Murder conviction upheld; sentence of 12 years and medical treatment affirmed after provocation defense rejected.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 20 mai 2003 a Tribunalului Mureș, secția penală, a fost condamnat inculpatul N.I. în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat, potrivit art. 113 C. pen., la tratament medical până la însănătoșire.

S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata unei contribuții lunare de 476.330 lei (câte 238.165 lei) în favoarea minorilor B.A., începând cu data de 13 noiembrie 2001 până la majoratul minorilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că victima B.C. și inculpatul N.I., care se cunoșteau de mai multă vreme și întrețineau relații intime, s-au întâlnit în seara de 12 noiembrie 2001 pe str. Târgului din municipiul Tg. Mureș și au intrat într-un imobil nelocuit din str. Kogălniceanu nr. 1 unde au discutat despre faptul că victima ar fi rămas însărcinată. Cei doi nu s-au pus de acord cu privire la sarcină, discuțiile degenerând în acte de violență exercitate de inculpat asupra victimei, pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul. După aceasta inculpatul a pus victima pe o masă și a ștrangulat-o cu ajutorul unei sârme, ale cărei capete au fost legate de o țeavă din perete.

Ca urmare a actelor de violență exercitate, victima a încetat din viață.

Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin ștrangulare-comprimare cu laț. S-a stabilit că celelalte leziuni de violență nu au legătură cu decesul și că victima nu era însărcinată.

În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, raportul concluzionând că N.I. prezintă diagnosticul „Epilepsie grand-mall, fond sechelar encefalopat. Intelect liminar” și că a comis fapta cu discernământ diminuat, recomandând măsuri de siguranță cu caracter medical, conform art. 113 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a reținut că victima avea în întreținere doi copii minori și că aceștia sunt îndreptățiți la plata unei despăgubiri lunare de câte 238.165 lei pentru prejudiciul suferit prin moartea mamei lor.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actelor medico-legale arătate, a declarațiilor martorilor K.A.M. și N.L., probe coroborate cu recunoașterile depline și amănunțite ale inculpatului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia nr. 141 din 10 septembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate solicitările de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 73, 74 și art. 113 C. pen.

S-a apreciat în raport de probele administrate că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 C. pen., că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și că măsura de siguranță a fost luată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.I., care invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 și art. 14 C. proc. pen. a susținut că în cauză, în mod greșit nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea ei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen.

Recursul declarat este neîntemeiat.

1. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea la data de 12 noiembrie 2001 a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Probele administrate au confirmat că după o discuție cu victima, care a afirmat că ar fi însărcinată în urma relațiilor sexuale cu recurentul inculpat, acesta s-a enervat, aplicând multiple lovituri victimei, în toate zonele corpului, după care a ștrangulat-o de gât cu ajutorul unei sârme, cauzându-i decesul imediat.

Din materialul probator al cauzei nu a rezultat existența vreunui fapt ori gest din partea victimei, căruia să îi fie atribuită semnificația juridică a provocării, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Așa fiind, actele agresive sunt imputabile exclusiv inculpatului și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.

2. Față de modul în care a fost comisă fapta, de pericolul social al acesteia, de persoana inculpatului și de starea sa de sănătate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, instanțele au concluzionat că acesta a comis fapta cu discernământ diminuat, individualizând pedeapsa în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la 12 ani închisoare.

Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea făptuitorului și reintegrarea sa în comunitate.

Deoarece au fost respectate cerințele textelor legale arătate, iar în cauză nu rezultă existența unor împrejurări din cele menționate în art. 74 C. pen., care să justifice răspunderea penală atenuată, critica inculpatului, în sensul greșitei individualizări a pedepsei este nefondată.

Întrucât ambele motive de casare sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001 la 5 noiembrie 2003, și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001, la 5 noiembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.