Conviction for aggravated sexual perversion against minor upheld on appeal; 5-year sentence affirmed.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat inculpatul M.F.D. la:

- 10 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul executat de la 11 septembrie 2002 la 18 iunie 2003.

În baza art. 162 C. proc. pen., a confirmat măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoșire, luată prin încheierea din 19 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara.

În baza art. 14 și art. 346 C. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a obligat pe inculpat la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă S.I., ca reprezentantă legală a minorei S.A.C.

A obligat pe inculpat la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorar pentru avocatul din oficiu în faza de urmărire penală și 1.195.000 lei taxă expertiză medico-legală psihiatrică.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată S.A.C. în vârstă de 12 ani locuiește împreună cu părinții săi în satul Ciula Mare din județul Hunedoara și este vecină cu inculpatul M.F.D., de la care obișnuia să ia cu împrumut bicicleta pentru a se plimba prin sat.

În data de 8 septembrie 2002, la orele 17,00, în timp ce se plimba cu bicicleta pe care o luase din nou cu împrumut, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M.F.D., care era însoțit de nepoata lui O.L.F.

Inculpatul a oprit-o pe partea vătămată și i-a spus să-i dea nepoatei sale bicicleta pentru a se plimba.

După ce O.L.F. a plecat, inculpatul a profitat de faptul că se aflau într-un loc unde nu mai erau alte persoane, a luat-o pe partea vătămată în brațe și a dus-o după niște tufișuri, la o distanță de circa 50 de metri de drum, lângă un copac.

Când au ajuns aici, inculpatul i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și întrucât minora a început să plângă a refuzat acest lucru, i-a ridicat rochița și i-a dat jos chiloții.

Observând că partea vătămată este în perioada menstruației, inculpatul i-a cerut să se îmbrace și să facă ce-i va zice el, altfel o va bate.

După aceste amenințări, inculpatul a așezat-o pe fetiță jos, sprijinită cu spatele de un copac, s-a deschis la șlițul pantalonilor și i-a cerut să-i ia penisul în gură. Deoarece partea vătămată a refuzat și a început să plângă, inculpatul i-a dat două palme și cu forța i-a introdus penisul în gură, întreținând raport sexual oral cu partea vătămată.

După circa 10 minute, inculpatul s-a oprit și i-a cerut minorei să nu povestească nimănui cele întâmplate, pentru că o va omorî.

Cele întâmplate au fost povestite de partea vătămată martorilor O.L.F., M.A.A., iar de la aceștia au aflat și alte persoane din sat, care s-ai indignat la aflarea veștii.

La data de 11 septembrie 2002, mama părții vătămate, numita S.I. a reclamat organelor de poliție faptele săvârșite de inculpat.

Inculpatul a recunoscut fapta comisă.

Fapta inculpatului astfel cum a fost expusă mai sus a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Inculpatul a acționat cu intenția de a realiza actul sexual oral, prin cosntrângere, ceea ce s-a și întâmplat, situație în care actul de perversiune sexuală este absorbită în infracțiunea mai gravă.

Prin urmare s-a impus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei pentru că nici nu știa vârsta minorei și are și un discernământ redus.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin decizia penală nr. 267/ A din 7 august 2003, a admis apelul declarat de inculpatul M.F.D. împotriva sentinței penale nr. 142 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara pe care o desființează cu privire la încadrarea juridică și pedeapsă, și rejudecând:

Schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen. Înlătură pedeapsa aplicată.

În baza art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de perversiune sexuală și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

S-a prelungit măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării cu începere de la 11 septembrie 2002 până la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând fie, achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., respectiv nu a comis-o în public și nici nu a produs scandal public relația pe care a avut-o cu minora, fie, să i se aplice largi circumstanțe atenuante fiind bolnav psihic, să se reducă pedeapsa prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și apoi, să se suspende executarea acesteia, potrivit art. 81 C. pen.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul administrat, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că probele au fost corect și legal evaluate și potrivit acestora, activitatea infracțională efectiv desfășurată de recurent, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen.

Ca atare, perversiunea sexuală săvârșindu-se în forma calificată, prevăzută de alin. (2) și (4) ale art. 201 C. pen. (asupra unei persoane sub 15 ani și prin constrângere) nu se cere ca actele să fie săvârșite în public sau să producă scandal public, caracteristici ce sunt specifice doar formei simple a acestei infracțiuni, prevăzută în alin. (1).

Cu toate acestea, fapta comisă de inculpat a produs și scandal public și oscilațiile din poziția și comportamentul său, pe parcursul urmăririi penale și apoi de pe timpul anchetei judecătorești, nu pot fi apreciate decât, ca apărări pe care a înțeles să și le facă în limita instrucției și capacităților sale mentale.

Cum datele personale și starea sănătății inculpatului, au fost avute în vedere de către instanțe, la individualizarea pedepsei, ce a fost stabilită la limita medie a textului de încriminare, sancțiunea aplicată în apel, de 5 ani închisoare, nu poate fi socotită excesivă.

Cu privire la modalitatea de executare de asemeni se apreciază că, instanțele au avut o bună orientare, în raport de gravitatea faptei comise, urmările acesteia pentru victimă, dar și pentru societate, precum și față de afecțiunea psihică și potențialul antisocial al recurentului, față de care s-a aplicat și măsura de siguranță medicală prevăzută de art. 113 C. pen.

Pentru aceste considerente, recursul declarat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.D. împotriva deciziei penale nr. 267/ A din 7 august 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2002, la 31 octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.