Inadmissibility of extraordinary appeal against Supreme Court decision on prior extraordinary appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's extraordinary appeal (contestatie in anulare) as inadmissible, thereby upholding the lower court's prior decision that had rejected the initial appeal. The dispute concerned whether a decision issued by the Supreme Court itself resolving a previous "contestatie in anulare" could be subject to a further "contestatie in anulare." The court held that the legal framework strictly limits the "contestatie in anulare" to decisions rendered by appellate courts (instances of second instance) and expressly excludes it from being applied to the Supreme Court's own judgments on extraordinary appeals, reinforcing the constitutional principles of the legality of appeal routes and equality before the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against Supreme Court decision on prior extraordinary appeal: Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 4087 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 5627/1/2012 a fost respinsă excepția inadmisibiiității contestației în anulare invocată ele intimată și a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul F.L. împotriva deciziei nr. 2801 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată.
La data de 20 mai 2013, F.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4087 din 23 octombrie 2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, susținând, în esență, că instanța a cărei hotărâre se solicită a fi anulată a reținut în mod eronat faptul că F.L. prin recursul și contestația în anulare formulate ar tinde să readucă în discuție fondul cauzei, iar nu competența instanței de judecată.
Consideră că instanța nu s-a pronunțat, nici pe calea recursului și nici pe calea contestației în anulare, cu privire Ia ceea ce s-a solicitat, aspect care În opinia sa, echivalează cu o nepronunțare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 318 C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale ele atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
În speță, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei anuiare se solicită a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul F.L. împotriva deciziei nr. 2801 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă.
Conform art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator, pot fi atacate pe calea contestație în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs.
De altfel, indiferent de temeiul de drept pe care se întemeiază (art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.), contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menționate, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei alte contestații în anulare (cum este situația de față) nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare,
Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalități in fața legii.
Așa fund, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul F.L. împotriva deciziei nr. 4087 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul F.L. împotriva deciziei nr. 4087 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.