Consumer credit: Nullity of abusive risk commission clauses and enforcement of settlement agreement via party autonomy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the creditor-bank's appeal in part, modifying the Court of Appeal's decision to reduce the total repayment obligation to 60,000 CHF, a figure derived from a settlement agreement executed by the parties, while maintaining the lower courts' prior rulings regarding the absolute nullity of the "risk commission" clauses. The dispute involved a consumer loan case where the borrowers challenged the abusive nature of risk commissions charged under specific credit agreements, with the first instance court finding these clauses abusive under national law transposing EU Directive 93/13/EEC and the appellate court partially granting the borrowers' claim for restitution of commissions paid after the statute of limitations had expired for an earlier period. The decisive legal basis was the principle of party autonomy (disposability) under Article 304(6) of the Code of Civil Procedure, which allowed the supreme court to enforce the parties' agreed-upon settlement regarding the quantum of the debt, overriding the specific amounts previously calculated by the appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 6 C. proc. civ; Consumer credit: Nullity of abusive risk commission clauses and enforcement of settlement agreement via party autonomy: Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC V.R. SA în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, critica de nelegalitate constând în încălcarea și aplicarea greșită a dreptului comunitar, respectiv a Directivei 93/13/CEE.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1814 din data de 10 februarie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții S.A.M. și S.D.F., în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a clauzelor referitoare la comisionul de risc prevăzut în convenția de credit din 19 noiembrie 2007, respectiv art. 5 lit. a) din Condițiile speciale și a obligat-o pe pârâtă să elimine aceste dispoziții contractuale. Prin aceeași sentință s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată precum și celelalte pretenții formulate de reclamantă prin acțiune.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a făcut aplicarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori care conform art. 17 alin. (2) transpune prevederile Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii..
Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 349 din 25 septembrie 2012 a respins apelul declarat de apelanta pârâtă SC V.R. SA, a admis apelul formulat de apelanții reclamanți S.A.M. și S.D.F. împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru comisionul de risc în sumă de 1.850,23 CHF, aferent perioadei 17 decembrie 2007-18 februarie 2008, respingând cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.850,23 CHF cu titlu de comision de risc ca fiind prescrisă. A obligat, totodată, pârâta la plata sumelor de 27.549,5 CHF contravaloare comision de risc și 126.857,3 CHF comisi de risc aferente celor două convenții de credit din 12 martie 2008 menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC V.R. SA în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, critica de nelegalitate constând în încălcarea și aplicarea greșită a dreptului comunitar, respectiv a Directivei 93/13/CEE.
La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 18 iunie 2013, părțile s-au prezentat în instanță susținând că au ajuns la o înțelegere conform contractului de tranzacție pe care l-au depus la dosar și care a fost pus în executare în sensul că recurenta s-a conformat hotărârilor judecătorești și a procedat la eliminarea din cuprinsul contractor de credit a clauzelor constatate abuzive, împrejurare în raport de care recurenta solicită modificarea deciziei sub aspectul cuantumului sumelor de plată, la nivelul sumei de 60.000 CHF.
Intimații reclamanți s-au declarat de acord cu admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul stabilirii cuantumului sumei de plată la nivelul declarat de recurent și care concordă cu clauzele contractului de tranzacție semnat de creditor recurent în recursul de față, și de împrumutații reclamanți, intimați în cauza de față.
Înalta Curte având în vedere pozițiile procesuale ale părților, va admite recursul declarat în limitele astăzi precizate, conform art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și va modifica în parte decizia atacată dând eficiența înțelegerii părților cu privire la cuantumul obligației de plată, în aplicarea principiului disponibilității, sens în care va reține în sarcina recurentei pârâte obligația de plată către reclamanți în cuantum de 60.000 CHF cu menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC V.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 349 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că stabilește obligația de plată, reținută în sarcina pârâtei SC V.R. SA București, la suma de 60.000 CHF.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.