Stamping default on transfer motion; annulment plea inadmissible as order not appealable under Articles 317-318 and Article 40(4)

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1400/1/2013 a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de patentul M.I. având ca obiect strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2308/30/2011* al Tribunalulul Timiș, secția I civilă.

La data de 27 mai 2013 M.I. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii anterior menționate, motivat de faptul că a solicitat citarea la adresa Decanului Baroului Timiș, însă, nefiind citat la sediul ales nu a avut cunoștință de obligația achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 și art. 318 cu referire Ia art. 40 alin. (4) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea for în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor,

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, Înalta Curte constată că prin încheierea a cărei anulare se solicită a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de petentul M.I. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2308/30/2011* al Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Din interpretarea prevederilor art. 317 C. proc. civ. rezultă că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva unei decizii date în apel.

De asemenea, conform art. 318 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs.

Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menționate, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date m soluționarea cererilor de strămutare (cum este situația de față) nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

Nu în ultimul rând trebuie menționat că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”, legiuitorul excluzând prin această reglementare expresă orice cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară (contestație în anulare sau revizuire).

Așa fiind, pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.