Criminal bar admission waiver: requirement of uninterrupted ten-year legal tenure versus aggregation of concurrent contracts

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3284 din 9 mai 2011, Curtea de Apel București a respins contestația formulată de reclamantul M.G.F., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 61 din 30 septembrie 2010 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea formulată de către reclamant având ca obiect primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, cu motivarea că petentul M.G.F. nu a dovedit îndeplinirea condiției de vechime neîntreruptă în activitate de 10 ani - calculați retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesia de avocat.

S-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că prin Decizia nr. 973 din 10 noiembrie 12.2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamant împotriva Deciziei nr. 61 din 30 septembrie 2010 emisă de Baroul Suceava.

Din analiza actelor de la dosar, prima instanță a constatat că reclamantul a îndeplinit funcția de consilier juridic pe o perioadă de nouă ani, o lună și zece zile, la SC B.T. SA Rădăuți și SC F. SA Falcău, iar din data de 1 august 2006 a încheiat cu SC C. SRL un contract individual de muncă cu timp de lucru parțial, având la acest loc de muncă o vechime de unsprezece luni și zece zile.

Curtea de Apel a apreciat că nu se pot reține susținerile reclamantului potrivit cărora perioada celor zece ani impusă prin normele statuate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-ar calcula prin însumarea perioadelor în care s-au îndeplinit în paralel diferite funcții juridice, potrivit acestui raționament urmând a i se lua în calcul cei 9 ani și o lună plus încă 11 luni și 10 zile.

Concluzionând, prima instanță a constatat că decizia atacată este legală și temeinică, întrucât derularea concomitentă a mai multor contracte nu este de natură a modifica vechimea în muncă a reclamantului, care rămâne de 9 ani și o lună la data soluționării cererii sale, vechimea calculată pentru fiecare loc de muncă în parte, producând consecințe doar sub aspectul cuantumului veniturilor pe care le poate obține acesta.

Împotriva Sentinței nr. 3284 din 9 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul M.G.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a apreciat în motivele de recurs că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile C. muncii și ale Legii nr. 51/1995, referitoare la vechimea în muncă, reținând greșit că recurentul nu îndeplinește această cerință legală.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și motivele de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 973/2010 eliberată de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România întrucât i-a fost respinsă cererea pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Din ansamblul probator admis și administrat coroborat cu dispozițiile legale în materie Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 51/1995, rezultă fără posibilitate de tăgadă că argumentul care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat se referă la faptul că recurentul nu a făcut dovada vechimii de 10 ani în profesia de jurisconsult.

Din actele prezentate ca probatorii rezultă că acesta a fost angajat ca jurist la 22 mai 2001, astfel încât referitor la vechimea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 51/1991, această condiție se împlinea la 22 mai 2011.

Recurentul susține că a mai existat un contract de muncă care însă nu apare în actele oficiale (carnetul de muncă) și oricum nu are valoare din punct de vedere al vechimii atâta vreme cât se suprapune peste perioada calculată din 22 mai 2001 la zi.

Vechimea în muncă se calculează în ani și deci nu poate fi primită această pretenție a recurentului în raport de prevederile legale în materie.

Recurentul a înțeles eronat că potrivit art. 16 alin. (4) din statutul profesiei de avocat, perioada celor 10 ani s-ar calcula prin însumarea perioadelor, ci impunându-se o vechime de 10 ani neîntreruptă într-o funcție juridică.

Derularea concomitentă a mai multor contracte nu este de natură să-i modifice vechimea în muncă a recurentului care are 9 ani și o lună la data soluționării cererii.

Prin decizia atacată s-au respins deci corect pretențiile recurentului-reclamant conform Legii nr. 51/1995 art. 16 alin. (2) lit. b) și a tuturor actelor anexate în cauză.

Corect prima instanță a apreciat că trebuie avută în vedere o vechime neîntreruptă de 10 ani într-o funcție juridică, contractele de muncă ale sale derulându-se concomitent și nu în continuitatea lor.

Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de M.G.F. ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.F. împotriva Sentinței nr. 3284 din 9 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2012.

Procesat de GGC - AS