Validity of appeal in absence of filed attorney mandate and service at domicile rather than chosen procedural address
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to annul the appellee’s appeal as unprocessed due to lack of payment of judicial fees. The dispute concerned procedural compliance, specifically whether the court of appeal correctly served the appellant at his domicile rather than at his chosen procedural address (his lawyer’s office) after the appellant failed to deposit the mandatory power of attorney for the appeal with the case file. Relying on Articles 67 and 68 of the Civil Procedure Code, which require a specific form of mandate when an attorney acts on behalf of a party, the court held that in the absence of the filed mandate, the default service at the domicile indicated in the original complaint was lawful under Article 93, negating the claim that the court violated mandatory procedural forms under Article 105(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 133 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 93 C. proc. civ, art. 67 alin. (1) C. proc. civ; Validity of appeal in absence of filed attorney mandate and service at domicile rather than chosen procedural address: Concluzionează recurentul-reclamant că, procedând astfel, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., concretizate în dispozițiile referitoare la procedura de citare a părții ce își indică domiciliul ales față de faptul că art. 93 C. proc. civ., obligă instanța să dispună efectuarea procedurii de citare mai întâi unde partea și-a ales domiciliul, în speță cabinetul de avocatură, și abia ulterior la domiciliul părții.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 19497 din 27 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.N.P.R. SA, instanța de fond apreciind că, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 133 C. proc. civ., întrucât în cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului acțiunii, în condițiile în care reclamantul a fost citat cu mențiunea complinirii acestei nereguli procedurale.
Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, calificând în prealabil calea de atac exercitată de reclamant din recurs în apel, prin decizia nr. 151 din 23 martie 2012, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat, apelul reclamantului, instanța de control judiciar făcând aplicarea sancțiunii reglementate de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 față de împrejurarea că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recurentul-reclamat își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., arătând în susținere că nu a fost citat la domiciliul procesual ales încă de la instanța de fond în condițiile în care cererea de apel formulată prin avocat, are indicat în antet sediul social al acestuia.
Concluzionează recurentul-reclamant că, procedând astfel, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., concretizate în dispozițiile referitoare la procedura de citare a părții ce își indică domiciliul ales față de faptul că art. 93 C. proc. civ., obligă instanța să dispună efectuarea procedurii de citare mai întâi unde partea și-a ales domiciliul, în speță cabinetul de avocatură, și abia ulterior la domiciliul părții.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar iar potrivit art. 68 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., când procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit Legii nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în art. 29 stipulează și că avocatul înscris în tabelul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă.
În speță, atât declarația cât și motivele cererii de apel sunt formulate și semnate de avocat fără, însă, ca la dosarul cauzei să fie depus mandatul dat de parte pentru exercițiul dreptului de a promova calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond.
În lipsa acestui mandat în mod corect instanța de apel a procedat la citarea apelantului-reclamant la domiciliul indicat în acțiune, procedura de citare pentru termenul de judecată din 23 martie 2012 fiind astfel legal îndeplinită, și în raport de art. 93 C. proc. civ., dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul-reclamant fiind primită sub semnătură de soția acestuia, astfel cum rezultă din actul de procedură existent la fila 9 din dosarul de apel.
Așa fiind, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant V.M. împotriva deciziei nr. 151 din 23 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.