RON la 450 RON fiecare dintre inculpați (reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la fondul cauzei)

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M. și B.R., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brașov a sumei de 2.000 RON reprezentând cinci onorarii (de câte 400 RON fiecare) ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații S.V., B.R. D.Z., D.S. și D.D., sumă ce se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații R.O., L.G., C.S., C.Z., I.I.D. și S.M. la plata sumei de 1.000 RON fiecare și pe inculpații S.V. și B.R., la plata sumei de 1.400 RON fiecare, toate aceste sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel

Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă:

1. Declarații de martori, propuși atât de către parchet în acuzare, dar și de către inculpați în apărare.

2. înscrisuri depuse pe parcursul desfășurării fazei de judecată a apelului, la aproape toate termenele de judecată.

3. Expertiza criminalistică a înregistrărilor convorbirilor telefonice, efectuată în cauză la solicitarea inculpatului R.O.

1. Au fost ascultați următorii martori:

Martorul S.C. audiat la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, propus în apărare de către inculpatul C.S., a relatat în esență următoarele:

Inculpatul C.S. era angajat la magazinul inculpatului L.G. și avea obligația de a respecta regulile impuse de către inculpatul L.G. A arătat că nu cunoaște aspecte privind înregistrările fictive de la magazinul la care își desfășura activitatea inculpatul C.S. și că nu erau posibile înregistrări fictive, deoarece marfa se vindea către persoanele ce călătoreau către Serbia și se menționau datele din pașaport ale persoanelor ce cumpărau astfel de mărfuri.

A mai arătat că nu cunoaște ca inculpatul C.S. să fi avut relații de prietenie cu inculpații D.S. și D.Z., iar relațiile dintre inculpatul C.S. și angajații celorlalte magazine duty-free erau strict profesionale. A relatat și aspecte referitoare la amplasarea magazinelor duty-free, precum și faptul că vama era împrejmuită de un gard peste care nu se putea trece.

A precizat faptul că nu cunoaște dacă în data de 13 mai 2006 inculpatul C.S. era în țară, precum și faptul că nu are cunoștință despre vreo modalitate de scoatere a țigărilor și trecere a lor peste gard în România, care să se fi desfășurat în perioada decembrie 2005 - mijlocul anului 2006.

Martorul D.B.R., coleg de serviciu cu inculpatul C.S. și propus de acesta în apărare, audiat la data de 24 noiembrie 2010, a arătat faptul că inculpatul C.S. era angajat al inculpatului L.G. și avea atribuția de a vinde țigări în duty-free-ul unde lucra. A relatat că nu se puteau efectua înregistrări fictive deoarece vânzările se făceau către persoane care prezentau un pașaport, iar activitatea magazinului era controlată de Garda Financiară, dar și de către inculpatul L.G., șeful magazinului.

Martorul a arătat că nu au fost depistate nereguli la magazinul unde a lucrat atât el cât și inculpatul C.S., că între angajații dintre duty-free-uri nu erau relații de prietenie și că nu cunoaște ce relații erau între inculpații D.Z., D.S. și inculpatul C.S.

A menționat că magazinul duty-free în care lucra el și inculpatul C.S. se afla în incinta vămii, iar magazinele erau împrejmuite cu un gard de sârmă, precizând că nu cunoaște ca în perioada în care a lucrat în acest magazin să se fi scos țigări și să se fi trecut peste gard în România.

Martorul U.D., propusă de inculpatul C.S., audiată la termenul din data de 24 noiembrie 2010, ce a avut funcția de inspector vamal la Biroul Vamal Naidăș, a arătat că îl cunoaște pe inculpatul C.S., că a efectuat activitate de control la magazinul acestuia însă nu a constatat vreo neregularitate.

A declarat că magazinele erau împrejmuite de un gard, arătând că personalul navelor sârbești ce staționa în port frecventa magazinul unde lucra inculpatul C.S.

Martora a arătat că nu cunoaște ca țigările din magazinele duty-free să fi fost trecute în România peste gardul ce împrejmuia magazinele, iar dacă s-ar fi petrecut astfel de operațiuni, s-ar fi aplicat sancțiuni administrative.

Martorul I.C., propus în apărare de către inculpatul C.S., audiat în apel la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, a arătat că era controlor vamal la vama port MV, că magazinele duty-free erau împrejmuite, că se aflau în același perimetru cu punctul de control vamal, paza acestui perimetru fiind în atribuția poliției de frontieră și că nu cunoaște nimic despre vreo eventuală contrabandă cu țigări care să se fi desfășurat prin trecerea peste gard a țigărilor.

Martorul T.G. propus în apărare de către inculpatul C.S., audiat în apel la termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2011, a arătat că avea calitatea de inspector vamal și efectua controale ale operațiunilor contabile desfășurate de către magazinele duty-free. A descris modul de efectuare al acestor controale, dar și faptul că nu își aduce aminte să fi fost sesizat de către Garda Financiară referitor la eventuale nereguli la magazinul la care își desfășura activitatea inculpatul C.S. Acest martor a descris modalitatea legală în care se făcea tranzitul persoanelor și mărfurilor prin portul MV, arătând că îl cunoaște pe inculpatul R.O. și că acesta din urmă nu i-a solicitat vreodată vreun ajutor, afirmând la fel și despre inculpatul L.G.

Martorul U.A., propus în apărare de către inculpatul C.S., audiat în ședința din 18 ianuarie 2011, având funcția de inspector vamal, a arătat că a efectuat controale la magazinul la care își desfășura activitatea C.S., fără a depista vreo neregularitate.

Martorul a arătat că nu are cunoștință de faptele din acest dosar și dar că nu a avut cunoștință ca inculpatul C.S. să fi ieșit cu marfă din magazinul în care lucra. Acest martor, a arătat că a efectuat controale la magazinul la care își desfășura activitatea inculpatul C.S., controale efectuate împreună cu Garda Financiară și Poliția. A arătat că nu îi cunoaște pe inculpații R.O. și S.C. Martorul a precizat că a efectuat controale și la magazinul la care își desfășura activitatea inculpatul B.R., dar nu a constatat neregularități.

Martorul Z.D., propus în apărare de către inculpatul C.S., audiat în ședința din 16 februarie 2011, având calitatea de lucrător la poliția de frontieră, a arătat că operațiunile comerciale ce s-au derulat în portul MV au respectat legislația în vigoare. A precizat că magazinul în care a lucrat inculpatul C.S. era înconjurat de un gard împrejmuitor.

Martorul a declarat că echipajul vapoarelor care staționau în port, aveau posibilitatea să se deplaseze la respectivele magazine duty-free, de unde puteau să achiziționeze mărfuri. A arătat că nu are cunoștință ca în perioada în care a lucrat în port să se fi desfășurat activități de contrabandă și că nu a luat niciodată legătura cu inculpatul R.O.

Martorul G.O., propus în apărare de către inculpatul D.Z., audiat în apel la data de 16 februarie 2011, a arătat că inculpatul care l-a propus în apărare i-a solicitat sprijinul să îl ajute să transporte țigări din spatele magazinelor duty-free la domiciliul său. Martorul a arătat că nu i-a interzis nimeni să pătrundă în aceea zonă și că nu a pătruns acolo prin punctul de frontieră. A declarat că a efectuat mai multe transporturi de țigări în favoarea inculpatului D.Z. și că acestea erau efectuate pe timp de noapte, iar plasele cu țigări îi erau aruncate martorului, peste gard.

Martorul D.I.Z., propus în apărare de către inculpatul D.Z., audiat în apel la data de 16 februarie 2011, a arătat că și el a transportat, la solicitarea inculpatului D.Z., țigări de la gardul ce împrejmuia magazinele duty-free la domiciliul inculpatului. Martorul a arătat că țigările erau aranjate în cutii de carton și aruncate peste gard de către anumite persoane și preluate de către martor, iar apoi transportate.

Martorul M.C., propus în apărare de către inculpații R.O. și S.C., audiat în apel la termenul de judecată din data de 15 martie 2011, a arătat că nu își mai amintește prea multe amănunte din aspectele relatate în fază de urmărire penală, dar că își menține acea declarație, precum și faptul că din această cauză, îl cunoaște doar pe inculpatul D., de la care a cumpărat țigări și apoi le-a revândut, dar și faptul că în zonă se cunoștea că țigările proveneau din duty-free-uri.

Martorul D.N., cu identitate protejată, audiat în apel la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2011, a declarat faptul că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, că îi cunoaște pe inculpații R.O. și L.G., aceștia din urmă ocupându-se în anii 2005 - 2006 cu contrabanda cu țigări. Martorul a declarat că a aflat de la alte persoane că cei doi inculpați arătați anterior făceau contrabandă cu țigări, în sensul că treceau țigările peste Dunăre, în Serbia. Inculpatul R.O. era o persoană influentă în zonă, iar țigările pe care cei doi inculpați le treceau peste Dunăre erau procurate din magazinele duty-free. Martorul a declarat că se simte în pericol datorită declarațiilor pe care le-a dat în această cauză.

Martorul cu identitate protejată D.M. audiat în apel la termenul de judecată din data de 26 iulie 2011, a declarat că își menține declarațiile date în fază de urmărire penală, că a văzut personal cum s-au scos țigări din magazinele duty-free, iar apoi țigările erau vândute atât în interiorul țării, cât și în exterior, în sensul că erau trecute cu barca peste Dunăre. Martorul a arătat că țigările erau scoase din duty-free de către angajații acestor magazine, cu consimțământul vameșilor și polițiștilor pe lângă punctele de frontieră sau peste gard. A enumerat numele câtorva persoane care s-au ocupat de scoaterea țigărilor din duty-free, respectiv inculpatul S.M., B.R., Sc., dar și alte persoane. Liderul de grup al persoanelor care scoteau și vindeau țigări era inculpatul R.O. Martorul a arătat că a văzut personal cum se scoteau țigări din zona portului și că, personal, l-a văzut pe inculpatul B.R.

Martorul cu identitate protejată M.Z., audiat în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 23 august 2011, a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, că îi cunoaște pe inculpații din această cauză, că are cunoștință de contrabanda cu țigări din zona portului MN, iar acțiunile de scoatere ilegală a țigărilor din zona duty-free-urilor, prin spetele acestor magazine, se desfășura pe timp de noapte. Martorul a mai declarat că asociază această acțiune de contrabandă cu următorii inculpați: S.M., B.R., D.Z. și D.S.

Martorul V.B., propus în apărare de către inculpatul C.S., audiat în apel la termenul din data de 23 ianuarie 2012, având calitatea de polițist în cadrul Poliției MN până în anul 2000, a arătat că îi cunoaște pe toți inculpații din această cauză și că nu a fost sesizat cu vreo plângere referitoare la săvârșirea infracțiunii de contrabandă care să se fi derulat de către vreunul dintre inculpați. însă, așa cum rezultă din declarația martorului, acesta și-a desfășurat activitatea de polițist până în anul 2000, dată cu mult anterioară perioadei în care se reține că inculpații au săvârșit infracțiunile din această cauză. A mai arătat martorul că nu are cunoștință ca inculpații R.O. și L.G. să fi desfășurat activități de contrabandă.

2. În fața instanței de apel inculpații B.R. și C.S. au depus o serie de înscrisuri, aproape la fiecare termen de judecată, înscrisuri care nu au adus lămuri esențiale cu privire la starea de fapt și activitatea infracțională pe care toți inculpații au săvârșit-o. Inculpatul B.R. a depus numeroase înscrisuri care cuprind răspunsuri de la diverse autorități ale statului (Ministerul de Interne, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală), în sensul interpretării unor noțiuni juridice.

Instanța de apel a subliniat faptul că este tocmai rolul său acela de a analiza, raportat la starea de fapt din speța dedusă judecății, care sunt instituțiile juridice incidente în cauză, care sunt înțelesul și efectele aplicării unor norme juridice, neputând lua în considerare răspunsurile care au fost emise de către alte autorități ale statului și care, prin acestea, dau lămuri cu privire la infracțiunea de contrabandă și regimul sancționator al acesteia.

Totodată la dosarul cauzei au fost depuse, la solicitarea inculpatului C.S., numeroase răspunsuri emanând de la societățile comerciale care dețineau celelalte magazine duty-free din cadrul Portului MV. Potrivit acestor relații s-a învederat instanței că între magazinele duty-free (altele decât magazinul la care lucra inculpatul C.S.) și inculpatul C.S. nu a au existat nici un fel de relații comerciale sau de altă natură. Instanța de apel a constatat că aceste relații comunicate nu contribuie la aflarea adevărului și nici la lămurirea stării de fapt, având în vedere că activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul C.S. și ceilalți s-a desfășurat cu precădere pe timp de noapte și în afara sferei relațiilor comerciale.

3. în fața instanței de apel s-a efectuat, la solicitarea inculpatului R.O., o expertiză criminalistică asupra înregistrărilor convorbirilor telefonice, convorbiri telefonice ce au fost indicate expertului chiar de către inculpat. După analiza înregistrărilor acestor convorbiri, experții au stabilit următoarele: înregistrările audio expertizate nu sunt autentice, iar înregistrările expertizate nu au fost realizate simultan cu evenimentele pe care le conțin, fiind copii. Expertul criminalist a constat că nu au fost depistate elemente de intervenție sub formă de ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere. În privința a două dintre obiectivele expertizei (dacă suporții optici prezintă elemente de securizare și prin ce elemente de securizare este marcat începutul și sfârșitul fiecărei convorbiri) expertul criminalist a arătat, încă de la începutul demarării lucrărilor, că aceste 2 obiective nu cad în competența sa. După ce a analizat conținutul părții expozitive a expertizei și concluziile acesteia, instanța de apel a ajuns la concluzia că în cazul acestor din urmă două obiective, nu mai este necesar a fi supuse analizei unei expert competent, instanța fiind pe deplin lămurită cu privire la metodele și procedeele utilizate la efectuarea acestor înregistrări din speță.

Instanța de apel verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și pe baza probelor noi administrate în fața instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 378 C. proc. pen., a reținut următoarele.

Cu privire la regularitatea desfășurării urmării penale, inculpații au solicitat să se constate de către instanță nulitatea absolută a urmării penale și restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii acestei faze procesuale.

Analizând actele și lucrările dosarului, din punctul de vedere al legalității desfășurării urmăririi penale, Curtea a constatat că, potrivit procesului-verbal din 12 mai 2006, s-a început urmărirea penală față de inculpații L.G., C.S., C.Z., D.S., S.V., I.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999.

Potrivit proceselor verbale din 12 mai 2006, s-a început urmărirea penală, față de inculpații S.M. Gheorghe, D.D., D.Z., B.R. și R.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1999, constând în aceea că s-au constituit, au sprijinit sau au aderat la un grup infracțional organizat pentru a desfășura contrabandă de mare amploare cu țigări provenite din magazinele duty-free din portul MV și a le distribui pe piața neagră ori în Serbia.

La filele 35 - 45 din dosarul de urmărire penală există ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, în care se descriu, în fapt, activitățile infracționale de care sunt bănuiți inculpații, dar și textele de lege corespunzătoare activității infracționale, reținându-se pentru fiecare inculpat în parte infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea 141/1997.

În ordonanța de punere în mișcare pentru inculpatul R.O. se descrie acuzația constând în aceea că, împreună cu inculpații L.G., C.Z., D.S., S.V., I.I.D., S.M., C.S., s-au constituit într-un grup infracțional organizat, specializat în activități de contrabandă, respectiv trecere frauduloasă peste Dunăre în Serbia a unor importante cantități de țigări provenite din magazinele duty-free din MN. Aceeași stare de fapt și încadrare juridică este reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și cu privire la inculpații C.Z. și C.S. În privința inculpatului B.R. s-a reținut prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale faptul că s-a constituit într-un grup infracțional organizat, având ca activitate contrabanda cu țigări provenite de la magazinele duty-free din portul MV.

Curtea a constatat că toate motivele ce vizează modalitatea de prezentare a materialului de urmărire penală invocate de către apelanții inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Toate procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală sunt semnate de către avocați, aspect ce infirmă, de asemenea, și apărarea inculpatului D.Z., în sensul că nu ar fi fost asistat de avocat la momentul prezentării materialului de urmărire penală. - inculpații aveau posibilitatea de a solicita fie prezența unui avocat ales, fie acordarea unui timp mai îndelungat pentru studierea materialului de urmărire penală, însă nu au făcut acest lucru, la dosarul cauzei neexistând nici un proces-verbal încheiat de procuror care să ateste asemenea solicitări din partea inculpaților. Semnând procesele-verbale de prezentare a materialelor de urmărire penală inculpații și-au asumat responsabilitatea juridică pe care o presupune acest moment procesual, respectiv aceea de a marca finalizarea urmăririi penale. Mai mult, toți inculpații au fost asistați de către avocat, fiindu-le respectat dreptul la apărare. Curtea subliniază faptul că inculpatul C.S., în memoriul de la fila 65 din volumul I al dosarului de apel, a recunoscut faptul că sesizarea instanței cu privire la aspectele de nulitate legate de prezentarea materialului de urmărire penală este tardivă.

În ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale menționate anterior este descrisă, în fapt, activitatea infracțională pentru fiecare dintre inculpați, astfel că nu poate fi primită susținerea acestora din cererea de restituire, în sensul că nu au cunoscut acuzațiile care le sunt aduse. în referatele cu propunere de arestare preventivă, de prelungire a arestării preventive dar și în încheierile prin care s-a dispus arestarea preventivă, respectiv prelungirea arestării preventive, sunt descrise pe larg activitățile infracționale de care sunt bănuiți inculpații din această cauză, activitatea infracțională fiind descrisă pentru fiecare inculpat în parte.

Analizând aceste acte, Curtea a constatat că inculpații au avut posibilitatea de a cunoaște faptele reținute în sarcina lor și de a-și face o apărare corespunzătoare, pe marginea acuzațiilor care li s-au adus.

Dreptul la apărare, în esența sa, vizează cunoașterea de către persoana acuzată, în speță inculpații, a activității infracționale de care sunt acuzați.

Or, din analiza actelor procedurale ce au fost expuse anterior, rezultă faptul că inculpații au avut posibilitatea de a cunoaște atât în fapt activitatea infracțională de care sunt acuzați, dar și în drept, respectiv, infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dar și cea de contrabandă prevăzută la data săvârșirii faptei de art. 175 din Legea nr. 141/1997, acesta fiind actul normativ în vigoare la data săvârșirii faptelor.

Față de aspectele relatate anterior, instanța de apel a apreciat ca nefondată susținerea inculpaților R.O. și S.C. din motivele de apel, în sensul că, nu au cunoscut complet învinuirea decât la momentul emiterii rechizitoriului.

În ceea ce privește susținerile inculpaților în sensul că în cauză nu s-a introdus în calitate de parte vătămată Statul Român prin Ministerul Finanțelor- Autoritatea Națională a Vămilor, Curtea constată că această critică a fost invocată și în fața instanței de fond de două ori, prima instanță pronunțându-se în mod judicios, prin încheierea din data de 21 iunie 2007 pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin și prin încheierea din data de 9 noiembrie 2009 pronunțată de către Tribunalul Covasna.

Curtea a constatat că, în mod temeinic, s-a apreciat că această autoritate a statului a avut cunoștință despre existența acestui proces penal, aspect care rezultă atât din corespondența purtată în faza de urmărire penală, dar și cea purtată cu prima instanță, în acest sens fiind înscrisul de la filele 305 - 307 din dosarul primei instanțe.

În plus, din modul în care au fost comise infracțiunile de contrabandă de către inculpații din prezenta cauză, s-a apreciat că ar fi foarte dificilă stabilirea corectă a unui prejudiciu, în sensul de a se distinge între țigările cumpărate din duty-free de către cumpărătorii reali și de către cei fictivi.

S-a apreciat că neintroducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor- Autoritatea Națională a Vămilor, în calitate de parte vătămată, nu a adus nicio atingere dreptului la apărare al inculpaților și nu poate fi ignorată perioada de timp ce a trecut de la data săvârșirii acestor infracțiuni până la momentul formulării respectivelor cereri, cu atât mai mult perioada de timp ce a trecut până la data invocării acestui aspect în fața instanței de recurs.

Curtea a constatat că argumentul esențial pentru care nu se mai impune introducerea în cauză a acestei părți vătămate este faptul că absența acestei părți vătămate din cadrul procesual stabilit de către procuror nu aduce cu nimic atingere dreptului la un proces echitabil al inculpaților, judecarea cauzei putând a se face și în absența acesteia, cu atât mai mult cu cât nu suntem în prezența unei părți vătămate persoană fizică, asupra căreia să se fi răsfrânt în mod direct activitatea infracțională a inculpaților și care să poate să redea printr-o declarație aspecte necesare pentru aflarea adevărului în cauză.

În privința susținerilor inculpaților C.S. și B.R., în sensul că nu li s-a reținut cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală caracterul continuat al infracțiunilor pentru care au fost cercetați, respectiv, prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a constatat că această chestiune, invocată relativ la modul de prezentare a materialului de urmărire penală, este sancționată cu nulitatea relativă, iar această deficiență ar fi trebuit să fie invocată în fața primei instanțe de judecată, la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită.

Ori, acest termen nu a fost respectat și, implicit, nici prevederile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Mai mult, în declarația dată în fața primei instanțe inculpatul B.R. a recunoscut activitatea infracțională corespunzătoare infracțiunii de contrabandă, așa cum rezultă din declarația dată la data de 7 decembrie 2006, când inculpatul a menționat "recunosc faptul că m-am ocupat cu contrabanda țigările erau scoase de mine din duty-free-ul în care lucram ca operator de regulă cam de două ori pe lună. Țigările erau scoase de mine prin spatele shopurilor pe la gard".

Instanța de apel a constatat că, în mod corect a reținut prima instanță, în considerente, că întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale a vizat o anumită perioadă de timp, având în vedere o activitate continuată a inculpaților, aceștia luând la cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de întreaga probațiune, fără să aibă nici o cerere de formulat ori vreo excepție de invocat.

De asemenea, s-a apreciat că, în mod judicios a reținut prima instanță că orice altă încălcare a unor dispoziții legale care ar fi condus la vătămarea unui drept, ar fi trebuit invocată în condițiile prevăzute la art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Argumentul invocat de către inculpații R.O. și S.C., în sensul că, printr-o sentință a Tribunalului Caraș-Severin (nr. 85/2009) o cauză similară a fost restituită la Parchet nu poate fi primit, deoarece așa cum rezultă din considerentele acestei sentințe, respectivele cauze de nulitate au fost invocate la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită, condiție care nu este îndeplinită în speță.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 861 C. proc. pen., invocat în susținerea cererii de restituire pentru refacerea urmăririi penale, Curtea a stabilit că acest aspect a fost invocat și analizat în considerente de către prima instanță.

Curtea a constatat că, potrivit art. 862 alin. (5) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale se întocmește un proces-verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului cu identitate protejată, iar acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului. Declarația martorului transcrisă va fi semnată și de martor și va fi păstrată în condiții de maximă siguranță.

Potrivit prevederilor art. 862 alin. (7) C. proc. pen., declarațiile împreună cu suportul care conține înregistrările, se înaintează instanței la finalizarea urmăririi penale.

Corespunzător, aceste documente au fost înaintate primei instanțe, așa cum rezultă și din procesul-verbal de la fila 62 din volumul III al dosarului Tribunalului Caraș-Severin și din fila 11 din volumul II al Tribunalul Caraș-Severin.

Aspectele invocate de către inculpați în legătură cu declarațiile martorilor cu identitate protejată reprezintă o împrejurare de natură formală, deoarece în faza de urmărire penală, declarațiile acestor martori au fost consemnate pe formulare obișnuite cu cele ale martorilor cu identitate reală.

Având în vedere că au fost respectate celelalte condiții cerute de lege cu privire la ascultarea martorilor cu identitate protejată, respectiv consemnarea identității reale și păstrarea acestora în condiții de confidențialitate, înregistrarea declarațiilor acestora în condițiile art. 862 C. proc. pen., astfel încât instanțele de judecată să poată verifica identitatea reală și existența martorilor, Curtea a constatat că proba constând în declarațiile martorilor cu identitate protejată poate fi avută în vedere în procesul de apreciere a mijloacelor de probă, în mod coroborat, cu alte mijloace de probă. Procurorul a înaintat la dosarul cauzei, și au fost depuse la grefa instanței pentru a fi păstrate în condiții de confidențialitate, datele reale ale martorilor, motivele pentru care procurorul a considerat că trebuie să le fie atribuită o identitate protejată acestor martori și înscrisuri emanând de la acești martori, date chiar în fața organelor de cercetare, din care rezultă starea de temere a acestora față de inculpați.

Prin urmare, aspectul invocat de către inculpați cu privire la inexistența procesului-verbal întocmit în condițiile art. 862 C. proc. pen. alin. (5) este unul formal, declarațiile acestor martori fiind luate în faza de urmărire pe formulare obișnuite. Atâta vreme cât instanțele de judecată au posibilitatea de a verifica identitatea reală a acestor martori, faptul că au fost audiați în realitate, în faza de urmărire penală așa cum rezultă din suporții pe care au fost înregistrate declarațiile acestor martori, că procurorul a motivat și a emis un act procedural prin care a atribuit respectiva identitate a martorilor, faptul că instanțele de judecată au procedat la ascultarea în mod nemijlocit a acestora, Curtea a considerat că nu există nici un motiv temeinic pentru care ar trebui înlăturate aceste declarații ale martorilor cu identitate protejată din cauză.

Instanța de apel a constatat că nu pot fi ignorate în aprecierea ansamblului materialului probator declarațiile olografe ale martorilor cu identitate protejată ce au fost înaintate și depuse la grefa instanței și în care aceștia și-au manifestat starea de temere față de inculpați, stare datorită căreia mulți dintre aceștia au renunțat și nu s-au mai prezentat în instanță, instanța de apel luând act de această renunțare.

S.a reținut că, în procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, toți inculpați au declarat că au luat cunoștință de materialul de urmărire penală după ce l-au citit personal.

Aceste aspecte menționate de către inculpați au fost făcute în prezența unor apărători aleși, fiind astfel îndeplinite și respectate toate condițiile pe care le presupune un drept la apărare efectiv.

La filele 182 - 187 din volumul 9 al dosarului de urmărire penală există împuterniciri avocațiale pentru apărătorul ales al inculpaților I.I.D., S.V., C.S., L.G., S.C., S.M., iar în procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală figurează numele acestui apărător ales.

Instanța de apel a constatat că la momentul finalizării urmăririi penale în condițiile arătate anterior, după ce au citit materialul de urmărire penală și au luat cunoștință de acesta, toți inculpații aveau posibilitatea legală să își exprime nemulțumirea despre modul de derulare a urmării penale, de faptul că urmărirea penală ar fi incompletă sau că ar prezenta anumite lacune. Mai mult, inculpații care au invocat astfel de critici în fața instanței au fost asistați la acest moment procesual de un apărător ales.

Cu privire la criticile referitoare la înregistrările convorbirilor telefonice și aspectele de nelegalitate referitoare la acest mijloc de probă instanța de apel a constatat următoarele:

În apel s-a administrat proba cu expertiza criminalistică asupra înregistrărilor convorbirilor telefonice indicate expertului chiar de către inculpatul R.O.

Instanța de prim control judiciar a constatat că, în speță, înregistrările convorbirilor telefonice au fost efectuate potrivit dispozițiilor legale și potrivit mijloacelor tehnice existente la acea vreme, neexistând în fapt o altă modalitate de a efectua astfel de înregistrări. Pe de altă parte, a arătat că expertul a menționat în partea expozitivă a expertizei că înregistrările conținute pe CD-urile ce le-au fost înaintate, deși nu sunt autentice (pentru motivele expuse mai sus) sunt copii fidele ale înregistrărilor. în plus, a arătat faptul că nu a depistat elemente de intervenție sub formă de ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere. S-au analizat în mod individual înregistrările ce au constituit obiectul expertizei și nu s-a identificat pentru nici una din aceste înregistrări elemente de intervenție

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel a constatat că expertiza criminalistică nr. 6 din 17 ianuarie 2012 nu face altceva decât să confirme legalitatea mijloacelor de probă constând în înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză și a transcrierilor acestor convorbiri. Expertul nu a arătata nici cel mai mic indiciu în sensul că s-ar fi utilizat din punct de vedere tehnic mijloace frauduloase pentru a se efectua aceste înregistrări, prin urmare instanța a considerat că aceste mijloace de probă sunt legal obținute că ele descriu o realitate, în sensul că arată exact discuțiile purtate între inculpați.

Inculpații au invocat în fața instanței de apel nelegalitatea probei constând în înregistrările convorbirilor telefonice, invocând faptul că ele au fost efectuate înainte de începerea urmării penale. Această critică a fost invocată și în fața primei instanțe.

Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2) C. proc. pen., text de lege care reglementează condițiile în care se efectuează interceptarea și înregistrarea convorbirilor, nu este obligatorie începerea urmării penale deoarece legiuitorul nu a prevăzut expres această condiție. Dacă ar fi vrut ca interceptarea și înregistrarea convorbirilor să se efectueze după începerea urmării penale, ar fi prevăzut-o în mod expres ca o condiție necesară așa cum a prevăzut legiuitorul în cazul percheziției.

Curtea a apreciat că, în mod judicios a reținut prima instanță faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 962/2009, dispozițiile art. 91 alin. (1) C. proc. pen. nu au fost declarate neconstituționale, prin urmare ele își găsesc aplicabilitatea, iar deciziile Curții Constituționale invocate de către inculpați pentru a susține nelegalitatea probei cu interceptările și înregistrările convorbirilor sunt cu mult ulterioare datei la care au fost efectuate aceste înregistrări în cauză, ori, potrivit dispozițiilor art. 147 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt obligatori și au putere numai pentru viitor.

Prima instanță, așa cum rezultă din considerentele sentinței apelate, a înlăturat din materialul probator interceptările efectuate în baza mandantului nr. 001502/29 iulie 2005 emis de înalta Curte de Casație și Justiție, motivat de lipsa mandatului de la dosarul cauzei și implicit, de imposibilitatea instanței de a verifica îndeplinirea condițiilor legale cu privire la acest mandat.

În fața instanței de apel a fost declasificat și depus la dosarul cauzei mandatul nr. 001502/29 iulie 2005, această instanță având posibilitatea de a verifica și constata că un astfel de mandat există și că îndeplinește condițiile de formă referitoare la emiterea sa.

Un alt considerent pentru care instanța de apel a apreciat că înregistrările convorbirilor telefonice îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a constitui parte componentă a materialului probator este și faptul că, la prezentarea în formă audio și scrisă a rezultatului interceptărilor, inculpații B.R., D.S., D.Z., L.G., I.I.D., R.O., C.Z. și S.V. au declarat, după ascultare și citire, în prezența unui apărător ales, faptul că își recunosc vocea și nu au de făcut obiecțiuni cu privire la modul în care s-a desfășurat această activitate și nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal. Toate aceste aspecte au fost consemnate de către procuror, în condiții de legalitate, în procesele-verbale încheiate la datele de 19 octombrie 2006, respectiv 11 octombrie 2006, aflate în volumul IV din dosarul de urmărire penală.

De menționat este și faptul că inculpații D.D. și S.M. au declarat că nu își recunosc vocea după ce au ascultat înregistrările, aspect consemnat în procesele-verbale aflate tot în volumul IV din dosarul de urmărire penală. Inculpatul C.S. a declarat că își recunoaște vocea, dar nu își amintește să fi folosit anumite numere de telefon. Instanța constată că acești din urmă trei inculpați s-au mulțumit doar să afirme că nu ar fi vocea lor cea din înregistrări, însă nu au făcut nicio solicitare organului judiciar pentru a confirma sau infirma aceste susținerii ale inculpaților.

Curtea a constatat că, analizând ansamblul convorbirilor telefonice, conținutul acestor convorbiri, dar și declarațiile de recunoaștere asupra vocii și asupra conținutului convorbirilor declarații date de ceilalți inculpați, rezultă că înregistrările atribuite inculpaților D.D., S.M. și C.S. au fost efectuate, în realitate, de către acești inculpați.

Instanța de apel a considerat că are posibilitatea să facă astfel de constatări, printr-o analiză riguroasă a mijloacelor de probă, nefiind necesar să apeleze la un expert în acest sens. în plus, atâta vreme cât expertul criminalist nu a arătat faptul că asupra acelor suporți s-ar fi realizat vreo acțiune de contrafacere, iar inculpații nu au negat la momentul prezentării convorbirilor în faza de urmărire penală că ar fi vocea lor, instanța de apel, coroborându-le și cu alte mijloace de probă, a considerat că poate stabili în ce măsură ele sunt sau nu autentice.

Pentru toate aceste considerente instanța de apel a decis să aibă în vedere convorbirile telefonice înregistrate și transcrise în acest dosar, deoarece acestea îndeplinesc condițiile de probă legală obținută în cadrul unui proces penal.

De asemenea, instanța de apel a decis că nu vor fi avute în vedere acele înregistrări ale convorbirilor telefonice despre care expertul a menționat că nu au fost identificate pe suporții optici la dosar, existând doar transcrierea acestor convorbiri.

Concomitent, instanța de prim control judiciar a apreciat că nu pot fi primite apărările invocate de către inculpați, în sensul înlăturării acestor mijloace de probă datorită lipsei autorizării efectuării acestora, deoarece în volumul 9 din dosarul de urmărire penală există încheierile prin care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice, dar și cele prin care s-au prelungit aceste autorizări de interceptări. Mai mult, aceste încheieri ale judecătorului sunt motivate, fiind respectate condițiile prealabile prevăzute de lege pentru efectuarea acestor interceptări, în sensul cerut de art. 91l C. proc. pen.

Concluzionând, Curtea a considerat că, în ansamblul său, procedura judiciară desfășurată față de inculpații în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe este una echitabilă în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că inculpaților li s-a adus la cunoștință acuzarea, încă de la începutul declanșării procesului penal, prin începerea urmăririi penale, cunoscând încă de atunci că sunt acuzați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141 /1997.

S-a mai avut în vedere faptul că marea majoritate a inculpaților au fost asistați de către apărători aleși la momentul arestării preventive, adică la scurt timp după punerea în mișcare a acțiunii penale, că acuzațiile ce li s-au adus au fost descrise pe larg în propunerile de arestare sau de prelungire a arestării, că în rechizitoriul întocmit sunt descrise amănunțit etapele activității infracționale a acestor inculpați, iar aceștia au fost audiați nemijlocit de către prima instanță, au propus și li s-au încuviințat în condiții legale probe în apărare.

De asemenea, Curtea a constatat că este nefondată apărarea formulată de către inculpați, în sensul că nu s-ar descrie în actul de sesizare în ce a constat rolul fiecărui inculpat în cadrul grupului infracțional, deoarece procurorul a făcut referiri în acest sens.

I. Cu privire la apelul declarat de către Ministerul Public Prima critică formulată de către parchet, cu privire la neaplicarea pedepsei complementare este una fondată având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și cele ale art. 175 din Legea nr. 141/1997 ce prevăd infracțiunile săvârșite de către inculpați, aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi este obligatorie.

Potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., condiția cerută de lege ca pedeapsa principală să fie de cel puțin 2 ani este valabilă, chiar și atunci când aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.

Pe cale de consecință, Curtea a aplicat câte o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală al cărei cuantum este de cel puțin 2 ani, următorilor inculpați: R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., D.Z., B.R., D.S.

Conținutul pedepsei complementare a fost stabilit ca fiind același pentru toți inculpații, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., interzicere ce operează în temeiul art. 65 C. pen.

În ceea ce privește durata acestor pedepse principale, ea este diferită, în funcție de cuantumul pedepsei principale și de contribuția inculpaților la derularea activității infracționale, așa cum rezultă din prezentarea stării de fapt din prezenta decizie.

În privința inculpaților față de care s-a aplicat câte o pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă principală, iar acestea sunt mai multe, în temeiul art. 35 C. pen. s-a dispus să se execute pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de: 3 ani pentru inculpatul R.O., 2 ani pentru inculpatul L.G., 2 ani pentru inculpatul C.S., 2 ani pentru inculpatul C.Z., 2 ani pentru inculpatul S.V., 2 ani pentru inculpatul I.I.D., 2 ani pentru inculpatul S.M., 2 ani pentru inculpatul D.Z., 2 ani pentru inculpatul B.R., 2 ani pentru inculpatul D.S. Aceste pedepse complementare vor fi executate în temeiul art. 66 C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Un al doilea motiv de apel invocat de parchet se referă la incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003, solicitându-se înlăturarea acestui text de lege pentru inculpații L.G., S.M. și B.R., față de poziția procesuală adoptată de către inculpați, sau, în caz de menținere, precizarea, în cuprinsul încadrării juridice a faptelor, a incidenței alineatului 2 al acestui articol.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi primite, criticile formulate de către parchet, în sensul înlăturării acestor dispoziții legale, având în vedere poziția procesuală a inculpaților L.G., S.M. și B.R. care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, deoarece potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39 /2003 dispozițiile acestui text devin aplicabile dacă persoana respectivă a denunțat sau facilitat, pe parcursul urmăririi penale, identificarea și tragerea la răspundere penală a unor membrii ai unui grup infracțional organizat.

Prin urmare, s-a apreciat că atitudinea de nerecunoaștere a infracțiunilor de care sunt acuzați nu poate împiedica această favoare a inculpaților care au denunțat sau facilitat descoperirea și a altor membrii ai grupului infracțional organizat. încă de la momentul trimiterii în judecată a inculpaților L.G., S.M., D.Z., B.R. și D.S., procurorul a reținut pentru acești inculpați prevederile art. 9 din Legea nr. 39/20003, fără însă a preciza alineatul acestui text de lege, precizare care este însă necesară, deoarece efectele juridice ale celor două alineate ale art. 9 sunt total diferite.

Pe parcursul procesului penal, în fața instanțelor de judecată procurorul a comunicat prin înscrisurile depuse la dosar că respectivii inculpați îndeplinesc cerințele pentru a beneficia de reducerea limitelor pedepselor.

Instanța de prim control judiciar a subliniat că modalitatea în care acești inculpați au înțeles să își facă apărarea în fața instanței de judecată nu poate să aducă atingere acestui drept recunoscut de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/20003, având în vedere că procurorul a confirmat și atestat prin înscrisurile depuse la dosar incidența acestui text de lege pentru inculpații L.G., S.M., D.Z., B.R. și D.S.

Pentru aceste considerente, Curtea a precizat ca fiind incident alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 39/2003 în ceea ce îi privește pe acești inculpați.

În privința celui de-al treilea motiv de apel invocat de Ministerul Public, care vizează în primul rând greșita soluție de achitare a inculpatului D.D., apoi schimbarea încadrării juridice cu privire la acest inculpat și, în al treilea rând, înlocuirea temeiului de achitare pentru acest inculpat cu privire la infracțiunea de contrabandă, Curtea a reținut ca fiind fondat doar motivul de apel ce vizează temeiul de achitare pentru infracțiunea de contrabandă, în sensul că temeiul corect este cel prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că în mod judicios a reținut prima instanță faptul că mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc, fără dubiu, aceea că inculpatul D.D. ar fi făcut parte din grupul organizat împreună cu toți ceilalți inculpați din cauză.

Acest inculpat nu a recunoscut săvârșirea vreunei fapte penale, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată.

Din anul 2004 până în decembrie 2005 a fost angajat ca administrator la duty-free-ul administrat de numita L.V.E., declarând că nu știe ca în acel magazin să se fi desfășurat activități de contrabandă și că nu are nici o legătură infracțională cu ceilalți inculpați. Inculpatul D.D. a recunoscut că a vândut unui cetățean din Slatina cu numele D.M., 5000 pachete de țigări, pe care le-a cumpărat din piața MN de la un cetățean oarecare. A mai arătat că avea relații amicale cu inculpatul D.S., dar nu avea relații de afaceri cu acesta și nu a auzit ca acesta s-ar ocupa de contrabanda de țigări. Inculpatul D.S. a arătat că era în relații de prietenie cu acest inculpat, cu acesta se ocupa și el doar cu vânzarea de țigări, fără să le transporte sau să le depoziteze, iar țigările le vindea în țară".

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă într-adevăr că inculpatul D.D. deținea, fără să îndeplinească condițiile prevăzute de lege și fără să plătească taxe corespunzătoare, cantități mari de țigări.

Curtea a constatat că nu pot să fie reținute în sarcina inculpatului prevederile art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, în sensul schimbării încadrării din infracțiunea de contrabandă în această infracțiune, deoarece la momentul săvârșirii faptelor fapta inculpatului D.D. de a deține aceste cantități de țigări era doar contravenție, infracțiunea prevăzută de art. 296 fiind incriminată abia în anul 2010.

Curtea a considerat însă ca fiind fondat motivul de apel invocat de parchet, în sensul de a schimba temeiul de achitare al acestui inculpat pentru infracțiunea de contrabandă din dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. în dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta inculpatului D.D. fiind contravenție.

Așa cum s-a arătat anterior și s-a subliniat de către instanța de apel, mijloacele de probă nu au dovedit, în privința acestui inculpat, legături constante cu ceilalți membri ai grupului infracțional, care să se încadreze în vreuna din variantele elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Ceea ce s-a dovedit este doar deținerea acelor cantității de țigări, situația sa juridică fiind diferită față de ceilalți inculpați.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că nu este fondată nici solicitarea formulată de Ministerul Public, în sensul schimbării încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul D.D., din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 10 din aceeași lege deoarece, așa cum am arătat anterior și a reținut și prima instanță, nu s-a dovedit existența unor relații strânse între acest inculpat și ceilalți membri ai grupului infracțional, pentru a se putea ajunge la concluzia certă că inculpatul D.D. cunoștea că respectivele țigări proveneau dintr-o infracțiune gravă săvârșită de unul sau mai mulți membri ai grupului infracțional organizat, așa cum o cer dispozițiile art. 10.

Cu privire la motivul de apel al Ministerului Public referitor la modalitatea de restituire a bunurilor către inculpații de la care au fost ridicate, Curtea a apreciat că este nefondat, având în vedere că nu s-a dovedit în cauză că respectivele sume de bani și bunuri ridicate de la inculpați ar proveni din infracțiunile săvârșite de către aceștia. în speță nu s-au identificat mijloace de probă ce ar fi putut să fie administrate de către instanță, în baza rolului activ, pentru a face această dovadă, prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că simpla presupunere a provenienței acestor sume de bani nu este suficientă pentru a atrage confiscarea lor.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că prima instanță a stabilit, în mod judicios, faptul că în privința telefoanelor mobile ridicate de la inculpați nu se impune confiscarea în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., deoarece nu au fost cumpărate în mod special și distribuite inculpaților pentru a fi folosite la săvârșirea celor două infracțiuni, simplul fapt că inculpații au discutat telefonic și despre diferite faze ale operațiunilor desfășurate, nefiind de natură a atrage incidența art. 118 lit. b) C. pen.

Similar, Curtea a constatat că, în ceea ce privește rola confiscată și dischetele, în mod judicios s-a stabilit că, deoarece acestea conțin date de evidență contabilă (unele cu aparență de legalitate) iar inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de fals sau uz de fals, nu se poate reține nici în acest caz incidența dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen.

Curtea a considerat ca fiind fondat motivul de apel invocat de parchet în sensul majorării cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații la fondul cauzei, având în vedere durata de timp în care cauza s-a aflat pe rolul primei instanțe, numeroasele termene de judecată ce s-au acordat atât pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, dar și pe rolul Tribunalului

Covasna (de la data sesizării instanței și până la data pronunțării hotărârii apelate a trecut o perioadă mai mare de 3 ani), demersurile efectuate de către organele judiciare pentru prezența martorilor cu identitate protejată, dar și a inculpaților ce au fost arestați o perioadă de timp în această cauză. Pentru aceste motive, instanța de apel a dispus majorarea cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la care au fost obligații inculpații R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., B.R., D.S. și D.Z., în temeiul art. 191 C. proc. pen., de la 312 RON la 450 RON în sarcina fiecăruia dintre inculpați (reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la fondul cauzei).

Cu privire la motivul de apel invocat de Ministerul Public, în sensul precizării circumstanțelor atenuante pentru inculpatul D.S., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat.

Concomitent, instanța de apel a constatat că nu poate fi primită solicitarea subsidiară a parchetului în sensul înlăturării acestor circumstanțe atenuante reținute în favoarea acestui inculpat, având în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere parțială a săvârșirii infracțiunilor dar și pe aceea de a înlesni aflarea adevărului în cauză, în acest sens avându-se în vedere declarațiile date de acest inculpat pe tot parcursul procesului penal și cea dată în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, când inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunilor și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.

Curtea a constatat că această declarație a inculpatului nu poate constitui temei pentru ca acesta să fie judecat în baza acestei proceduri reglementate de art. 3201 C. proc. pen., deoarece nu constituie o recunoaștere totală și necondiționată, așa cum prevede această procedură, însă această declarație - în sensul recunoașterii parțiale - produce efecte juridice ce determină reducerea pedepselor aplicate de către prima instanță sub minimul special prevăzut de lege.

Celelalte aspecte ale individualizării pedepsei aplicate acestui inculpat vor fi analizate odată cu apelul acestui inculpat.

Analiza pe fond a apelurilor declarate de către inculpați M.I. Aspecte privitoare la modul de redactare a hotărârii judecătorești la fondul cauzei, la existența unui grup infracțional organizat și a infracțiunii de contrabandă.

Curtea a stabilit că prima instanță a reținut corect și a expus amănunțit atât starea de fapt cât și încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de către fiecare inculpat în parte, făcând în mod judicios prezentarea activității infracționale pentru fiecare inculpat în parte, aspect care îndeplinește condițiile dreptului la un proces echitabil al inculpaților, în sensul unei corecte motivări a primei instanțe. Mai mult, prima instanță a arătat, pentru fiecare inculpat în parte, care sunt mijloacele de probă care coroborate între ele conduc la concluzia existenței vinovăției inculpaților.

Cu privire la starea de fapt, instanța de apel a reținut că, în esență, în perioada decembrie 2005 - mai 2006, inculpații s-au constituit într-un grup infracțional care a acționat în mod coordonat pentru a obține foloase materiale injuste prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări.

Modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de către inculpați a constat în achiziționarea de către rețeaua de contrabandă, de la magazinele duty-free amplasate în punctul vamal MV, a unor cantități importante de țigări, introducerea în țară și valorificarea lor ulterioară în Uniunea Serbia Muntenegru sau pe piața neagră din sud-vestul țării.

Curtea a prezentat pentru fiecare inculpat în parte în ce a constat modalitatea de comitere a fiecărei dintre cele două infracțiuni de care sunt vinovați inculpații - cu excepția inculpatului D.D., a cărui activitate a fost analizată mai-sus la momentul analizei pe fond a apelului Ministerului Public, fiind vorba de infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39 din anul 2003 și art.175 din Legea nr. 141 din anul 1997.

Menținând considerentele primei instanțe, instanța de apel a adăugat următoarele:

Cu privire la infracțiunea de contrabandă

Infracțiunile vamale, în sens general, se refera la acele infracțiuni ce constau în trecerea peste frontieră a bunurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Așadar, conținutul acestor infracțiuni din domeniul vamal (în speță a infracțiunii de contrabandă) vizează scoaterea de bunuri de sub puterea de dispoziție a autorităților vamale. Conform normelor în vigoare din domeniul vamal, regimul juridic vamal cuprinde totalitatea normelor prevăzute în legislația internă ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii, elaborate și aplicate de autoritățile publice, potrivit competențelor lor, în conformitate cu normele dreptului internațional. Infracțiunile prevăzute de Codul Vamal, inclusiv infracțiunea de contrabandă, ce constituie printre altele obiect de judecată în cauză, au înainte de toate un obiect juridic principal comun, ce constă în relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în activitatea de punere în aplicare în mod uniform și nediscriminatoriu a regimului vamal al României, cu privire la toate bunurile introduse sau scoase din țară de către o persoană fizică sau juridică.

Aceste precizări de ordin teoretic au fost făcute tocmai pentru a putea înlătura apărările formulate de către inculpați în sensul că, neintroducerea părții vătămate în cauză ar putea atrage restituirea cauzei la Parchet. Absența din cadrul procesual a acestei părți vătămate nu este de natură să afecteze, așa cum am arătat anterior, modul de desfășurare al procesului penal, dreptul la un proces echitabil și nici să aducă atingere principiului aflării adevărului în cauză. De asemenea, aceste precizări mai sunt necesare și pentru a înlătura acele apărări formulate de către inculpați (B.R., D.Z., D.S.), în sensul că ei personal nu au trecut cu țigări peste frontiera de stat în Serbia.

În mod judicios a analizat coroborat prima instanță, dispozițiile legale privitoare la frontiera de stat, la controlul vamal, la funcționarea magazinelor duty-free și a statuat că trecerea peste frontieră, în conținutul art. 175 din Legea nr. 141/1997, este indisolubil legată de controlul vamal. Astfel, acțiunea de trecere a frontierei se raportează întotdeauna la punctele de trecere a frontierei, aceasta din urmă strâns legată de locul stabilit pentru control vamal. Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 104/2002, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim duty-free pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre și navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal. Este așadar evident că orice bun sau produs aflat în magazinele duty-free poate fi vândut doar persoanelor care ies din țară.

În mod temeinic a statuat prima instanță că vânzarea ori introducerea unor bunuri sau produse în țară din magazinele duty-free nu poate fi făcută fără un control vamal, iar orice încălcare a acestor dispoziții aduce atingere regimului vamal ca valoare socială și relațiilor sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta și care reprezintă obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă.

În mod judicios a statuat prima instanță că din această perspectivă, introducerea țigărilor în țară din magazinele duty-free, fără supunerea acestei operațiuni unui control vamal intră sub incidența art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Așa cura rezultă din materialul probator analizat de către prima instanță, dar și din considerentele ce vor fi expuse mai jos, în cauză s-a făcut pe deplin dovada introducerii țigărilor în țară prin ocolirea punctului de control vamal. Mai mult, așa cum vom arăta în continuare, o mare parte din țigările scoase ilegal din magazine și trecute peste gardul ce le împrejmuia, erau apoi transportate direct sau indirect de către inculpați peste Dunăre

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39 din 2003

Curtea a constatat că prima instanță a făcut precizări temeinice cu privire la această infracțiune atât din punct de vedere teoretic dar și în ceea ce privește starea de fapt, considerente ce au fost menținute integral.

Instanța de apel a precizat în ce a constat rolul fiecăruia dintre inculpați în cadrul grupului, astfel:

Un prim aspect care se desprinde din materialul probator și care dovedește existența grupului este frecvența convorbirilor telefonice purtate de către inculpați, caracterul succesiv al unor convorbiri.

Relevante în acest sens, sunt schițele efectuate, ce au ca obiect apelurile purtate de către inculpați, acestea aflându-se în volumul 3 din dosarul de urmărire penală - harta apelurilor efectuate de inculpatul L.G., - harta apelurilor efectuate de inculpatul D.Z., - harta apelurilor efectuate de inculpatul R.O., - harta apelurilor primite și efectuate de inculpatul C.S., - harta apelurilor primite și efectuate de inculpatul S.M., - harta apelurilor primite și efectuate de inculpatul I.D., - harta apelurilor primite și efectuate de inculpatul D.S., - harta apelurilor primite și efectuate de inculpatul S.V., - harta apelurilor primite de inculpatul L.G.

Structura grupului infracțional organizat este dovedită și prin declarațiile martorilor ascultați în cauză, la care a făcut referire prima instanță și cele ale unor martori ascultați în fața instanței de apel, acestea fund detaliate pe larg în considerentele în care instanța de apel a analizat apelurile pe fond ale inculpaților. Pe scurt, s-au avut în vedere următoarele declarații de martori:

- Martorul T.C., care a declarat că în zona clisurii Dunării nimic nu se făcea fără aprobarea lui R.O., că în repetate rânduri R.O. i-a impus polițistului P.D.D. să sprijine activitatea shop-iștilor,

- Martorul V.M. care a arătat că șefii de magazine comunicau între ei și se înțelegeau cu privire la activitățile ilicite, că inculpatul R.O. a lucrat întotdeauna cu inculpatul L.G., ajutați fiind de inculpatul C.S., că inițial omul de bază al lui R.O. în activitățile de contrabandă a fost fratele inculpatului S.C., iar după deces, activitățile au fost preluate și continuate de către inculpatul C.Z.,

- Martorul R.I., care a vorbit despre presiunile inculpaților L.G. și R.O. asupra autorităților pentru a se putea desfășura activitatea de contrabandă,

- în același sens este și declarația martorei M.L.

- Martorul E.C., care a arătat că R.O. era considerat un șef.

- Martora M.S., care a declarat că inculpatul L.G. era cel care dădea undă verde și spunea când se putea lucra.

În sensul dovedirii infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat sunt subliniate și declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către Curte - D.N., D.M. și M.Z.

Instanța de apel a constatat că toți inculpații din această cauză, condamnați de către prima instanță, au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, au cunoscut acest lucru și au acceptat să beneficieze de influența și aranjamentele pe care le făceau cu autoritățile cei doi lideri ai grupului, R.O. și L.G.

În privința convorbirilor telefonice, Curtea va face referire la cele purtate în ziua și noaptea de 1 martie 2006, din volumul 12 al dosarului de urmărire penală.

Este mai mult decât evident faptul că inculpatul L.G. a coordonat o operațiune de amploare de scoatere de țigări în care au fost implicați toți inculpații. Inculpatul L.G. a vorbit la telefon aproape toată noaptea, alternativ cu inculpații și cu funcționari din vamă. Acestea nu sunt singurele convorbiri de acest fel.

Din seara de 28 februarie, în toată noaptea de 1 martie 2006 inculpatul L.G. poartă următoarele convorbiri 28 februarie 2006 până la 1 martie 2006 - orele 13,19 cu polițistul cu atribuții de control la punctul de frontieră, P.D.D., orele 15,53 cu inculpatul R.O., orele 16,16 cu numitul C. angajat la cabana lui R.O., 17, 48 cu inculpatul S.C., orele 18,29 cu persoană cu atribuții de control în vamă C.N. N., orele 18, 52 cu P.D.D., orele 18,59 cu o altă persoană cu atribuții de control C.I., orele 19,41 cu numitul C. angajat al lui R.O., orele 20,17 cu C.I., orele 21,08 cu C.I., orele 23,44 cu C.I., ora 00,43 cu inculpatul C.S., ora 00,47 cu P.D.D., ora 00, 50 cu inculpatul S.C., ora 00,52 cu inculpatul C.S., ora 00,56 cu U.D., ora 00,57 cu I.C. vameș în port, 01,33 cu inculpatul C.Z., 01,47 cu inculpatul S.C., orele 01,56 cu C. angajat la Cabana lui R.O., ora 02,59 cu C.N. organ de control în vamă, ora 03,06 cu polițistul P.D.D., ora 03,14 cu inculpatul S.C., ora 03,16 cu inculpatul C.S., ora 03,18 cu polițistul P.D.D., ora 03,41 cu inculpatul C.S., 03, 43 cu inculpatul S.C., 04,25 cu inculpatul S.C., ora 04,35 cu numitul S.C., ora 04,37 cu inculpatul C.S., 04,41 cu P.D.D., 05,05 cu inculpatul S.V., 05,12 cu C.I. funcționar vamal, ora 05,17 cu I., și a continuat până la orele 10,00 în data de 1 martie. în această noapte au mai menținut legături telefonice S.M. cu C.S., S.V. cu C.S., D.Z. cu un anume I.Cl., S.M. cu B.R., S.V. cu I.I.D., cu S.V., D.Z. cu mai multe persoane, dar tot pe tema achizițiilor de țigări.

Curtea a subliniat că aceste discuții telefonice sunt doar un exemplu din numeroasele convorbiri purtate de inculpați la mai multe date și dovedesc fără nicio îndoială faptul că inculpații condamnați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39 și că sunt îndeplinite toate cerințele acestui text de lege.

A. În legătură cu criticile comune aduse de către inculpați relativ la faptul că hotărârea primei instanțe ar fi nemotivată și că arată doar în mod sintetic în ce ar consta vinovăția inculpaților, fiind mai degrabă o redare a rechizitoriului, analizând sentința apelată, Curtea a constatat că aceasta îndeplinește toate condițiile cerute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 354 - 357 C. proc. pen., în sensul că prima instanță a expus starea de fapt, a arătat punctual care sunt mijloacele de probă care dovedesc vinovăția inculpaților care au fost condamnați, încadrarea juridică a faptelor, dar și considerații teoretice cu privire la infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații în primă instanță.

Curtea a apreciat că prima instanță a analizat în mod amănunțit și a expus pentru fiecare inculpat în parte mijloacele de probă care, coroborate, au condus la formarea convingerii instanței în sensul soluției pronunțate. De asemenea, prima instanță a analizat toate criticile formulate de inculpați pe parcursul judecării cauzei, atât cele privitoare la faza de urmărire penală, cât și cele privitoare la derularea judecății în primă instanță.

B. Curtea a constatat că următoarele mijloace de probă, aflate în volumul 6 dosar de urmărire penală, contrazic apărările comune formulate de către inculpați în sensul că ei ar fi procedat doar la vânzări legale a țigărilor către călători vapoarelor, care părăseau teritoriul României: - raportul încheiat de comisarii Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC H.I. SRL din portul MV, ce arată că în data de 13 mai 2006 prin magazinul Duty-Free al acestei firme s-au comercializat mărfuri în sumă totală de 8.730,6 euro, fiind emise un număr de 26 bonuri fiscale către 8 persoane,

- Raportul din 05 iulie 2006 încheiat în urma controlului efectuat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC N.M. SRL din portul MV ce atestă faptul comercializării prin acest magazin în data de 13 mai 2006 a unor mărfuri în regim duty-free în sumă de 4.136,1 euro, ponderea în totalul vânzărilor având-o țigările, emițându-se 23 bonuri fiscale către 8 persoane.

- Raportul întocmit la 05 iulie 2006 de comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin în urma controlului efectuat la punctul de lucru al SC E.T.I. SA din portul MV, în care se arată că în ziua de 13 mai 2006 prin magazinul acestei societăți s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală de 9.401,83 euro, emițându-se 42 bonuri fiscale către 8 persoane.

- raportul încheiat de comisarii Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC D.G.V. SRL din portul MV, în care se indică că în data de 13 mai 2006 prin magazinul acestei societăți s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală 992,50 euro, vânzările concretizându-se în emiterea a 5 bonuri fiscale către 3 persoane, toate de cetățenie sârbă.

- Raportul din 05 iulie 2006 încheiat în urma controlului operat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC A.T. SRL situat în portul MV, în care se arată că în data de 13 mai 2006 prin magazinul acestei societăți s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală de 14.962,8 euro, emițându-se un număr de 54 bonuri fiscale către 6 persoane (existând cazuri de emitere a 14 bonuri către un singur cumpărător). Se mai arată că ponderea din totalul vânzărilor o deține țigaretele, constatându-se lipsa înscrierii pe bonul fiscal a orei și minutului la care a fost emis, aspect impus imperativ la art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/1999.

Din cuprinsul acestor rapoarte, care constituie mijloace de probă legal obținute pe parcursul acestui proces penal, rezultă faptul că pe numele unei singure persoane se emiteau mai multe bonuri, aspect care nu are nicio justificare logică. Raportând suma obținută la numărul persoanelor cumpărătoare și la numărul bonurilor, rezultă fără nici un dubiu faptul că se vindeau un număr mai mare de țigări decât cele necesare pentru uzul personal, așa cum ar fi fost legal. Toată această cantitate de țigări era trecută ilegal peste frontieră în Serbia.

Alte mijloace de probă care dovedesc pregătirile efectuate de către inculpații ce își desfășurau activitatea la respectivele duty-free-uri (fie ca șefi de magazine fie ca lucrători), sunt următoarele:

- o adresă emisă de Garda Financiară Caraș-Severin, în care se menționează următoarele: PTF (punctul de trecere al frontierei) își desfășoară activitatea aproximativ 2 ore pe zi, în zilele în care sunt curse spre Serbia-Muntenegru; deși nava de pasageri din portul MV spre Veliko Grădiște - Serbia a plecat în data de 27 februarie 2006 la ora 15.30, reprezentanții unor societăți au înregistrat vânzări și după această oră pentru pasageri care părăsiseră țara cu nava precizată mai sus (aspect care infirmă apărările inculpaților în sensul unor vânzări legale); de asemenea, rezultă că anumite persoane au derulat în data de 27 februarie 2006 sume semnificative în magazinele duty-free (și câte 54.247.76 euro de persoană).

- raportul întocmit la 07 iunie 2006 de comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin în urma controlului efectuat la punctul de lucru al SC A.T. SRL din portul MV în zilele de 01 martie 2006 și 07 iunie 2006, când s-au constatat următoarele: în data de 27 februarie 2006 prin magazinul acestei firme s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală de 54.340,7 euro, fiind emise un număr de 208 bonuri fiscale prin aparatul de marcat electronic către 12 persoane, lipsind înscrierea pe bonul fiscal a orei și a minutului efectuării tranzacției, astfel încât este mai mult decât evident faptul că nu se poate susține faptul că 12 persoane ar fi cumpărat țigări în trei singură zi în valoare de 54.370 euro.

- raportul din 07 iunie 2006 încheiat în urma controlului operat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC GFS D.F.R. SRL) situat în portul MV, în care se concluzionează următoarele: în data de 27 februarie 2006 prin magazinul acestei firme s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală de 58.983,99 euro, emițându-se un număr de 294 de bonuri într-un interval orar de 209 minute către 12 persoane fizice; sa observat o constanță a valorii bonurilor fiscale, existând cazuri de emitere a 55 de bonuri fiscale către aceeași persoană (M.I.). Și datele evidențiate în acest raport nu fac altceva decât să dovedească că maniera descrisă în actul de sesizare, în care au fost săvârșite infracțiunile se regăsește în speța dedusă judecății.

- apărările inculpaților din această cauză, în sensul că toate țigările scoase din magazinele duty-free se vindeau legal către pasagerii vapoarelor care părăseau teritoriul României, sunt infirmate de mențiunile din rapoartele de control la care am făcut referire mai sus, având în vedere numărul mic de persoane față de care se emiteau bonuri fiscale, dar și mențiunile din procesul-verbal din 23 iunie 2006 încheiat în urma unui experiment judiciar cu privire la frecvența emiterii bonurilor de casă la magazinul cu regim Duty-Free din incinta portului MV aparținând SC A.T. SRL, cu privire la posibilitatea servirii cu o cantitate mare de țigări într-o anumită perioadă de timp.

Curtea a constatat ca nefondate apărările formulate de către inculpați pe parcursul derulării fazei de judecată a apelului, în sensul că era imposibil din punct de vedere obiectiv să fie scoase țigări peste gardul care împrejmuia magazinele duty-free, întrucât acestea erau bine împrejmuite.

Pentru a reține aceste aspect, Curtea are în vedere, atât planșele fotografice depuse de către inculpatul B.R., dar și procesul-verbal încheiat la 23 iunie 2006, când s-a procedat la o recunoaștere a zonei punctului de trecere a frontierei MV, în incinta căruia sunt amplasate un număr de 8 magazine Duty-Free, la o distanță de 300 de metri de sediul Poliției MN, pe aceeași parte, respectiv partea dreaptă, pe malul Dunării. în fața porții principale de acces se găsește amenajată o parcare, existând două intrări: poarta principală de acces, metalică de culoare albastră, care se deschide prin culisare pe role, fiind prevăzută cu punct de control și o alta, la circa 10 m de această poartă, nesupravegheată, care conduce pe un platou în spatele gardului care împrejmuiește portul inclusiv magazinele cu regim Duty-Free. Intrând pe poarta principală la circa 10 m, pe partea dreaptă se găsește clădirea vămii, ce încorporează atât sala de vămuire cât și birourile. Pe un platou betonat din incinta portului, în partea dreaptă, se găsesc amplasate magazinele. După gardul care împrejmuiește acest platou se găsește un drum de acces neamenajat care conduce pe malul Dunării. După gardul care împrejmuiește magazinele, situat în spatele acestora, se găsește un alt platou la care accesul se face prin intrarea nesupravegheată la care s-a făcut vorbire anterior, fiind în fapt un drum cu acces public care conduce în portul industrial.

Aceste mențiuni din procesul-verbal, dar și aspectele constatate de planșele foto atestă faptul că scoaterea țigărilor din incinta portului pe la gard era foarte ușoară, având în vedere că respectivul gard nu prezenta suficiente garanții de siguranță și securitate. Inculpatul R.O.

În ceea ce privește constatările făcute de către prima instanță cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către acest inculpat, Curtea a constatat că ele sunt corecte și sunt susținute de materialul probator administrat în cauză.

Curtea a apreciat că în mod judicios a reținut prima instanță că acest inculpat, alături de inculpatul L.G., a inițiat și organizat acest grup infracțional, acestea fiind și variantele alternative ale elementului material a infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar perioada desfășurării activității infracționale ce a fost cercetată în speță este decembrie 2005 - mai 2006.

Mijloacele de probă la care vom face referire în considerentele ce urmează dovedesc fără nicio îndoială că acest inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii mai sus arătată în varianta expusă mai sus.

Curtea a considerat că în cauză, vinovăția inculpatului R.O. este dovedită cu următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice efectuate în cauză de către acest inculpat, declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, înscrisuri, expertiza criminalistică a înregistrărilor efectuată în fața instanței de apel.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă săvârșită de către acest inculpat, Curtea a reținut că acesta a trecut peste Dunăre în mod ilegal, în mod indirect, prin intermediul altor persoane, mari cantități de țigări. Din mijloacele de probă ce au fost administrate în cauză rezultă că una dintre persoanele care trecea cu barca mari cantități de țigări peste Dunăre era chiar inculpatul C.Z., țigările fiind trecute de la cabana inculpatului R.O., de pe malul Dunării.

În ceea ce privește modul și condițiile de incriminare a acestei infracțiuni, instanța de apel s constatat că legiuitorul a folosit în dispozițiile art. 175 din Legea nr. 141/1997 sintagma „trecere peste frontieră", fără a face referire la modul direct sau indirect, aspect ce determină instanța de judecată să constate că sunt îndeplinite condițiile cerute de acest din urmă text de lege în ceea ce îl privește pe inculpatul R.O.

Cu privire la criticile formulate de către apărătorul inculpatului R.O., în sensul că în mod greșit sunt redate atât în rechizitoriu, dar și în sentință pasaje din convorbirile telefonice, Curtea constată că o astfel de critică este total nefondată, deoarece nicio dispoziție legală nu interzice o astfel de modalitate de redactare a unor considerente, chiar mai mult, este o manieră indicată de a arăta în concret care anume convorbiri telefonice, dovedesc vinovăția inculpatului.

Este evident că instanța nu poate face doar referiri generice la convorbirile telefonice, impunându-se pentru o solidă argumentație referiri concrete la astfel de convorbiri.

Curtea a constatat că sunt nefondate apărările formulate de către inculpatul R.O. în sensul că nu ar exista probe care să dovedească săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat, deoarece, printr-o coroborare judicioasă a următoarelor mijloace de probă, a rezultat fără nicio îndoială că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost deja condamnat.

În primul rând instanța de apel a menținut același procedeu utilizat de către prima instanță, în sensul că va expune anumite părți din convorbirile telefonice ale inculpatului din care se desprinde faptul că, inculpatul R.O. era organizatorul și coordonatorul acestui grup infracțional, tocmai datorită influenței pe care o deținea asupra angajaților ce aparțineau unor autorități ale statului care au ajutat la desfășurarea acestei vaste activități infracționale de către inculpați, atât prin durată, dar și prin cantitățile impresionante de țigări ce au fost traficate de către inculpați. (Este vorba de angajații poliției de frontieră și vamă).

Instanța de apel a făcut referire doar la o anumită parte a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, arătând ce anume se dovedește cu acestea, evident în coroborare cu alte mijloace de probă, neputându-se prezenta în întregul lor, după cum urmează;

- convorbiri purtate de inculpații R.O. și L.G. în data de 26 ianuarie 2006, ora 12,36, în care inculpatul R.O. se interesează dacă a fost preluată marfa, iar dacă numitul S.C. nu a reușit, să fie preluată de către inculpatul C.Z. De menționat este faptul că în decursul acelei zile, la intervale scurte de timp, cei doi inculpați poartă mai multe convorbiri, aspecte care demonstrează o strânsă legătură între cei doi, iar convorbirile s-au purtat în mod repetat și în zilele următoare.

- convorbirea dintre inculpații L.G. și R.O., din data de 31 ianuarie 2006, ce evidențiază influența în zonă a inculpatului R.O., care în cadrul unei petreceri cu tot staff-ul, pune la cale menținerea în funcție a unei persoane, inculpatul L.G. spunând că respectivul are 50 de ani și „să nu îl tragă pe dreapta".

- convorbirea din data de 04 februarie 2006 dintre inculpatul L.G. și numitul Lț., ce se afla lângă inculpatul C.Z., de la acesta din urmă Lț. luând telefonul, în care cei doi vorbesc de anumite acte de control efectuate de numiții T.G. și M.G., polițiști în zona portului, inculpatul L.G. dându-i asigurări interlocutorului că va lua legătura cu inculpatul R.O. pentru a-l suna pe M.G. să rupă actul constatator al controlului, dacă nu a fost deja înregistrat. Același aspect în sensul de a apela la serviciile inculpatului R.O. pentru a înlătura consecințele controalelor efectuate de T.G. și M.G., rezultă și din convorbirea din data de 04 februarie 2006, ora 15,27 partea finală, purtată între inculpatul I.I.D. și numitul Lț. în același sens este și convorbirea din data de 05 februarie 2006, dintre inculpatul L.G. și numitul Lț., în care inculpatul L.G. afirmă faptul că R.O. îl va da afară pe M.G. dacă se întâmplă ceva, sau chiar pe toți cu referire la cei doi lucrători de poliție de frontieră care îngreunau scoaterea ilegală a țigărilor.

- convorbirea din data de 09 februarie 2006, ora 21,14, dintre inculpații R.O. și L.G., în care cei doi vorbesc despre M.G.

- convorbirea purtată în data de 17 februarie 2006 ora 22, între inculpatul L.G. și numitul S.C.; acesta din urmă, fiind depistat în trafic de un polițist, având mașina încărcată cu țigări, apelează la sprijinul lui L.G. care îl îndrumă să spună polițistului că țigările sunt ale lui R.O. La interval de un minut, inculpatul L.G. îl contactează pe inculpatul R.O. pentru a-i solicita sprijinul și a evita aplicarea unor sancțiuni din partea polițistului care îl depistase în trafic pe numitul S.C. La scurt timp inculpatul L.G. a luat legătura cu numitul S.C., acesta din urmă spunându-i că a vorbit cu inculpatul R.O., iar ca urmare a acestei discuții a fost lăsat în pace de către polițist. Exemplele convorbirilor telefonice purtate în acest sens ar putea continua și ele dovedesc legăturile pe tărâm infracțional între inculpații R.O. și L.G., în sensul de a fi coordonatorii acestui grup infracțional, deoarece cei doi exercitau presiuni asupra organelor statului cu atribuții de control, pentru a putea derula nestingheriți alături de ceilalți inculpați activitatea infracțională. Din partea finală a convorbirii rezultă faptul că inculpatul R.O. îl îndrumă pe numitul S.C., după ce îl îndepărtase pe polițist, să își vadă în continuare de treabă.

- convorbirea din data de 30 martie 2006 purtată la o oră înaintată (01,03) între inculpații R.O. și L.G., în care L.G. îi aduce la cunoștință că procurorii au efectuat control și au sigilat calculatoarele și casele de marcat. în cuprinsul acestei convorbiri cei doi discută despre necesitatea de al anunța pe vaporeanul L. despre aceste controale și despre ceea ce ai" trebui să declare acesta.

- convorbirea purtată în data de 14 mai 2006 cu inculpatul L.G., în care cei doi discută pe larg despre acțiunile de prindere a unor cetățeni sârbi ce făceau contrabandă cu țigări dar și despre anumite persoane din cadrul funcționarilor din vamă, respectiv numitul Cucoană și acțiunile pe care acesta urma să le demareze în sensul de control la activitatea desfășurată în acest punct vamal.

Aceste convorbiri telefonice se coroborează cu declarațiile următorilor martori: P.L., T.C., R.I., E.C. (martori cu identitate protejată), martorul D.N., D.M. și M.Z. cu identitate protejată, audiați în apel.

Prima instanță a făcut o analiză amănunțită a declarațiilor martorilor audiați în primă instanță ( P.L., T.C., R.I., E.C.), astfel că acestea, nu au mai fost expuse și de către instanța de apel, care a analizat și a arătat în concret, în ce măsură se coroborează declarațiile martorilor audiați nemijlocit în fața instanței de apel cu celelalte mijloace de probă.

Astfel, Curtea a constatat că declarațiile martorilor cu identitate protejată D.N., D.M. și M.Z. se coroborează pe deplin cu cele ale martorilor audiați în fața primei instanțe, cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpați, expuse atât de către prima instanță, dar și de către cea de apel și cu conținutul rapoartelor de control la magazinele duty-free, care atestă cantitatea mare de țigări care era scoasă din aceste magazine.

Toate aceste mijloace de probă dovedesc faptul că inculpatul R.O. și inculpatul L.G. au inițiat, organizat, condus și coordonat activitatea de contrabandă cu țigări în zonă, dovedind fără îndoială că inculpatul R.O. este vinovat de săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

Martorul V.M. a arătat „R.O. apare ca o persoană cu cele mai multe relații și cred că relațiile pe care L.G. și le-a făcut la vamă și poliția de frontieră au fost sprijinite de R.O.".

Același martor arată că inculpatul R.O. trecea țigările cu barca în Serbia „pe la cabana lui din afara localității Divici"

Mijloacele de probă, atât cele expuse de către prima instanță dar și de către cea de apel, dovedesc și faptul că acest inculpat este vinovat de săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări, faptă ce constă în trecerea peste Dunăre în Serbia a unei însemnate cantități de țigări, prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Curtea a apreciat ca nefondate apărările formulate de către acest inculpat, în sensul că nu ar exista nici un mijloc de probă care să dovedească că acesta ar fi liderul grupului datorită influenței pe care ar exercita-o asupra autorităților din zonă, în realitate existând numeroase astfel de mijloace de probă (declarațiile de martori la care au făcut referire prima instanță și cea de apel, declarațiile celorlalți inculpați, convorbiri telefonice).

Prin urmare, Curtea a constatat că sunt nefondate susținerile formulate de către acest inculpat, în sensul achitării sale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din mijloacele de probă ce au fost expuse rezultă pe deplin că cele două infracțiuni de care este acuzat acest inculpate există, că ele sunt prevăzute de legea penală și că sunt întrunite toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni (cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prevăzută de art. 175 din legea 141/1997).

Instanța de apel a apreciat ca total nefondate apărările formulate de către inculpat, în sensul că s-a creat doar impresia existenței infracțiunii de contrabandă, mijloacele de probă arătând și demonstrând în mod concret în ce anume a constat activitatea infracțională a acestui inculpat, arătându-se atât de către prima instanță, dar și de către cea de apel, ce anume relevă fiecare mijloc de probă ce a fost analizat în procesul de stabilire a vinovăției inculpatului, nefiind vorba de referiri cu caracter general.

Sunt nefondate susținerile în apărare ale acestui inculpat, în sensul că declarațiile martorilor sub acoperire nu pot fi luate în considerare deoarece nu au perceput personal evenimentele relatate, cunoscând din ziare, de la alte persoane, deoarece:

- o mare parte din martori au perceput evenimentele personal așa cum rezultă din declarațiile lor;

- convorbirile telefonice reprezintă un mijloc direct de probă, ele coroborându-se pe deplin cu declarațiile martorilor.

La dosarul cauzei filele 197-207 au fost depuse de către acest inculpat declarațiile polițiștilor și vameșilor date în dosarul în care aceștia sunt inculpați, însă acestea nu prezintă relevanță în cauză, fiind date într-o altă cauză, unde aceștia sunt interesați să se apere deoarece au calitate de inculpați.

În ansamblul materialului probator se au în vedere atât mijloace de probă directe, cât și indirecte, iar procedura judiciară derulată față de acest inculpat, dar și față de ceilalți este una echitabilă, în înțelesul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât vinovăția sa este dovedită în principal prin probe directe, în coroborare și cu probe indirecte.

Curtea apreciază că nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile Convenției ONU pentru prevenirea criminalității organizate, invocate de către acest inculpat în apărare, deoarece grupul infracțional în speță s-a organizat doar pe teritoriul României, iar nu pe teritoriul mai multor state.

În consecință, apelul declarat de către acest inculpat a fost respins ca nefondat

Inculpatul L.G.

Și în cazul inculpatului L.G., Curtea a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză pe parcursul întregului proces penal, dovedesc faptul că acesta a inițiat și organizat, alături de inculpatul R.O. și de ceilalți inculpați din cauză, grupul infracțional ce avea ca scop contrabanda cu țigări, activitatea infracțională derulându-se în perioada decembrie 2005 - mai 2006.

Rolul acestui inculpat în cadrul grupului infracțional, așa cum rezultă din ansamblul materialului probator, consta în aranjamentele pe care le efectua cu autoritățile și organele de control din zona Portului, în scopul de a facilita scoaterea unor cantități impresionante de țigări din magazinele duty-free și de a asigura recompensarea acestor funcționari.

De asemenea, rolul acestuia era și de a menține o legătură permanentă cu inculpatul R.O. și de a-i solicita acestuia din urmă să intervină la angajații cu atribuții de control (polițiști și vameși) pentru a tolera astfel de activități (în acest sens fiind convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpați, din care rezultă faptul că înlăturau din funcție persoanele incomode, dar și declarațiile martorei R.I.).

Rolul acestui inculpat în cadrul grupului infracțional este pus în evidență de declarațiile mai multor martori printre care D.N., martor cu identitate protejată, audiat nemijlocit și de către instanța de apel, care a arătat „omul principal de legătură al lui R.O. în activitatea de contrabandă este numitul L.G. Cunosc această legătură între cei doi, întrucât l-am auzit pe R.O. afirmând personal că G. este mâna lui dreaptă".

Și în cazul acestui inculpat, Curtea reține că trecea țigări peste Dunăre în Serbia prin intermediul altor persoane, aceasta fiind varianta elementului material a infracțiunii de contrabandă prevăzuta de art. 175 din Legea nr. 141/1997.

În privința convorbirilor telefonice, alături de cele reținute de către prima instanță, Curtea a mai făcut referire la următoarele:

- convorbirea telefonică purtată între inculpații L.G. și D.Z. la data de 17 februarie 2006, ora 22, 22, în care cei doi pun la cale efectuarea unor transporturi de țigări, dar vorbesc și despre intervenția și controalele organelor de poliție, inculpatul L.G. dându-i asigurări lui D.Z. că va înlătura și va stopa astfel de controale ale polițiștilor, în acest sens fiind afirmația făcută de inculpatul L.G. „îi mut mâine la Rădăuți" referindu-se la polițiști.

- convorbirile telefonice între inculpații L.G. și C.Z. au continuat și în noaptea de 17/18 februarie 2006, când inculpatul S.C. îi dă asigurări inculpatului L.G. despre finalizarea activității de transport de țigări. De menționat este faptul că, în decursul celorlalte convorbirii între inculpații L.G. și S.C. purtate tot în data de 18 februarie 2006, cei doi vorbesc tot despre aceste activități de contrabandă cu țigări, despre profitul obținut și de sumele pe care trebuie să le plătească.

- instanța de apel a constatat că în domeniul activității infracționale ce vizează săvârșirea infracțiunii de contrabandă, pe lângă inculpații S.C. și R.O. la care am făcut referire mai sus, L.G. este în relații și cu inculpații S.M. și C.S., în acest sens fiind convorbirile telefonice din data de 20 februarie 2006 în care acești inculpați discută despre modalitățile de săvârșire a infracțiunii de contrabandă. La aceeași dată, inculpatul L.G. poartă discuții cu M.G., funcționar în portul MN, aspect ce evidențiază legăturile dintre inculpatul L.G. și funcționarii ai autorității statului cu atribuții de control în zona respectivului port.

- în data de 22 februarie 2006, inculpatul L.G. recunoaște în cadrul unei discuiții telefonice purtate faptul că scot țigări din zona duty-free-urilor.

- sunt evidențiate și legăturile dintre inculpatul L.G. și S.V., în acest sens fiind convorbirea din data de 23 februarie 2006, purtată între L.G. și S.V., dar și convorbirea de la aceeași dată purtată de S.V., în care acesta face referire la inculpatul L.G. De menționat că în data de 23 februarie 2006, inculpații L.G. și S.V. poartă mai multe convorbiri telefonice, aspect ce denotă strânsa legătură dintre aceștia.

- în sprijinul dovedirii activității infracționale și a strânselor legături dintre inculpații L.G. și C.S., instanța are în vedere, printre alte convorbiri, pe cele din data de 24 februarie 2006 purtate la intervale scurte de timp între cei doi inculpați, tot pe tema desfășurării activității de contrabandă cu țigări, referitor la controalele efectuate de către organele de poliție și la sumele de bani pe care le dădeau organelor de control, precum și la modalitatea de înregistrare în casele de marcat a cantităților de țigări pe care le scoteau ilegal din magazinele duty-free. Convorbirile de la această dată sunt foarte minuțioase între cei doi inculpați și relevă foarte clar că ele sunt purtate doar pe marginea activității infracționale de scoatere ilegală a țigărilor.

- convorbirile acestui inculpat cu o angajată a sa în care aceștia vorbesc despre modul cum să prezinte organelor de control modalitatea de emitere a bonurilor.

- convorbirea dintre acest inculpat și inculpatul C.S. din data de 22 martie 2006, în care acești discută tot în legătură cu modul de a ascunde datele reale din memoria fiscală.

- convorbirea din data de 29 martie 2006 dintre inculpații L.G. și C.S., în care aceștia discută despre necesitatea de a modifica și șterge anumite date din memoria calculatorului, în acest sens inculpatul L.G. arătându-i inculpatului C.S. că procurorii și poliția „or să vină să ne ridice memoria fiscală și cu calculatorul". Inculpatul L.G. îi solicită inculpatului C.S. să îl cheme pe un anume O. pentru a schimba hardul calculatorului. Inculpatul L.G. îi comunică inculpatului C.S. că organele judiciare urmăresc să verifice „cum au intrat atâtea țigări pe vapor".

- în cuprinsul aceleași zile, între inculpații L.G. și C.S. au loc mai multe convorbiri telefonice, inculpatul C.S. spunându-i că va lua legătura cu O. pentru a vedea ce poate să facă acesta în legătura cu ștergerea datelor din calculator și cu memoria fiscală. Din conținutul acestor convorbiri - fila 10 voi. 10 dosar urmărire penală - inculpatul C.S. îi explică inculpatului L.G. locul din aparatura tehnică unde rămân datele de identificare ale cumpărătorilor și numărul de ordine al bonurilor. Inculpatul L.G. confirmă inculpatului C.S. („a șters persoanele alea el"), cu referire la activitatea pe care o efectuase numitul O. Este foarte clar că din conținutul acestor convorbiri activitățile derulate de către inculpatul L.G. și C.S. vizează ștergerea datelor înregistrate în memoria fiscală și pe hardul calculatorului.

- convorbirea din data de 31 martie 2006 în cadrul căreia inculpatul L.G. îi aduce la cunoștință inculpatului S.C. faptul că i s-a format deja dosar penal.

- convorbirea din data de 4 aprilie 2006 purtată de acest inculpat cu o angajată a sa în care inculpatul L.G. o sfătuiește să se opună la ridicarea casei de marcat - filele 24,25,26 dosar urmărire penală.

- convorbirea din data de 5 aprilie 2006 purtată de inculpat denotă încă o dată autoritatea pe care acest inculpat o avea asupra persoanelor cu atribuții de control din Garda Financiară în care acesta arată că o să-i facă el dosar penal angajatului de la Garda Financiară.

- rolul pe care îl are inculpatul L.G. în cadrul grupului infracțional, în sensul de a se ocupa de relațiile cu autoritățile, pentru ca acestea să permită derularea acestor operațiuni ilegale cu țigări, rezultă din convorbirile purtate în data de 28 februarie 2006, la scurte intervale de timp, cu persoane cu atribuții de control din zona punctului de frontieră - C.N., P.D.D., C.I.

La data de 29 martie 2007, în declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul L.G. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de către contrabandă sub forma trecerii peste frontieră a unor cantități mari de țigări, prin intermediul vapoarelor sârbești cărora le vindeau țigările. Acest inculpat a recunoscut în cuprinsul declarației date faptul că această activitate de contrabandă („generalizată la nivelul portului") a fost tolerată de către vameși și polițiști, care primeau sume de bani pentru a înlesni aceste activități de contrabanda, inculpatul nominalizând astfel de funcționari. O altă declarație de recunoaștere a fost dată de către inculpatul L.G. cu ocazia judecării unei cereri de liberare provizorie la data de 4 octombrie 2007, când a declarat instanței „recunosc și regret faptele arătate în rechizitoriu".

Aceste declarații de recunoaștere ale inculpatului sunt mijloace de probă legal obținute și ele se coroborează cu celelalte mijloace de probă la care instanța face referire în ceea ce îl privește pe acest inculpat: convorbiri telefonice, declarații de martor, înscrisuri, respectiv rapoartele de control la magazinele duty-free (din care rezultă cantitățile mari de țigări care erau scoase din magazine), declarațiile inculpaților.

Declarațiile martorilor care dovedesc vinovăția acestui inculpat sunt următoarele: R.I., P.L., V.M., T.C., M.S., M.L. (declarații analizate în mod amănunțit de către prima instanță, și al căror conținut nu va mai fi relatat pe larg în considerentele de mai jos), dar și cele ale martorului D.N. cu identitate protejată, care, audiat în apel la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2011, a declarat faptul că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, că îi cunoaște pe inculpații R.O. și L.G., aceștia din urmă, ocupându-se în anii 2005 - 2006, cu contrabanda cu țigări. Martorul a declarat că a aflat de la alte persoane că cei doi inculpați arătați anterior, făceau contrabandă cu țigări în sensul că treceau țigările peste Dunăre în Serbia, că inculpatul R.O. era o persoană influentă în zonă, iar țigările pe care cei doi inculpați le treceau peste Dunăre erau procurate din magazinele duty-free. Martorul a declarat că se simte în pericol datorită declarațiilor pe care le-a dat în această cauză.

Conținutul convorbirilor telefonice, apelurile frecvente purtate de acest inculpat cu inculpatul R.O., cu inculpatul C.S., S.V., C.Z., dovedesc fără putere de tăgadă faptul că inculpații din prezenta cauză erau constituiți într-un grup infracțional organizat, că fiecare dintre ei aveau anumite roluri în cadrul acestui grup, așa cum instanța de apel le va arăta la fiecare în parte dintre inculpați.

Materialul probator este completat, în sensul dovedirii vinovăției acestui inculpat, de declarația învinuitului I.Cl., care a arătat la filele 83-86 următoarele: „în perioada în care eu am lucrat parcă toți șefii de magazine înnebuniseră, era o isterie generală și cu toții scoteau țigări pe la gard. Țigările scoase pe la gard erau apoi scăzute pe numele călătorilor care tranzitau portul. De regulă se lucra noaptea ce urma zilei în care existau călători ce tranzitau portul însă în ceea ce privește ora la care se lucra, dădea tonul numitul L.G., șeful magazinului SDV. Țigările nu erau transportate la gard și respectiv predate peste gard direct de lucrătorii magazinului ci erau plătiți tineri pe câte o noapte cu sume de cca. 10 - 20 euro. Din câte cunosc eu beneficiarii țigărilor nu veneau direct la gard ci plăteau anumiți tineri pentru a transporta țigările. Știu că se lucra noaptea cu avizul vameșilor și poliției de frontieră care percepeau o taxă calculată în numărul de baxuri scoase."

Prin urmare, Curtea a constatat că sunt nefondate susținerile formulate de către acest inculpat în sensul achitării sale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece din mijloacele de probă ce au fost expuse rezultă pe deplin că cele două infracțiuni de care este acuzat acest inculpat există, că ele sunt prevăzute de legea penală și că sunt întrunite toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cât și infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997).

Astfel, apelul declarat de către acest inculpat a fost respins ca nefondat Inculpatul C.Z.

Curtea a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză pe parcursul întregului proces penal dovedesc că și acest inculpat a participat în cadrul grupul infracțional, alături de ceilalți inculpați din cauză.

Rolul acestui inculpat în cadrul grupului infracțional, așa cum rezultă din ansamblul materialului probator, consta în a asigura transportul țigărilor scoase ilegal din magazinele duty-free peste gard la cabana inculpatului R.O. de pe malul Dunării, iar apoi de a le trece cu barca de la această cabană peste Dunăre. Din convorbirile telefonice purtate de către acest inculpat rezultă că acesta mai avea și rolul de a mobiliza persoanele care să îl ajute să transporte țigări, discuțiile purtându-se la ore foarte înaintate și la intervale scurte de timp (orele 1 - 2 noaptea).

Perioada desfășurării activității infracționale cercetată în speță pentru acest inculpat este decembrie 2005 - mai 2006.

Mijloacele de probă dovedesc, fără nicio îndoială, că acest inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a și fost deja condamnat. Curtea a stabilit că în cauză, vinovăția inculpatului C.Z. este dovedită cu următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice efectuate în cauză de către acest inculpat, declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, înscrisuri, expertiza criminalistică a înregistrărilor efectuată în fața instanței de apel.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă săvârșită de către acest inculpat Curtea a constatat că acesta a trecut peste Dunăre, în mod ilegal și direct, mari cantități de țigări.

Convorbirile telefonice relevante sunt următoarele, la acestea adăugându-se și cele prezentate mai sus la inculpații R.O. și L.G. și cele reținute de către prima instanță.

- convorbiri purtate în data de 8 aprilie 2006 de către acest inculpate, în jurul orelor 0,40, din care rezultă faptul că acesta convoca alte persoane pentru a merge și ajuta la transportul de țigări

- mai multe convorbiri telefonice purtate de acest inculpat în data de 05 mai 2006 pe timp de noapte, din care rezultă că acesta era cel care îi convoca și îi organiza pe cei care preluau țigările. Din orele la care sunt purtate aceste convorbiri telefonice și numărul de persoane la care se face referire în aceste convorbiri, se constată că inculpatul C.Z. avea și el un rol determinat în această operațiune de contrabandă cu țigări.

- convorbirile purtate la data de 06 mai 2006, orele 13.49 și 18.47, de către acest inculpate, în care discută despre o anumită operațiune pe timp de noapte, inculpatul S.C. afirmând că „puteam să terminăm până se lumina''.

- convorbiri purtate la data de 12 mai 2006 cu inculpatul L.G. în care cei doi discută despre procurarea unor cantități de țigări de către numitul M.I. un vaporean sârb, aceste discuții și modalitatea în care ele sunt purtate relevând faptul că cei doi inculpați se cunoșteau și că au mai purtat discuții pe tema procurării și vânzării țigărilor.

- faptul că inculpatul C.Z. cunoștea și alți membrii ai grupului infracțional rezultă din convorbirea purtată la data de 13 mai 2006 cu inculpatul D.S., în care cei doi fac referire și la inculpații S.M. și B.R. în cuprinsul aceste convorbiri inculpatul D. își manifestă disponibilitatea de a ajuta la vânzarea mărfii pe ceilalți inculpați.

- convorbirile din datele de 27 și 28 februarie 2006 purtate de acest inculpat cu inculpatul L.G. dovedesc faptul că cei doi se cunosc, că se află în relații foarte strânse în cadrul grupului infracțional, în acest din urmă sens fiind și convorbirea din 28 februarie 2006, ora 17,48.

- Inculpatul C.Z. îl cunoștea și pe inculpatul S.V., dovadă în acest sens fiind convorbirea din data de 13 mai 2006, modul în care este purtată această convorbire, faptul că cei doi discută despre anumite probleme pe care par să le cunoască mai demult precum și faptul că au cunoștințe comune, respectiv un alt marinar sârb numitul L.

- La acestea se adaugă și convorbirile analizate de către prima instanță din datele de 24 ianuarie 2006, 17 februarie 2006, 18 februarie 2006, 01 martie 2006, 13 februarie 2006, 25 ianuarie 2006, 01 martie 2006, 08 aprilie 2006, 5 mai 2006, dar și cele expuse la inculpații de mai sus și care îl privesc.

Împrejurările de fapt ce se desprind din aceste convorbiri se coroborează cu declarațiile date de martori, în acest sens fiind declarația lui V.M., analizată de către prima instanță în mod amănunțit dar și cea a martorului D.N., audiat nemijlocit și de către instanța de apel, care a precizat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, moment la care a arătat „Odată aprovizionat cu țigări, R.O. le depozita în diferite locuri, la persoane considerate de el de încredere din comuna Pojejena, după care erau transportate cu mașina la cabana lui, amenajată chiar pe malul Dunării, pe timp de noapte și transportate cu barca de C.Z.".

În ceea ce îl privește pe acest inculpat, în materialul probator se adaugă și rapoartele întocmite de către organele de control, care atestă datele la care au fost scoase cantitățile mari de țigări din magazine, aceste date regăsindu-le și în convorbirile telefonice când inculpatul convoca mai multe persoane pentru transportul țigărilor.

Prin urmare, Curtea a constatat că sunt nefondate susținerile formulate de către acest inculpat, în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. a), b), d) C. proc. pen., deoarece din mijloacele de probă ce au fost expuse rezultă pe deplin că cele două infracțiuni de care este acuzat acest inculpate există, că ele sunt prevăzute de legea penală și că sunt întrunite toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cât și infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997).

Astfel, apelul declarat de către acest inculpat a fost respins ca nefondat

Inculpatul S.M.

În privința acestui inculpat Curtea a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză, pe parcursul întregului proces penal, dovedesc faptul că acesta a participat în cadrul grupul infracțional alături de ceilalți inculpați din cauză, grup ce avea ca scop contrabanda cu țigări, activitatea infracțională derulându-se în perioada decembrie 2005 - mai 2006.

Curtea a reținut în privința infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39 din 2003, că inculpatul S.M. a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații sus arătați și a sprijinit acest grup prin activitățile de scoatere ilegală a țigărilor din magazinul care îi aparținea în cantități foarte mari. Aceste cantități de țigări, scoase de către acest inculpat cu sprijinul angajaților săi, erau trecute peste gardul împrejmuitor al magazinului, o parte fiind distribuită în țară pe piața neagră, iar o parte era transportată la cabana inculpatului R.O. și trecută peste Dunăre, fiind pe deplin îndeplinite și condițiile cerute de lege pentru infracțiunea de contrabandă întrucât toată cantitatea de țigări scoasă era sustrasă controlului vamal.

Convorbirile telefonice la care s-a referit prima instanță, cele prezentate de către Curte, declarațiile martorii audiați și declarațiile celorlalți inculpați dovedesc fără nicio îndoială faptul că acest inculpat a acționat în cadrul grupului infracțional organizat, cunoscând și mizând pe influența pe care o aveau inculpații R.O. și L.G. asupra organelor statului cu atribuții de control în acel punct de frontieră.

Curtea a constatat că, în cauză, vinovăția inculpatului S.M. este dovedită cu următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice efectuate în cauză de către acest inculpat, declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, înscrisuri, dar nu în ultimul rând, declarațiile sale.

În declarația dată în fața Tribunalului Caraș-Severin la data de 29 martie 2007, acest inculpat a arătat că toate magazinele duty-free din Portul MV procedau la vânzări de țigări către vapoarele sârbești, iar pentru a efectua astfel de cumpărări, căpitanii vapoarelor erau obligați să plătească comisioane către polițiștii și vameșii de frontieră, inculpatul nominalizându-i. Instanța de apel a apreciat că nu ne putem afla în prezența unor vânzări în cantitățile permise de lege (doar pentru uzul personal) atâta vreme cât se plăteau comisioane către organele de control din port.

O altă declarație de recunoaștere a fost dată de către inculpatul S.M. cu ocazia judecării unei cereri de liberare provizorie la data de 4 octombrie 2007, când a declarat instanței „recunosc și regret faptele menționate în rechizitoriu".

În privința convorbirilor telefonice instanța de apel va face referire la următoarele

- convorbirile purtate de acest inculpat la 21 martie 2006, în care acesta solicită să îi fie puse deoparte o cantitate de țigări de către angajate ale magazinelor (din cuprinsul acestora rezultând și legătura acestui inculpat cu R.O. și cu L.G., deoarece unul dintre interlocutori îi spune ca va fi sunat de către O. și să apeleze la inculpatul L.G. dacă va fi nevoie).

-convorbirile purtate între inculpații B.R. și S.M. în data de 22 martie 2006, care dovedesc pregătirile pentru scoaterea unor țigări, dar și legăturile pe tărâm infracțional dintre cei doi inculpați și inculpatul D.

- convorbiri ale acestui inculpat din data de 23 martie 2006, când doi interlocutori diferiți îi solicită să le scoată țigări.

- convorbirea purtată în data de 29 martie 2006 între inculpatul S.M. și B.R., în care cei doi discută despre posibilitatea de a pătrunde în incinta magazinului duty-free, zona portului fiind încercuită de către organe de control, ocazie cu care inculpatul B.R. îi solicită lui S.M. să încerce să intre prin spate în magazin. La aceeași dată inculpatul S.M. poartă discuții cu o angajată a magazinului său și cu o anumită persoană ce efectua controlul, discuțiile fiind purtate în sensul predării rolelor pe care sunt înregistrate vânzările.

- convorbirea din data de 31 martie 2006 în care inculpatul discută cu o anumită persoană despre posibilitatea de a-i preda acesteia anumite cantități de țigări.

- convorbirea din 1 aprilie 2006 purtată de acest inculpat cu o persoană care îi solicită anumite cantități de țigări, convorbire ce denotă preocuparea constantă a acestui inculpat de a scoate în mod ilegal și de a sustrage de la controlul vamal mari cantități de țigări.

- convorbirile purtate în data de 4 aprilie 2006 de acest inculpat în cuprinsul căreia inculpatul S.M. vorbește despre acțiunile de control și despre înregistrarea unor persoane fictive.

- convorbiri purtate la data de 7 aprilie 2006 de către acest inculpat cu anumite persoane, acestea din urmă solicitându-i să le facă rost de țigări.

- convorbiri purtate la data de 10 aprilie 2006 ora 9,57, ora 11,32 cu inculpatul B.R., în care poartă discuții legate despre modul de înregistrare al vânzărilor din magazinele duty-free. în cuprinsul acestor convorbiri inculpatul B.R. vorbește despre scoaterea țigărilor în mod ilegal prin spatele magazinelor, arătând și numele unor funcționari pe tura cărora se scoteau țigările ilegal (Sporea). Inculpatul B.R. îi solicită inculpatului L.G. să ia legătura cu polițistul P.D.D. pentru ca acesta din urmă să le faciliteze scoaterea țigărilor.

- convorbiri purtate la data de 10 aprilie 2006 ora 12,52 între inculpații B.R. și S.M., în care se vorbește despre scoaterea țigărilor, respectiv, un transport de V.

- discuții telefonice purtate la data de 12 aprilie 2006 la orele 17.37, 17.39, 17.41, între acest inculpat și inculpații B.R. și D.S. Din conținutul acestor discuții rezultă modul organizat în care acționau cei trei inculpați, legăturile strânse între cei trei dar și date despre cantitățile și mărcile de țigări ce urmau să fie scoase. Discuțiile telefonice din data de 12 aprilie 2006 au continuat, până seara în jurul orelor 22 - 23, alternative, între inculpații S.M. - B.R., S.M. - D., din cuprinsul acestora rezultând faptul că se analiza zona pentru a putea fi scoase țigări. Aceste convorbiri telefonice mai reliefează totodată și strânsele legături infracționale între inculpați.

- convorbiri purtate în data de 14 aprilie 2006 la diverse ore din care rezultă fără nici un dubiu că acest inculpat scosese deja țigările din magazin, urmând o altă etapă, cea a comercializării.

- convorbire din data de 10 mai 2006 ora 14.57 purtată de acest inculpat cu numita Ts., convorbiri ce atestă legături între acest inculpat și inculpatul B.R.

Vinovăția inculpatului este dovedită și cu declarațiile martorilor D.V., G.R., J.G., L.V.E., P.L. și E.C., analizate amănunțit de către prima instanță, din care rezultă fără nici un dubiu că și acest inculpat făcea parte din grupul infracțional, alături de ceilalți inculpați și că scotea ilegal țigări din magazinul său, în cantități foarte mari. Declarațiile martorilor și convorbirile telefonice se coroborează pe deplin cu rapoartele de control ale gărzii financiare la care s-a făcut referire anterior, care evidențiază cantități impresionante de țigări scoase de către acest inculpat din magazin.

Astfel, în urma controlului efectuat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC S.I. SRL, unde inculpatul era administrator, s-a întocmit un act de control, în care se arată că în data de 27 februarie 2006 prin magazinul acestei societăți s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală 13.907,55 euro, vânzările concretizându-se prin emiterea a 58 bonuri fiscale către 12 persoane fizice.

Potrivit unui înscris emis de ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor la solicitarea IGPR - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, aflat în volumul 7 din dosarul de urmărire penală, s-a realizat o evidență asupra cantităților de țigarete intrate/ieșite din gestiunea magazinelor duty-free care își desfășoară activitatea în punctul vamal MV aferente perioadei 01 decembrie 2005 - 01 iunie 2006 și asupra numărului de persoane pentru care au fost emise bonuri de vânzare în aceeași perioadă. Potrivit acestui document, SC S.I. SRL a emis bonuri fiscale pentru un număr de 3.169 persoane în timp ce numărul de călători care au părăsit teritoriul României prin acest punct vamal a fost de 684; numărul de călători care au intrat în România a fost de 1.109 persoane iar numărul de persoane înregistrate ca ieșite în perioada solicitată a fost de 1.224. în cuprinsul acestui înscris se mai arată și faptul că nu se poate preciza dacă o parte din bonurile fiscale au fost întocmite după plecarea navelor, atâta timp cât din datele furnizate de PTF MV nu rezultă ora plecării navelor care au tranzitat punctul vamal, neexistând în sistemul informatizat al PTF această mențiune.

Materialul probator reținut de către prima instanță în ceea ce îl privește pe acest inculpat a fost completat, în sensul consolidării sale, cu declarațiile a doi martori audiați nemijlocit de către instanța de apel.

Martorul cu identitate protejată D.M., audiat în apel la termenul de judecată din data de 26 iulie 2011, a declarat că își menține declarațiile date în fază de urmărire penală, că a văzut personal cum s-au scos țigări din magazinele duty-free, iar apoi au fost vândute atât în interiorul cât și în exteriorul țării, în sensul că erau trecute cu barca peste Dunăre. Martorul a arătat că țigările erau scoase din duty-free de către angajații acestor magazine, cu consimțământul vameșilor și polițiștilor pe lângă punctele de frontieră sau peste gard. Martorul a enumerat numele câtorva persoane care s-au ocupat de scoaterea țigărilor din duty-free, respectiv inculpatul S.M., B.R., Sc., dar și alte persoane. Liderul de grup al persoanelor care scoteau și vindeau țigări era inculpatul R.O.

Martorul cu identitate protejată M.Z., audiat în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 23 august 2011, a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, că îi cunoaște pe inculpații din această cauză, are cunoștință de contrabanda cu țigări din zona portului MN, că acțiunile de scoatere ilegală a țigărilor din zona duty-free-urilor, prin spatele acestor magazine, se desfășura pe timp de noapte. Martorul a mai declarat că asociază această acțiune de contrabandă cu următorii inculpați: S.M., B.R., D.Z. și D.S.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că sunt nefondate susținerile acestui inculpat privind achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., rezultând fără nici un dubiu că inculpatul S.M. este vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a și fost condamnat.

Pe cale de consecință apelul acestui inculpat a fost respins ca nefondat.

Inculpatul D.S.

Curtea a constatat că motivele expuse de către prima instanță în stabilirea vinovăției acestui inculpat sunt întemeiate, că starea de fapt expusă în ceea ce îl privește este susținută de materialul probator administrat în cauză, iar încadrarea juridică privind cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul fiind corect reținută.

Pe lângă aceste aspecte reținute de către prima instanță, Curtea a punctat câteva mijloace de probă care conturează pe deplin vinovăția acestui inculpat.

Curtea a apreciat că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar varianta alternativă a elementului material în care acest inculpat a săvârșit această infracțiune este aceea de sprijin acordat grupului infracțional constând în preluarea baxurilor de țigări și distribuirea acestora pe piața neagră internă dar și în Serbia, vinovăția acestui inculpat fiind pe deplin dovedită în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă

Cu privire la convorbirile telefonice, instanța de apel s-a referit la o parte din convorbirile telefonice purtate de acest inculpat, la care s-au adăugat și cele analizate deja de către prima instanță;

- convorbirea din data de 20 martie 2006, dintre inculpatul D. și numitul M.C. în cuprinsul căreia inculpatul vorbește despre vânzarea de țigări, despre faptul ca are astfel de țigări acasă care ar putea fi puse în vânzare;

- convorbiri purtate la data de 10 aprilie 2006 orele 19.07, 16.33, 19.19, 20.34 de către acest inculpat din care rezultă faptul că este contactat de către alte persoane pentru procurare de țigări, vorbește despre cantități și mărci de țigări după care la rândul său acest inculpat îi contactează pe angajații magazinelor duty-free pentru a procura aceste cantități de țigări.

- relevantă în acest sens este convorbirea de la această dată dintre inculpat și B.R. în care inculpatul D. îi solicită acestuia din urmă anumite cantități de țigări iar inculpatul B.R. își manifestă pe deplin acordul și supune că se va rezolva „păi eu le rezolv repede".

la aceeași dată inculpatul poartă o discuție cu B.R., D. aducându-i la cunoștință că nu poate să vină să preia țigările deoarece este plin de poliție în zonă, inculpatul B.R. spunându-i că și el a dorit să îl atenționeze despre prezența poliției în zonă. Din conținutul acestei discuții rezultă că se vorbește despre cantități foarte mari de țigări, respectiv despre două mașini de țigări.

- discuțiile telefonice purtate la data de 12 aprilie 2006 la orele 17.37, 17.39, 17.41, între acest inculpat și inculpații B.R. și D.S., din conținutul cărora rezultă modul organizat în care acționau cei trei inculpați, legăturile strânse între cei trei dar și date despre cantitățile și mărcile de țigări ce urmau să fie scoase. Discuțiile telefonice din data de 12 aprilie 2006 au continuat până seara în jurul orelor 22 - 23, alternativ, între inculpații S.M. și B.R. și între inculpații S.M. și D., din cuprinsul convorbirilor rezultând faptul că se analiza zona pentru a putea fi scoase țigări. Aceste convorbiri telefonice mai reliefează totodată și strânsele legături infracționale între inculpați.

- convorbirea telefonică din data de 27 aprilie 2006 în care acest inculpat relatează interlocutorului că nu mai poate procura la acel moment țigări de la magazinele duty-free, deoarece este o operațiune de control din partea organelor statului, denumită „operațiunea luna".

- convorbirea purtată la data de 29 aprilie 2006, ora 14.14 de către acest inculpat obiectul discuției fiind procurarea de țigări și posibilitatea acestora de a fi vândute pe piața neagră. La aceeași dată inculpatul este contactat de un anume D.I.Z. căruia îi spune ce țigări dorește să procure și la ce preț.

- mai multe convorbiri telefonice purtate la data de 04 mai 2006 - la intervale scurte de timp, chiar și pe timp de noapte, din care rezultă preocuparea constantă a acestui inculpat în cadrul grupului infracțional de preluare a țigărilor de la magazinele Duty-free și vânzarea acestora pe piața neagră.

- convorbirea din data de 11 mai 2006 - în care acest inculpat poartă discuții foarte detaliate legate de modul de procurare al țigărilor, prețul acestora, iar la fila 78 este prezentată și modalitatea de plată a organelor de control.

- convorbirea din data de 20 martie 2006, dintre inculpatul D. și numitul M.C. în cuprinsul căreia inculpatul vorbește despre vânzarea de țigări, despre faptul ca are astfel de țigări acasă care ar putea fi puse în vânzare.

Convorbirile telefonice la care s-a făcut referire anterior se coroborează cu alte mijloace de probă, cu declarațiile de recunoaștere ale acestui inculpat date pe tot parcursul procesului penal, cu declarații de martor și cu rapoartele de control ce au fost expuse anterior și care dovedesc cantitățile mari de mărfuri ce erau scoase din magazinele duty-free.

Potrivit declarației date de acest inculpat în faza de urmărire penală -„apelam la lucrătorii magazinelor duty-free de la care cumpăram țigări netimbrate cu un preț formal. Ei se ocupau cu introducerea țigărilor în țară, eu preluam țigările după ce erau introduse în țară și le vindeam pe piața internă unor diverse persoane"; „pentru scoaterea țigărilor din magazinele duty-free era necesară trecerea unui vapor sau a bacului de la sârbi la noi în țară, acestea circulând de două ori pe săptămână, ducând și aducând oameni pe numele cărora se presupunea că se scădea marfa din magazine."

Inculpatul a mai susținut - în depoziția de la fila 13 verso din volumul nr. 8 al dosarului de urmărire penală - că țigările erau aruncate în timpul nopții peste gard de către angajații magazinelor și preluate de băieții chemați special de aceștia pentru a le încărca în mașini, fiind duse la clienți printre care se număra și el. Același inculpat a arătat că, după scoaterea mărfurilor în acest mod, vânzătorii o scădeau din bazele de date pe numele unor călători care se presupune că ar fi călătorit cu bacul sau cu vaporul. A precizat, în declarația de la fila 14 din volumul nr. 8 al dosarului de urmărire penală, că în momentul ajungerii unui vapor, angajații magazinelor duty-free, împreună cu vameșii și polițiștii de frontieră, stabileau ora la care urma să se lucreze în acea noapte, iar când se apropia ora scoaterii mărfurilor peste gardul din spatele magazinelor, polițiștii stăteau la pândă, facilitând această operațiune. A menționat că fiecare din angajații magazinelor aveau "băieții" lor pe care îi chemau special să preia marfa, băieți care o și transportau spre o destinație anume.

Chiar și în concluziile scrise acest inculpat a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, criticile sale vizând doar individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea a arătat că din cadrul materialului probator care dovedește vinovăția inculpatului, face parte și procesul-verbal de constatare de la fila 46 din volumul 4 al dosarului de urmărire penală. Potrivit acestui proces-verbal, în data de 23 august 2006, în autoturismul marca A condus de inculpatul D.S., în care se afla și numitul M.C., s-au găsit 450 pachete țigarete marca „S" (20 țigarete în fiecare pachet), care se aflau așezate în locul destinat roții de rezervă, prilej cu care s-au executat fotografii judiciare. Inculpatul a susținut că se aflau de mai mult timp în autoturism și că nu știe nimic despre proveniența țigărilor. Celălalt ocupant al vehiculului a declarat că nu are cunoștință de proveniența țigărilor. Persoanele depistate și martorii asistenți nu au formulat obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul-verbal. La fila 54 din volumul 4 al dosarului de urmărire penală se află dovada seria C nr. 012075/2006 ce atestă primirea de către IPJ Caraș-Severin a corpurilor delicte confiscate de la inculpat constând în cele 450 pachete țigări netimbrate marca "S".

Curtea a considerat că nu poate să fie primită apărarea formulată de către acest inculpat în sensul că ar trebui să beneficieze de aceeași soluție legală ca și inculpatul D.D., deoarece, așa cum am mai arătat mai sus, la analiza apelului parchetului situația juridică a celor doi inculpați este cu totul diferită.

Inculpatul D.S. a purtat numeroase convorbiri telefonice cu mai mulți dintre inculpați, din conținutul cărora rezultă că acesta se cunoștea cu inculpații, că aceștia aveau în inculpatul D.S. un sprijin deoarece el prelua, depozita și distribuia țigările în cantități foarte mari.

în sensul dovedirii vinovăției acestui inculpat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, este și declarația martorului V.M., audiat nemijlocit și de către prima instanță la data de 23 august 2007, când a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, cu această din urmă ocazie arătând următoarele: „în cursul anului 2006, conjunctural, numitul D.S. mi-a relatat despre activitatea de contrabandă desfășurată de el. Mi-a povestit că se ocupa cu vânzarea de țigări provenite din shop-urile din portul MV. El negocia prețul și cantitatea de țigări cu șefii magazinelor duty-free, după care țigările erau scoase de către aceștia până la un loc prestabilit de el. Țigările erau descărcate în locurile stabilite și în momente prielnice erau transportate fie pe apă cu barca în Serbia, fie în țară la diferite locații unde erau vândute pe piața neagră. D.S. vorbea în ceea ce-l privește pe el despre cantități de țigări cuprinse între 150 - 300 baxuri pe seară"

Materialul probator ce dovedește vinovăția acestui inculpat se compune și din declarațiile altor inculpați (în acest sens declarația inculpatului S.V. dată în fața primei instanțe - care a arătat că țigările scoase ilegal din magazine erau transmise către inculpatul D., declarația martorei M.S. - volumul 8 urmărire penală - care și-a desfășurat activitatea o mare perioadă de timp în zona portului MV și a susținut că a cunoscut în mod direct faptul că anumite cantități de țigări au fost scoase din magazinele duty-free și introduse ilegal în țară prin zona din spatele duty-free-urilor, unde este un gard de sârmă ce a fost decupat în acest scop, fiind legat doar cu sârmă, că ulterior țigările erau vândute pe piața internă cât și trecute fraudulos cu barca în Serbia, că în actele magazinelor duty-free, acestea erau trecute ca fiind vândute marinarilor și pasagerilor de pe navele care ancorau în port, că activitatea se desfășura în două feluri: pe de o parte, se asigura protecție din partea lucrătorilor vamali și a poliției de frontieră care își desfășurau efectiv activitatea la punct, iar pe de altă parte, se asigura protecție din partea șefilor acestora, respectiv cei care aveau control asupra primilor; martora a arătat că în primul caz se practica sistemul unei taxe pe bax atât pentru vameși cât și pentru polițiștii de frontieră, taxă plătită și predată acestora de fiecare magazin în parte, iar banii erau dați unuia din cei de pe tură care îi împărțea; a precizat că, în cazul vameșilor, aceștia erau de regulă doi pe tură, iar din banii primiți jumătate reveneau lui M.G.

și T.G., șeful Biroului Vamal Naidăș și respectiv punctului de lucru MN, că vameșii și polițiștii de frontieră aveau un control foarte strict asupra sumelor ce li se cuvenea deoarece "eram obligați să le prezentăm caietele de vânzări"; martora a menționat că, în cel de-al doilea caz, respectiv asigurarea protecției la nivel înalt, toate magazinele strângeau o taxă pe care o dădeau numitului L.G., șeful magazinului SDV, care era folosită pentru asigurarea protecției; dintre cei care preluau țigările de la shop-iști și le distribuiau mai departe; martora a arătat că îi cunoaște pe V.B., Sc.

și D.S. care distribuiau țigări pe piața internă, respectiv R.O., D.S. și D.Z. care distribuiau țigări în Serbia, prin trecerea frauduloasă a acestora peste frontieră și a declarat că aceștia plăteau taxă poliției de frontieră cât și poliției locale pentru a nu avea probleme pe traseu, de la port până la locurile de depozitare, precum și atunci când treceau fraudulos în Serbia.

Prin urmare, instanța de apel a constatat ca fiind dovedită pe deplin vinovăția acestui inculpat, printr-o coroborare judicioasă a unei multitudini de mijloace materiale de probă așa cum s-a arătat mai sus.

Curtea a apreciat că apelul declarat de către acest inculpat a fost fondat în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului celor două pedepse.

Nu a fost primită solicitarea acestui inculpat de a fi judecat în baza procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen., deoarece declarația de recunoaștere pe care a făcut-o în fața Curții de apel nu a fost una totală și necondiționată, inculpatul recunoscând fără rezerve doar infracțiunea de contrabandă, nu și pe cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu toate acestea, instanța de apel a considerat că declarațiile date de către acest inculpat pe întreg parcursul procesului penal pot constitui circumstanțe atenuante, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., astfel că, în baza dispozițiilor art. 76 C. pen., instanța de apel a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege,.

Având în vedere că acest inculpat mai are condamnări pentru infracțiuni de același gen cu cele deduse judecății (pe parcursul judecării acestei cauze, în anul 2011, a fost deținut în executarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea de contrabandă), instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în regim de detenție, menționându-se și faptul că acest inculpat a mai fost condamnat anterior, prin Sentința penală nr. 368/S din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare, fiind vorba de aceeași sentință penală ca cea amintită la inculpatul D.Z.

Inculpatul C.S.

Curtea a constatat că motivele expuse de către prima instanță în stabilirea vinovăției acestui inculpat sunt întemeiate, că starea de fapt expusă în ceea ce îl privește pe acest inculpat este susținută de materialul probator administrat în cauză, de asemenea și încadrarea juridică a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat acest inculpat.

S-a stabilit că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar varianta alternativă a elementului material în care acest inculpat a săvârșit această infracțiune este aceea de aderare și sprijin acordat grupului infracțional, constând în activitatea de pregătire și scoatere a unor cantități însemnate de țigări din magazinul unde lucra în strânsă cooperare și sub coordonarea și controlul inculpatului L.G., țigările fiind ulterior vândute pe piața neagră internă dar și în Serbia. S-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă.

Materialul probator este unul complex constând în convorbiri telefonice, declarații de martori, de inculpați și înscrisuri.

Cu privire la convorbirile telefonice, instanța de apel s-a referit la o parte din convorbirile telefonice purtate de acest inculpat, la care s-au adăugat și cele analizate deja de către prima instanță:

- numeroasele convorbiri purtate de acest inculpat cu inculpatul L.G. în data de 24 februarie 2006, în care cei doi vorbesc despre sumele de bani pe care le dădeau polițiștilor și vameșilor, sume de bani impresionante. Faptul că inculpatul L.G. avea rolul de a aranja cu autoritățile pentru ca acestea să permită scoaterea ilegală a țigărilor și că inculpatul C.S. a cunoscut aceste aspecte rezultă și din convorbirile de la fila 100 din volumul 11 al dosarului de urmărire penală. Convorbirile purtate cu inculpatul L.G. - reprezintă una dintre dovezile certe în sensul că, inculpatul C.S. este vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni.

- convorbirea dintre acest inculpat și inculpatul L.G. din data de 22 martie 2006, în care aceștia discută tot în legătură cu modul de a ascunde datele reale din memoria fiscală.

- convorbirea din data de 29 martie 2006 dintre inculpații L.G. și C.S., în care aceștia discută despre necesitatea de a modifica și șterge anumite date din memoria calculatorului, în acest sens inculpatul L.G. arătându-i inculpatului C.S. că procurorii și poliția „or să vină să ne ridice memoria fiscală și cu calculatorul". Inculpatul L.G. îi solicită inculpatului C.S. să îl cheme pe un anume O. pentru a schimba hardul calculatorului și îi comunică inculpatului C.S. că organele judiciare urmăresc să verifice „cum au intrat atâtea țigări pe vapor".

- în cuprinsul aceleiași zile, între inculpații L.G. și C.S. au loc mai multe convorbiri telefonice, inculpatul C.S. spunându-i că va lua legătura cu O. pentru a vedea ce poate să facă acesta în legătura cu ștergerea datelor din calculator și cu memoria fiscală. Din conținutul acestor convorbiri - rezultă că inculpatul C.S. explică inculpatului L.G. locul din aparatura tehnică unde rămân datele de identificare ale cumpărătorilor și numărul de ordine al bonurilor. Inculpatul L.G. confirmă inculpatului C.S. („a șters persoanele alea el"), cu referire la activitatea pe care o efectuase numitul O. Reiese cu claritate din conținutul acestor convorbiri că activitățile derulate de către inculpatul L.G. și C.S. vizează ștergerea datelor înregistrate în memoria fiscală și pe hardul calculatorului.

- convorbirea din data de 29 martie 2006 purtată de inculpatul C.S. cu un anume S.C., inculpatul C.S. arătând că urmează ca a doua zi să fie ridicate hardurile calculatoarelor de către organele judiciare; inculpatul C.S. îi aduce la cunoștință interlocutorului asigurările pe care le-a primit de la numitul O. în sensul că organele judiciare nu vor mai putea descoperi în memoriile calculatorului și casei de marcat mențiunile mai vechi făcute de către angajații magazinului la care lucra și inculpatul C.S., acesta din urmă afirmând că „spune O. că probabil situațiile vechi nu se pot scoate nici o situație după ce a făcut el acuma". Conținutul acestei convorbiri purtate de inculpatul C.S. este mult mai amplu și relevă preocupările acestui inculpat de a ascunde date despre înregistrarea vânzărilor efectuate la magazinul la care lucra. În aceeași dată inculpatul C.S. poartă o discuție cu numitul D. în cuprinsul căreia îi aduce la cunoștință că O. terminase de realizat activitățile de ștergere a datelor, fiind greu ca organele judiciare să mai găsească ceva. În aceeași dată inculpatul C.S. poartă discuții telefonice și cu numitul O. care îi confirmă existența ștergerilor din memoria calculatorului și a activităților desfășurate, în sensul de a ascunde față de organele judiciare mențiuni și date despre vânzările efectuate. De asemenea, o altă dovadă în sprijinul acuzării inculpatului C.S. sunt discuțiile pe care le poartă la aceeași dată cu inculpatul L.G., acesta aducându-i la cunoștință primului că organele de control sunt la ușa magazinului cu mandat, însă inculpatul C.S. îi spune că nu le poate da drumul pentru că nu se încheiase activitatea referitoare la ascunderea datelor.

- convorbirea purtată la data de 3 aprilie 2006 cu inculpatul L.G. având ca obiect modalitatea de a ascunde datele din calculator și memoria fiscală, modificări efectuate de aceeași persoană cu numele de O. Această convorbire dar și celelalte ce au fost expuse mai sus alături de alte mijloace de probă dovedesc pe deplin colaborarea dintre inculpații L.G. și C.S. pe tărâmul infracțional pentru săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.

- Inculpatul C.S. a purtat în data de 4 aprilie 2006 convorbiri cu inculpatul L.G., pe aceeași temă a datelor din calculatorul de la magazinul unde își desfășura activitatea, din cuprinsul acestora rezultând temerea manifestată de cei doi pentru informațiile ce ar putea fi descoperite în aparatura pe care o aveau la magazin.

- convorbirea purtată la data de 27 februarie 2006, ora 17,59 între acest inculpat și D., în care acesta din urmă îi cere primului să îi facă rost de țigări. Această convorbire atestă faptul că cei doi se cunosc, din modul în care se poartă convorbirea.

- convorbirea din data de 1 martie 2006 între inculpații L.G. și C.S., purtată după ce inculpatul L.G. avusese mai multe convorbiri cu organele de control, așa cum am arătat mai sus în care cei doi vorbesc de mărcile de țigări ce urmau să fie scoase. în continuare la orele 00.52 inculpatul C.S. reia discuțiile cu L.G. despre cantitățile mari de țigări pe care urmau să le scoată și despre mărcile acestor țigări. în această noapte, cei doi poartă numeroase convorbiri legate de aceeași activitate de scoaterea țigărilor. De asemenea, inculpatul poartă convorbiri și cu alți inculpați.

- rezultă fără nicio îndoială și fără nici un dubiu faptul că inculpatul C.S. a fost implicat în activitățile de scoatere ilegală a unor mari cantități de țigări, că avea legături și cu inculpatul C.S., în acest sens fiind una din discuțiile din noaptea de 1 martie 2006, când urma să îi încarce inculpatului D.Z. o Dp cu țigări. în aceeași noapte acest inculpat discută în continuare cu L.G., orele 04,37, din care rezultă faptul că acest inculpat a livrat și încărcat țigări în mai multe mașini.

Vinovăția inculpatului C.S. în săvârșirea celor două infracțiuni, pe lângă convorbirile telefonice anterior menționate, mai este dovedită cu următoarele:

1. înscrisuri, printre acestea numărându-se raportul din 07 iunie 2006 încheiat în urma controlului operat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC SDV T.F. SRL, unde își desfășura activitatea inculpatul, în care se concluzionează asupra următoarelor aspecte: în data de 27 februarie 2006, societatea a comercializat prin magazinul din incinta portului cantitatea de 12.791 cartușe țigarete de diverse sortimente, emițând un număr de 176 bonuri fiscale către un număr de 11 persoane care au tranzitat vama în intervalul orar 12.24 - 16.57; inculpatul L.G., administrator al acestui punct de lucru a prezentat un număr de 6 role aferente vânzărilor din data de 27 februarie 2006. S-a constatat că lipsesc 88 bonuri fiscale emise în intervalul orar 15.22-16.57 care nu au mai fost prezentate, întocmindu-se o sesizare penală; s-a procedat la ridicarea casei de marcat electronică instalată la acest punct de lucru în vederea descărcării informațiilor stocate în memoria acesteia; în intervalul orar 12.24 - 15.22 din data de 27 februarie 2006 au fost emise un număr de 86 bonuri fiscale de către operatorul C.S. către un număr de 9 persoane fizice;în intervalul orar 15.22 - 16.40 din aceeași dată au fost emise 74 de bonuri fiscale către un număr de 4 persoane fizice; în intervalul orar 16.40 - 16.57 din aceeași zi au fost emise un număr de 19 bonuri fiscale către 5 persoane fizice. Potrivit datelor menționate în acest raport, timpul fizic de efectuare a tranzacției între două operațiuni de vânzare-cumpărare nu se justifică; în unele situații fiind de 91 de secunde, timp în care urma a se plăti marfa, a se restitui eventualul rest, a se manipula marfa, a se emite bonul fiscal (media bonurilor emise de inculpatul C.S. către cele 11 persoane este de 91 secunde). Mențiunile din cuprinsul acestui raport, aflat în volumul 6 din dosarul de urmărire penală, se coroborează pe deplin cu conținutul convorbirilor telefonice ce atestă activitățile desfășurate de acest inculpat în colaborare cu inculpatul L.G., în sensul de a ascunde datele din memoria fiscală și cea a calculatorului.

Coroborarea acestor mijloace de probă atestă faptul că modalitatea descrisă în actul de sesizare de săvârșire a infracțiunii de contrabandă, se confirmă.

Materialul probator este completat de raportul de expertiză din 03 mai 2006 având ca obiect determinarea operațiilor efectuate pe sistemul alcătuit din calculatorul electronic și imprimanta fiscală aparținând SC SDV F.T. SRL, în care se concluzionează că în seara zilei de 29 martie 2006 o persoană cu privilegii de administrator a intenționat să șteargă toate înregistrările care ar fi putut da informații despre activitatea anterior desfășurată pe sistemul supus expertizei. Și acest raport se coroborează pe deplin cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de către acest inculpat cu inculpatul L.G., dar și cu alte persoane, convorbiri ce au fost redate mai sus și dovedesc activitățile de ștergere a datelor, care potrivit convorbirilor au fost efectuate de o anume persoană cu numele O., la solicitarea inculpaților L.G. și C.S.

Materialul probator a mai fost completat și de declarația martorului P.L. și de declarația martorului V.M., care a declarat că inculpații R.O. și L.G. au lucrat împreună - cu referire la activitatea infracțională din speță, ajutați și de inculpatul C.S. și de declarația martorului G.R. care susține că „marfa o luam peste gard și era livrată de operatorii de magazin. Eu primeam, de regulă, marfa de la S.M. și l-am mai văzut că livra marfă și pe C.S.".

Instanța de apel a apreciat că nu pot fi primite apărările formulate de acest inculpat, în sensul că nu ar fi avut parte de un proces echitabil în fața instanței de fond, deoarece Tribunalul Covasna nu a administrat nici un mijloc de probă în condiții de contradictorialitate. Curtea a constatat însă, că Tribunalul Caraș-Severin a administrat ca primă instanță toate mijloacele de probă ce au stat la baza condamnării inculpaților, în condiții de contradictorialitate după cum urmează

- în volumul I al instanței, la filele 223 - 305 se găsesc declarațiile tuturor inculpaților;

- în volumul II se află declarațiile a 51 de martori audiați nemijlocit de instanță;

- în volumul III se găsesc declarațiile a 7 martori;

- de asemenea mai există numeroase înscrisuri și comunicări făcute instanței.

De asemenea, prima instanță de control judiciar a considerat că nu este fondată apărarea formulată de către inculpat, în sensul că martorii cu identitate protejată nu au fost ascultați de către instanță, deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului, acești martori au fost audiați nemijlocit de către prima instanță, o altă parte în mod direct chiar de către instanța de apel, iar cei la care instanța de apel a constatat că s-a renunțat nu au fost incluși în materialul probator.

Criticile cu privire la natura infracțiunii de contrabandă, în sensul că nu s-a introdus o parte vătămată în cauză, au fost analizate mai sus la momentul analizei cererilor de restituire.

În opinia Curții, este nefondată și critica referitoare la cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de constituire a grupului infracțional organizat, inculpatul afirmând că pedeapsa pentru această infracțiune nu poate fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care s-a constituit grupul. Această interpretare a dispozițiilor legale făcută de inculpat, prin apărător ales, este una eronată, deoarece potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39 din 2003, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege, iar nu pedeapsa aplicată de instanță.

Pe cale de consecință, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate acestui inculpat sunt egale cu minimul special prevăzut de lege, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege, respectă toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și au în vedere durata pe care s-a derulat această activitate infracțională, respectiv luna decembrie 2005 - mai 2006, cantitățile mari de țigări traficate, precum și modul organizat și coordonat de acțiune al inculpaților.

În fața instanței de apel, la solicitarea acestui inculpat, în apărare, a fost administrată proba cu înscrisuri și au fost audiați martorii S.C./la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010), D.B.R., coleg de serviciu cu inculpatul C.S. și propus de acesta în apărare (audiat la data de 24 noiembrie 2010), U.D., ce a avut funcția de inspector vamal la Biroul Vamal Naidăș, propusă de inculpat (audiată la termenul din data de 24 noiembrie 2010), I.C., vameș, T.G., inspector vamal, propus în apărare de către inculpat și audiat la termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2011, U.A., inspector vamal, propus în apărare și audiat în ședința din 18 ianuarie 2011, Z.D., lucrător la poliția de frontieră, propus în apărare de către inculpatul C.S. și audiat în ședința din 16 februarie 2011, V.B., polițist în cadrul Poliției MN până în anul 2000, propus în apărare de către inculpat și audiat la termenul din data de 23 ianuarie 2012.

Curtea a constatat că niciuna dintre declarațiile acestor martori nu au condus la înlăturarea acuzării aduse acestui inculpat pentru următoarele considerente

- martorii audiați sunt persoane ce aveau atribuții de control în vamă la vremea respectivă, fiind evident că a declara în sensul învinovățirii inculpatului însemna să se autodenunțe, în sensul săvârșirii unor fapte penale;

- mulți dintre ei au declarat că nu cunosc nimic, atunci când au fost întrebați despre aspectele esențiale asupra cărora au fost întrebați;

- unii dintre ei, cum este martorul T.G., apar în convorbirile telefonice în sensul că au sprijinit activitatea de contrabandă;

- de asemenea martorul I.C. apare în conținutul convorbirilor din noaptea de 1 martie 2006 cu inculpatul L.G., discuții pe care deja le-am analizat;

- martorul V.B. a relatat aspecte cu mult anterioare perioadei în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

Vinovăția inculpatului C.S. mai rezultă din coroborarea dintre convorbirile telefonice și raportul de expertiză din data de 3 mai 2006. în concluziile acestui raport de la fila 141 din volumul 5, se menționează că operațiunea de ștergere a datelor din sistemul informatic ridicat din magazinul unde lucra acest inculpat este posibil să fi fost realizată cu sprijinul unei persoane aflate la distanță, întrucât în momentul ștergerii datelor, sistemul de calcul era conectat prin modem la un alt sistem de calcul.

Același raport mai menționează și faptul că în data de 29 martie 2006, pe sistemul supus expertizei s-au desfășurat următoarele activități care au avut ca scop ștergerea tuturor înregistrărilor care ar fi putut da informații despre activitatea anterioară: defragmentarea discurilor, ștergerea bazei de date SSOLD, tentative nereușită de ștergere a informațiilor.

În aceeași dată de 29 martie 2006 sunt relevante discuțiile purtate pe tema modificărilor datelor din calculator, discuții purtate între inculpații C.S. și L.G., între inculpatul C.S. și numitul O., persoana care a lucrat efectiv la modificarea datelor, așa cum rezultă din cuprinsul convorbirilor. Din discuția telefonică din seara de 29 martie 2006 dintre C.S. și numitul O., se confirmă și varianta expusă de către expert, în sensul că operațiunea de ștergere a datelor din sistemul informatic este posibil să se fi realizat cu sprijinul unei persoane aflate la distanță întrucât în momentul ștergerii datelor, sistemul de calcul era conectat prin modem la un alt sistem de calcul. Exemplele convorbirilor purtate chiar la data de 29 martie 2006, în jurul orelor când expertul arată că s-au făcut modificări la bazele de date pot continua, acestea aflându-se în volumul 10 urmărire penală.

Cu privire la aspectele invocate de către acest inculpat în sensul că la termenul de judecată din 18 ianuarie 2007 și la cel din 1 februarie 2007, prima instanța a pus în discuția părților o schimbare de încadrare în sensul reținerii dispozițiilor art. 9 din legea 39/2003 și că instanța nu s-a pronunțat pe această schimbare, Curtea a constatat că, într-adevăr, la data de 18 ianuarie 2007 s-a discutat, în condiții de contradictorialitate, o astfel de cerere, iar instanța a făcut referiri la necesitatea reținerii dispozițiilor art. 9 alin. (1). Curtea de Apel a apreciat însă, că nereținerea dispozițiilor acestui text de lege față de inculpatul C.S. echivalează cu respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice și menținerea încadrării reținute prin actul de sesizare.

Instanța de apel a considerat ca fiind nefondate și apărările de fond din înscrisul de la fila 64 din volumul I al dosarului Curții, în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare de către prima instanță, deoarece acest inculpat nu ar fi avut timp să depună concluzii scrise. Așa cum se poate observa, prima instanță a amânat de mai multe ori pronunțarea astfel că acest inculpat a avut suficient timp să depună concluzii scrise.

Tot nefondate au fost apreciate și apărările formulate de către acest inculpat, în sensul că anumite numere de telefon nu îi aparțin. Instanța de apel, raportat la întregul material probator și la conținutul, datele și orele la care s-au purtat aceste convorbiri, a constatat că respectivele convorbiri atribuite inculpatului C.S. aparțin în realitate acestuia. Nu prezintă relevanță juridică înscrisurile depuse de către acest inculpat emanând de societățile de telefonie mobilă, deoarece este cunoscut faptul că, în cazul cartelelor telefonice preplătite, nu se poate identifica titularul acestora.

Curtea a considerat că aspectele invocate de către acest inculpat în memoriile depuse la dosar - precum cel de la fila 59 din volumul III al dosarului de apel - în sensul că inculpatul C.S. ar fi dobândit calitatea de inculpat în această cauză deoarece nu a colaborat cu organele de cercetare pentru a depune mărturie împotriva unor persoane, nu au relevanță juridică în cauză, atâta vreme cât vinovăția acestui inculpat este dovedită fără nici un dubiu.

Instanța de apel a menționat că, în situația în care asupra inculpatului s-au exercitat presiuni de orice fel, acesta are posibilitatea, potrivit dreptului la liber acces la justiție, de a se adresa organelor judiciare competente.

Instanța de apel a constatat că sunt, de asemenea, nefondate susținerile inculpatului C.S., cuprinse în înscrisul de la fila 76 din volumul I al dosarului Curții - în care se arată că prima instanță a menționat în mod eronat faptul că martorul V.M. ar fi declarat că inculpatul C.S. i-ar fi ajutat pe inculpații L.G. și R.O., deoarece potrivit declarației martorului menționat de la fila 111 din volumul 8 al dosarului de urmărire penală, aceste aspecte au fost într-adevăr declarate de către acesta, mai mult, martorul a arătat că inculpații formau un trio.

La filele 273 - 324 din volumul 4 al dosarului Curții, s-au depus, la solicitarea în apărare a inculpatului, acte ce privesc societatea la care acesta își desfășoară activitatea emise de Garda Financiară a Județului Mehedinți, care atestă că în perioada controlului (05 aprilie 2006 - 15 mai 2006) s-au emis facturi fiscale pentru produsele vândute persoanelor fizice. Aceste înscrisuri nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală, pe de o parte pentru că, inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost condamnați sub aparența legalității, în sensul că au vândut marfa unor cetățeni folosindu-se de numele acestora pentru a emite mai multe bonuri fiscale, iar pe de altă parte, pentru că nu sunt cercetați pentru evaziune fiscală.

La filele 6 - 109 din volumul 6 al dosarului Curții s-au depus, la solicitarea în apărare a acestui inculpat, un raport încheiat de către Garda Financiară Caraș-Severin, ca urmare a controlului efectuat la data de 01 martie 2006 la magazinul la care își desfășura activitatea inculpatul, în care se fac constatări despre marfa vândută, bonurile fiscale emise. Relevante în acest sens sunt mențiunile de la fila 9 din volumul 6, care confirmă din nou modalitatea din actul de inculpare, în sensul că pe numele unui cumpărător se emiteau mai multe bonuri fiscale, acestea fiind pregătiri pentru scoaterea ilegală a țigărilor. Nu există nicio explicație logică pentru împrejurarea că unui număr de 9 persoane fizice inculpatul C.S. i-a emis 86 de bonuri fiscale, cu o valoare de 20.129 euro. Este evident că nu s-au cumpărat mărfuri doar pentru uzul personal (așa cum prevede legislația în vigoare care reglementează vânzările din duty-free-uri) în valoare de 20.129 euro, doar de către 9 cumpărători. Un alt exemplu în sensul susținerii vinovăției inculpatului sunt datele și orele de emitere a bonurilor fiscale, aspect ce denotă că nu suntem în prezența unor vânzări reale. Astfel, la fila 96 - 97 din volumul 6 al dosarului Curții se găsesc 3 bonuri fiscale emise la aceeași oră și minut, respectiv 16,54. Apărarea acestui inculpat, în sensul că, nu a fost în țară în data de 13 mai 2006 nu poate înlătura caracterul continuat al infracțiunilor de care este vinovat și pentru care nu se pot stabili număr de acte materiale, raportat la modalitatea concretă în care au fost comise.

În concluziile scrise, aflate la filele 88 și următoarele din volumul 8 al dosarului Curții și filele 1-96 volumul 9 al dosarului Curții, inculpatul C.S. a reluat apărările formulate pe tot parcursul judecării cauzei în apel și cu ocazia dezbaterilor din fața instanței de apel. De asemenea, inculpatul a anexat concluziilor scrise numeroase înscrisuri printre care amintim comunicate de presă, care nu prezintă relevanță juridică în cauză, soluții de netrimitere în judecată pronunțate de către procuror pentru situații faptice diferite de cea a inculpatului declarații de inculpați date de personalul de control din vamă într-o altă cauză penală, declarațiile unor martori care există deja la dosarul cauzei, procese-verbale de control și transcrieri ale unor interceptări ce există deja la dosarul cauzei, declarațiile altor inculpați ce existau deja la dosarul cauzei, raportul de expertiză din data de 3 mai 2006, ce exista deja la dosarul cauzei, dar și numeroase alte înscrisuri deja existente în dosar, fotografii ale locului unde sunt amplasate magazinele duty-free, dar și înscrisuri în circumstanțiere care dovedesc studiile efectuate și locurile de muncă ale acestui inculpat.

Inculpatul a invocat o serie de acte normative care reglementează activitatea magazinelor duty-free, însă activitatea infracțională de care se face vinovat acest inculpat, așa cum a arătat instanța de apel, nu s-a desfășurat în cadrul unor activități comerciale legale, neexistând nicio dispoziție legală care să permită inculpatului să desfășoare o serie de activități ilegale pentru a scoate din magazinele duty-free cantități impresionante de țigări care să fie scoase prin sustragerea de la controlul vamal, iar ulterior comercializate în Serbia.

Apărările formulate de către acest inculpat cu ocazia dezbaterilor pe fond în apel, în sensul că numeroase convorbiri purtate de acesta nu îl incriminează, au fost apreciate ca fiind nefondate de către instanța de apel, având în vedere faptul că, pe de o parte instanța a procedat în principal la analiza convorbirilor în ansamblul lor, nu izolat, iar pe de altă parte, că acele convorbiri care nu fac referiri directe la activitatea infracțională nu pot conduce la înlăturarea consecințelor celorlalte convorbiri, în sensul angajării răspunderii penale a acestui inculpat.

Curtea a constatat ca nefondate și acele apărări ale inculpatului prin care acesta încearcă să acrediteze ideea că era imposibilă trecerea peste gard a țigărilor, întrucât din planșele fotografice depuse la dosar - inclusiv de către inculpat - din actele de cercetare efectuate în faza de urmărire penală și din declarațiile martorilor rezultă fără nicio îndoială posibilitatea facilă de a scoate țigări peste gardul împrejmuitor, prin sustragere de la control vamal.

Prin urmare, mijloacele de probă legal administrate pe parcursul procesului penal dovedesc fără dubiu că inculpatul C.S. este vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a și fost condamnat, în formă continuată, vinovăția acestui inculpat fiind stabilită printr-o analiză coroborată a mijloacelor de probă.

Curtea a considerat că mijloacele de probă administrate în apel în apărarea acestui inculpat nu au avut forța juridică de a combate vinovăția sa, pentru considerentele ce au fost expuse mai sus.

Instanța de apel a mai stabilit că pedepsele aplicate acestui inculpat au fost just individualizate, sunt egale cu minimul special prevăzut de lege și sunt în măsură să asigure reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului, raportat la durata derulării activității infracționale din speță, la numărul persoanelor implicate, la caracterul organizat al activității infracționale pe de o parte, iar pe de altă parte la circumstanțele personale ale acestui inculpat așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, potrivit cărora acest inculpat are studii superioare și a manifestat interes pentru a-și găsi un loc de muncă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de către acest inculpat.

Inculpatul S.V.

Curtea a constatat că starea de fapt expusă și încadrarea juridică a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat acest inculpat este susținută de materialul probator administrat în cauză.

Pe lângă aspectele reținute de către prima instanță, Curtea a mai punctat câteva mijloace de probă care conturează pe deplin vinovăția acestui inculpat.

A constatat că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, varianta alternativă a elementului material fiind aceea de aderare și sprijin acordat grupului infracțional constând în activitatea de scoatere ilegală a țigărilor din magazine, sustragerea acestora de la controlul vamal și distribuirea lor în Serbia și pe piața neagră din țară, fiind pe deplin dovedită vinovăția acestui inculpat și în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă prin trecerea țigărilor peste Dunăre.

Cu privire la convorbirile telefonice, instanța de apel s-a referit la o mică parte din convorbirile telefonice purtate de inculpat, cea mai mare parte a acestora fiind analizată amănunțit de către prima instanță:

- convorbirile purtate în data de 26 februarie 2006, orele 20.00 și 20.06 de către inculpat cu inculpatul L.G., din cuprinsul cărora rezultă faptul că cei doi se cunosc și vorbesc despre cantități și mărci de țigări care să fie scoase, dar și faptul că se cunosc și sunt în relații apropiate și cu ceilalți angajați ai magazinelor duty-free. în jurul orei 20.11 cei doi își reiau convorbirea vorbind despre scoaterea țigărilor și fac referire și la celelalte magazine, inculpatul L.G. spunând că doar M. mai are. S.V. continuă convorbirile cu inculpatul L.G. așteptând confirmarea organelor de control - vameși și polițiști-pentru a putea scoate țigări.

- convorbirea din data de 22 martie 2006, în care acest inculpat discută despre modul în care trebuie aranjate lucrurile cu organele de control, polițiști și vameși, făcând referire în acest sens, la numitul T.G., afirmând că inculpatul L.G. a rămas să vorbească cu gaborii. Această convorbire evidențiază legăturile dintre inculpatul S.V. și L.G., în sensul că primul beneficia de influența pe care cel din urmă o avea față de organele de control din port, în sensul înlesnirii activității infracționale.

- convorbirea din data de 3 aprilie 2006 prin care inculpatul discută cu o anumită persoană despre scoaterea unor cantități de țigări din magazinul ce îi aparținea acestui inculpat.

- convorbirile telefonice se coroborează cu declarațiile de învinuiți și martori, în acest sens fiind: declarația învinuitului Ț.M., care în data de 06 iulie 2006 arată că „începând cu circa 4 luni în urmă am fost contactat de S.V. să-l ajut la transportul țigărilor, pe timp de noapte, de la magazinul duty-free al cărui șef este, până la gardul din spatele magazinului. Baxurile de țigări erau trecute peste gard unde așteptau mașini. Eu lucram pe o porțiune scurtă de la magazin până la o spărtură în gard. Arăt că în noaptea în care lucram, am văzut și alți băieți tineri ca mine care cărau baxuri de țigări, însă de la alte magazine duty-free. Pentru aceste servicii eram plătit cu sume cuprinse între 5 - 10 euro"; declarația învinuitului D.I.Z., potrivit căreia „țigările erau scoase din zona liberă peste gardul care împrejmuia magazinele duty-free", și care susține „cunosc că în nopțile în care am ajutat la transportul de țigări nu am intrat pe poarta principală ci pe un drum lăturalnic prin spate, care ducea direct la gard".

- convorbirea purtată la data de 02 mai 2006 între acest inculpat și inculpatul D., în care acesta din urmă îl solicită cantități de țigări;

- convorbirea purtată în data de 10 mai 2006, ora 13.25, între inculpații I.I.D. și S.V., în care aceștia vorbesc despre anumite cadouri pe care să le facă organelor de control ce tocmai efectuaseră anumite activități de control, inculpații făcând referire la numitul C.N.;

- acest inculpat furniza țigări inculpatului D., cei doi se cunoșteau, dovadă în acest sens fiind convorbirea din data de 28 februarie 2006;

- inculpatul a fost implicat în operațiunea din noaptea de 1 martie 2006, iar discuțiile telefonice dovedesc strânsele legături dintre acest inculpat și inculpatul L.G.

Mijloacele de probă ce dovedesc vinovăția acestuia sunt numeroase, pe lângă convorbiri fiind relevante și declarațiile martorilor Ț.M., J.G., M.B., L.V.E., M.D., analizate deja amănunțit de către prima instanță. La acestea se adaugă rapoartele de control care evidențiază cantitățile mari de țigări scoase din magazinul acestui inculpat.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că sunt nefondate susținerile inculpatului privind achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a), b), d) C. proc. pen., deoarece a rezultat fără nici un dubiu că faptele există, sunt incriminate ca infracțiuni, iar inculpatul este vinovat de săvârșirea lor. în concluziile scrise de la fila 9 din volumul 8 al dosarului Curții, acest inculpat a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunilor, că este bine integrat în societate, criticile sale vizând doar individualizarea judiciară a pedepsei.

Curtea a apreciat ca nefondate criticile inculpatului privind individualizarea pedepsei, raportat la modalitatea de comitere a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate în grupul infracțional, perioada mare de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, atitudinea procesuală manifestată pe parcursul procesului penal de către acest inculpat.

Pe cale de consecință, instanța de apel a respins apelul acestui inculpat, ca nefondat.

Inculpatul B.R.

Curtea a constatat că starea de fapt expusă și încadrarea juridică a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat acest inculpat este susținută de materialul probator administrat în cauză.

A reținut că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar varianta alternativă a elementului material în care acest inculpat a săvârșit această infracțiune este aceea de aderare și sprijin acordat grupului infracțional constând, așa cum vom mai arăta și în cele ce urmează, în activitatea de scoatere ilegală a țigărilor din magazine, sustragerea acestora de la controlul vamal și distribuirea lor ulterioară în Serbia și pe piața neagră din țară.

Mijloacele de probă ce dovedesc vinovăția acestui inculpat sunt numeroase și se compun din propriile declarații, convorbiri telefonice, declarații de martori și înscrisuri.

Curtea a punctat aspectele esențiale din ansamblul materialului probator.

A arătat că acest inculpat a fost audiat în toate stadiile procedurii, inclusiv în fața instanței de apel, astfel încât s-a apreciat că, în mod judicios a reținut prima instanță că declarația de recunoaștere a inculpatului, dată în fața primei instanțe - se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în sensul de a dovedi preocupările infracționale constante ale acestui inculpat de a scoate ilegal țigări din magazinul unde își desfășura activitatea peste gardul ce împrejmuia magazinele, în cantități mari, pe timp de noapte în general, țigări sustrase controlului vamal. în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 23 august 2011, audiat pe larg, inculpatul nu a mai recunoscut că a scos personal țigări peste gard, însă declarația din fața instanței de apel nu se coroborează cu declarațiile martorilor, care contrazic această apărare a inculpatului.

Printre convorbirile telefonice relevante, Curtea a amintit doar o parte dintre acestea;

- convorbirea telefonică din data de 19 martie 2006 purtată cu S.M., în care cei doi discută despre posibilitatea de a scoate țigări pe tura lui M.Sc.;

- convorbirile purtate între inculpații B.R. și S.M. în data de 22 martie 2006 în care cei doi vorbesc despre sume de bani pe care le au de primit de la un sârb, dar și despre o operațiune de scoatere ilegală de țigări care nu se poate desfășura datorită prezenței unor angajați de la marină, care nu tolerau astfel de activități, în cuprinsul acestei declarații inculpatul B.R. făcând referire și la inculpatul D.S. Această convorbire dovedește pregătirile pentru scoaterea unor țigări, dar și legăturile pe tărâm infracțional dintre cei trei inculpați, de menționat fiind și ora la care se poartă aceste convorbiri, respectiv 22, dar și afirmația inculpatului S.M., în sensul că "o făceam la ora trei", cu referire la operațiunea de scoatere de țigări;

- convorbirea purtată în data de 29 martie 2006 între inculpatul S.M. și B.R., în care cei doi discută despre posibilitatea de a pătrunde în incinta magazinului duty-free, zona portului fiind încercuită de către organe de control, inculpatul B.R. solicitându-i lui S.M. să încerce să intre prin spate în magazin;

- convorbirile purtate la data de 10 aprilie 2006 ora 9,57 și ora 11,32 cu inculpatul S.M., în care poartă discuții legate despre modul de înregistrare al vânzărilor din magazinele duty-free. în cuprinsul acestor convorbiri inculpatul B.R. vorbește despre scoaterea țigărilor în mod ilegal, prin spatele magazinelor, arătând și numele unor funcționari pe tura cărora se scoteau țigările ilegal (Sporea). Inculpatul B.R. îi solicită inculpatului L.G. să ia legătura cu polițistul P.D.D. pentru ca acesta din urmă să le faciliteze scoaterea țigărilor;

- convorbirile purtate la data de 10 aprilie 2006 ora 12,52 între inculpații B.R. și S.M. în care sunt purtate aceleași discuții despre scoaterea țigărilor, respectiv un transport de V;

- discuția telefonică purtată cu inculpatul D. în data de 10 aprilie 2006 în care inculpatul B.R. își manifestă acordul să scoată ilegal țigări din magazinele duty-free, țigări pe care urma să le ducă la domiciliul inculpatului S.M. - această convorbire telefonică dovedind strânsa legătură infracțională între inculpații B.R., D. și S.M. Imediat ce poartă convorbirea cu D. la un interval de aproximativ 10 minute, poartă o discuție cu privire la scoaterea țigărilor, ce cantitate și ce marcă;

- la aceeași dată, inculpatul poartă o discuție cu D. spunându-i că și el a dorit să îl atenționeze despre prezența poliției în zonă, din conținutul acestei convorbiri rezultând că se vorbește despre cantități foarte mari de țigări, respectiv despre două mașini de țigări;

- discuțiile telefonice purtate la data de 12 aprilie 2006 la orele 17.37, 17.39 și 17.41, între acest inculpat și inculpații B.R. și D.S. Din conținutul acestor discuții rezultă modul organizat în care acționau cei trei inculpați, legăturile strânse între cei trei dar și data despre cantitățile și mărcile de țigări ce urmau să fie scoase. Discuțiile telefonice din data de 12 aprilie 2006 au continuat până seara, în jurul orelor 22.00 - 23.00, alternativ, între inculpații S.M. și B.R. și S.M. și D., din cuprinsul cărora rezultă faptul că se analiza zona pentru a putea fi scoase țigări. Aceste convorbiri telefonice mai reliefează totodată și strânsele legături infracționale între inculpați.

Curtea a constatat că și în cazul acestui inculpat, datele din cuprinsul convorbirilor telefonice se coroborează pe deplin cu cele din raportul din 07 iunie 2006 încheiat în urma controlului efectuat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC S.I. SRL, unde inculpatul era administrator, în care se arată că în data de 27 februarie 2006, prin magazinul acestei societăți s-au comercializat mărfuri în regim duty-free în sumă totală 13.907,55 euro, vânzările concretizându-se prin emiterea a 58 bonuri fiscale către 12 persoane fizice. S-a dedus lipsa înscrierii pe bonul fiscal a orei și a minutului efectuării tranzacției.

Potrivit unui înscris emis de ANAF Autoritatea Națională a Vămilor la solicitarea IGPR- Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate aflat în volumul 7 din dosarul de urmărire penală, s-a realizat o evidență asupra cantităților de țigarete intrate/ieșite din gestiunea magazinelor duty-free care își desfășoară activitatea în punctul vamal MV, aferente perioadei 01 decembrie 2005-01 iunie 2006, și asupra numărului de persoane pentru care au fost emise bonuri de vânzare în aceeași perioadă. Potrivit acestui document SC S.I. SRL a emis bonuri fiscale pentru un număr de 3.169 persoane în timp ce numărul de călători care au părăsit teritoriul României prin acest punct vamal a fost de 684; numărul de călători care au intrat în România a fost de 1.109 persoane iar numărul de persoane înregistrate ca ieșite, în perioada solicitată, a fost de 1.224. în cuprinsul acestui înscris se mai arată și faptul că nu se poate preciza dacă o parte din bonurile fiscale au fost întocmite după plecarea navelor, atâta timp cât din datele furnizate de PTF MV nu rezultă ora plecării navelor care au tranzitat punctul vamal, neexistând în sistemul informatizat al punctului de trecere al frontierei această mențiune.

Prin urmare, s-au constatat legături strânse între acest inculpat și inculpații S.M. și D. și modul organizat în care acționau cei trei, pregătirile pe care le făceau pe timp de noapte și în mod repetat, în sensul scoaterii ilegale a unor cantități impresionante de țigări.

Vinovăția acestui inculpat este dovedită și cu declarația martorului E.C., audiat nemijlocit și de către prima instanță - a arătat că țigările erau introduse în țară, de ordinul sutelor de baxuri, cu acordul prealabil al vameșilor și polițiștilor, de către lucrătorii magazinelor duty-free. Martorul a mai arătat că de aceste activități se ocupau M. și B.R., ambii lucrând la același shop.

Materialul probator în ceea ce privește stabilirea vinovăției acestui inculpat este completat cu declarația martorului cu identitate protejată D.M., audiat în apel la termenul de judecată din data de 26 iulie 2011, care a declarat că își menține declarațiile date în fază de urmărire penală, arătând că a văzut personal cum s-au scos țigări din magazinele duty-free, că acestea erau vândute ulterior atât în interiorul țării, cât și în exteriorul acesteia, în sensul că erau trecute cu barca peste Dunăre. Martorul a arătat că țigările erau scoase din duty-free de către angajații acestor magazine, cu consimțământul vameșilor și polițiștilor pe lângă punctele de frontieră sau peste gard. Martorul a enumerat numele câtorva persoane care s-au ocupat de scoaterea țigărilor din duty-free, respectiv inculpatul S.M., B.R., Sc., dar și alte persoane. Liderul de grup al persoanelor care scoteau și vindeau țigări era inculpatul R.O.

Instanța de apel a constatat astfel ca fiind dovedită acuzația ce se aduce acestui inculpat cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în sensul descris în actul de acuzare, arătându-se că magazinele duty-free făceau vânzări de țigări către cumpărători fictivi, pentru ca ulterior să scoată țigările ilegal din zona magazinelor noaptea peste gard, iar apoi peste frontieră în Serbia.

În înscrisul emis de către Ministerul Finanțelor Direcția Vamală - i s-a comunicat acestui inculpat faptul că "este considerată contrabandă orice operațiune cu mărfuri sau bunuri intrate sau ieșite din țară pentru care nu s-a depus autorității vamale declarația vamală, completată."

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei în volumul 4 al Curții, prin care se fac trimiteri la datoria vamală și jurisprudența depusă în acest sens nu prezintă relevanță, atâta vreme cât în speța dedusă judecății pentru infracțiunea de contrabandă nu a existat și o acțiune civilă alăturată celei penale.

Față de toate aceste considerente, Curtea a constatat că sunt nefondate apărările formulate pe fondul cauzei de către acest inculpat, în sensul achitării sale în privința infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece, așa cum s-a arătat anterior, acest inculpat era în strânse legături pe plan infracțional cu inculpații D. și S.M., acesta din urmă având legături cu inculpatul L.G. Inculpatul B.R. cunoștea despre influența exercitată asupra organelor de control din punctul de trecere a frontierei de către inculpatul L.G., acesta din urmă aflat în strânse legături cu inculpatul S.M. Martorul J.G. a arătat că, în calitatea sa de polițist la poliția de frontieră, a avut probleme cu șefii magazinelor duty-free, printre aceștia enumerându-l și pe inculpatul S.M., șefi de magazine care au reacționat violent când martorul le-a spus să nu mai scoată țigări, martorul fiind amenințat că va fi dezbrăcat de uniformă. Este evident din conținutul convorbirilor telefonice că inculpatul, în acțiunile sale de scoatere ilegală a cantităților de țigări, s-a bazat pe relațiile inculpatului S.M. cu inculpatul L.G. și cu organele de control.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că inculpatul B.R. este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39 din 2003, pentru care a și fost condamnat, varianta săvârșirii acestei infracțiuni de către acest inculpat fiind de aderare și sprijinire a acestui grup prin scoaterea ilegală a unor cantități însemnate de țigări din duty-free-uri prin sustragerea de la controlul vamal a acestor cantități însemnate de țigări. Curtea a apreciat că nu poate fi primită nici apărarea formulată de către acest inculpat, de achitare pentru infracțiunea de contrabandă, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe considerentul că nu ar exista un prejudiciu. Așa cum a arătat mai sus, în considerentele în care s-a solicitat restituirea cauzei pentru neintroducerea în cauză a părții vătămate, în speța dedusă judecății, raportat la modalitatea în care inculpații au săvârșit infracțiunile (scoaterea ilegală a țigărilor se realiza prin înregistrarea unor cumpărători fictivi) ar fi fost foarte greu să se stabilească un prejudiciu real, neputându-se distinge între cumpărătorii reali și cei fictivi. Mai mult, așa cum a arătat și prima instanță în considerentele teoretice referitoare la infracțiunea de contrabandă, aceasta are un obiect juridic complex, ceea ce se urmărește a se proteja în primul rând, este sfera relațiilor sociale care ocrotește controlul vamal.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că inculpatul B.R. a săvârșit infracțiunea de contrabandă prin scoaterea ilegală a unor cantități însemnate de țigări peste gard, sustrăgându-le de la controlul vamal, țigări ce erau trecute ulterior peste Dunăre în Serbia sau vândute pe piața neagră din țară, de către alți inculpați. Textele de lege invocate de apărătorul acestui inculpat cu ocazia dezbaterilor în sprijinul soluției de achitare nu își găsesc aplicabilitatea în speță raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptelor așa cum a fost ea reținută-dispozițiile art. 45 din ordonanța 105 din anul 2005 și art. 121 din H.G. nr. 445 din 2002.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind nefondată și apărarea formulată în sensul că nu se poate reține o constituire de grup infracțional între șefii și lucrătorii magazinelor duty-free pe considerentul că aceștia se aflau într-o permanență concurență, atâta vreme cât nu ne situăm în domeniul unor relații comerciale licite.

În opinia instanței de apel, sunt nefondate și apărările formulate de către inculpat, în sensul că autorități ale statului (birou vamal, gardă financiară,) i-au comunicat iar inculpatul a depus în fața instanței de apel aceste răspunsuri, care precizează că nu a falsificat documente cu referire la vânzările de la magazinul unde lucra, deoarece atributul de a constata astfel de infracțiuni revine doar organelor judiciare. înscrisurile depuse de către acest inculpat la numeroase termene de judecată, prin care sunt enumerate răspunsuri de la autorități în sensul că nu s-au descoperit nereguli la magazinul unde lucra, nu sunt elocvente, atâta vreme cât în cauză, instanța de judecată este cea care are rolul de a verifica și constata dacă există nereguli din punctul de vedere al activității infracționale cercetată.

Curtea a constatat că apărările formulate de către inculpat, în sensul că nu a fost asistat de către avocat, nu sunt confirmate de actele și lucrările dosarului. Mai mult, în încheierea nr. 13 din data de 7 iulie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin, prin care s-a dispus arestarea acestui inculpat, apărătorul său ales nu a invocat acest aspect, iar în cuprinsul încheierii sunt descrise în mod amănunțit toate activitățile infracționale de care a fost acuzat inculpatul, astfel că sunt nefondate susținerile acestuia că nu ar fi cunoscut faptele de care este acuzat.

Aspectele invocate în apărare de către acest inculpat, prin intermediul avizului de activitate depus la fila 330 din volumul II al dosarului Curții, care instituie obligația personalului angajat ca la intrarea și ieșirea de la serviciu să se prezinte la punctul de control, nu are relevanță în cauză, deoarece inculpatul B.R. nu a fost trimis în judecată pentru nerespectarea vreunei astfel de obligații.

De asemenea înscrisurile încuviințate în probațiune pentru acest inculpat, constând în răspunsuri de la celelalte magazine duty-free din punctul de frontieră în care se comunică faptul că inculpatul nu a avut vreo colaborare cu acestea, nu prezintă relevanță penală, deoarece activitatea infracțională săvârșită de către acest inculpat s-a derulat în afara unor relații comerciale, pe timp de noapte, prin sustragere de la control vamal, iar relațiile acestui inculpat au fost în activitatea infracțională cu angajați ai magazinelor.

Acest inculpat a mai depus numeroase extrase din acte normative, deși simplele trimiteri ar fi fost suficiente, însă aceste dispoziții legale nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală în cauză, raportat la modul concret în care acest inculpat a săvârșit infracțiunile.

Niciun organ judiciar nu a negat faptul că inculpatul B.R. și-ar fi desfășurat activitatea în baza avizelor legale, dar este vorba de activitatea ca angajat al respectivului magazin duty-free, iar nu despre activitatea infracțională.

În privința apărărilor formulate de acest inculpat, în sensul că nu ar fi fost asistat de avocat atunci când în actele procedurale făcute de procuror se menționează acest lucru, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, deoarece până la dovada contrară, mențiunile din respectivele acte procedurale sunt valabile.

Nu prezintă relevanță nici înscrisurile depuse de către inculpat în care se face referire la datorii vamale, deoarece așa cum s-a mai arătat, în cauză nu există o latură civilă.

Înscrisul de la fila 201 din volumul III al dosarului Curții, depus de către acest inculpat, nu prezintă relevanță în cauză, deoarece perioada supusă controlului nu corespunde cu cea a derulării activității infracționale. Chiar și celelalte înscrisuri depuse de către inculpat, din care rezultă că nu s-au constatat nereguli la magazinul unde a desfășurat activitate, nu pot înlătura răspunderea penală a acestui inculpat, tocmai datorită faptului că inculpatul B.R. și ceilalți au acționat sub o aparență de legalitate, văzând marfă unor cumpărători fictivi, sau emiteau mai multe bonuri pe numele aceluiași cumpărător.

Înscrisurile depuse în apărare de către inculpat, în sensul că nu a fost sancționat contravențional și poliția de frontieră și-a îndeplinit obligația de împrejmuire a punctului de trecere a frontierei, nu sunt în măsură să înlăture vinovăția inculpatului deoarece pe de o parte activitatea infracțională a inculpatului a fost derulată cu complicitatea organelor de poliție și vamă, iar pe de altă parte din fotografiile depuse la dosarul cauzei atât în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței rezultă cu claritate faptul că gardul ce împrejmuia magazinele nu prezenta suficiente elemente de siguranță.

În concluziile scrise, depuse în dosarul instanței de apel, inculpatul nu a făcut altceva decât să reitereze apărările formulate pe tot parcursul judecării cauzei în apel, dar și cele formulate cu ocazia dezbaterii pe fond a apelului, apărări ce au fost deja analizate, astfel că nu se mai impune reluarea acestora. Mai mult inculpatul a atașat acestor concluzii scrise înscrisuri care se aflau deja la dosarul cauzei, unele depuse de către inculpat în mai multe exemplare. De asemenea a mai depus fotografii ale gardului care împrejmuiește magazinele, fotografii care nu fac altceva decât să dovedească cât de facilă era scoaterea țigărilor peste acest gard având în vedere starea acestuia, care nu prezintă elemente de siguranță.

Nu pot fi primite nici apărările formulate de către acest inculpat în sensul reducerii pedepselor, deoarece prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepselor cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere perioada îndelungată în care a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare de inculpați participanți, cantitățile foarte mari de țigări ce au fost traficate.

Prin urmare, apelul acestui inculpat a fost respins ca nefondat. Inculpatul D.Z.

Curtea a constatat că motivele expuse de către prima instanță în stabilirea vinovăției acestui inculpat sunt întemeiate, că starea de fapt expusă și încadrarea juridică a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat acest inculpat sunt susținute de materialul probator administrat în cauză.

Pe lângă aceste aspecte reținute de către prima instanță, Curtea a mai punctat câteva mijloace de probă, care conturează pe deplin vinovăția acestui inculpat.

Curtea a constatat că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar varianta alternativă a elementului material în care acest inculpat a săvârșit această infracțiune este aceea de sprijin acordat grupului infracțional constând, așa cum vom mai arăta și în cele ce urmează, în activitatea de preluare a baxurilor de țigări și distribuirea acestora pe piața neagră internă dar și în Serbia, fiind pe deplin dovedită și vinovăția acestui inculpat în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă prin trecerea țigărilor peste Dunăre.

Cu privire la convorbirile telefonice, instanța de apel s-a referit la o mică parte din convorbirile telefonice purtate de acest inculpat, deoarece cea mai mare parte a acestora a fost analizată amănunțit de către prima instanță.

- convorbirea purtată în data de 7 aprilie 2006 între inculpatul D.Z. și lucrătorul de poliție T., în care se poartă discuții legate de locații unde se ascund țigările scoase ilegal din magazinele duty-free;

- convorbirea purtată la data de 03 mai 2006 de către acest inculpat în care i se solicită de către interlocutor să îi procure marfă inculpatul spunându-i că nu are la acest moment;

- convorbirea purtată de către acest inculpat cu numita F., cetățean sârb, la data de 15 ianuarie 2006, în care această persoană se interesează de procurarea unor mari cantități de țigări, despre prețul acestora. Această convorbire și altele purtate cu aceeași F. se coroborează cu declarația acestui inculpat dată în faza de urmărire penală, când a recunoscut că a dus țigări în Serbia acestei persoane;

- convorbirea purtată de acest inculpat la data de 20 ianuarie 2006, pe aceeași temă cu numita F.;

- convorbirea îndelungată între acest inculpat și numita F., tot pe tema procurării de țigări;

În privința convorbirilor relevante analizate de către prima instanță, Curtea le-a avut în vedere pe cele din datele de 21 ianuarie 2006, 22 ianuarie 2006, 24 ianuarie 2006, 27 ianuarie 2006, 30 ianuarie 2006, 01 februarie 2006, 02 februarie 2006, 06 februarie 2006, 15 februarie 2006, 17 februarie 2006, 19 februarie 2006, 21 februarie 2006, 22 februarie 2006, 23 februarie 2006 și 26 februarie 2006, 01 martie 2006, 02 martie 2006, 03 martie 2006, 29 martie 2006, 7 aprilie 2006.

Materialul probator care dovedește vinovăția acestui inculpat este și el unul complex, compus din declarațiile acestui inculpat, declarațiile celorlalți inculpați, declarații de martori și înscrisuri.

Astfel, în declarația din dosarul de urmărire penală, volumul 8, acest inculpat a susținut că are cunoștință despre modalitățile concrete de operare precum și despre persoanele implicate. A arătat că „mașinile cu care erau transportate țigările pe timpul nopții nu intrau în port pe poarta de acces principală prevăzută cu punct de control ci intrau pe drumul de acces prevăzut cu barieră aflat în partea dreaptă a intrării principale până la gardul de sârmă din spatele magazinelor duty-free. Țigările erau date peste gard de angajații magazinelor, erau încărcate în mașini care părăseau locul pe unde au venit." A arătat că a cumpărat țigări de la magazinele lui L.V., S.V. și S.M., însă fără a se deplasa efectiv să le încarce și să le transporte la domiciliul său, lucru făcut de oamenii celor menționați. A mai arătat că el doar "dădea comanda", specificând ce mărci de țigări dorea să achiziționeze și plătind în plus suma de 35 sau 40 de euro pentru comisioanele polițiștilor și vameșilor. A mai arătat, la fila 21 din volumul 8 al dosarului de urmărire penală, că „încărcăm țigările în barca personală după care o sunam pe o femeie de cetățenie sârbă, pe nume F. și o anunțam că plec, mă deplasam cu barca pe Dunăre spre insula cunoscută sub numele de Ostrov, unde venea un om de al ei cu barca și lua țigările pe care eu i le descărcăm. De fiecare dată treceam în jur de 45 de baxuri de țigări, câștigând sume cuprinse între 7,5 - 10 euro pe bax. Prin acest procedeu am efectuat cam 10 transporturi în anul 2006."

Acest inculpat a fost audiat și în fața primei instanțe dar și în fața instanței de apel, în aceste din urmă declarații recunoscând doar activitățile de contrabandă, nu și infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat. Însă așa cum rezultă din cuprinsul convorbirilor telefonice, din frecvența acestora, din declarațiile inculpaților cu care a vorbit dar și din declarațiile martorilor, acest inculpat a sprijinit activitatea grupului infracțional organizat, având în cadrul acestui grup rolul de preluare, prin alte persoane, a țigărilor și de distribuire a lor peste Dunăre și pe piața internă.

Pe lângă declarațiile martorilor analizate de către prima instanță - G.O., D.I.Z., V.M., V.M. - Curtea a constatat că vinovăția acestui inculpat este conturată și de declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel.

- Martorul G.O., propus în apărare de către inculpatul D.Z., audiat în apel la data de 16 februarie 2011, a arătat că inculpatul care l-a propus în apărare i-a solicitat sprijinul pentru transportul de țigări din spatele magazinelor duty-free la domiciliul său. Martorul a arătat că nu i-a interzis nimeni să pătrundă în aceea zonă și că nu a pătruns acolo prin punctul de frontieră. A arătat că a efectuat mai multe transporturi de țigări în favoarea inculpatului D.Z. și că acestea erau efectuate pe timp de noapte, iar plasele cu țigări îi erau aruncate martorului, peste gard.

Martorul D.I.Z., propus în apărare de către inculpat, audiat în apel la data de 16 februarie 2011, a arătat că și el a transportat, la solicitarea inculpatului D.Z., țigări de la gardul ce împrejmuia magazinele duty-free la domiciliul inculpatului. Martorul a arătat că țigările erau aranjate în cutii de carton și aruncate peste gard de către anumite persoane, fiind preluate de către martor, iar apoi transportate.

Martorul cu identitate protejată M.Z., audiat în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 23 august 2011, a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, că îi cunoaște pe inculpații din această cauză, are cunoștință de contrabanda cu țigări din zona portului MN, că acțiunile de scoatere ilegală a țigărilor din zona duty-free-urilor, prin spatele acestor magazine, se desfășurau pe timp de noapte. Martorul a mai declarat că asociază această acțiune de contrabandă cu următorii inculpați: S.M., B.R., D.Z. și D.S.

Instanța de apel a apreciat că nu poate fi primită apărarea formulată de acest inculpat în sensul că la dosar nu există probe că ar fi trecut cu țigările peste Dunăre, deoarece pe lângă declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală, în care descrie foarte clar cum trecea cu barca țigările peste Dunăre la numita F., cetățean sârb, mai există și declarația lui G.O. care menționează că "țigările pe care noi le transportam la D.Z. erau ulterior trecute de acesta peste Dunăre, însă în această activitate noi nu eram implicați deloc", precum și declarația martorului M.Z., care a arătat „cunosc că D.Z., C. și D.S. sunt distribuitori de țigări, își trimiteau oamenii cu mașini corespunzătoare în port într-o zonă anume din spatele magazinelor duty-free delimitată printr-un gard. Cunosc că D.Z. ducea apoi țigările cu barca în Serbia."

Același aspect, în sensul că acest inculpat trecea țigările peste Dunăre, este confirmat și de martorul V.M. și V.M.

Pentru toate aceste considerente Curtea a constatat că sunt nefondate solicitările acestui inculpat de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind îndeplinite toate condițiile presupuse de cele două texte de lege privind incriminarea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat.

Instanța de apel a reținut că, în privința infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39 din 2003, din analiza coroborată a mijloacelor de probă a rezultat că acest inculpat a sprijinit grupul infracțional prin activitatea de preluare prin intermediul altor persoane a țigărilor scoase ilegal, pe care ulterior le-a distribuit în țară și Serbia, din convorbirile telefonice rezultând că se află în relații apropiate în această activitate infracțională cu inculpatul L.G.

Curtea a constatat că apelul declarat de către acest inculpat este fondat în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului celor două pedepse. Declarațiile date de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal, astfel cum ele au fost analizate de către prima instanță, la care se adaugă și cea dată în fața instanței de apel, pot constitui circumstanțe atenuante - respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. -astfel încât, în baza dispozițiilor art. 76 C. pen. instanța a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Realizând o diferențiere între inculpați, din punctul de vedere al regimului sancționator, în funcție de comportarea procesuală a acestora, instanța de apel a considerat că inculpatul, prin declarațiile constante de recunoaștere a faptelor, a contribuit la procesul de aflare a adevărului în cauză, astfel că instanța a redus pedepsele aplicate acestui inculpat, având în vedere și înscrisurile depuse în circumstanțiere de către acest inculpat (filele 179-194 din volumul 7 al dosarului Curții).

Observând că acest inculpat mai are condamnări pentru infracțiuni de același gen cu cele deduse judecății (pe parcursul judecării acestei cauze, în anul 2011, a fost deținut în executarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea de contrabandă și a fost condamnat prin Sentința penală nr. 368 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți la 3 ani închisoare cu executare pentru infracțiunea de contrabandă), instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în regim de detenție.

Inculpatul I.D.

Curtea a constatat că motivele expuse de către prima instanță în stabilirea vinovăției acestui inculpat sunt întemeiate, că starea de fapt expusă și încadrarea juridică a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat acest inculpat este susținută de materialul probator administrat în cauză.

Pe lângă aspectele reținute de către prima instanță, Curtea a mai punctat câteva mijloace de probă care conturează pe deplin vinovăția acestui inculpat.

A constatat că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar varianta alternativă a elementului material în care acest inculpat a săvârșit această infracțiune este aceea de sprijin acordat grupului infracțional, constând în scoaterea ilegală a țigărilor din magazine, sustragerea acestora de la controlul vamal și distribuirea lor în Serbia și pe piața neagră din țară, fiind pe deplin dovedită și vinovăția acestui inculpat în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă prin trecerea țigărilor peste Dunăre.

Cu privire la convorbirile telefonice, instanța, de apel s-a referit la o mică parte din convorbirile telefonice purtate de acest inculpat, deoarece cea mai mare parte a acestora a fost analizată amănunțit de către prima instanță.

Instanța de apel a avut în vedere, cu precădere, numeroasele convorbiri telefonice purtate de acest inculpat la data de 21 ianuarie 2006, din care rezultă implicarea acestui inculpat în activitatea infracțională, respectiv mobilizarea tinerilor care cărau țigările. De remarcat faptul că aceste convorbiri se poartă pe timp de noapte, în jurul orelor 04.00, sunt numeroase și sunt purtate la intervale scurte de timp.

A mai avut în vedere convorbirile purtate la data de 25 ianuarie 2006, în mai multe rânduri, între inculpat și inculpatul S.V., din care rezultă strânsele legături dintre aceștia. Convorbirile între cei doi se derulează și în data de 29 ianuarie 2006, când cei doi discută despre posibilitatea de scoatere a țigărilor, din cuprinsul acestor convorbiri rezultând și legăturile cu inculpatul C.Z.;

Relevante sunt și convorbirile purtate de acest inculpat la datele de 13 februarie 2006 și 15 februarie 2006, din care rezultă preocupările acestui inculpat legat de modul de înregistrare a mărfurilor, numeroasele convorbiri purtate la data de 17 februarie 2006 de către inculpat cu inculpatul D., dar și cu alte persoane, în legătură cu modul de procurare a unor țigări, convorbirea purtată la data de 26 februarie 2006, în care vorbește cu o anumită persoană T.A. despre scoaterea țigărilor precizând cantități și mărci de țigări, convorbirea purtată la data de 26 februarie 2006, ora 21.44 cu același T.A. în care discută despre același aspect, cantități și mărci de țigări, din cuprinsul acesteia rezultând faptul că inculpatul I.I.D. și numitul T.A. i-au vândut țigări și lui R.O., precizând prețul la care i-au vândut aceste țigări. O astfel de discuție are loc între cei doi și în ziua următoare.

Curtea a mai reținut convorbirea purtată în data de 10 mai 2006. ora 13.25, între inculpații I.I.D. și S.V. în care aceștia vorbesc despre anumite cadouri pe care să le facă organelor de control ce tocmai efectuaseră anumite activități de control inculpații, făcând referire la numitul C.N., convorbiri purtate la 1 martie 2006, noaptea și în mod repetat dintre inculpat și ceilalți membrii ai grupului, denotând legăturile strânse între aceștia, dar și pregătirile derulate de către acest inculpat pentru operațiunea de scoatere a țigărilor din această dată.

Vinovăția acestui inculpat este dovedită și de declarațiile martorului P.L., de declarația inculpatului D.Z., analizată mai sus și dată în faza de urmărire penală, acesta recunoscând că inculpatul era una dintre persoanele care îi furniza țigări în modalitatea descrisă mai sus la inculpatul D.Z., de declarația martorului J.G. ce a mai fost expusă mai sus.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat ca fiind nefondate susținerile acestui inculpat de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., rezultând fără nici un dubiu că inculpatul este vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a și fost condamnat.

Pe cale de consecință apelul acestui inculpat a fost respins ca nefondat.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților ale căror apeluri au fost respinse, Curtea a constatat că acestea sunt corect individualizate, egale cu minimul special prevăzut de lege, că respectă toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că acestea țin cont de faptul că inculpații au derulat activitatea infracțională pe o durată de 6 luni și au fost opriți de intervenția organelor judiciare care au declanșat cercetările din cauză, de faptul că toți inculpații au traficat cantități impresionante de țigări, că au mizat pe sprijinul și influența celor doi lideri L.G. și R.O.

Astfel, solicitările de reducere a pedepselor formulate de către unii dintre inculpați nu au fost primite.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită prin coroborarea judicioasă a mai multor mijloace de probă, administrate în condiții de legalitate, materialul probator fiind unul complex.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de apel a pronunțat Decizia penală nr. 31/Ap din 9 martie 2012 prin care a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, inculpații D.S. și D.Z. împotriva sentinței penale nr. 26 din data de 31 mai 2010 a Tribunalului Covasna, pe care a desființat-o sub aspectul neaplicării pedepselor complementare față de inculpații: R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., D.Z., B.R., D.S., sub aspectul nereținerii alineatului 2 al art. 9 din Legea nr. 39/2003 față de inculpații: L.G., S.M., D.Z., B.R. și D.S., sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților D.S. și D.Z., sub aspectul temeiului de achitare a inculpatului D.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat la care au fost obligați inculpații la fondul cauzei.

De asemenea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M. și B.R. împotriva aceleiași sentințe.

I. împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații L.G., S.M., B.R., D.S., D.Z., R.O., C.Z., C.S., I.I.D. și S.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a criticat decizia atacată sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 16 și 18 C. proc. pen., referitor la greșita achitare a intimatului inculpat D.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, precum și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la restituirea unor sume de bani către inculpații S.V. și L.G.

Prin prisma cazurilor de casare menționate de art. 3859 pct. 16 și 18 C. proc. pen., a apreciat că în mod greșit a fost achitat intimatul inculpat D.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1997, soluție menținută și de către instanța de apel, cu diferența că aceasta a dispus schimbarea temeiului juridic al achitării acestui inculpat pentru infracțiunea de contrabandă din cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în cel menționat de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (pct. 16) A mai considerat că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce-l privește pe inculpat (pct. 18), realizându-se o valorificare deficitară, incompletă a probelor administrate în cursul procesului penal.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., constatând că deși s-a reținut de către instanța de fond și de apel că este posibil ca porecla de „Sc." să nu îl desemneze pe inculpatul D.D. ci pe fratele său, a considerat că D.D. este autorul faptelor reținute în sarcina sa, în raport de probatoriul administrat, invocând în acest sens declarația expresă a inculpatului D.S. S-a mai arătat că același aspect rezultă și din declarația inculpatului D.Z. precum și din declarația numitului G.R.

Cu privire la împrejurarea că inculpatul D.D. nu deținea un autoturism Dp de tip "papuc", a menționat faptul că, potrivit inculpatului D.Z., acest autovehicul era închiriat frecvent pentru diverse operațiuni de genul celor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. De asemenea, cu privire la interceptările autorizate de instanță și cu privire la numărul de telefon... a subliniat că, potrivit declarațiilor inculpatului D.D. - de la fila 26 verso și fila 110 verso din volumul III din dosarul de urmărire penală - reiese că acest număr de telefon aparținea mamei sale și a fost folosit și de către inculpat.

Din analiza transcrierilor convorbirilor telefonice interceptate legal, se constată existența unor convorbiri efectuate de persoana denumită "Sc." (care, în opinia parchetului, este inculpatul D.D.) de la numărul de telefon anterior menționat cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, mai exact cu inculpații D.S., S.M. și S.V., orele convorbirilor și frecvența acestora conducând la concluzia unei „conlucrări" sau, mai bine spus, a unei relații preexistente de colaborare.

A mai arătat că și în alte convorbiri între coinculpați se face referire la persoana numitului „Sc." fapt ce dovedește dincolo de orice dubiu implicarea inculpatului D.D. în activitățile infracționale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, relevantă sub acest aspect fiind declarația coinculpatului D.S., care arată că numitul D.D., zis Sc., în calitate de colaborator al coinculpatului menționat, distribuia țigări provenite din magazinele duty-free pe piața internă iar la începutul lunii martie 2006 a solicitat ajutor în legătură cu percheziția desfășurată la domiciliul său.

Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 16 C. proc. pen., a susținut că în mod greșit a fost achitat intimatul inculpat D.D. de către instanțele de fond și apel pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., arătând că instanța de apel a procedat incorect când a dispus schimbarea temeiului juridic al achitării acestui inculpat pentru infracțiunea de contrabandă din cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în cel menționat de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., cu referire la restituirea unor sume de bani către inculpații S.V. și L.G., parchetul a considerat că, față de împrejurarea că inculpații menționați au fost condamnați pentru infracțiunea de contrabandă, desfășurată, în mod evident, în scopul obținerii de foloase patrimoniale ilicite, nu se poate susține că în cauză nu s-a dovedit că respectivele sume de bani și bunuri ridicate de la inculpați ar proveni din infracțiunile săvârșite de către aceștia.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză sub aspectul greșitei achitări a intimatului inculpat D.D. și condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în regim de executare și aplicarea unei pedeapse complementare, atât pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cât și pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, a solicitat confiscarea specială a sumelor ce au fost în mod nelegal restituite inculpaților S.V. și L.G.

Recurenții inculpați L.G., S.M., B.R., D.S., D.Z., R.O., C.Z., C.S., I.I.D. și S.V. au criticat decizia atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei și au invocat, în drept, dispozițiile art. 3859 pct. 2, 6, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 172 și 18 C. proc. pen.

Recurenții inculpați R.O. și C.Z. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 și 172 C. proc. pen., iar în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. alternativ cu cel menționat de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen.

Au arătat că există două tipuri de probe reținute în dovedirea vinovăției inculpaților, anume interceptările telefonice și declarațiile martorilor sub acoperire, menționând că nu există constituiri de parte civilă în cauză.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. privind nepronunțarea instanței pe cereri esențiale pentru părți, au precizat că în fața instanței de apel, au formulat o cerere motivată, întemeiată pe dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin care au învederat instanței nulitatea absolută a interceptărilor convorbirilor telefonice din dosar, ce nu a fost analizată de instanță, fiind ignorată în totalitate.

De asemenea, recurenții au arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea privind nulitatea actului de sesizare, formulată de aceștia în strânsă legătură cu nulitatea interceptărilor convorbirilor telefonice în susținerea motivelor de nulitate absolută invocate, au precizat că acestea privesc competența după materie a organelor de urmărire penală și modul de sesizare a instanței, aspecte ce puteau fi invocate în orice moment procesual. Invocarea lor direct în faza apelului s-a datorat faptului că doar în această fază procesuală, ca răspuns la solicitarea inculpaților, s-a precizat că notele de redare ale convorbirilor telefonice au fost realizate de organe fără atribuții de urmărire penală.

Întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. au invocat nemotivarea hotărârii, susținând că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au analizat toate apărările recurenților inculpați.

Astfel, deși s-au formulat un număr de cinci motive de apel, s-a dispus administrarea de probe doar pentru unul dintre acestea, anume proba cu expertiza interceptărilor convorbirilor telefonice, care a concluzionat că suporții optici prezentați de D.I.I.C.O.T. ca fiind cei originali, erau, în realitate, copii.

Ca atare, a susținut că hotărârea instanței de apel nu a răspuns apărărilor de fond sau aspectelor procedurale invocate în apărare de recurenți.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., invocat alternativ cu cel menționat de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., recurenții au criticat soluțiile pronunțate în cauză de ambele instanțe, întrucât acestea au operat cu o gravă eroare, făcând confuzie între noțiunea de „frontieră de stat" și cea de „zonă liberă", noțiuni cu definiții de sine stătătoare și comportând un regim juridic distinct.

Au menționat că, în privința „zonelor libere" există un regim sancționator aparte, ce include infracțiuni prevăzute în legi speciale și au arătat că faptele pentru care au fost trimiși în judecată recurenții s-au petrecut în „zona liberă", astfel încât acestea sunt sancționate în regim de contravenție, potrivit legislației aplicabile.

În considerarea faptului că infracțiunea de contrabandă este strâns legată de noțiunea de „frontieră de stat", au apreciat că, în mod greșit au fost calificate faptele ca fiind infracțiuni și, pe cale de consecință a pronunțat o greșită condamnare a recurenților.

Recurentul inculpat R.O., invocând și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a susținut vădita încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că, din punct de vedere al administrării probelor, în cauză există foarte multe neregularități ce nu au fost sancționate de către instanțele de judecată, cu referire, pe de o parte, la maniera nelegală în care au procedat la audierea martorilor sub acoperire organele de urmărire penală, iar pe de altă parte, la neadministrarea dovezilor privind susținerile de nevinovăție ale inculpaților.

A mai susținut că s-a încălcat principiul egalității de arme, instanțele de fond și apel dând prevalentă interpretărilor favorabile acuzării, fără a se face vreo mențiune în hotărâri cu privire la probele ce infirmă acuzațiile parchetului.

În final, a considerat că s-au aplicat greșit prevederile art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, presupusa asociere neavând un lider sau o ierarhie, o organizare corespunzătoare, împrejurări ce au fost ignorate de către instanțele de fond și apel.

Concluzionând, în baza criticii întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen. recurenții inculpați R.O. și C.Z. au solicitat, în principal, admiterea recursurilor declarate de aceștia împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Brașov și de Tribunalul Covasna, casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 3855 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, au solicitat instanței achitarea lor considerând ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., alternativ cu cel menționat de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., precum și cel menționat de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul C.S., deși inițial, a invocat în scris cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 13, 14, 17, 171 și 18 C. proc. pen., în fața instanței de recurs, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, avocat S.P.C., și-a restrâns criticile la cele prevăzute de art. 3859 pct. 9, 12, și 18 C. proc. pen.

În privința cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. a susținut că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care întemeiază soluția pronunțată, învederându-se faptul că deși inculpatul a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor, nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat cu privire la acest aspect.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a criticat soluțiile instanțelor de fond și de apel, din perspectiva neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de contrabandă.

A învederat că din probele administrate, coroborate cu recunoașterea recurentului, a reieșit că acesta scotea câte 10 - 20 de cartușe de țigări săptămânal, pentru consumul propriu, doar o mică parte fiind vândute către prieteni, cu un profit foarte mic.

A reiterat critica formulată de recurenții inculpați R.O. și C.Z., referitoare la faptul că ambele instanțe de fond au făcut o confuzie între noțiunea de „frontieră de stat" și cea de „zonă liberă", noțiuni cu definiții de sine stătătoare și regim juridic distinct.

Totodată, a apreciat că această critică este aplicabilă și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b). pct. 16 din Legea nr. 39/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât nu se poate aprecia ca discuțiile telefonice purtate de inculpat în legătură cu activitatea principală societății - vânzarea de țigarete în punctul vamal - se încadrează în conținutul constitutiv al infracțiunii menționate.

În argumentarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a arătat că, din felul în care au fost interpretate înregistrările video și audio ale căror suporturi de stocare originale nu se află la dosar, avându-l în vedere și declarațiile martorilor audiați în mod nejustificat „sub acoperire", a rezultat o gravă eroare de fapt care, în final, a condus la greșita condamnare a inculpatului.

În final, în baza criticii întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și restituirea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat instanței achitarea sa, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat B.R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 13, 14, 15 și 18 C. proc. pen.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., a susținut nelegala sesizare a instanței, întrucât în ordonanța de începere a urmării penale, ca și în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, s-a reținut forma simplă a infracțiunii de contrabandă, însă prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru forma continuată a faptei menționate, aspect ce a atras nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței.

Față de critica formulată, a solicitat instanței de recurs să caseze ambele hotărâri pronunțate în cauză și, în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., să dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale

În privința cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. a susținut că urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, deși prezența acestuia era obligatorie. Astfel, a precizat că pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate acte de procedură, fără a se asigura inculpatului dreptul la apărare, împrejurare care a fost invocată atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel. Cu toate acestea, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului și nu au administrat probe în vederea asigurării acestui drept.

A mai susținut că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența unui apărător, apreciind că, sub aceste aspecte, ambele hotărâri sunt lovite de nulitate absolută, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. recurentul a invocat nemotivarea hotărârilor, având în vedere omisiunea instanțelor de a răspunde la cererile formulate de către recurentul inculpat, precum și faptul că motivarea contrazice dispozitivul hotărârii, întrucât aspectele reținute în sarcina sa privind efectuarea activității de contrabandă, ajutat fiind de către polițiștii de frontieră, nu au fost probate, iar instanța de apel, prin încheierea din 10 mai 2011, a respins solicitarea de probatorii formulată de către inculpat ca neavând legătură cu soluționarea cauzei, deoarece respectivele persoane din organele de poliție și vamă nu sunt inculpați în dosar.

Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., a susținut omisiunea instanțelor de fond și apel de a se pronunța pe cereri esențiale sau cu privire la cererile având ca obiect administrarea de probe, aspecte care atrag nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză.

A solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare.

Recurentul a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., apreciind că în cauză nu se poate reține infracțiunea de contrabandă, având în vedere teritoriul pe care s-au desfășurat faptele și, de asemenea, nu se poate reține nici infracțiunea de asociere la constituirea unui grup infracțional organizat în forma aderării, nefiind întrunite condițiile referitoare la elementul materialul al laturii obiective ale acestor infracțiuni. A subliniat că acest caz de casare este invocat în strânsă legătură cu critica întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., în cadrul căreia a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat recurentul nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că, în baza acestor cazuri de casare, a solicitat admiterea recursului declarat și achitarea sa privind cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. a menționat că pentru faptele avute în vedere la condamnarea recurentului, societatea S.I. SRL a fost sancționată contravențional, astfel încât nu este posibilă coexistența răspunderii contravenționale cu răspunderea penală. A mai arătat că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale în ceea ce-l privește pe inculpat, în sensul inexistenței în cauză a plângerii prealabile a persoanei vătămate, care ar fi trebuit formulată prin intermediul organului competent, Autoritatea Vamală sau Garda Financiară, și, de asemenea, lipsește sesizarea penală a titularului autorizației pentru magazin duty-free - SC S.I. SRL. A mai arătat că în cauză nu există constituire de parte civilă, astfel încât a considerat că se impune admiterea criticii.

În cadrul criticii întemeiate pe prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurentul a precizat că, în mod greșit au apreciat instanțele că relevante sub aspect probator sunt listingurile convorbirilor telefonice aflate la dosar care se coroborează cu înscrisuri și două depoziții de martori.

A învederat faptul că o hotărâre de condamnare nu se poate întemeia exclusiv pe înregistrările unor convorbiri telefonice, sens în care a invocat Decizia nr. 21 din 8 februarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a statuat că, în cazul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, nu se poate stabili vinovăția inculpatului exclusiv pe baza unor înregistrări telefonice, dacă acestea nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

A mai subliniat împrejurarea că înregistrările convorbirilor telefonice, ca mijloace de probă, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât în faza de urmărire penală nu au fost prezentate recurentului, în prezența unui apărător ales, iar în faza de judecată, expertiza administrată în cauză a relevat că probele avute în vedere și aflate în dosarul cauzei nu sunt probe originale, analizate de organele de urmărire penală.

Astfel, instanțele au apreciat doar în baza interceptărilor convorbirilor telefonice, care nu se coroborează cu alte probe și, pe cale de consecință, nu se poate reține vinovăția sa, astfel cum în mod incorect s-a considerat de către cele două instanțe ce au dispus condamnarea sa.

A precizat că la dosar s-au depus două înscrisuri care infirmă cuprinsul celorlalte înscrisuri reținute ca probe de către instanțe. Unul îl reprezintă raportul Gărzii Financiare, despre care a afirmat că a fost încheiat în perioada în care s-au săvârșit infracțiunile, situație infirmată de registrul de control al acestei instituții, care dovedește inexistența controalelor Gărzii Financiare în acea perioadă. Al doilea înscris este actul emis de către Administrația Națională a Finanțelor Publice, despre care a arătat că dovedește faptul că numărul bonurilor emise la frontieră nu este egal cu numărul călătorilor ce intră și ies prin punctul de frontieră.

Cât privește depozițiile martorilor avute în vedere la stabilirea vinovăției recurentului, a arătat că fie nu fac referire la inculpatul B.R., fie sunt relevate aspecte contradictorii.

În baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recurentul a solicitat instanței aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și, pe cale de consecință, stabilirea unei modalități de executare a pedepsei cu suspendarea condiționată.

În concluzie, recurentul B.R. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, într-un prim subsidiar admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de apel în sensul achitării inculpatului, iar într-un al doilea subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul modalității de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recurenții inculpați D.Z., S.M. și I.I.D. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 12, și 14 C. proc. pen.

Inițial, recurenții inculpați D.Z., S.M. au invocat în scris cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 13, 14, 15 și 18 C. proc. pen., iar recurentul inculpat I.I.D. cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 13, 14, 17, 172, 18 și 21 C. proc. pen.

în fața instanței de recurs, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, avocat C.M.L., și-au restrâns și respectiv, reformulat criticile, arătând că înțeleg să critice hotărârea atacată numai sub aspectele menționate de art. 3859 pct. 9, 12, și 14 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., s-a învederat nemotivarea de către instanța de apel a deciziei atacate și faptul că motivarea contrazice dispozitivul hotărârii atacate, întrucât activitatea de contrabandă desfășurată de către recurenți cu ajutorul polițiștilor de frontieră, nu a fost probată.

Prin urmare, recurenții inculpați au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cu privire la cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că fapta pentru care au fost condamnați recurenții nu este prevăzută de legea penală, fiind o faptă care atrage o sancțiune contravențională, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție existent la dosarul cauzei și din împrejurarea că, în cauză nu există nicio constituire de parte civilă, solicitându-se, în principal, admiterea recursului declarat și pronunțarea unei soluții de achitare a recurenților privind infracțiunile reținute în sarcină.

în subsidiar, cu referire la cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recurenții inculpați menționați au solicitat instanței să dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și, ca modalitate de executare, să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în temeiul art. 861 C. pen.

Și recurentul inculpat D.S. a invocat în scris, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 6, 9, 10, 13 și 18 C. proc. pen. însă, similar recurenților anterior menționați, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, avocat S.P.C., și-a restrâns și respectiv, reformulat criticile în fața instanței de recurs, susținând numai pe aceea prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sens în care a solicitat instanței să admită recursul declarat.

Prin prisma cazului de casare conținut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recurenții intimați inculpați S.V. și L.G. au solicitat admiterea recursurilor declarate, apreciind că în stabilirea cuantumului pedepsei, trebuie să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare au solicitat instanței să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în temeiul art. 81 C. pen.

Recurentul inculpat S.V. a precizat în scris că nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică și nu are antecedente penale. A invocat, de asemenea, buna conduită de care a dat dovadă, atât pe timpul activității de urmărire penală cât și pe timpul cercetării judecătorești, recunoscând săvârșirea infracțiunilor. A arătat că dintre toți inculpații ce au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, doar în cazul său s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii de 5 ani cu executare, ceilalți inculpați primind pedepse cu închisoarea de maxim 2 ani și 6 luni.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 6, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 172 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice și constată recursurile declarate de către inculpații L.G., S.M., B.R., D.S., și D.Z. ca fiind fondate, și ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații R.O., C.Z., C.S., I.I.D. și S.V.

I. Sub aspectul criticii întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocată de parchet, referitoare la greșita achitare a inculpatului D.D., înalta Curte constată că în mod judicios au reținut atât prima instanță cât și instanța de apel faptul că la dosarul cauzei, mijloacele de probă administrate nu dovedesc că inculpatul D.D. ar fi făcut parte din grupul organizat din care făceau parte toți ceilalți inculpați din cauză, mai mult, pe tot parcursul procesului penal acest inculpat nu a recunoscut săvârșirea faptei penale.

Așa cum rezultă din ansamblul probator, inculpatul D.D. a fost angajat ca administrator la duty-free-ul administrat de numita L.V.E. din anul 2004 până în decembrie 2005 și a declarat că nu știe ca în acel magazin să se fi desfășurat activități de contrabandă, neavând vreo legătură infracțională cu ceilalți inculpați.

Este reală împrejurarea că inculpatul a recunoscut că a vândut unui cetățean din Slatina, cu numele D.M., 5.000 pachete de țigări pe care le-a cumpărat din piața MN de la un cetățean oarecare și că avea relații amicale cu inculpatul D.S., dar, totodată, a precizat și faptul că nu avea relații de afaceri cu acesta și nu a auzit ca acesta s-ar ocupa de contrabanda de țigări.

Această afirmație a fost susținută și de către inculpatul D.S. care a arătat, în declarația dată în fața instanței, că era în relații de prietenie cu inculpatul D.D. care se ocupa "doar cu vânzarea de țigări, fără a le transporta sau a le depozita, iar țigările le vindea în țară". Același inculpat a mai declarat că inculpatul D.D. nu era subordonat nimănui și nu era membru al unui grup infracțional.

Deși inculpatul D.Z. a arătat că o Dp de tip "papuc" era închiriată frecvent pentru operațiuni de contrabandă, această împrejurare nu este de natură a răsturna veridicitatea declarației inculpatului D.D., care a precizat că nu are mașină și nu a avut niciodată o Dp, tatăl său fiind proprietarul unui autoturism P. Relevante în sensul declarațiilor inculpatului D.D. sunt și declarațiile martorilor C.I.S. și S.M. care, împreună cu martora L.V.E., au arătat că în perioada februarie - martie 2006 inculpatul a fost imobilizat la pat, având piciorul rupt. De altfel, această din urmă martoră a declarat că pe perioada cât a lucrat, inculpatul D.D. a avut o conduită corespunzătoare, nu a intrat în conflict cu legea și nu știe ca acesta să fi desfășurat vreo activitate de contrabandă.

Cât privește susținerea parchetului că între inculpat și restul grupului ar fi existat o colaborare, întemeiat pe existența unor convorbiri telefonice efectuate de persoana „Sc." (care, în opinia parchetului, este inculpatul D.D.) cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, instanța de recurs o apreciază ca fiind nedovedită, având în vedere declarațiile martorilor menționați și a inculpatului D.S., care demonstrează contrariul susținerilor recurentului.

În consecință, critica analizată va fi respinsă de către instanță, ca nefiind fondată.

În legătură cu critica întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 16 C. proc. pen., referitor la schimbarea greșită a temeiului juridic al achitării inculpatului D.D. din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanța de recurs constată că este neîntemeiată. Astfel cum a reținut instanța de prim control judiciar, din declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale inculpatului D.S., ale martorilor S.M., C.I.S. și L.V.E. a reieșit că acesta nu are nici o legătură infracțională cu ceilalți inculpați singura sa activitate infracțională fiind cea referitoare la vânzarea a 5.000 pachete de țigări pe care a pretins că le-a cumpărat, treptat, de la piață, către o persoană din Olt numită D.M., instanța de fond a constatat că probele administrate nu au relevat care au fost acele acțiuni/inacțiuni ale inculpatului care să poată caracteriza activitatea acestuia ca fiind una infracțională.

Analizând argumentele instanței de prim control judiciar, Înalta Curte reține că în mod judicios a apreciat aceasta că din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul D.D. deținea, fără să îndeplinească condițiile prevăzute de lege și fără să plătească taxe corespunzătoare, cantități mari de țigări, însă în sarcina inculpatului nu au putut fi reținute prevederile art. 296 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, care să impună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de contrabandă în aceasta din urmă infracțiune, deoarece la momentul săvârșirii faptei, acțiunea inculpatului D.D. de a deține aceste cantități de țigări era doar contravenție, infracțiunea menționată fiind incriminată abia în anul 2010.

Față de corecta calificare drept contravenție a faptei inculpatului D.D., înalta Curte constată că în mod judicios a fost schimbat de către instanța de apel temeiul achitării acestui inculpat pentru infracțiunea de contrabandă, din dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Totodată, în privința infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, așa cum s-a subliniat de către instanța de apel, mijloacele de probă nu au dovedit existența unor legături constante cu ceilalți membri ai grupului infracțional care să se încadreze în vreuna din variantele elementului material al acestei infracțiuni, astfel că în mod corect s-a apreciat că nu este fondată solicitarea parchetului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 10 din aceeași lege, nefiind dovedit că inculpatul D.D. cunoștea că țigările deținute proveneau dintr-o infracțiune gravă săvârșită de unul sau mai mulți membri ai grupului infracțional organizat, așa cum o cer dispozițiile art. 10.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. privind greșita restituire unor sume de bani către inculpații S.V. și L.G. și necesitatea confiscării speciale a sumelor restituite inculpaților, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen. "obiectele ce servesc ca mijloace de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparțin, chiar înainte de soluționarea procesului, afară de cazul în care prin această restituire s-ar stânjeni aflarea adevărului".

Sub acest aspect, instanța de recurs consideră că în mod corect a reținut judecătorul fondului faptul că, în ceea privește sumele de bani, ridicate de la inculpații S.V. și L.G., nu există o dovadă certă că banii respectivi au provenit în urma săvârșirii vreunei infracțiuni, iar împrejurarea că inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă și a infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup nu are aptitudinea, în sine, de a stabili concret care este acțiunea din conținutul constitutiv al acestor infracțiuni urmare căreia au fost dobândiți banii, cărei cantități de țigări îi corespunde o anume sumă de bani și care a fost modul efectiv de dobândire a sumelor confiscate.

Având în vedere dispozițiile art. 118 C. pen. care reglementează măsura confiscării speciale, se reține că luarea acestei măsuri presupune dovedirea faptului că inculpații se află într-una din situațiile arătate în textul de lege menționat, respectiv că bunurile ce urmează a fi confiscate sunt produsul săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, că au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, că fiind produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, au fost utilizate la comiterea acesteia și sunt ale infractorului, că au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor, sau că sunt dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate, în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Așa cum au constatat atât instanța de fond cât și instanța de apel, în lipsa unor dovezi concrete în sensul că în privința sumelor de bani restituite inculpaților S.V. și L.G., ne aflăm în una situațiile enumerate de art. 118 C. pen., înalta Curte apreciază că nu se poate dispune confiscarea specială, astfel că în mod întemeiat s-a dispus restituirea lor către inculpații menționați, în baza dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât în urma cercetărilor penale, nu a fost identificată vreo parte vătămată și nici nu s-a stabilit în sarcina vreunui inculpat producerea vreunui prejudiciu.

Pentru aceste considerente, înalta Curte apreciază critica parchetului ca neîntemeiată și va respinge recursul și sub acest aspect.

II. Analizând recursul declarat de inculpatul B.R., care a invocat nelegala sesizare a instanței întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., instanța constată că susținerea recurentului privește împrejurarea că în rezoluția de începere a urmării penale, ca și în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, nu s-a reținut incidența art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, însă prin actul de sesizare a instanței a dispus trimiterea sa în judecată pentru forma continuată a faptei menționate, aspect ce atrage, în opinia recurentului, nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței.

Din interpretarea corelată a textelor alineatelor art. 197 C. proc. pen. rezultă că nemenționarea formei continuate a infracțiunii de contrabandă în conținutul rezoluției de începere a urmăririi penale și a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută, astfel încât, potrivit alineatului 4 al textului de lege menționat, invocarea acestei împrejurări ar fi trebuit să se realizeze fie în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, fie la primul termen de judecată cu procedura completă, dacă partea a lipsit la efectuarea actului.

Se constată că la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpat B.R. a luat cunoștință de întreaga probațiune, fără formuleze vreo cerere sau să invoce vreo excepție, astfel încât termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. nu a fost respectat.

Mai mult, cum în mod judicios au constatat instanțele anterioare, întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale a vizat o perioadă îndelungată de timp, având în vedere o activitate continuă a inculpatului, acesta luând cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală despre întreaga probațiune, fără să aibă nicio cerere de formulat ori vreo excepție de invocat.

În raport de aceste considerente, instanța de recurs apreciază critica formulată ca neîntemeiată.

Inculpatul a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., susținând că au fost efectuate acte de procedură -cu referire la prezentarea materialului de urmărire penală - fără a se asigura asistarea sa de către apărătorul ales, împrejurare invocată în fața ambelor instanțe inferioare dar neanalizată de către acestea.

Se constată că recurentul inculpat a recunoscut învinuirile aduse, în sensul că s-a ocupat de contrabandă, dar a susținut că nu făcea parte dintr-un grup infracțional organizat organizat.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că toate procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală sunt semnate și de către apărători, astfel că este nereală susținerea recurentului că nu ar fi fost asistat de un avocat la momentul prezentării materialului de urmărire penală. De asemenea, prin semnătura recurentului aplicată pe procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire, document ce reprezintă garanția asigurării dreptului la apărare în faza de urmărire penală, acesta a confirmat, indirect, că toate actele de procedură îndeplinite în cursul urmăririi au corespuns rigorilor respectării principiilor acestei faze procesuale, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a făcut dovada că ar fi avut apărător ales și nu a făcut vreo cerere în sensul asistării de un astfel de apărător.

Ca atare, în raport de poziția procesuală de recunoaștere a recurentului inculpat, reținându-se că acesta a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat, că a avut posibilitatea de a cunoaște toate probele administrate în faza de urmărire penală și toate învinuirile de care a fost acuzat în fapt, dar și în drept, precum și posibilitatea de a-și face o apărare corespunzătoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge critica formulată, ca nefiind întemeiată.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. a fost invocat de către recurenții inculpați R.O., C.Z., C.S., B.R., D.Z., S.M. și I.I.D.

Cu privire la susținerile formulate de recurenții inculpați R.O. și C.Z. referitor la nemotivarea hotărârilor atacate, Înalta Curte constată că ambele instanțe au analizat și interpretat în mod coroborat întreg materialul probator administrat în speță, cu referiri concrete la probele care susțin soluția adoptată în cauză, înlăturând motivat apărările inculpaților.

Se constată că în mod corespunzător a fost analizat și stabilit în hotărârile pronunțate faptul că recurentul inculpat R.O. a inițiat și organizat grupul infracțional organizat, mijloacele de probă administrate dovedind, fără nicio îndoială, că acesta exercita o importantă influență asupra angajaților ce aparțineau unor autorități ale statului, care au ajutat la desfășurarea vastei activități infracționale de către inculpați, concluzionându-se în consecință că recurentul inculpat menționat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă de care a fost acuzat recurentul inculpat R.O., prima instanță și instanța de apel au reținut, în concordanță cu probele administrate, că acesta se face vinovat de săvârșirea acestei fapte prevăzute de art. 175 din Legea nr. 141/1997, întrucât a trecut peste Dunăre, ilegal, în mod indirect, prin intermediul altor persoane, mari cantități de țigări, iar una dintre persoanele care trecea cu barca mari cantități de țigări peste Dunăre era inculpatul C.Z.

Cât privește situația recurentului C.Z., se constată că în mod corect s-a apreciat de către instanțele inferioare și reflectat în hotărârile pronunțate în cauză faptul că rolul acestui inculpat în cadrul grupului infracțional, așa cum rezultă din ansamblul materialului probator, consta în a asigura transportul țigărilor scoase ilegal din magazinele duty-free "peste gard", la cabana inculpatului R.O. de pe malul Dunării, de a le transporta cu barca de la această cabană peste Dunăre și de a mobiliza persoanele care să îl ajute să transporte țigări, iar cu privire la infracțiunea de contrabandă Curtea a reținut, în mod corect, că inculpatul a transportat ilegal cu barca mari cantități de țigări peste Dunăre, pentru a eluda plata axelor vamale.

Înalta Curte reține că în cauză, vinovăția recurenților inculpați R.O. și C.Z. a fost dovedită pe deplin cu următoarele mijloace de probă, coroborate: convorbirile telefonice efectuate de către aceștia, declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, înscrisuri și expertiza criminalistică a înregistrărilor efectuată în cursul judecării apelului. Se constată că în conținutul hotărârilor pronunțate sunt arătate și descrise pe larg, în mod amănunțit de către instanțe ce anume relevă fiecare mijloc de probă analizat în procesul de stabilire a vinovăției inculpaților, nefiind vorba de referiri cu caracter general.

Față de probele administrate în cauză în cele două faze procesuale anterioare, instanța de recurs consideră nefondate criticile formulate de către recurenții inculpați, în sensul că cele două hotărâri pronunțate în cauză ar fi nemotivate, constatând că, dimpotrivă, mijloacele de probă și raționamentul instanțelor, precum și argumentele pentru care au fost înlăturate criticile recurenților inculpați, sunt indicate în detaliu în hotărârile pronunțate în cauză.

În privința criticii susținută de către recurentul inculpat C.S. și întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. (nemotivarea hotărârilor pronunțate referitor la solicitarea recurentului de schimbare a încadrării juridice a faptelor) instanța de recurs observă că această critică a fost invocată și în fața instanței de apel, fiind analizată de aceasta, așa cum reiese din lectura filelor 66 - 67 din decizie, fiind respinsă motivat, reținându-se că la termenul de judecată din 18 ianuarie 2007 instanța de fond a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art. 9 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ceea ce echivalează cu respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, corelat cu menținerea încadrării reținute prin actul de sesizare și cu pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Ca atare, și această critică va fi respinsă.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., a fost învederat și de către recurentul B.R., criticile urmând a respinse de către înalta Curte întemeiat pe faptul că instanța de apel a analizat fiecare cerere formulată de către acest inculpat, argumentând soluțiile dispuse în mod judicios, astfel încât, în dezacord cu susținerile recurentului inculpat, se constată nu numai existența unei motivări corespunzătoare a hotărârii, dar și inexistența unor contradicții între raționamentul logic al instanței de apel și decizia pronunțată.

O altă critică a recurentului o constituie nemotivarea hotărârii sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de contrabandă.

În privința acestei infracțiuni, vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarația de recunoaștere dată de acesta în fața primei instanțe, coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Deși în fața instanței de control judiciar, inculpatul nu a mai recunoscut că a scos personal țigări din magazinul duty-free, acest aspect este infirmat de declarațiile martorului E.C., a martorului cu identitate protejată D.M., de convorbirile telefonice relevante (spre exemplificare: convorbirea telefonică din datele de 19 martie 2006, 22 martie 2006, 29 martie 2006 și 10 aprilie 2006 purtate cu S.M., discuțiile telefonice purtate cu inculpatul D. în datele de 10 aprilie 2006 și 12 aprilie 2006), de raportul din 07 iunie 2006 încheiat în urma controlului efectuat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC S.I. SRL, de înscrisul privind societatea SC S.I. SRL emis de ANAF prin Autoritatea Națională a Vămilor la solicitarea IGPR - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate din care rezultă că societatea comercială menționată a emis bonuri fiscale pentru un număr de 3.169 persoane, în timp ce numărul de călători care au părăsit teritoriul României prin acest punct vamal a fost de 684 și, de asemenea, că deși numărul de călători care au intrat în România a fost de 1.109 persoane, numărul de persoane înregistrate ca ieșite în perioada solicitată a fost de 1.224.

În consecință, înalta Curte constată că în mod corespunzător a reținut instanța de apel ca fiind dovedită acuzația adusă acestui inculpat cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, sub toate aspectele descrise în actul de acuzare, astfel că va respinge această critică.

Referindu-se la infracțiunea de contrabandă reținută în sarcina lor, și recurenții inculpați D.Z., S.M. și I.I.D. au invocat cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Contrar celor arătate de recurenți, instanța de recurs constată că instanța de prim control judiciar a analizat în mod temeinic și judicios probele administrate în privința vinovăției fiecăruia dintre cei trei inculpați, reținând în mod corespunzător în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de contrabandă, așa cum rezultă din motivarea deciziei atacate.

În privința recurentului inculpat D.Z. se reține sub aspectul infracțiunii de contrabandă aceea că vinovăția sa a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză, anume convorbirile telefonice (din 7 aprilie 2006 purtată cu lucrătorul de poliție T., din 15 ianuarie 2006 și 20 ianuarie 2006 purtate cu numita F., din 20 ianuarie 2006, 21 ianuarie 2006, 22 ianuarie 2006, 24 ianuarie 2006, 27 ianuarie 2006, 30 ianuarie 2006, 01 februarie 2006, 02 februarie 2006, 06 februarie 2006, 15 februarie 2006, 17 februarie 2006, 19 februarie 2006, 21 februarie 2006, 22 februarie 2006, 23 februarie 2006, 26 februarie 2006, 01 martie 2006, 02 martie 2006, 03 martie 2006, 29 martie 2006 și 7 aprilie 2006) declarațiile de recunoaștere ale acestui inculpat, declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile martorilor audiați de către prima instanță (G.O., D.I.Z., V.M., V.M.) și ale martorilor audiați în fața instanței de apel (aceiași G.O. și D.I.Z., dar și M.Z. - martor cu identitate protejată).

Vinovăția recurentului inculpat S.M. privind săvârșirea infracțiunii de contrabandă reiese din ansamblul probator administrat în ceea ce-l privește: declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața Tribunalului Caraș-Severin la data de 29 martie 2007, declarația de recunoaștere dată de către același inculpat cu ocazia judecării unei cereri de liberare provizorie la data de 4 octombrie 2007, convorbirile cu inculpatul B.R. din data de 22 martie 2006, 29 martie 2006, 10 aprilie 2006 și 12 aprilie 2006, convorbirile acestui inculpat din data de 23 martie 2006 cu doi interlocutori diferiți, convorbirile din data de 31 martie 2006, 01 aprilie 2006, 4 aprilie 2006, 7 aprilie 2006 și 14 aprilie 2006, convorbirea din 12 aprilie 2006 cu inculpatul D.S., convorbirea din 10 mai 2006 purtată cu numita T., declarațiile martorilor D.V., G.R., J.G., L.V.E., P.L., E.C. - analizate amănunțit de către prima instanță, rapoartele de control ale gărzii financiare efectuate la punctul de lucru al SC S.I. SRL, înscrisul aflat în volumul 7 din dosarul de urmărire penală, emis de ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor la solicitarea IGPR - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, martorii audiați nemijlocit de către instanța de apel D.M. și M.Z. (martori cu identitate protejată) declarațiile celorlalți inculpați, toate acestea fiind în mod temeinic expuse și analizate de către instanțe în cadrul hotărârilor pronunțate în cauză.

În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat I.I.D., înalta Curte constată că motivele expuse de către instanțe în stabilirea vinovăției acestui inculpat sunt întemeiate, starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost condamnat acest inculpat fiind susținută de materialul probator administrat în cauză.

Ansamblul probator administrat și analizat în cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauză este compus din numeroasele convorbiri telefonice purtate de acest inculpat la data de 21 ianuarie 2006, convorbirile purtate la data de 25 ianuarie 2006 și 29 ianuarie 2006 cu inculpatul S.V., convorbirile purtate de acest inculpat la datele de 13 februarie 2006 și 15 februarie 2006, convorbirile purtate la 17 februarie 2006 cu inculpatul D. și cu alte persoane, convorbirile purtate la data de 26 februarie 2006, convorbirea din 10 mai 2006 cu inculpatul S.V., convorbirile purtate cu ceilalți inculpați din 01 martie 2006, declarațiile martorului P.L., declarația inculpatului D.Z., declarația martorului J.G.

Față de cele expuse, constatând că în cauză, hotărârea de condamnare a recurenților inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă este temeinic și judicios motivată, neexistând contradicții cu dispozitivul soluției, înalta Curte apreciază ca nefondată critica analizată, astfel încât aceasta va fi respinsă.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. invocat de recurenții R.O. și C.Z. referitor la nepronunțarea instanței asupra unor cereri esențiale pentru părți privind nulitatea absolută a interceptărilor convorbirilor telefonice din dosar și a actului de sesizare a instanței, înalta Curte constată că în realitate, atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au aplecat în detaliu asupra aspectelor învederate, acestea constituind apărări comune mai multor recurenți inculpați.

Referitor la motivele de nulitate absolută, a interceptărilor convorbirilor telefonice, se reține că prima instanță a stabilit în mod corect că potrivit art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., efectuarea interceptărilor nu este condiționată de începerea urmăririi penale, iar faptul că alin. (1) al articolului menționat face trimitere la procurorul care „efectuează sau supraveghează" urmărirea penală nu are altă semnificație decât a specificării competenței de instrumentare a cauzei.

Potrivit textului de lege invocat, interceptările se fac „dacă sunt date și indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată", iar condiția începerii urmăririi penale nu este nicidecum prevăzută expres ca fiind obligatorie pentru valabilitatea înregistrărilor și interceptărilor.

Totodată, judecătorul fondului a stabilit corespunzător faptul că Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale a analizat prevederile art. 911 C. proc. pen. din perspectiva constituționalității sale, subliniind aceea că excepția de neconstituționalitate invocată a fost respinsă. La rândul său, instanța de apel a administrat proba cu expertiza criminalistică asupra înregistrărilor convorbirilor telefonice indicate expertului chiar de către inculpatul R.O., probă care a stabilit că înregistrările audio expertizate nu sunt autentice, fiind copii, dar că nu au fost depistate elemente de intervenție sub formă de ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, neexistând nici cel mai mic indiciu în sensul că s-ar fi utilizat din punct de vedere tehnic mijloace frauduloase pentru a se efectua aceste înregistrări.

Prin urmare, în acord cu raționamentul instanței de apel, înalta Curte constată ca fiind corectă aprecierea că aceste mijloace de probă sunt legal obținute descriind o realitate, în sensul că redau exact discuțiile purtate între inculpați, în raport și de împrejurarea că expertul a confirmat faptul că de pe hard-disk-urile serverelor specializate (la care nu se permite accesul decât personalului autorizat) înregistrările au fost transferate pe suporți optici care, în conformitate cu art. 913 alin. (3) C. proc. pen., reprezintă suportul original.

Instanța de prim control judiciar a constatat că în speță. înregistrările convorbirilor telefonice au fost efectuate potrivit dispozițiilor legale și potrivit mijloacelor tehnice existente la acea vreme, neexistând în fapt o altă modalitate de a efectua astfel de înregistrări.

Astfel, referitor la excepțiile de nulitate invocate de către recurenți, se reține că expertiza a confirmat legalitatea mijloacelor de probă vizate de excepțiile invocate, instanța de apel hotărând, în mod corect, că nu vor fi avute în vedere acele înregistrări ale convorbirilor telefonice despre care expertul a menționat că nu au fost identificate pe suporții optici la dosar, existând doar transcrierea acestor convorbiri.

Pe lângă aspectul declasificării și depunerii la dosar a mandatului nr. 001502/29 iulie 2005, care a dat posibilitatea instanței de apel să verifice și să constate îndeplinirea condițiilor de formă a interceptărilor realizate în baza acestuia, se constată că la prezentarea în formă audio și scrisă a rezultatului interceptărilor, inculpații B.R., D.S., D.Z., L.G., I.I.D., R.O., C.Z. și S.V. au declarat, după ascultare și citire, în prezența unui apărător ales, că își recunosc vocea și nu au de făcut obiecțiuni cu privire la modul în care s-a desfășurat această activitate și nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, așa cum a fost consemnat de către procuror în procesele-verbale încheiate la datele de 19 octombrie 2006 și respectiv 11 octombrie 2006, aflate în volumul IV din dosarul de urmărire penală.

Mai mult, instanța de recurs a constatat, în acord cu instanța de fond și cu cea de apel, că în volumul 9 din dosarul de urmărire penală există încheierile motivate prin care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice și prin care s-au prelungit autorizările interceptărilor, cu respectarea condițiilor prealabile prevăzute de lege, în sensul cerut de art. 911 C. proc. pen.

În consecință, în dezacord cu susținerile recurenților, înalta Curte apreciază că în mod judicios a considerat prima instanță de control judiciar că înregistrările convorbirilor telefonice îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a constitui parte componentă a materialului probator, pronunțându-se astfel în sensul respingerii excepțiilor invocate de recurenții inculpați.

Cât privește excepția nulității absolute a modului de sesizare a instanței cu referire la rechizitoriul parchetului, instanța de recurs constată că prima instanță a analizat în mod amănunțit motivele de nulitate relativă invocate de toți inculpații, respingându-le în mod întemeiat

De asemenea, se constată că în apel, Curtea a subliniat aspectul aducerii la cunoștința recurenților inculpați a acuzațiilor, încă de la începutul declanșării procesului penal prin începerea urmăririi penale, aceștia cunoscând încă de la acest moment procedural că sunt acuzați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Se arată că acuzațiile aduse recurenților inculpați au fost descrise pe larg în propunerile de arestare sau de prelungire a arestării, că în rechizitoriul întocmit sunt descrise amănunțit etapele activității infracționale a acestor inculpați, că aceștia au fost audiați nemijlocit de către prima instanță, au propus și li s-au încuviințat în condiții legale probe în apărare, că inculpații au avut posibilitatea de a-și asigura o apărare corespunzătoare și de a cunoaște, atât în fapt cât și în drept activitatea infracțională de care sunt acuzați și încadrarea juridică, respectiv infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și cea de contrabandă, prevăzută la data săvârșirii faptei de art. 175 din Legea nr. 141/1997.

În concluzie, înalta Curte apreciază ca nefondată critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. invocat, constatând că instanțele de fond și apel s-au pronunțat motivat asupra nulităților invocate.

Se constată că această critică a fost susținută și de către recurentul inculpat B.R., instanța urmând a o respinge pentru considerentelor anterior arătate în cadrul analizei extensive și detaliate a criticii invocate de recurenții R.O. și C.Z., pe care nu le va mai relua.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., invocat alternativ cu cel menționat de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. de către recurenții R.O. și C.Z., privind confuzia făcută de instanțe între noțiunea de „frontieră de stat" și cea de „zonă liberă", de natură a atrage fie neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de contrabandă fie consecința greșitei condamnări a recurenților pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, sancționată ca și contravenție, instanța de recurs observă că aspectele invocate au fost analizate corespunzător de către prima instanță, pornindu-se de la premisa corectă că din ansamblul probelor administrate rezultă fără nici o îndoială că inculpații, în diverse moduri de acțiune și participare, au scos din magazinele duty-free cantități impresionante de țigări prin alt loc decât punctul de control vamal.

Instanța constată că, așa cum a precizat și instanța de fond, potrivit art. 175 din Legea nr. 141/1997 „trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi".

Din textul legal rezultă că nu s-a avut în vedere infracțiune noțiunea fizică, geografică a definiției frontierei de stat, așa cum este dată de art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 105/2001, ci trecerea peste frontieră, care, în conținutul art. 175 din Legea nr. 141/1997 este indisolubil legată de controlul vamal.

În continuare, în raționamentul instanței de fond, se arată că, în conformitate cu art. 2 din O.U.G. nr. 104/2002, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim duty-free pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre și navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal, astfel că orice bun sau produs aflat în magazinele duty-free poate fi vândut doar persoanelor care ies din țară.

Prin urmare, se apreciază că în mod corect s-a concluzionat de către instanțe că vânzarea ori introducerea unor bunuri sau produse în țară, din magazinele duty-free, nu poate fi făcută fără un control vamal, iar orice încălcare a acestor dispoziții aduce atingere regimului vamal, ca valoare socială și relațiilor sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta, relații care reprezintă, în ultimă instanță, tocmai obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, în raport și de împrejurarea că, în opinia înaltei Curți, este dovedită pe deplin introducerea țigărilor în țară prin ocolirea punctului de control vamal de către toți inculpații, inclusiv de către recurenți, în mod direct sau indirect.

Având în vedere considerentele expuse, înalta Curte apreciază critica analizată ca fiind neîntemeiată.

Aceeași critică, întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. a fost invocată și de către recurenții inculpați D.Z., S.M. și I.I.D. și B.R., care au învederat aceleași argumente ca și cele susținute de recurenții inculpați R.O. și C.Z., astfel încât înalta Curte, făcând referire la considerentele anterior expuse privind analiza cazului de casare menționat fără a le mai relua, va respinge critica ca nefondată.

Și recurentul C.S. a susținut cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., din perspectiva neîntrunirii elementelor constitutive ale ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa.

Sub un prim aspect, instanța de recurs constată că prima instanță de control judiciar a reținut că vinovăția recurentului a fost stabilită în mod întemeiat, starea de fapt expusă și încadrarea juridică a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat acest inculpat fiind susținută de materialul probator administrat în cauză, respectiv interceptările convorbirilor telefonice, declarațiile de martori, declarațiile inculpaților, înscrisuri și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Înalta Curte consideră ca fiind judicios stabilită întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina recurentului inculpat, fiind pe deplin dovedită vinovăția recurentului în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în varianta aderării și sprijinirii acordate grupului infracțional, constând în activitatea de pregătire și scoatere a unor cantități însemnate de țigări din magazinul unde recurentul lucra, în strânsă cooperare și sub coordonarea și controlul inculpatului L.G., țigări ce erau ulterior vândute pe piața neagră internă și în Serbia, apreciindu-se totodată că ca și vinovăția acestui inculpat în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă este în mod corespunzător probată de instanțele de fond și apel.

Cât privește reiterarea criticii formulate și de către recurenții inculpați R.O. și C.Z., referitoare pretinsa confuzie între noțiunea de „frontieră de stat" și cea de „zonă liberă" pe care au făcut-o instanțele anterioare, instanța de recurs o consideră nefondată, pentru considerentele anterior menționate cu ocazia analizării criticii arătate

Constatând, în esență, că elementele constitutive ale celor două infracțiuni sunt întrunite în contextul faptelor săvârșite de către recurentul inculpat C.S., împrejurare rezultată din analiza vastului ansamblu probator administrat și examinat de către instanțe cu privire la acest recurent, așa cum a fost prezentat la filele 102 - 107 ale deciziei atacate, Înalta Curte apreciază neîntemeiată critica formulată, prevăzută de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., pe care o va respinge.

Similar, în raport de considerentele arătate, se va respinge ca neîntemeiată și critica învederată de recurentul inculpat B.R., în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. privind imposibilitatea coexistenței răspunderii contravenționale cu răspunderea penală.

În cadrul aceluiași caz de casare invocat de recurentul anterior menționat, cu referire la cauza de înlăturare a răspunderii penale datorată inexistenței în cauză a plângerii prealabile a persoanei vătămate, instanța constată că infracțiunile reținute în sarcina recurentului inculpat nu fac parte dintre infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată de lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, astfel încât, nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 pct. f C. proc. pen., critica nu poate fi primită.

Prin raportare la motivele pentru care instanța de recurs a respins criticile anterioare formulate de recurenții inculpați R.O. și C.Z. se constată ca fiind nefondată și critica prevăzută de cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de recurentul R.O., înalta Curte considerând că în ansamblul materialului probator s-au administrat mijloace de probă directe și indirecte care îndeplinesc condițiile de legalitate în ceea ce privește obținerea, dar și administrarea lor, procedura judiciară derulată față de recurent respectând pe deplin principiile echității - prevăzut de art. 6.1. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - și al egalității de arme, nefiind fondată susținerea că vinovăția inculpatului s-a stabilit fără a se administra dovezile solicitate de recurent în apărare.

Cât privește greșita aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, înalta Curte apreciază ca fiind pe deplin aplicabile considerentele în baza cărora instanța de recurs a respins anterior critica întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. formulată de recurenții R.O. și S.C., referitoare la nemotivarea hotărârilor pronunțate, în care se arată că din ansamblul corelat al mijloacelor de probă administrate rezultă, fără nicio îndoială, că recurentul R.O., inițiatorul și coordonatorul grupului infracțional organizat, exercita o importantă influență asupra membrilor grupului pe care îl conducea și proteja, dar și asupra angajaților ce aparțineau unor autorități ale statului ce au ajutat la desfășurarea vastei activități infracționale de către inculpați.

în continuare, analizând critica invocată de către recurentul inculpat C.S. în temeiul dispozițiilor art. 3853 pct. 18 C. proc. pen., instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată critica recurentului.

în ceea ce privește nulitatea absolută invocată privind înregistrările convorbirilor telefonice, potrivit raportului de expertiză realizat în faza de apel, a rezultat că interceptările telefonice din speță au fost realizate prin intermediul unui sistem național integrat la care are acces numai personalul autorizat, aceste înregistrări constituind în fapt originalul în raport de faptul că sunt realizate simultan cu evenimentele acustice pe care le conțin.

Instanța consideră că în mod judicios s-a apreciat de către Curte că aceste înregistrări, transferate pe suporți optici, reprezintă suportul original, în conformitate cu art. 913 alin. (3) C. proc. pen., văzând și concluziile expertului criminalist care a constatat că nu au fost depistate elemente de intervenție sub formă de ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere.

Cu privire la convorbirile telefonice, se constată că vinovăția recurentului inculpat rezultă cu certitudine, așa cum corect au stabilit și instanțele anterioare, din interpretarea coroborată a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat (din care exemplificăm numeroasele convorbiri purtate cu inculpatul L.G. în data de 22 martie 2006, 29 martie 2006, 24 februarie 2006, convorbirea din 29 martie 2006 purtată de inculpatul C.S. cu un anume S.C., convorbirile purtate la 3 aprilie 2006 și 04 aprilie 2006 cu inculpatul L.G., convorbirea din data de 27 februarie 2006 purtată cu inculpatul D., convorbirea din data de 1 martie 2006 dintre inculpații L.G. și C.S. și cea din aceeași noapte purtată cu inculpatul D.Z.) cu raportul din 07 iunie 2006 încheiat în urma controlului operat de către comisari ai Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC SDV T.F. SRL unde își desfășura activitatea inculpatul (din care rezultă că în intervalul orar 12.24 - 15.22 din 27 februarie 2006, au fost emise un număr de 86 bonuri fiscale de către operatorul C.S. către un număr de 9 persoane fizice; în intervalul orar 15.22 - 16.40 din aceeași dată au fost emise 74 de bonuri fiscale către un număr de 4 persoane fizice; în intervalul orar 16.40 - 16.57 din aceeași zi au fost emise un număr de 19 bonuri fiscale către 5 persoane fizice, astfel că timpul fizic de efectuare a tranzacției între două operațiuni de vânzare-cumpărare nu se justifică; în unele situații fiind de 91 de secunde) cu raportul de expertiză din 03 mai 2006 având ca obiect determinarea operațiilor efectuate pe sistemul alcătuit din calculatorul electronic și imprimanta fiscală aparținând SC SDV T.F. SRL, în care se concluzionează că în seara zilei de 29 martie 2006 o persoană cu privilegii de administrator a intenționat să șteargă toate înregistrările care ar fi putut da informații despre activitatea anterior desfășurată pe sistemul supus expertizei, aspect ce se coroborează pe deplin cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de către acest inculpat cu inculpatul L.G., dar și cu alte persoane), cu declarații ale martorilor, dintre care P.L., V.M. și G.R. și a le celorlalți inculpați.

În privința martorilor cu identitate protejată, înalta Curte consideră corectă analiza instanței de apel, care a constatat că datele reale ale martorilor, motivele pentru care procurorul a considerat că trebuie să le fie atribuită o identitate protejată acestor martori, înscrisurile emanând de la acești martori, date chiar în fața organelor de cercetare, din care rezultă starea de temere a acestora față de inculpați, declarațiile semnate de procurorul prezent la ascultarea martorului cu identitate protejată, împreună cu suportul care conține înregistrările au fost înaintate instanței la finalizarea urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 862 alin. (3), (4), (5) și (6) C. proc. pen.

Așa cum a reținut prima instanță de control judiciar, împrejurarea că declarațiile acestor martori cu identitate protejată au fost consemnate pe formulare obișnuite cu cele ale martorilor cu identitate reală nu este de natură a atrage nulitatea acestor mijloace de probă, atâta vreme cât instanțele de judecată au avut posibilitatea de a verifica identitatea reală a acestor martori, faptul că au fost audiați în faza de urmărire penală așa cum rezultă din suporții pe care au fost înregistrate declarațiile acestor martori, împrejurarea că procurorul a motivat și a emis un act procedural prin care a atribuit respectiva identitate a martorilor. Aceste aspecte, coroborate cu faptul că instanțele de judecată au procedat la ascultarea în mod nemijlocit a acestor martori conduc la concluzia că în mod corect au considerat instanțele anterioare că nu există motive temeinice pentru care ar trebui înlăturate declarații martorilor cu identitate protejată din ansamblul probelor administrate în cauză.

Se mai constată că aceste declarații îl privesc doar indirect pe recurentul inculpat C.S.

Reiterând sublinierea instanței de apel, în sensul că, la momentul finalizării urmăririi penale, după ce au citit materialul de urmărire penală și au luat cunoștință de acesta, toți inculpații, asistați fiind de apărători din oficiu dar și aleși, aveau posibilitatea legală să își exprime nemulțumirea despre modul de derulare a urmării penale, inclusiv despre audierea unor martori cu identitate protejată sau nu, înalta Curte, în acord cu opiniile instanțelor de fond și apel, în raport de faptul că nu s-au formulat cereri de tipul criticii analizate și în lumina tuturor aspectelor prezentate de instanța de apel și însușite de către înalta Curte ca fiind judicios reținute, va respinge critica formulată de recurentul inculpat C.S. ca fiind nefondată.

în cadrul aceluiași caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. învederat de către recurentul B.R., critica formulată privind înregistrările din cauză ale căror suporturi de stocare originale nu se află la dosar va fi respinsă de către instanța de recurs pentru motivele arătate anterior în cadrul analizei criticii similare invocate de recurentul C.S., pe care instanța nu le va mai relua.

Cât despre susținerea acestui recurent legată de grava eroare de fapt a instanțelor datorată nejustificatei aprecieri a vinovăției sale în funcție doar de listingurile convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei, instanța de recurs pornește în analiza sa de la împrejurarea că, în realitate, contrar susținerilor recurentului, vinovăția sa este dovedită în cauză de un ansamblu complex de probe administrate de instanța de fond și de cea de apel, pornind de la declarația sa de recunoaștere dată în fața primei instanțe și coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Se arată că în mod corect a reținut instanța de apel că revenirea inculpatului asupra recunoașterii faptelor, cu ocazia audierii sale de la termenul de judecată din data de 23 august 2011, nu se coroborează cu declarațiile martorilor - care contrazic această apărare a inculpatului - nici cu celelalte mijloace de probă ce au dovedit, fără niciun dubiu vinovăția recurentului inculpat cu privire la faptele reținute în sarcina sa: convorbirile telefonice din 19 martie 2013, 22 martie 2013, 29 martie 2013 și 10 aprilie 2006 purtate cu inculpatul S.M., discuțiile telefonice purtate cu inculpatul S.M. și cu inculpatul D. la 10 aprilie 2006 și 12 aprilie 2006, raportul din 07 iunie 2006 al Gărzii Financiare Caraș-Severin la punctul de lucru al SC S.I. SRL, înscrisul emis de A.N.A.F. Autoritatea Națională a Vămilor la solicitarea IGPR - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate asupra numărului de persoane pentru care au fost emise bonuri de vânzare în aceeași perioadă, declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, declarația martorului E.C., audiat nemijlocit de ambele instanțe, declarația martorului cu identitate protejată D.M., audiat în apel la termenul de judecată din data de 26 iulie 2011 și înscrisul emis de către Ministerul Finanțelor Direcția Vamală prin care i s-a comunicat acestui inculpat faptul că "este considerată contrabandă orice operațiune cu mărfuri sau bunuri intrate sau ieșite din țară pentru care nu s-a depus autorității vamale declarația vamală, completată."

Față de aspectele confirmate de coroborarea probelor aflate la dosarul cauzei, este total nerelevant, din punctul de vedere al instanței de recurs, faptul că un martor nu cunoaște numărul magazinelor duty-free din zona liberă, acest aspect neavând incidență asupra credibilității martorului și nefiind de natură a răsturna probele de vinovăție privind pe recurentul inculpat B.R.

Vinovăția acestuia privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa se confirmă din întreg ansamblul probator, neavând efect apărările invocate, legate de presupusa inexistență a controalelor Gărzii Financiare în acea perioadă (chestiune infirmată de însăși rapoartele de control de la dosarul cauzei) sau de faptul că numărul bonurilor emise la frontieră nu este egal cu numărul călătorilor ce intră și ies prin punctul de frontieră (aspect mai degrabă de natură a dovedi faptele săvârșite de către recurent și nu de a le infirma).

În consecință, această critică nu este fondată, hotărârile de condamnare privindu-l pe recurent nefiind rezultatul unei erori grave de fapt a instanțelor.

O ultimă critică examinată de către instanță este cea prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. formulată de către recurenții B.R., D.Z., S.M., I.I.D. D.S., S.V. și L.G.

Sub aspectul criticii formulate, se constată că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă fixate de legea specială, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporționalității, potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.

Pornind de la cuantumul pedepselor stabilite pentru recurenții inculpați, înalta Curte constată că, în mod corect s-au reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 13 C. pen. pentru toți inculpații, aplicându-se pedepsele prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, dar în limitele stabilite de Legea nr. 141/1997.

Potrivit art. 175 din Legea nr. 141/1997, trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, însă alineatul 2 al acestui articol prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, sancțiune care, în raport cu textul art. 175 anterior amintit, este constituită de închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

În continuare, instanța de recurs constată că, în mod corect au reținut instanțele de fond și apel că recurenților inculpați L.G., S.M., D.Z., B.R. și D.S. li se aplică dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, care dispune că persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) și care, în cursul urmăririi penale sau al judecății, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Față de aceste limite stabilite de legea specială, operându-se în mod corespunzător de către instanțe reducerea pedepselor pentru inculpații care au demonstrat conduita arătată, Înalta Curte apreciază că din punct de vedere al cuantumului, pedepsele sunt corect individualizate pentru fiecare inculpat, fiind egale cu minimul special prevăzut de lege, respectând toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Limitele stabilite ale pedepselor au avut în vedere atât faptul că inculpații au derulat activitatea infracțională pe o durată de 6 luni, traficând cantități impresionante de țigări și fiind opriți doar de intervenția organelor judiciare, cât și aspectele favorabile legate de persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale la data săvârșirii faptelor, comportamentul după comiterea faptei, conduita de recunoaștere parțială a inculpaților L.G., D.Z., S.M. și B.R. și D.S. cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrabandă și de înlesnire a aflării adevărului, concretizată în reținerea circumstanțelor atenuante arătate în cele două hotărâri anterioare.

Examinând solicitarea scrisă a recurentului inculpat D.Z. de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în raport de declarația dată de acesta în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, înalta Curte, în acord cu instanța de apel, consideră că această declarație nu poate constitui temei pentru judecarea recurentului în baza acestei proceduri, neconstituind o recunoaștere totală și necondiționată, așa cum prevede art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât va respinge această solicitare.

Față de solicitările formulate de recurenții inculpați în privința reindividualizării judiciare a executării pedepselor aplicate, analizând circumstanțele personale ale fiecăruia dintre aceștia, instanța constată că în cauză, în privința inculpaților L.G., D.Z., S.M. și B.R. și D.S. sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 861 C. pen., în raport de faptul că pedepsele stabilite - în condițiile reținerii concursului de infracțiuni - se situează sub limita de 3 ani închisoare și că recurenții nu au fost condamnați anterior săvârșirii faptelor la pedeapsa închisorii mai mare de un an, astfel încât se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru recurenți, prin urmare, chiar fără executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni.

La stabilirea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei se are în vedere și împrejurarea scurgerii unei durate lungi de timp între momentul comiterii infracțiunii și momentul aplicării pedepsei, în interiorul căreia recurenții au putut reflecta asupra gravității faptelor săvârșite, a consecințelor de natură socială și morală a acestora dar și asupra conduitei viitoare de urmat.

În vederea atingerii scopului educativ al pedepsei aplicate, instanța va stabili în sarcina recurenților inculpați L.G., D.Z., S.M. și B.R. și D.S., pentru care va dispune aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., o serie de măsuri din cele menționate de art. 863 C. pen. pe durata unui termen de încercare determinat - potrivit, textului art. 862 C. pen. - în funcție de pedeapsa rezultantă efectiv aplicată fiecărui recurent, măsuri menite sa asigure un control permanent asupra comportamentului recurenților menționați, pentru a-i determina la o conduită licită, în spiritul respectării legii.

Această soluție nu poate fi aplicată și recurenților inculpați R.O., C.Z., C.S., I.I.D. și S.V. datorită neîntrunirii condițiilor de aplicare a dispozițiilor art. 861 C. proc. pen., în principal fiind vorba de condiția privind limitele pedepsei aplicate care, în cazul acestor recurenți, depășește limita maximă de 3 ani prevăzută de art. 861 alin. (2) C. pen.

Față de considerentele ce preced, înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de inculpații L.G., S.M., B.R., D.S., și D.Z., împotriva Deciziei penale nr. 31/Ap din 9 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., dispunând suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor rezultante stabilite de către instanța de apel pentru inculpații menționați, pe durata unor termen de încercare ce se vor stabili în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza ari. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii, aplicate inculpaților L.G., S.M., B.R., D.S., și D.Z., atrăgând atenția acestora asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de către inculpații R.O., C.Z., C.S., I.I.D. și S.V.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2), 3 și 4 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații L.G., S.M., B.R., D.S., și D.Z., împotriva Deciziei penale nr. 31/Ap din 9 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 26/31 mai 2010 a Tribunalului Covasna, numai în ceea ce privește modalitatea de executare și, rejudecând:

I. În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului L.G., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare,inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II. În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.R., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare.inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

IV. în baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului D.S., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza ari. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

V. În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului D.Z., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de către inculpații R.O., C.Z., C.S., I.I.D. și S.V.

Obligă recurenții inculpați R.O. și C.Z. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați C.S. și I.I.D. precum și pe recurentul intimat inculpat S.V. la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați D.S., D.Z., S.M. și pentru recurentul intimat inculpat L.G., în suma de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D., în suma de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM