Robbery versus qualified theft: extension of violent circumstance to passive participant in joint offense

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din 11 martie 2003 a Tribunalului Mureș, a fost condamnat inculpatul G.A. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Pe latură civilă în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din același cod și a dispozițiilor art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15 milioane lei cu titlul de daune morale și 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.E.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 21 iulie 2002, în jurul orelor 23,00, inculpatul G.A. împreună cu numitul Z. din comuna Sângeorgiu de Mureș, se deplasau spre municipiul Tg. Mureș cu intenția de a merge la discoteca C.L. Cei doi au observat în dreptul magazinului T., pe partea vătămată G.E. care se afla în stare de ebrietate și care se deplasa pe lângă o bicicletă, au acostat-o și au obligat-o să traverseze strada într-un loc întunecos, unde au lovit-o cu piciorul în gură și peste mâini pentru a da drumul bicicletei ce o ținea.

Inculpatul împreună cu Z. au luat bicicleta și s-au deplasat în municipiul Tg. Mureș, înțelegându-se să se întâlnească după câteva zile pentru a valorifica bicicleta și a împărți banii ce-i vor obține.

Inculpatul G.A. a folosit bicicleta sustrasă, iar după o săptămână a vândut-o unei persoane necunoscute.

În faza urmăririi penale nu s-a putut realiza identificarea numitului Z., față de care s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriu și continuarea cercetărilor cu privire la acesta.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal inculpatul care o consideră netemeinică și nelegală, în ceea ce privește încadrarea juridică, solicitând ca prin admiterea apelului și desființarea hotărârii să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) din același cod, cu aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia penală nr. 109/ A din 25 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Instanța de control judiciar a apreciat că instanța fondului a stabilit în mod corect situația de fapt și a dat o corectă încadrare juridică faptei, rezultată din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile părții vătămate G.E.

Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.A. care o critică pentru greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie în loc de furt calificat.

S-a motivat că numai numitul Z. a exercitat violențe asupra părții vătămate și că el a participat doar la sustragerea bicicletei.

Recursul este neîntemeiat.

Potrivit art. 211 C. pen., furtul săvârșit prin întrebuințarea de violență sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, constituie infracțiunea de tâlhărie.

Potrivit art. 26 C. pen., circumstanțele privitoare la faptă se resfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Prin urmare, chiar dacă susținerea inculpatului, în sensul că numai numitul Z. a exercitat violențe asupra părții vătămate pentru a o deposeda de bicicletă, ar fi adevărată, aceasta constituie o circumstanță reală ce se resfrânge asupra inculpatului, întrucât acesta a văzut și nu a încercat să-l împiedice, însușindu-și chiar bunul furat.

De altfel însăși inculpatul a recunoscut faptul că inițial Z. a fost cel care a lovit victima, iar cum aceasta opunea rezistență, nedorind să fie deposedată de bunul său (bicicletă) el a intervenit lovind victima cu pumnii peste mâini, până când au reușit să-i smulgă bicicleta din mâini.

Așa fiind, corect s-a reținut de instanțe situația de fapt și vinovăția inculpatului, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare.

În raport de infracțiunea săvârșită și pedeapsa a fost corect stabilită, instanțele având în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.