Territorial competence in pension recalculation disputes: application of amended domicile jurisdiction rules over abrogated defendant-location statute

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, contestatorul C.G.I., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 144990 din 27 decembrie 2010, obligarea intimatei la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 144990 din 26 septembrie 2006, la plata diferențelor de drepturi de pensie stabilite conform Legii nr. 179/2004, la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010.

Prin Sentința civilă nr. 3139 din 6 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 2639/95/2011, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 la care face trimitere art. 7 din Legea nr. 119/2010, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin declinare, Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

S-a reținut că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând și prevederile art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 621 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 47295/3/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru considerentele care succed:

Înalta Curte constată că reclamantul C.G.I. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 144990 din 27 decembrie 2010, obligarea intimatei la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 144990 din 26 septembrie 2006, la plata diferențelor de drepturi de pensie stabilite conform Legii nr. 179/2004, la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010.

Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că C.G.I. a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Târgu Jiu, județul Gorj, Înalta Curte reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul C.G.I. în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.

Procesat de GGC - NN