Failure to file pre-litigation complaint renders action challenging property title certificate inadmissible under administrative litigation law

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acțiunea precizată, formulată de reclamanții I.I. și I.F. s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea SC A. SA Tileagd, privind terenurile nr. top. 1 de 4.455 m.p., 2 de 989 m.p., 3 de 5.795 m.p., 5 de 5.446 m.p., 6 de 4.982 m.p., 7 de 1 ha și 0.933 m.p., 8 de 6.007 m.p., 9 de 4.650 m.p., 10 de 706 m.p., înscrise în C.F. nr. X, aduse din C.F. nr. Y, Z Tileagd.

De asemenea s-a solicitat să se constate nulitatea intabulărilor efectuate în C.F. nr. X Tileagd, în favoare SC A. SA și a încheierii de intabulare nr. 7226 din 16 mai 1997, privind nr. top 6, 7, 8, 9 în C.F. nr. Y Tileagd, a nr. 2, 3, precum și a intabulărilor nr. top 5, 7, 10 în C.F. nr. Z Tileagd, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor atacate, radierea intabulărilor efectuate în C.F. nr. X Tileagd, în favoarea SC A. SA și restabilirea situațiilor anterioare de C.F., în colile vechi prin retranscrierea nr. top 6, 7, 8, 9 în C.F. nr. Y Tileagd, a nr. top. 2, 3, precum și a nr. top. 5, 7, 10 în C.F. nr. Z Tileagd, precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 18/CA din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de reclamanții I.I. și I.F. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Bihor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru capetele 2 și 3 ale acțiunii, pe care le-a respins ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca inadmisibilă față de pârâta SC A. SA, cu obligarea reclamantei la plata către pârâta SC A. SA a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii, față de neîndeplinirea procedurii prealabile, este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Prin acțiunea precizată, reclamanții au solicitat să se constate că certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat în favoarea SC A. SA este nelegal și să se dispună anularea lui, însă reclamanții nu au tăcut dovada faptului că au formulat o plângere prealabilă către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, nefiind depuse la dosar înscrisuri în acest sens.

Pentru aceste motive, instanța a admis excepția și a respins ca inadmisibilă acțiunea privind anularea actului administrativ în litigiu.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, față de capetele 2 și 3 de acțiune, instanța a constatat că și aceasta este întemeiată, deoarece calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, reclamantul fiind cel obligat să facă dovada acestei calități, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

Instanța a constatat că soluționarea capetelor 2 și 3 din cererea introductivă depinde de soluționarea capătului principal și întrucât acesta a fost respins ca inadmisibil, instanța nu poate analiza pe fond nici capetele 2 și 3 de cerere.

3. Recursul declarat de I.I. și I.F.

Recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Recurenții au arătat că actul atacat a fost emis în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, a criteriilor comune 2665/1C/311/1992 și completărilor nr. 425316/N/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat emise de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, iar instanța de fond nu a verificat cauzele de nelegalitate ale actului atacat prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ și nici faptul că nu au existat anumite avize la acea dată sau nu au fost date cu condiția rezolvării situației juridice a terenului.

Recurenții au criticat și faptul că instanța de fond nu a soluționat excepția de tardivitate invocată în cauză.

În ceea ce privește admiterea excepției privitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, recurenții au arătat că actul administrativ atacat a fost emis de acest pârât și în mod nelegal a fost admisă excepția invocată.

Pe fondul cauzei, au prezentat pe larg situația de fapt a cauzei arătându-se că reclamanții sunt moștenitorii vechiului proprietar, în favoarea căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru nr. top. vechi 703 și 681, conform sentinței nr. 783/2000 a Judecătoriei Aleșd, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 636/A/2001 a Tribunalului Bihor și prin decizia nr. 1803/R/2001 a Curții de Apel Oradea.

S-a arătat faptul că pentru aceste terenuri dobândite în temeiul Legii nr. 18/1991 se deține titlul de proprietate nr. 3448 doar din anul 2007 și doar din acest moment s-a născut și interesul procesual al reclamanților, fiind vătămați prin faptul neexecutării hotărârilor judecătorești obținute de recurenții-reclamanți.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată, și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă

Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că recurenții-reclamanți s-au adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămați într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în sensul că a considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceste dispoziții prevăd expres această procedură, iar excepția de la această procedură este prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se află reclamanții.

Raportându-se la dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanții nu s-au adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamanților în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă.

Nici celelalte critici formulate de recurenți nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, văzând dezlegarea dată de instanța de fond pe excepția de inadmisibilitate formulată în cauză.

În aceste condiții, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de I.I. și I.F. împotriva sentinței nr. 18/CA din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.