Judicial dismissal of CSM’s annual renewal due to criminal investigation: jurisdiction of appellate vs. supreme court under Art. 10(1) Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea Plenului C.S.M.

Prin Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012, Plenul C.S.M. a respins cererea privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție a domnului D.S., judecător la Tribunalul Mehedinți, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Prin aceeași hotărâre, s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a recurentului prin pensionare, începând cu data de 20 iunie 2012.

În motivarea acestei hotărâri, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că domnul D.S., judecător în cadrul Tribunalului Mehedinți a solicitat avizarea și menținerea sa în funcție, după împlinirea vârstei de 65 de ani, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 10 din 09 aprilie 2012, Colegiul de conducere al Tribunalului Mehedinți a formulat un punct de vedere, în sensul acordării avizului de menținere în funcție.

Din datele existente în evidența Direcției resurse umane și organizare, a rezultat faptul că domnul judecător D.S. a împlinit vârsta de 66 de ani la data de 20 iunie 2012, la aceeași dată urmând să expire avizul anual de menținere în funcția de judecător acordat de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 305 din 19 mai 2011.

Prin Hotărârea nr. 287 din 07 mai 2012, secția pentru judecători a dispus suspendarea din funcția de judecător a domnului D.S., ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.

Având în vedere că toate posturile de judecător la Tribunalul Mehedinți sunt ocupate, iar încărcătura pe judecător s-a situat în anul 2011, semnificativ sub media națională, Plenul C.S.M a apreciat că nu este oportună menținerea în funcția de judecător la Tribunalul Mehedinți după împlinirea vârstei de 65 de ani a domnului judecător D.S.

Întrucât plenul C.S.M. a hotărât să nu acorde avizul necesar pentru menținerea în funcție a domnului judecător D.S., în temeiul art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-a decis declanșarea procedurii de eliberare din funcție a domnului judecător D.S. începând cu data de 20 iunie 2012 și înaintarea Președintelui României propunerea în acest sens.

2. Recursul exercitat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

Împotriva Hotărârii nr. 517 din 14 iunie 2012 a Plenului C.S.M., D.S. a formulat recurs solicitând anularea hotărârii cu consecința admiterii cererii formulate.

În motivarea cererii sale, recurentul a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală pentru vicii de formă și fond și adoptată în mod abuziv, cu încălcarea dreptului la apărare.

Susține recurentul că intimatul a hotărât în mod abuziv respingerea cererii sale de acordare a avizului anual, fără ca, în prealabil, să fie intervievat, ori consultat în vreun mod, deși s-a adresat în acest sens intimatului, cu cererea nr. 667 din 12 iunie 2012.

În opinia sa, hotărârea este nelegală și pentru faptul că nu s-a ținut cont de prezumția de nevinovăție, de perioada pentru care s-a dispus suspendarea sa din funcție, dar nici de împrejurarea că din actele emise de Tribunalul Mehedinți cât și de către C.S.M. nu s-a constatat niciun impediment pentru a-și continua activitatea.

Mai mult decât atât, arată recurentul, nici nu și-a manifestat intenția de a se pensiona, deși are decizie de pensionare din 01 februarie 2009, pe care însă nu a pus-o în aplicare.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Intimata apreciază că dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. nu sunt incidente în speță, deoarece hotărârea atacată nu vizează cariera și drepturile judecătorilor în funcție, recurentul fiind eliberat din funcție, prin Decretul Președintelui României nr. 488 din 13 iulie 2012, ca urmare a pensionării.

4. Procedura derulată în recurs

Potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, intimatul a depus la dosar, în copie, hotărârea atacată și documentele avute în vedere la adoptarea acesteia.

La termenul din 22 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Analizând excepția de ordine publică a necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată.

Recurentul a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea specială prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012, prin care Plenul C.S.M. a respins cererea recurentului privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător la Tribunalul Mehedinți, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Prin aceeași hotărâre, s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a recurentului, prin pensionare, începând cu data de 20 iunie 2012.

În temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., pot fi atacate cu recurs direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

În speța de față, recurentul a fost eliberat din funcția de judecător, începând cu data de 20 iunie 2012, prin Decretul Președintelui României nr. 488 din 13 iulie 2012.

Întrucât recurentul nu mai are calitatea de magistrat, se consideră că cererea sa se referă la un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv, Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012 a Plenului C.S.M., în speță fiind aplicabile dispozițiile cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de împrejurarea că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică centrală, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că este competentă să judece prezenta cauză, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În consecință, față de cele arătate mai sus, se va admite excepția de necompetență materială, invocată de intimatul C.S.M. și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială invocată de intimatul C.S.M.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2013.