Organized bank fraud: necessity of preventive detention in absentia justified by concrete public order danger despite statutory penalty limits for ancillary forgery offenses

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la 17 decembrie 2012 în Dosarul nr. 9387/2/2012 (3804/2012), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.V., R.M.C. și M.C.I., pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea a reținut următoarele:

La data de 04 mai 2012, prin ordonanța procurorului s-a dispus disjungerea cauzei din Dosarul nr. 171/D/P/2011 în care s-au efectuat cercetări cu privire la M.L., B.G. ș.a.m.d. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire, aderare sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se totodată continuarea cercetărilor față de făptuitorii C.V., S.T., S.A., R.M.C. și M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca urmare a verificării denunțului formulat de către N.V., aspecte care s-au confirmat în sensul celor menționate. Potrivit denunțătorului, în perioada 2008-01 februarie 2011, mai multe societăți comerciale ar fi obținut ilegal credite de la diferite sucursale ale Banca R:D. - Grup U. și Grup D., care în marea lor majoritate au fost utilizate pentru alt scop decât cel declarat cu prilejul solicitării și care nu au fost rambursate.

Din actele premergătoare a rezultat că începând cu anul 2008, inculpații C.V. și S.T., cunoscuți ca oameni de afaceri ce activau în diferite domenii comerciale, împreună cu funcționarii bancari inculpații M.A. - director general la Banca R.D. - Grup U. și N.A. - director comercial la Banca R.D. - Grup D., au inițiat/constituit o grupare infracțională care a avut drept unic scop obținerea de importante beneficii financiare, prin fraudarea instituției bancare Banca R.D. - România, sub forma obținerii de credite bancare în condiții ilegale.

În fapt, membrii grupului infracțional organizat au acționat în mod concertat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar desfășurând activități specifice pregătirii și profesiei fiecăruia dintre aceștia, în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfășurare pe termen lung, ocazie cu care au racolat și controlat activitatea mai multor persoane din mediul comercial și funcționari din cadrul instituției bancare, care au acționat în cunoștință de cauză, pe paliere diferite, la dispoziția inițiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate.

Pentru transpunerea în practică a rezoluției infracționale, sub coordonarea inculpatului C.V., membrii grupului au gestionat activitatea unor societăți comerciale a căror activitate o controlau prin persoane interpuse în calitate de asociați/administratori/mandatari, sau au preluat controlul altor societăți comerciale, parte dintre ele cu activitate reală, urmare a cesionării acestora de către asociații inițiali, către persoane aflate pe palierul inferior de execuție în cadrul grupului, firme cărora le-au indus un comportament evazionist, în scopul îmbunătățirii parametrilor financiari contabili, pentru a crea aparență legală că acestea au dobândit vocația de a face obiectul unor creditări.

La această grupare au aderat și alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuție, fiecare membru având un rol execuțional bine stabilit fie de către liderii grupării, fie de către ceilalți membrii.

La acest grup infracțional organizat au fost racolate deopotrivă, așa cum am precizat mai sus, atât persoane din mediul instituțiilor bancare care au ajutat la realizarea scopului infracțional datorită atribuțiilor de serviciu pe care le aveau de îndeplinit, cât și persoane cu atribuții conexe activităților de creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestați A.N.E.V.A.R. sau anumiți oamenide afaceri.

De asemenea, datorită mediului din care făceau parte liderii grupării au făcut posibilă racolarea și aderarea la gruparea infracțională și a unor notari, membrii ai grupării infracționale necesari pentru desfășurarea activității infracționale, deoarece dată fiind valoarea foarte mare a creditelor bancare ce trebuiau obținute nelegal, acestea trebuiau garantate cu anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea unior contracte în formă autentică.

La grupul structurat, inițiat de cei menționați, au aderat pe parcursul perioadei cât a funcționat mai multe persoane care aveau rolul de a ceda sau prelua părțile sociale ale societăților comerciale care acționau ca paravan pentru activitatea ilicită desfășurată, de a ține evidența contabilă, de a întocmi documentele contabile fictive justificative pentru operațiuni comerciale inexistente (facturi, avize de expediție și de însoțire a mărfurilor, note de intrare recepție etc).

Gruparea a fost susținută și sprijinită în diferite faze de mai multe persoane, care au acționat în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având o structură determinată, clară și roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Scopul constituirii grupului infracțional organizat a fost acela de a obține importante beneficii financiare ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni economice cu consecințe deosebit de grave în dauna instituțiilor bancare și ale statului, reprezentat de F.N.G.C.I.M.M.

Fraudarea instituției bancare a fost posibilă și s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau doi dintre liderii grupării infracționale în cadrul celor două grupuri din subordinea Banca R.D., respectiv inculpatul M.A. în calitate de director general al Banca R.D. - Grup U. și inculpatul N.A. în calitate de director comercial al Banca R.D. - Grup D., calitate în care cei doi au coordonat întreaga activitate infracțională din interiorul instituției pe care o conduceau. La acesta activitate de fraudare s-a alăturat și un alt reprezentant la instituției bancare ce făcea parte din comitetul de aprobare a creditului din centrala Banca R.D.- România, care a permis ca prin activitatea sa de „sfătuitor" al președintelui Banca R.D. să-l informeze doar parțial pe acesta cu privire la un credit nelegal ce urma sa fie acordat.

În acest fel, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, un număr de societăți 34 comerciale din categoria celor prezentate mai sus, au făcut obiectul unor creditări ilegale, inculpații M.A. și N.A., în calitățile deținute, au coordonat strict procedurile de selecție a firmelor ce urmau să realizeze activitatea infracțională, procedurile de avizare pentru risc, de aprobare a creditelor la nivelul comitetului din cadrul grupului sau de însușire a situației acestora în condițiile asumării responsabilității pentru corectitudinea și autenticitatea datelor prezentate și propunerea aprobării lor la nivelul comitetului de aprobare din Centrala Banca R.D., potrivit competențelor privind aprobarea angajamentelor.

Cei doi au implementat la nivelul instituțiilor bancare a căror activitate o coordonau de pe pozițiile manageriale deținute, un mod de lucru prin care au determinat mai mulți funcționari subordonați ierarhic să încalce în mod repetat prevederile legale și normele bancare în vigoare cu privire la activitatea de acordare a și prelungire a unor credite.

Sistemul implementat și întreținut de aceștia, menit a frauda banca și a le permite să-și însușească nelegal sumele de bani astfel obținute, în participație cu ceilalți membrii ai grupului, pentru impunerea căruia și-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales puterea de decizie conferită de poziția pe care erau încadrați, consta în creditarea succesivă a unor societăți, mare parte neeligibile, în condițiile în care erau constituite garanții supraevaluate reprezentând proprietăți imobiliare, îndeosebi terenuri și garantarea F.N.G.C.I.M.M., care, pe principiul consacrat drept suveică, utilizau o parte din banii obținuți pentru a plăti dobânzi exigibile și în unele situații chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente obținute anterior de alte firme controlate de grupul infracțional, evitând trecerea simultană la categoria neperformante a tuturor creditelor, și în acest fel generarea de suspiciuni privind existența fraudei bancare.

Extinzând pe termen lung și în sistem piramidal modul de fraudare, potrivit căruia paguba se localiza la F.N.G.C.I.M.M., iar în măsura în care nu exista garantarea Fondului, la bancă și la garanții ipotecari, inculpații M.A. și N.A. au obținut beneficii pe două paliere principale:

- pe de o parte au obținut sume substanțiale pentru sine, reprezentând propria „parte" din rezultatul infracțional, pe care o primeau de la membrii grupului specializați în retragerea în numerar a banilor din conturile unor societăți după transferarea lor succesivă pentru a se pierde urma

- pe de altă parte au creat impresia unei activități legale prodigioase, ca urmare a menținerii creditării la un nivel ridicat, fapt care a fost bonificat corespunzător potrivit normelor băncii.

Pentru realizarea scopul infracțional, în condiții de păstrare a confidențialității inculpatul M.A. a racolat ca membru al grupării infracționale pe consilierul de clientelă, inculpata P.C., persoană care se afla în cercul foarte apropiat de relații al lui inculpatului C.V. și care executa întocmai dispozițiile date de către cei doi.

Prin intermediul inculpatei P.C. se promovau în vederea creditării la Banca R.D. - Grup U., societățile pe care inculpatul C.V. le controla prin persoane interpuse, firme care nu erau eligibile a obține credite bancare și pentru care nu se efectuau verificările în condiții de rigurozitate cerute de normele interne ale băncii, sens în care inculpata P.C. și inculpatul M.A., au cunoscut în permanență că aceste societăți fac parte dintr-un grup de firme și ar fi trebuit tratate ca atare, date fiind normele de supraveghere prudențială ale Băncii Naționale a României cu privire la activitatea de „customer due diligence" pe care banca trebuia să le implementeze și să le respecte.

Totodată inculpata P.C. se asigura că documentele primite de la membrii grupului nu își urmau circuitul firesc în bancă în sensul că cererile de înregistrare nu erau datate, semnate corespunzător, pentru a nu se putea verifica ordinea întocmirii și cronologia primirii documentelor.

Pentru a putea gestiona corespunzător activitatea zecilor de societăți care erau prezentate la bancă în vederea creditării sau care erau folosite pentru crearea de circuite financiare și comerciale reale sau fictive cu aparență de legalitate, în scopul realizării transferului banilor obținuți din credite și al retragerii lor în numerar ori al creditării conturilor unor societăți din țară sau din Bulgaria în vederea stratificării lor, inculpatul C.V. beneficia de serviciile inculpatului S.T., persoană responsabilă îndeosebi cu partea de întocmire a documentațiilor, în special așa-numitele planuri de afaceri și evaluarea garanțiilor în condiții de supraevaluare, precum și ale inculpatului R.M.C., persoană care coordona diferiți interpuși ce acționau pentru identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse în garanție și persoane care să fie interpuși drept reprezentanți legali, respectiv inculpatului S.A., care era responsabil cu retragerea în numerar a banilor la dispoziția coordonatorilor.

Datorită perpetuării modului de lucru impus de inculpații M.A. și N.A. în cadrul celor două grupuri ale Banca R.D. - U. și D. - s-a ajuns în situația în care mare parte dintre cei care aprobau sau propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoștință despre faptul că societățile cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleași persoane, deși acestea nu apăreau ca deținătoare ale unor calități oficiale în aceste societăți.

Totodată, cei doi inculpați, menționați mai sus, profitând de pozițiile de decizie deținute în cele două sucursale Banca R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal, ca garanțiile imobiliare aduse de ceilalți membrii ai grupării să fie supraevaluate, deși era de notorietate faptul că piața imobiliară se afla în declin datorită crizei economice care a afectat toate domeniile de activitate în mod special cel imobiliar.

Cu toate acestea inculpata P.C., D.C. și alți consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă în calitate de reprezentanți al Banca R.D. - Grup U. și al Banca R.D. - Grup D. și au luat la cunoștință faptul că aceste garanții sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului imobil, ci prin mandatari ai acestora, în multe situații fiind vorba de persoane care apar în situații frecvente, în relație cu banca în calitate de asociat/administrator/garant ipotecar/mandatar ai garanților ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. și alții, în marea lor majoritate persoane cu o situație materială precară și lipsite de instruire.

Terenurile aduse în garanție erau identificate de către executanți ai inculpatului R.M.C. în special, printre aceștia cel mai activ dovedindu-se a fi P.A. care identifica proprietarii, îi îndruma pentru încheierea actelor notariale la notarii învinuiți P.D.C., R.J. și L.A., unde în loc să se încheie contracte de vânzare-cumpărare conform interesului vânzătorilor, îi determina să încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală a bunului, și două procuri, una prin care promitentul cumpărător era împuternicit să reprezinte proprietarul în vederea vânzării ulterioare și alta prin care era împuternicit să ipotecheze terenul la bancă în vederea obținerii unor credite.

Procedura respectivă a fost aleasă ca mod de lucru de membrii grupului infracțional pentru a se putea realiza evaluarea terenurilor aduse în garanție la prețuri mult supraevaluate, întrucât prețurile de vânzare la data încheierii antecontractelor erau cele reale și se situau mult sub nivelul la care ele erau evaluate prin rapoartele de evaluare, iar prin această modalitate antecontractele cu prețul real mult mai mic nu mai ajungeau la dosarul de creditare și în marea majoritate a cazurilor nici adevărații proprietari nu semnau contractul de credit ca garanți ipotecari în nume propriu intrând în contact direct cu banca, ci prin mandatari, membrii ai grupului infracțional, evitând în acest fel o eventuală suspiciune de deconspirare a situației reale.

Notarii P.D.C., R.J. și L.A., au încheiat și autentificat contracte de vînzare-cumpărare ce aveau ca obiect terenuri arabile cu un anumit preț și în aceeași zi respectiv la un interval de câteva zile au încheiat contracte de ipotecă în favoarea Banca R.D.-ului ce priveau aceleași terenuri, dar la valori cu mult mai mari decât cele pentru care încheiase contractele de vânzare cumpărare, situație în care cumpărătorul și garantul ipotecar au fost aceeași persoană.

Totodată, gestionarea dosarelor în vederea creditării evidenția faptul că în marea lor majoritate societățile erau firme care nu aveau istoric în relație cu Banca R.D. și care aveau reprezentanți legali care dobândiseră calitatea de asociat/administrator cu puțin timp înainte de obținerea creditării și care în mare parte apăreau cu diferite calități în mai multe situații de creditare.

Societățile la care s-au schimbat acționari/administratori mandanți la Banca R.D. - Grup D. și U. sunt: SC S.G.B. SRL, SC P.C. SRL, SC A.M.B. SRL, SC S.B. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P. SRL, SC X. SRL, SC T.T. SRL, SC F. SRL, SC A.A. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL și SC B.T. SRL.

Au existat situații când societățile care au beneficiat de credite în mod ilegal nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza județului în care activează unitatea bancară teritorială, în ciuda faptului că este una dintre condițiile pe care un grup trebuie să le respecte pentru a putea acorda credite unui client: SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL, SC I.O.SRL, SC M.G. SRL.

Din societățile mai sus enumerate și-au schimbat acționariatul/administratorul înainte de prelungirea creditului: SC A.M.B. SRL și SC A.I.E. SRL, SC T.T. SRL.

A existat o situație când acționarul majoritar, inculpatul C.V., în considerarea căruia a fost acordat creditul de investiții de 6,4 milioane euro, a cesionat părțile sociale în aceeași zi, în care administratorul societății a semnat contractul de creditare, în acest caz este vorba de SC P.I. SRL.

Inculpatul M.A. și ceilalți membrii ai grupului infracțional au racolat și persoanele care în calitate de evaluatori autorizați A.N.V.A.R., pentru a îndeplini dispozițiile date de coordonatorii grupului și atingerea scopului infracțional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori mult peste prețul de circulație al terenului la data respectivă, pentru terenurile ipotecate în favoarea băncii, la data creditării.

Mai mult decât atât, evaluatorii au fost în mare măsură colaboratori apropiați ai Banca R.D. sau foști angajați, ale căror servicii au fost în timp externalizate și care primeau în cele mai multe cazuri dispoziția de a realiza in mod nelegal evaluarea direct de la funcționarii bancari membrii ai rețelei infracționale (N.A. - director comercial Banca R.D. - Grup D. cu expertul evaluator G.I.O.).

În acest context, s-a ajuns la situații anacronice potrivit cărora, în plină criză economică în luna februarie 2009 un teren intravilan cu destinație agricolă-arabil care a fost achiziționat cu 150.000 euro potrivit contractului de vânzare-cumpărare, să fie evaluat de expertul evaluator G.I.O. la suma de 5.300.000 euro și depus drept garanție la creditul de 2.900.000 euro, acordat SC G.F.R. SRL. Această vădită discrepanță putea fi sesizată cu ușurință de către funcționarii bancari, dar aceștia au preferat să păsatreze o situație de nelegalitate cunoscută și acceptată de toată lumea, deoarece tocmai asta era modalitatea de a duce la îndeplinire scopul infracțional.

Evaluatorii racolați de către inculpatul M.A. au fost G.I.O., G.D.M. și B.G.

Faptul că evaluatorii menționați au întocmit numeroase rapoarte de evaluare, din care rezultă în mod vădit supradimensionarea prețului terenurilor raportat la valoarea reală de piață a acestora și care cuprind chiar mențiuni contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă fără dubii din declarațiile vânzătorilor și antecontractele încheiate cu aceștia.

Mai mult, a rezultat din actele premergătoare administrate că evaluatorii G.I.O., B.G. și ceilalți nu au efectuat verificări în teren așa cum era firesc întocmind rapoartele de evaluare din birou.

Inculpatul M.A., în calitate de director executiv la Banca R.D. - GSG U., pentru acoperirea fraudelor bancare, împreună cu G.(fostă B.)M.B. - director comercial și B.E. au aprobat acordarea, reînnoirea/reeșalonarea unor credite în condițiile în care depășea mandatul, pe care îl aveau SC T.T. SRL, respectiv au acordat credite următoarelor societăți comerciale, care prezentau suspiciuni majore cu privire la bonitate și buna credință în derularea raporturilor comerciale cu banca, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni și înaintea acordării creditului aceste societăți și-au schimbat acționarii/administratorii, pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare și-au schimbat acționarii/administratorii: SC S.B. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL, SC A.A. SRL, SC A.M.B. SRL erau clienți noi, în sensul că la data acordării creditului au formulat cereri de deschidere de cont: SC P.C. SRL, SC S.B. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M.I. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL.

Inculpata B.E., în calitate de director comercial adjunct la Banca R.D. Grup U. a încălcat în mod repetat, Normele băncii și nu a efectuat controalele necesare de aprobare a creditelor clienților persoane juridice, menținând în eroare persoanele implicate în procesul de acordare a creditelor, contribuind prin această activitate la crearea unor expuneri importante a băncii.

Societățile comerciale care au beneficiat de credite bancare de la Banca R.D. Grup U. nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza județului în care activează unitatea bancară teritorială, aceasta fiind una dintre condițiile pe care Banca R.D. Grup U., le-a impus după 2010, funcționarilor bancari și care trebuiau să le respecte pentru a putea acorda credite (SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL).

Comitetul de credite, împreună cu consilierii de clientelă au ignorat faptul că acționarii, respectiv administratorii s-au schimbat înainte de prelungirea, respectiv suplimentarea creditelor acordate acelor societăți comerciale.

În luna martie 2011, inculpata B.E. a semnat o cerere de garanție adresată F.N.G.C.I.M.M., în care se menționează faptul că SC A.M.B. SRL nu avea restanțe de plată, deși aceasta în realitate figura cu restante mai mari de 60 de zile la plata creditului.

Inculpatul M.A., inculpata G.(fostă B.)M.B. și inculpata B.E. au aprobat credite unor societăți comerciale cu situație financiară și economică vulnerabilă, pentru care a existat o prezentare nefavorabilă acestora în analizele realizate de funcționarii bancari din back-office, (SC T.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC F. SRL, SC S.G.B. SRL, SC P.I. SRL), însă acest aspect nu a contat în momentul în care inculpații mai sus menționați au admis nelegal acordarea creditelor.

B.D., director executiv la Banca R.D. - Grup D., inculpatul N.A., director comercial la Banca R.D. - Grup D. și A.A., director comercial adjunct la Banca R.D. - Grup D. au aprobat acordarea unor credite, respectiv au acordat credite următoarelor societăți comerciale, care aveau slăbiciuni majore, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni, înaintea acordării creditului aceste societăți și-au schimbat acționarii/administratorii pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare și-au schimbat acționarii/administratorii: SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.F.R. SRL, SC A.J.C. SRL, SC I.O.SRL, SC G.A.P. SRL, SC G.T.A SRL, SC B.T. SRL, SC D. SRL și SC D.I.V.E. SRL. Aceste societăți erau clienți noi, societăți de apartament și odată cu cererea de acordare a creditului au formulat cereri de deschidere de cont.

Consilierii de credit T.M.G., A.B. și M.M., împreună cu membrii Comitetului de credite (B.D., N.A. și A.A.) nu au urmărit retragerile de numerar din liniile de credit acordate societăților comerciale de tip evazionist, retrageri care au fost sub forma unor transferuri bancare efectuate altor societăți decât cele prezentate în planul de afaceri și menționate în contractele comerciale depuse la dosarul de credit.

Inculpata P.C., consilier de credit la Banca R.D. Grup U., pentru a acoperi o parte din frauda bancară, condiționa transferul bancar din creditul acordat către anumite societăți comerciale ce figurau cu credite restante pentru a fi acoperită frauda bancară.

Astfel, având în vedere aspectele de nelegalitate menționate anterior, pentru a se putea îndeplini scopul infracțional în vederea obținerii resurselor financiare nelegale, inculpatul C.V. l-a racolat pe inculpatul S.N., despre care știa că are nevoie urgentă de importante sume de bani pentru a continua activitatea comercială la una din societățile sale.

Totodată, cunoștea despre acesta că își desfășoară activitatea comercială și controlează prin persoane interpuse mai multe societăți comerciale. Aceste societăți comerciale aveau legătură între ele, efectuând I numeroase transferuri bancare, astfel putând fi pregătite pentru creditare.

Mai mult decât atât, persoanele care erau asociați și administratori figurau ca salariați la una din societățile la care inculpatul S.N. era administrator, ceea ce îi conferea acestuia posibilitate de a avea un | control permanent asupra acestor societăți.

Pe parcursul desfășurării activității infracționale, la rândul său, inculpatul S.N. i-a determinat pe I.M., G.M. și D.T.V., să semneze contractele de creditare și facturile pe baza cărora au fost retrași nelegal banii din creditele acordate, iar la scurt timp, de la retragere, au fost cesionate părțile sociale unor persoane ce fuseseră racolate de ceilalți membrii ai grupării infracționale.

Datorită faptului că, inculpatul S.N. nu a obținut suma de bani pe care inculpatul M.A. și inculpatul C.V. o promiseseră că va fi creditată acesta nu a mai plătit creditele pe cele 8 societăți coordonate de el.

În acest context inculpatul C.V. și-a continuat activitatea infracțională prin intermediul inculpatul S.A., persoană de încredere în cadrul grupului infracțional și care figurează ca acționar la SC P.C. SRL și SC B.T. SRL, mandatar la SC A.I.E. SRL și SC B.T. SRL, director general la SC A.J.C. SRL, persoană de contact la SC G.F.R. SRL, mandatar ipotecar la SC S.B. SRL, SC T.T. SRL, SC P.C. SRL și SC A.I.E. SRL, proprietar al garanțiilor ipotecate în favoarea băncii la: SC P.C. SRL, SC B.T. SRL și SC A.B.C. SRL.

Pentru a nu fi descoperită activitatea infracțională, sumele de bani provenite din obținerea in mod fraudulos a creditelor, erau transferate din conturile societății beneficiare, având ca justificare facturi fictive, ulterior retragerile efectuându-se succesiv în numerar pe baza unor borderouri de achiziții fictive.

Una din condițiile impuse de liderii grupării infracționale, inculpații C.V., M.A. și N.A., a fost ca solicitarea inițială de creditare să fie efectuată într-un anume cuantum tocmai pentru a nu putea j fi descoperită frauda bancară.

Pe parcursul derulării activității infracționale au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000 euro și din acesta s-au plătit o parte din creditele acordate unor societăți comerciale controlate de membrii grupării infracționale, pentru a nu se descoperi frauda bancară și pentru ca acestea credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante, pentru care trebuiau să fie constituite provizioane.

Garanțiile instituite în favoarea băncii, ipoteci de grad I și II erau schimbate într-un timp relativ scurt cu altele a căror valoare era supraevaluată.

Datorită faptului că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor implica cheltuieli suplimentare efectuate de către membrii grupării, creditele nu erau plătite la timp și pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară și pentru a se optimiza profiturile bancare s-a apelat la o altă formă de garantare care de această dată liderii grupării au urmărit fraudarea bugetului de stat prin păgubirea F.N.G.C.I.M.M.

Mecanismul infracțional a fost unul complex și vast care s-a extins și la Banca A., de unde membrii grupării infracționale au beneficiat de credite în numele societăților comerciale.

Sumele de bani obținute au fost între 1.000.000 euro și 3.500.000 euro, societățile comerciale în numele cărora au fost obținute în mod ilegal credite, în prezent nu mai desfășoară activitate economică, fie sunt în insolventă, fie au fost radiate, respectiv au fost cesionate părțile sociale unor persoane fără venituri și cu un grad de instruire redus tocmai pentru a se pierde urmele infracțiunilor.

Contractele comerciale din care rezulta bonitatea societăților s-au dovedit a fi false, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele judiciare respectiv declarațiile reprezentanților acestor societăți care afirmă că nu au existat relații comerciale cu societățile menționate în contract.

În plus, din adresele emise de I.T.M. rezultă că societățile în cauză nu au avut salariați, respectiv au avut un număr mult mai mic de salariați în raport cu numărul prezentat în planul de afaceri.

Din declarațiile proprietarilor de terenuri rezultă prețul de vânzare al terenurilor, ceea ce pune în evidență că valoarea acestora a fost supraevaluată de către evaluatorii care au sprijinit gruparea infracțională.

Au fost identificate un număr de 35 societăți comerciale care au obținut în mod nelegal credite de la Banca R.D. - România, respectiv Grup U. și Grup D. și Banca A., cauzându-se un prejudiciu în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON.

De la Banca R.D. - Grup U. au obținut credite în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un număr de 20 societăți comerciale după cum urmează:

SC F. SRL, SC X. SRL, SC P.I.F SRL, SC T.T. SRL, SC A.I.E. SRL, SC L.D.S.T. SRL, SC S.F. SRL, SC S.G.B. SRL, SC A.B.P. SRL, SC P.C. SRL, SC C.I.C.I. SRL, SC P. SRL, SC M.G.S. SRL, SC P.I. SRL, SC D.X. SRL, SC A.A. SRL, SC N.E. SRL, SC S.B. SRL, SC M.T. SRL și SC A.M.B. SRL.

De la Banca R.D. - Grup D. au obținut credite în valoare totală de 31.048.063 euro, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăți comerciale după cum urmează:

SC G.F.R. SRL, SC G.A.P. SRL, SC I.O.SRL, SC A.J.C. SRL, SC B.T. SRL, SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.T.A SRL, SC A.B.C. SRL, SC D. SRL, SC D.I.V.E. SRL, SC K. SRL, SC P.B. SRL și SC E.X. SRL.

De la Banca A. au obținut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăți comerciale după cum urmează:

SC B.T. SRL, SC S.G.B. SRL și SC E.A. SRL.

De la F.N.G.C.I.M.M. au obținut garanții în valoare totală de circa 23.000.000 RON (5.400.000 euro) în legătură cu un număr de 9 societăți comerciale, după cum urmează: SC B.T. SRL (1.343.760,00 RON), SC A.M.B. SRL (2.043.929,42 RON), SC C.I.C.I. SRL (2.498.073,16 RON), SC D.I.V.E. SRL (579.968,08 euro), SC E.X. SRL(580.000 RON), SC L.D.S.T. SRL (5.101.630,24 RON), SC M.G.S. SRL (7.142.352,00 RON), SC G.T.A SRL (2.147.744,69 RON) și SC A.A. SRL (440.000 euro).

I. Cu referire la activitatea infracțională a recurentului inculpat M.C.I., s-a reținut că societatea SC A.M.B. SRL a beneficiat de un credit de descoperit de cont de la Banca R.D. Sucursala D. în sumă totală de 1.500.000 euro, obținut după cum. urmează:

- 1.000.000 euro pe 12 luni, acordat în baza contractului nr. 98 din 08 iulie 2010;

- 500.000 euro în baza Actului adițional din 21 aprilie 2011 la contractul de credit, prin care se prelungește valabilitatea creditului și se majorează suma la 1.500.00 euro.

La data creditării inițiale, SC A.M.B. SRL era înmatriculată la O.R.M.C. Constanța, având sediul social în Constanța, jud. Constanța, obiect de activitate principal „Comerț cu ridicata al fructelor și legumelor" și asociat unic/administrator pe B.M.A.. Deși cererea pentru obținerea creditului s-a depus la bancă la 26 aprilie 2010 sub semnătura administratorului și a fost susținută de decizia acestuia în calitate de asociat unic din aceeași dată, societatea a fost reprezentată legal la încheierea contractului de credit de către M.C.I., în calitate de mandatar al lui B.M.A., conform procurii din 20 aprilie 2010.

M.C.I. a indus și menținut în eroare banca la încheierea și în timpul derulării contractului, întrucât în calitate de reprezentant legal al firmei a depus documente financiar contabile false și contracte despre care a precizat că sunt în derulare dar care nu reprezintă operațiuni comerciale reale.

Totodată, M.C.I. a semnat contractul de credit din 08 iulie 2010 și în calitate de garant ipotecar și mandatar al garanților ipotecari A.M.C. și soția, în baza procurii din 08 iulie 2010 autentificate la B.N.P. L.A.. în acest context, a menținut în eroare Banca R.D. la semnarea contractului de ipotecă din 08 iulie 2010, aducând drept garanții terenuri cu privire la care cunoștea că au valori mult supraevaluate, 2 dintre acestea, amplasate în S., Tâncăbești, dobândindu-le în proprietate la prețuri mult inferioare celor din rapoartele de evaluare, prin contract de vânzare cumpărare din 08 iulie 2010, la data semnării creditului, a contractului de ipotecă și a împuternicirii sale prin procură de către soții A.M.C. (toate actele autentificate la B.N.P. L.A.).

Notarul L.A., persoană care a sprijinit grupul infracțional organizat, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de M.C.I., în prezența sa plătindu-se prețul contractului, pentru ca la aceeași dată să autentifice contractul de ipotecă din 08 iulie 2010, în care valoarea terenurilor ce au făcut obiectul vânzării, cât și a celui din M., Ilfov al soților A.M.C. pentru care se încheie antecontract și procură, au fost vădit supraevaluate, putând și având obligația să remarce discrepanța vădită dintre valoarea prețului contractului de vânzare-cumpărare și a evaluării consemnate în contractul de ipotecă și instituite ca atare, pentru garantarea creditului de 1.000.000 euro.

Terenurile aduse în garanție au fost identificate de către P.A., membru al grupului infracțional ce acționa pe acest palier și au fost supraevaluate de expert B.R.M. din cadrul SC T.S. SRL la 24 iunie 2010, la valoarea de circulație de 755.000 euro (145 euro/mp), 756.000 euro (151 euro/mp) și 388.000 euro (119 euro/mp)

Consilierul de credit P.C. a promovat dosarul societății în vederea aprobării creditării în condițiile în care firma este client nou în relație cu banca, avea datorii la bugetul de stat, figura cu 4 incidente la CIP toate în 2009, nu figurează cu bilanț la 2009 pe site-ul Ministerului de Finanțe și la O.R.M.C., documentele depuse de societate nu corespund cu cele existente la organul fiscal iar potrivit analizei de risc are active imobilizate reduse, prezintă contracte cu firme din care unele din verificările efectuate de bancă rezultă că se află în insolvență (Ex. SC B.B. SRL).

Contractul de credit a fost semnat pentru Banca R.D. de O.R.M. director Sucursală și Ț.O. consilier clientelă după aprobarea în comitetul de credit format din: M.A., B.M.B. și B.E.

Ț.O. a semnat și contractul de ipotecă prin care s-au constituit garanțiile imobiliare, din care a rezultat faptul că valorile evaluărilor erau mult supraevaluate și pentru a îngreuna aflarea adevărului, nua pus la dosarul de credit contractele de vânzare-cumpărare încheiate de M.C.I. la aceeași dată cu contractul de ipotecă, de unde rezultau valorile reale la care fuseseră vândute terenurile. Mai mult decât atât, tot în încercarea de a ascunde acest lucru, în PV-ul promovat de consilierul de clientelă din 18 martie 2011 prin care se aprobă majorarea creditului în baza Actului adițional, la prezentarea garanțiilor pentru terenurile din S. este menționat drept proprietar nu M.C.I. care deținea real proprietatea la acea dată, ci fostul proprietar, care apare pe rapoartele de evaluare, realizate anterior contractului de credit.

Actul adițional din 21 aprilie 2011 la contractul de credit e semnat pentru Banca R.D. de A.M. director Sucursală și M.I. consilier clientelă, după aprobarea în comitetul de credit format din: M.A., O.R.M. și P.V., iar pentru societate semnează S.C.R. în calitate de asociat/administrator și garanții ipotecari M.C.I. și M.A., care sunt și fidejusori.

Cererea pentru majorarea și prelungirea creditului se depune la 16 martie 2011 sub semnătura lui S.C.R., în condițiile în care ea are la bază o hotărâre a A.G.A. din 18 martie 2011.

Consilierul de clientelă a promovat dosarul în vederea acordării unei suplimentări în condițiile în care de la data obținerii creditului societatea și-a schimbat asociații și sediul social în alt județ fără a încunoștiința banca iar potrivit analizei de risc din 23 martie 2011 întocmită de D.B., firma înregistra restanțe la 28 februarie 2011 și nu figura cu bilanț pe site-ul Ministerului de Finanțe la 2009.

Cu prilejul actului adițional se suplimentează garanțiile cu garantarea F.N.G.C.I.M.M. de 450.000 euro, potrivit scrisorii de garantare din 14 aprilie 2011, procent de garantare 30%. Persoanele care au făcut verificarea la F.N.G.C.I.M.M. tre buiau să constate că societatea nu are date de bilanț și respingă solicitarea Banca R.D., in condițiile în care chiar la analiza internă efectuată de experții acestei instituții a rezultat că firma se include în categoria de risc ridicat potrivit normelor F.N.G.C.I.M.M.

Banii obținuți din credit au fost virați cu titlul de plată efectuată în baza unor facturi fără acoperire în conturile mai multor societăți de tipul fantomă controlate de membrii grupului infracțional și cu privire la care societatea nu a prezentat la bancă faptul că deține relații comerciale cu acestea, respectiv:

- la 20 iulie 2010 către SC E.N.T. SRL - 403.248 RON, 457.014 RON, 396.527 RON și 574.628 RON, către SC T.T. SRL - 580.320 RON și 522.288 RON;

- la 21 iulie 2010 către SC R.T. SRL - 762.352 RON și 421.123 RON;

- la 29 iulie 2010 către SC E.N.T. SRL - 296.014 RON.

În perioada 07 aprilie 2011-31 mai 2011 din conturile societății se plătește societatea plătește la Banca R.D. suma de 1.246.323 RON, rambursând o parte din creditului obținut.

II. Societatea SC I.O.SRL a beneficiat de un credit pe termen scurt - linie de credit în valoare de 3.000.000 euro pe o perioadă de 12 luni, acordat de Banca R.D. - Grup D., Sucursala T., în baza contractului de credit din 18 decembrie 2009.

La data obținerii creditului SC I.O.SRL era înregistrată la O.R.M.C. Constanța având sediul în municipiul Constanța, Minihotel D.X., jud. Constanța, obiect de activitate „Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare" și a avut asociat unic/administrator pe C.I.

Deși cererea de creditare s-a depus la 30 noiembrie 2009 în numele lui C.I., reprezentant al societății în relația cu banca pentru obținerea și derularea creditului a fost M.C.I., împuternicit al lui C.I. în baza procurii din 07 decembrie 2009, persoană aflată pe palierul de execuție în cadrul grupului infracțional.

M.C.I. a indus și menținut în eroare Banca R.D. depunănd documente și înscrisuri false primite de la ceilalți membrii ai grupului infracțional, privind situații fînanciar-contabile, contracte care au fost declarate ca fiind în derulare și pentru susținerea cărora s-a solicitat obținerea liniei de credit și a declarat că societatea are un număr de 2 salariați cu prilejul depunerii la 08 decembrie 2009 a cererii de intrare în relația cu banca și a declarației privind încadrarea în categoria I.M.M., în condițiile în care firma nu figurează ca angajator în evidențele I.T.M. Constanța.

Societatea nu a depus la D.G.F.P. - A.F.P Constanța raportări financiar contabile referitoare la activitatea comercială desfășurată, nu a funcționat la sediul social, iar la 24 ianuarie 2012 a fost deschisă procedura generală de insolvență.

Contractul de credit a fost semnat de D.C. - director Sucursală T. și D.R. - consilier clientelă corporate, în condițiile în care consilierul de clientelă a promovat societatea în vederea creditării deși avea sediul în alt județ, nu era client cu istoric Banca R.D., nu depusese raportări, a depus cererea de intrare în relația cu banca la 08 decembrie 2009, iar cererea de acordare a creditului este din 30 noiembrie 2009, adică a fost depusă anterior stabilirii unei relații contractuale cu Banca R.D.

Membrii comitetului de aprobare a creditului din partea Grupului D. au fost: B.D. - director general, N.A. - director comercial și N.F. - consilier credite, iar pentru comitetul de credit din centrală semnează pentru aprobare: G.G., P.S., C.C.X. și C.L..

Garantarea creditului s-a făcut cu două terenuri cu valoare supraevaluată amplasate în localitățile Otopeni și Tâncăbești - S., Ilfov, pentru care garant ipotecar a fost M.C.I., în calitate de mandatar al proprietarului terenului din Otopeni, cu care însă a încheiat antecontract de vânzare-cumpărare ce nu a fost depus la dosar, precum și în nume propriu, pentru terenul din S., achiziționat cu puțin timp înainte de acordarea creditului. Terenul din Otopeni a fost supraevaluat de către expertul evaluator G.D.M. din cadrul SC T.C. SRL și, deși se află în zona de extindere a Aeroportului Otopeni, urmând a fi expropriat în baza utilității publice a fost evaluat la 13 noiembrie 2009, la valoarea de 3.383.000 euro (170 euro/m) în condițiile în care prin antecontractul de vânzare cumpărare se stabilește ca preț al vânzării suma echivalent a 199.000 euro, confirmată și de fiul vânzătorului cu prilejul audierii sale.

Diferența deosebit de mare dintre prețul plătit în cazul contractului de vânzare-cumpărare și valoarea de circulație a terenului conform raportului de evaluare trebuia să fie constatată de către notar P.D.C. în prezența căreia s-a plătit prețul contractului de vânzare-cumpărare la 17 decembrie 2009 și care a autentificat și contractul de ipotecă la 18 decembrie 2009, în care este trecută valoarea vădit supraevaluată.

Terenul din Tâncăbești - S. a fost supraevaluat de către expertul evaluator G.I.O. din cadrul SC SC T.S. SRL care a stabilit la data de 15 decembrie 2009 valoarea de evaluare de 2.071.000 euro (171 euro/m), în condițiile în care el fusese dobândit de M.C.I. la 17 decembrie 2009, deci la două zile după evaluare, la prețul echivalent a 205.849,77 euro (17 euro/m).

D.C. a semnat în numele Banca R.D. și contractele de ipotecă pentru terenurile supraevaluate deși putea și ar fi trebuit să își dea seama că garanțiile nu au valori reale.

Funcționarii bancari nu au urmărit cu bună știință modul în care au fost îndeplinite de către împrumutat condițiile prevăzute în contract în timpul derulării acestuia, un exemplu în acest sens constând în aceea că deși prin contract se impunea încheierea de către C.I. a unei asigurări de viață cesionate în favoarea băncii, a fost depusă la dosarul de credit doar o cerere de asigurare adresată G. România Asigurare Reasigurare SA, societate care urmare verificărilor efectuate comunică faptul că cererea nu a fost finalizată iar C.I. nu este asigurat la această companie.

M.C.I. a efectuat și operațiunile pe conturile societății, transferând din banii obținuți ca urmare a creditării, suma de 2.634.084,00 euro în contul firmei K.G.E. din Bulgaria, cu justificarea plată în avans a unor cantități de cereale și restul în contul unor societăți a căror activitate este controlată de membrii grupului infracțional și care ulterior au ajuns în conturi de la Banca C. Sucursala V. pe care efectua retrageri S.A.

Transferurile sau făcut în baza unor facturi fictive în conturi aparținând: SC T.T. SRL - 1.207.859,52 RON, SC E.X. SRL - 210.285 RON cu justificarea plată aferentă prestări servicii conform contract din 01 noiembrie 2009, în realitate reprezenta suma de bani ce urma să fie primită de către S.T., care deținea această societate și SC I. SRL - 89.975 RON.

Niciuna din societățile comerciale în favoarea cărora au fost efectuate transferurile bancare nu a fost menționată de membrii grupării în planul de afaceri ce a fost prezentat pentru a demonstra bonitatea societății și care a fost întocmit de către R.E.L., asociat și administrator la SC E.X. SRL, împreună cu S.T., important membru al grupului infracțional.

De altfel, contractele care au fost prezentate în respectivul plan de afaceri sunt nereale, parte dintre acestea fiind regăsite și în documentele prezentate de către alte societăți (ex: contractul din 09 iulie 2009 cu SC J.P.SNC apare și în relație cu SC S.B. SRL, altă societate care aparține grupului infracțional și a fost beneficiara unei creditări ilegale).

Creditul acordat SC I.O.SRL este restant din 31 ianuarie 2011 suma datorată în prezent băncii fiind constituită din valoarea creditului și alte restanțe.

III. De obținerea unei creditări ilegale a mai beneficiat și societatea comercială SC A.M.B. SRL, cu sediul social în Constanța, județul Constanța, având ca principal obiect de activitate comerț cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului și ca asociați pe M.C.I. și S.C.R. - administrator, persoane care au devenit asociați ca urmare a cesiunii părților sociale cu circa 2 luni de zile înainte de acordarea creditului, cesiunea realizându-se în luna Ianuarie 2011, așa cum rezultă din mențiunile efectuate la O.R.M.C.

De menționat este faptul că M.C.I., membru al grupării infracționale a semnat la data de 18 decembrie 2009 contractul de credit, acordat de către Banca R.D. - Sucursala T., Grup D., în calitate de reprezentat al SC I.O.SRL, pentru suma de 3.000.000 de euro.

La data de 08 iulie 2010, SC A.M.B. SRL a beneficiat de o descoperire de cont, conform contractului de credit, în valoare de 1.000.000 de euro. Această descoperire de cont a fost garantată cu terenuri supraevaluate, a căror evaluare a fost făcută de către unul din membrii grupării ce face parte din cadrul SC SC T.S. SRL, rapoartele fiind întocmite în aceeași zi.

Pentru a se acoperi frauda bancară, membrii grupării infracționale, hotărăsc mutarea sediului social al SC A.M.B. SRL din municipiul Constanța în municipiul București, sens în care la data de 07 februarie 2011 a fost radiată de la O.R.M.C. Constanța și inmatnculată la O.R.M.C. București. Acoperirea fraudei bancare a constat tocmai în mutarea sediului social deoarece potrivit normelor interne de acordare a creditului, Banca R.D. - Sucursala D. ar fi trebuit să nu acorde credit deoarece se încălca competența teritorială a băncii.

După mutarea sediului social membrii grupării infracționale, prin persoane interpuse, au solicitat și obținut, la data de 21 aprilie 2011, o majorare de 500.000 de euro și totodată prelungirea duratei creditului, această majorare fusese prevăzută în analiza de credit efectuată la data de 17 martie 2010. Majorarea liniei de credit a fost garantată cu o scrisoare de garantare emisă de către F.N.G.C.I.M.M., la data de 14 aprilie 2011, la solicitarea Banca R.D. - Sucursala D., din 23 martie 2011. Sumele de bani, în cea mai mare parte, au fost transferate în contul SC C.C.I. SRL, al cărui asociat și administrator este B.M., soția unui alt membru al grupării infracționale, B.D. Din verificările efectuate că SC A.M.B. SRL nu a avut relații comerciale cu SC C.C.I. SRL, iar transferul bancar s-a efectuat pe baza unor facturi întocmite fictiv de către membri grupării.

Procesul verbal din 18 martie 2011 pentru aprobarea majorării și prelungirii liniei de credit a fost semnat de către liderul grupării M.A. alături de O.R.M. și V.P.. Solicitarea de garantare, din 23 martie 2011, a fost semnată de către B.E., director comercial și O.R.M., director comercial adjunct. După cum se poate observa din analiza actelor premergătoare, societatea la data de 30 martie 2011 figura cu incidențe de plată fiind înregistrată în C.L.P. în perioada 08 septembrie-06 noiembrie 2009. De asemenea societatea figura ca fiind înființată în anul 2008, iar contul bancar la Banca R.D. a fost deschis la data de 22 aprilie 2010. Societatea nu face parte dintr-un grup de firme, așa cum rezultă din analiza de risc întocmită de către Ș.V., consilier clientelă, O.H., analist credite și B.E.

Din evidențele I.T.M. a rezultat că societatea a avut doi salariați, cărora la data de 01 aprilie 2010 le-a fost încetat contractul de muncă, unul dintre cei doi salariați fiind primul asociat al firmei.

Ca și la celelalte societăți comerciale care au beneficiat de credite în mod nelegal, au fost trecute, ca și clienți, societățile comerciale în numele cărora membrii grupării infracționale își desfășurau activitatea.

În prezent SC A.M.B. SRL are sediul social expirat din 26 ianuarie 2012, dată la care a expirat contractul de asistență juridică din 27 ianuarie 2011, în baza căruia se stabilea sediul social din București.

Creditul în valoare totală de 1.500.000 de euro nu a fost plătit și a fost trecut de către bancă la categoria creditelor neperformante.

Examinând cauza, Curtea a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată.

1) Cu privire la legalitatea soluționării propunerii de arestare în lipsă, din oficiu, examinând cauza cu privire la inculpatul M.C.I., instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de soluționare a propunerii de arestare în lipsă, având în vedere demersurile efectuate de organul de urmărire penală în sensul citării inculpatului și, ulterior, emiterii citației și a mandatului de aducere și de către instanță, rezultând că acesta nu poate fi găsit.

Despre inculpatul M.C.I. s-au obținut informații de la soția acestuia, M.A. și soacra sa B.V., care au declarat că inculpatul ar fi plecat din țară, fără indicarea niciunui element concret, nedovedindu-se, la adăpost de orice îndoială, că ar fi părăsit România.

Ceea ce s-a dovedit, la adăpost de orice îndoială, este că acesta nu a fost găsit la domiciliu și nu s-au putut oferi informații solide cu privire la locul și motivul pentru care a plecat.

Indiferent însă de situație, respectiv dacă se consideră că inculpatul este dispărut sau este plecat în străinătate, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 150 alin. (1) cu referire la art. 1491 alin. (1) C. proc. pen. privind soluționarea propunerii de arestare în lipsa inculpaților și fără audierea acestora.

2) Referitor la excepția privind lipsa de motivare a referatului

Instanța de fond a apreciat excepția ca nefondată, deoarece referatul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 1491 alin. (1) C. proc. pen. și prin raportare la condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, în cuprinsul acestuia expunându-se istoricul cauzei, fiind descrisă situația de fapt cu referire la fiecare dintre inculpați, fiind indicată încadrarea juridică, mijloacele de probă și redându-se integral sau în parte conținutul acestora, fiind invocate și argumente în susținerea temeiurilor de arestare prev. de art. 143 raportat la art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.

3) Cu privire la fondul propunerii de arestare preventivă

În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., instanța de fond le-a apreciat ca fiind îndeplinite, deoarece amplul material probator administrat a conturat presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele de natură penală pentru care sunt cercetați.

S-a constatat că inculpatul M.C.I. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau: N.A. - director comercial al Banca R.D. Grup D. și C.V., prin intermediul lui R.M.C., fiind racolat în scopul de a induce și menține în eroare Banca R.D. - Grup D., în vederea obținerii unor importante sume de bani în mod ilicit, ca urmare a semnării în calitate de garant ipotecar, mandatar și proprietar al garanțiilor aduse la SC I.O.SRL.

Inculpatul M.C.I. a semnat contracte de creditare, în calitate de administrator/ mandatar al garanților la SC A.M.B. SRL și în calitate de mandatar/ mandatar al garanților ipotecari la SC I.O.SRL. A întocmit în fals facturile ce aveau să justifice retragerile din numerar din liniile de credit și a dispus transferarea sumelor de bani din linia de credit în conturile unor societăți comerciale, care nu au avut niciodată relații comerciale cu societatea la care era împuternicit și despre care știa că nu desfășoară activitate. A dispus transferul unor sume de bani în conturile unor societăți comerciale din Bulgaria, în scopul de a-i ajuta pe membrii grupării infracționale, de a-i retrage și reintroduce în circuitul legal. Prejudiciul cauzat Banca R.D.- Grup D. și U. este estimat la suma de 4.500.000 euro.

Faptele sunt descrise pe larg în ordonanța procurorului, așa cum s-a arătat anterior.

Indiciile temeinice privind comiterea de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat rezultă din declarațiile martorilor V.D. și M.D., coroborate cu documentele bancare, actele notariale și verificarea situației societăților comerciale în numele cărora inculpatul a acționat.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora arestarea preventivă se poate dispune dacă inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă, în orice mod, de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. îndeplinirea condiției de soluționare în lipsă a propunerii de arestare preventivă a inculpatului nu echivalează cu dovedirea cazului de arestare mai susmenționat, având în vedere diferențele ce există între situațiile prevăzute de art. 150 C. proc. pen. (inculpatul este dispărut, se află în străinătate, se sustrage de la urmărire sau de la judecată, sau nu poate fi adus în fața judecătorului din cauza sănătății, în stare de forță majoră sau în stare de necesitate) și cele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., mai sus citat.

S-a observat că respectivul caz de arestare coincide numai cu una din situațiile de judecare în lipsă a propunerii, respectiv sustragerea de la urmărire sau de la judecată.

Pentru inculpatul M.C.I. nu s-a putut reține sustragerea de la urmărire, în condițiile în care, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, acesta nu a fost audiat și nu i s-a adus la cunoștință învinuirea.

Analizând condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a reținut că în ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, nu este îndeplinită condiția referitoare la sancțiune, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mică de 4 ani, așa încât aceste infracțiuni nu pot face obiectul propunerii de arestare preventivă.

Potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., la alegerea măsurii trebuie avută în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al infracțiunii, iar pe de altă parte, starea de sănătate, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Drept urmare, instanța de fond a avut în vedere pentru fiecare inculpat, întinderea activității infracționale și contribuția la producerea prejudiciilor, reacția opiniei publice față de comiterea unor fapte de o asemenea gravitate, riscul de a continua activitatea infracțională, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului din perspectiva vârstei și a antecedentelor penale.

În ce privește durata de timp ce a trecut de la data comiterii faptelor, s-a apreciat că nu are o valoare de diminuare a pericolului pentru ordinea publică, având în vedere că ancheta a demarat ca urmare a denunțurilor formulate de către numiții N.V. și inculpatul S.N. în anul 2011, respectiv 2012, iar B.R.D. a formulat plângere penală la care a atașat raportul de audit în anul 2012.

Ținând cont de gravitatea deosebită a faptei, de caracterul organizat al activității infracționale, de implicarea unor funcționari bancari, evaluatori imobiliari și notari și de prejudiciul impresionant cauzat uneia dintre băncile cele mai importante din România, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar pune sub semnul îndoielii capacitatea instituțiilor statului de a avea o reacție promptă și adecvată față de fapte penale de acest gen.

Față de cele reținute, gravitatea faptei, amploarea activității infracționale și întinderea prejudiciului au pus în evidență periculozitatea inculpatului M.C.I.

În plus, despre acesta nu existau date cu privire la locul unde se află, așa încât privarea de libertate a fost considerată necesară pentru găsirea și audierea sa, pentru buna desfășurare a procesului penal.

Drept urmare, în temeiul art. 1491 C. proc. pen., Curtea a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, la 15 mai 2013 a declarat recurs inculpatul M.C.I..

În notele scrise privind recursul declarat, depuse la dosar în ședință publică, inculpatul a arătat că, în prezent, nu există temeiuri care să justifice privarea sa de libertate, deoarece scopul pedepsei poate fi atins și fără luarea acestei măsuri.

A precizat că din textul art. 136 C. proc. pen. reiese, în primul rând, că finalitatea pentru care se iau și se mențin măsurile preventive este aceea de a "asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea (...) de la judecată".

Or, din datele și împrejurările cauzei nu rezultă de ce derularea procesului penal nu este posibilă fără privarea de libertate.

Inculpatul a mai susținut că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin alte măsuri preventive, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau obligarea de a nu părăsi localitatea, luarea celei mai severe dintre ele (arestarea preventivă) nefiind obligatorie, ci facultativă pentru judecător, întrucât arestarea preventivă este o măsură de excepție, ce trebuie dispusă numai dacă alte măsuri alternative nu sunt suficiente.

A apreciat că în cauză nu există probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea sa în libertate, deoarece, pe de o parte, urmărirea penală este finalizată, în cauză efectuându-se deja prezentarea materialului de urmărire penală, iar pe de altă parte inculpatul s-a prezentat de bunăvoie în fața autorităților judiciare la aflarea veștii că este urmărit penal și, în final, a arătat că ceilalți inculpați se află în situații similare sau chiar mai grele decât situația sa și sunt în prezent în stare de libertate.

A precizat că în opinia sa, pericolul concret pentru ordinea publică constă în existența unor date sau împrejurări exterioare faptelor imputate și nu poate fi dedus din elementele constitutive ale acestora (obiect, subiecți, element material sau urmare imediată), deoarece pericolul social al acestora este exprimat în limitele de pedeapsă și este valorificat prin intermediul condiției ca pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani.

Recurentul a învederat în notele scrise că potrivit art. 5 pct. 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, iar pe de altă parte, a arătat că CEDO a statuat în art. 5 pct. 3 că autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces (cauzele Mc Kay vs Regatul Unit, Calmanovici vs România).

În ceea ce privește gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, a precizat că noul C. pen. prevede pedeapsa închisorii de maximum 5 ani pentru infracțiunea de grup infracțional organizat și înșelăciune.

În concluzie, a considerat că în persoana sa nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, doar gravitatea infracțiunii nefiind suficientă pentru a justifica detenția provizorie, ci aceasta trebuind să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze tulburarea reală a ordinii publice. (Cauza Lettelier c Franței, parag. (51)).

Or, în cazul recurentului inculpat nu există elemente factuale din care să rezulte o tulburare în concret a ordinii publice, nu există niciun astfel de risc în viitor, sentimentul de îngrijorare al publicului nu există datorită promptei reacții a autorităților, nu există nici pericolul de fugă, în concret, și nici riscul ca, odată pus în libertate, inculpatul să împiedice buna administrare a justiției sau să comită infracțiuni, neavând antecedente penale și fiind cunoscut ca o persoană serioasă și implicată.

În concluzie, recurentul inculpat M.C.I. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu cHticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică și legală.

Potrivit art. 1491 C. proc. pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri, prin corelare cu dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

în speță, se apreciază că în mod corect a constatat prima instanță ca fiind întrunite cerințele art. 143 C. proc. pen., raportat la existența probelor sau indiciilor temeinice că s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, rezultate din analiza ansamblului probator existent la dosarul cauzei, respectiv, declarațiile martorilor V.D. și M.D., coroborate cu documentele bancare, înscrisurile sub semnătură privată, actele notariale, verificarea situației societăților comerciale în numele cărora inculpatul a acționat și alte mijloace materiale de probă.

Instanța de fond a considerat în mod judicios că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În acord cu instanța de fond, analizând condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reține că în ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals nu este îndeplinită condiția referitoare la sancțiune, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mică de 4 ani, așa încât aceste infracțiuni nu pot face obiectul propunerii de arestare preventivă.

Această primă condiție este îndeplinită însă, în ceea ce privește infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută și pedepsită de art. 2 parag. b pct. 5 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, prin raportare la infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

În continuare, cu privire la analiza îndeplinirii celei de a doua condiții prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că față de starea de fapt prezentată, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauza dedusă judecății există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Așa cum se arată și de către recurent, prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică. Înalta Curte subliniază că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nici o persoană nu poate fi privată de libertatea sa au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv.

În raport de dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că la alegerea măsurii trebuie avută în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al infracțiunii, iar pe de altă parte, starea de sănătate, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Prin raportare la întinderea activității infracționale a inculpatului, la valoarea foarte mare a prejudiciului produs, la contribuția acestuia la producerea prejudiciilor, reacția opiniei publice față de comiterea unor fapte de o asemenea gravitate și nu în ultimul rând, la riscul ca inculpatul să continue activitatea infracțională, contrar susținerilor recurentului instanța de recurs apreciază că durata de timp ce a trecut de la data comiterii faptelor nu are o valoare de diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică, ținând cont de gravitatea deosebită a faptei, de caracterul organizat al activității infracționale, de implicarea unor funcționari bancari, evaluatori imobiliari și notari și de prejudiciul impresionant cauzat uneia dintre băncile cele mai importante din România.

În acest moment procesual se apreciază ca fiind corect raționamentul instanței de fond în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților ar pune sub semnul îndoielii capacitatea instituțiilor statului de a avea o reacție promptă și adecvată față de fapte penale de acest gen.

Față de cele reținute, rezultă cu evidență pericolul social concret prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului M.C.I.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din camera de consiliu din 17 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 9387/2/2012 (3804/2012).

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din camera de consiliu din 17 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 9387/2/2012 (3804/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 mai 2013.