Sustenance of preventive detention during appellate proceedings for drug trafficking, focusing on public order risk and recidivism under Code of Criminal Procedure Articles 148 and 160b

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 17549/3/2012 (688/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații S.M.C., C.A. și I.T. împotriva sentinței penale nr. 93 din 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 17549/3/2012., din oficiu, potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a pus în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S.M.C. și C.A.

Constând că temeiurile de fapt și de drept (prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.), avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, în data de 06 martie 2012, se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestora, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpaților S.M.C. și C.A.

În termen legal, inculpatul S.M.C. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate, prin revocarea măsurii.

În acest sens, a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, raportat și la atitudinea sa sinceră, de recunoaștere și regret manifestată, astfel că nu mai poate impieta buna desfășurare a procesului penal.

Nu în ultimul rând a invocat caracterul de excepție al detenției preventive, iar în raport de toate argumentele prezentate, a solicitat cercetarea sa în libertate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventiva.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 28 martie 2013 a constatat că în cauză și la acest moment procesual, există indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații S.M.C. și C.A. au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă și trimiterea în judecată, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de care în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului S.M.C..

În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 93 din 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.M.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 864 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care a adăugat-o la prezenta, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen.. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-au dedus perioadele de prevenție de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 și de la 06 martie 2012 la zi.

în fapt, în ceea ce îl privește pe inculpatul S.M.C., s-a reținut că, la data de 05 martie 2012 a intermediat vânzarea a două doze conținând 0,16 grame de heroină între C.M. și martorul denunțător E.S..

Așa fiind, se constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul București, secția I penală, nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din CEDO, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptei.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpatului, respectiv faptul ca acesta este recidivist, denotând astfel perseverență infracțională, comportamentul său procesual manifestată prin recunoașterea comiterii faptei, cât și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit, respectiv pericolul social al acesteia, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor reținute, care relevă că activitatea de trafic evidențiată în acest dosar nu avea un caracter izolat în activitatea inculpatului S.M.C. alături de coinculpata C.A., raportat și la natura substanței traficate.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei.

Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipata a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea pronunțată la 28 martie 2013 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul S.M.C. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva încheierii din 28 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 17549/3/2012 (688/2013).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 08 aprilie 2013.