Theft of irrigation infrastructure: validity of sentencing below the statutory minimum based on mitigating circumstances and good conduct
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the prisoner's appeal as unfounded, upholding the lower courts' sentence of three years' imprisonment and civil liability for damages, which remained in force. The case involved a criminal prosecution for the theft of metal pipes belonging to an irrigation system, where the defendant challenged the appellate court's rejection of his request for a reduction in the penalty. The court determined that the imposition of a sentence below the statutory minimum range of four to eighteen years was legally justified, relying on Article 72 of the Penal Code for individualization, and the application of mitigating circumstances under Articles 74 and 76, specifically citing the defendant's lack of prior criminal record and sincere conduct during the proceedings. Consequently, the court ordered the defendant to pay 1.4 million lei in judicial costs to the state, including an official counsel fee advanced from the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 72 C. pen, art. 209 C. pen, art. 76 lit. c) C. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Theft of irrigation infrastructure: validity of sentencing below the statutory minimum based on mitigating circumstances and good conduct: Instanța de apel a reținut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță apelantului inculpat a fost corect individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 59 din 3 aprilie 2003, Tribunalul Buzău, secția penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) din același cod. A fost dedusă din pedeapsă, reținerea din 4 ianuarie 2003, pentru inculpatul N.V., constatându-se că este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu ceilalți inculpați condamnați în aceiași cauză la plata sumei de 936.000 lei, despăgubi civile, către partea civilă S.N.I.F., Sucursala Buzău.
Instanța a reținut că, în ziua de 3 ianuarie 2003, în timp ce se întorcea acasă cu bicicleta, inculpatul N.V., a observat lângă Stația de pompare a apei din comuna Vadul Pașii, aparținând S.N.I.F. Buzău, o țeavă metalică în lungime de 4-5 m. Ajuns acasă, inculpatul le-a relatat fratelui și cumnatului său despre țeava observată pe câmp și au hotărât ca a doua zi să meargă cu căruța cumnatului său să ia țeava și să o vândă la un centru de colectare a fierului vechi.
A doua zi, 4 ianuarie 2003, conform înțelegerii, cei trei s-au deplasat cu căruța spre localitatea Vadul Pașii, au luat țeava pe care au pus-o în căruță, fiind ulterior reținuți de lucrători de poliție.
Prin decizia penală nr. 304 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V.
Instanța de apel a reținut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță apelantului inculpat a fost corect individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul N.V. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Pedeapsa prevăzută de alin. (3) al art. 209 C. pen. (pentru furtul unei componente a sistemului de irigații, faptă săvârșită de inculpat), este închisoare de la 4 la 18 ani.
Ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., printre care se află și împrejurările care atenuează răspunderea penală, atât prima instanță cât și instanța de apel, au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului recurent, conform art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator menționat. Deși, prin ambele hotărâri pronunțate, instanțele nu au motivat acordarea acestor circumstanțe, Curtea constată că ele se justifică prin conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (lipsa antecedentelor penale) și prin comportarea sa sinceră în cursul procesului, împrejurări care, potrivit art. 74 lit. a) și c), pot constitui circumstanțe atenuante.
Prin urmare, reținând că la stabilirea pedepsei s-a ținut seama și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează răspunderea penală, conform art. 72 C. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 304 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.