Property vindication claim dismissed as inadmissible due to exclusive application of special reparation legislation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, ruling that the lower courts' decisions were final and valid, thereby resulting in a loss for the claimant Greek Catholic Parish and a win for the defendant Orthodox Parish. The dispute centered on a civil action for the rectification of land registry records and vindication of property rights concerning a cantory house and adjacent land, which the claimant sought to recover from the defendant. The Court held that the defendant acquired property rights through a statutory expropriation decree, which constitutes a valid mode of acquisition under civil law, and that any claim regarding such properties must strictly adhere to the special reparation legislation enacted after the fall of the regime. Consequently, the Court determined that general civil law actions for vindication or rectification were inadmissible because they violated the constitutional principle of non-retroactivity of civil laws and the requirement to follow the mandatory administrative procedure established by the special reparation ordinance, which serves as the exclusive legal remedy for restoring such properties.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 645 C. civ, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ; Property vindication claim dismissed as inadmissible due to exclusive application of special reparation legislation: The dispute centered on a civil action for the rectification of land registry records and vindication of property rights concerning a cantory house and adjacent land, which the claimant sought to recover from the defendant. The Court held that the defendant acquired property rights through a statutory expropriation decree, which constitutes a valid mode of acquisition under civil law, and that any claim regarding such properties must strictly adhere to the special reparation legislation enacted after the fall of the regime. Consequently, the Court determined that general civil law actions for vindication or rectification were inadmissible because they violated the constitutional principle of non-retroactivity of civil laws and the requirement to follow the mandatory administrative procedure established by the special reparation ordinance, which serves as the exclusive legal remedy for restoring such properties.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural grounds invoked by the appellant in the dispositive context for the cassation appeal, which the court ultimately rejected as unfounded.
Full text
Tribunalul Sălaj, secția I civilă, prin Sentința nr. 4925 de la 29 septembrie 2011 a respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta Parohia Greco Catolică în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă, cu motivarea că, potrivit art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006, bunurile sacre sunt scoase din circuitul civil și, ca atare, nu pot face obiectul unor acțiuni în revendicare sau constatare a dreptului de proprietate atât timp cât au fost dobândite de cultul ortodox cu titlu având în vedere tocmai faptul că ele sunt destinate practicării serviciului religios de către comunitatea locală de credincioși.
Prin Decizia nr. 38/A/2012 de la 21 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică, reținând că imobilul solicitat nu este biserică, ci casă cantorială și terenul aferent acesteia, iar, în baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, reclamanta avea la dispoziție o lege specială ca măsură reparatorie, nemaiexistând ulterior posibilitatea promovării cu succes a unei acțiuni în revendicare și rectificare.
Împotriva acestei decizii, reclamanta Parohia Greco Catolică a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului necesar cercetării fondului, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de apel nu a interpretat corect probatoriul administrat, întrucât înscrisurile existente la dosar dovedesc preluarea averii Bisercii Greco Catolice, iar, sub aspect procedural, averea trebuia să apară înscrisă în Cartea Funciară pe numele Statului Român, lucru nerealizat în fapt.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii introductive, așa cum a fost acesta stabilit de reclamantă, l-a constituit rectificarea C.F. 28 Bocșița de sub nr. topo 70, care a operat în baza Decretului nr. 177 din 4 august 1948 și a Decretului nr. 358 din 2 decembrie 1948 și revenirea la situația anterioară a intabulării în favoarea Parohiei Greco Catolice.
Cum însăși reclamanta recunoaște, Înalta Curte reține că dreptul de proprietate al pârâtei-intimate cu privire la imobilul în cauză a fost dobândit prin lege, respectiv Decretul - lege nr. 358/1948, mod de dobândire a dreptului de proprietate prevăzut de art. 645 C. civ. conform căruia "proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin lege și prin ocupațiune", nefiind necesar să existe întotdeauna un raport juridic stabilit în mod direct între antecesorul și succesorul tabular, întrucât se pot face înscrieri în temeiul legii, al unei hotărâri judecătorești ori al unei decizii administrative.
Pentru a putea obține rectificarea cărții funciare, era necesar ca reclamanta să urmeze procedura stabilită de legea specială reparatorie, pentru a justifica un drept real asupra imobilului în litigiu; o acțiune în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000 nu poate fi primită, deoarece se încalcă norma constituțională de neretroactivitate a legii civile și de nerespectare a unei proceduri speciale.
Ordonanța de Urgență nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 are, în privința imobilelor ce intră sub incidența sa, caracterul unei legi speciale, care, după intrarea sa în vigoare, exclude posibilitatea promovării unor acțiuni întemeiate pe normele de drept comun prin care se urmărește restituirea bunurilor ce cad în sfera sa de reglementare.
Împrejurarea că legea specială prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu înseamnă privarea de dreptul la un tribunal în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, pentru că actul administrativ poate fi atacat la instanța judecătorească, în condițiile reglementate de actul normativ special.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică Bocșița împotriva Deciziei civile nr. 38/A/2012 din 21 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică Bocșița împotriva Deciziei civile nr. 38/A/2012 din 21 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.
Procesat de GGC - DG