Murder conviction upheld; 15-year sentence affirmed with pretrial detention deducted.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 29 iulie 2003, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea inculpatei M.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 15 aprilie 2003, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatei pentru 30 de zile, de la 3 august 2003, la 1 septembrie 2003.

A fost obligată inculpata, în temeiul dispozițiile art. 191 C. proc. pen., la plata către stat a sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 11 aprilie 2003, inculpata, pe fondul unei stări conflictuale preexistente cu toți membrii familiei și a consumului excesiv de alcool, a aplicat mai multe lovituri și a sugrumat-o pe victima N.M., în vârstă de 82 de ani, aceasta decedând în noaptea de 12 aprilie 2003. Instanța a reținut, totodată, că inculpata, soțul acesteia și cei doi fii rezultați din respectiva căsătorie, împreună cu bunica soțului inculpatei și cu victima locuiau în aceeași casă, victima fiind creditor al obligației de întreținere asumată de către soții M., prin contractul de vânzare cu clauză de întreținere încheiat în anul 1997 (în schimbul întreținerii aceștia dobândind dreptul proprietate asupra unui imobil). Din raportul de autopsie medico-legală nr. 567 din 17 iunie 2003, întocmit de Serviciul de medicină-legală Ialomița, rezultă că moartea victimei a fost violentă, fiind determinată de șocul traumatico-hemoragic, consecință a unui politraumatism soldat cu multiple fracturi de membre, costale, sternală, de os hioid și hemotorax bilateral, leziunile putând fi produse prin loviri repetate cu și de corpuri dure și/sau comprimare.

Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de autopsie medico-legală, declarațiile martorilor și ale inculpatei, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, nefiind vinovată de săvârșirea faptei, și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și redozarea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 491/ A din 28 august 2003, a respins apelul ca nefondat. S-a dedus prevenția de la 15 aprilie 2003 la zi și s-a prelungit arestarea preventivă cu 30 de zile, de la 2 septembrie 2003, la 1 octombrie 2003.

A fost obligată apelanta la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpata, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar, redozarea pedepsei, temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei, hotărârile anterior pronunțate fiind legale și temeinice.

Inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de omor reținute în sarcina sa, acționând cu intenția de a ucide, având în vedere intensitatea loviturilor aplicate victimei, vârsta acesteia și zonele corporale afectate.

Inculpata a fost surprinsă de însuși fiul său, M.P., în timp ce o agresa pe N.M. și o amenința că o va sugruma, de altfel, victima a reușit să-i comunice martorului că a fost bătută de inculpată în după-amiaza zilei de 11 aprilie 2003.

Așa fiind, Curtea constată că instanțele de judecată au interpretat judicios materialul probator administrat în cauză și au dat faptei săvârșite încadrarea juridică legală, neimpunându-se schimbarea acesteia. Faptul că victima, printre alte leziuni, a suferit și fractura osului hioid demonstrează, fără putință de tăgadă, intenția directă a inculpatei de a o ucide, prin sugrumare.

Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei M.I., Curtea constată că instanțele de judecată au respectat dispozițiile art. 72 C. pen. și au dat eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare a pedepselor, având în vedere atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, cât și modalitatea de comitere a faptei și poziția procesuală nesinceră a inculpatei.

Prin cuantumul său, pedeapsa stabilită corespunde cerințelor art. 52 C. pen., constituind un mijloc de constrângere și de reeducare cu privire la valorile sociale încălcate.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 15 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.

Recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 38517 alin. (4) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpata M.I., împotriva deciziei penale nr. 491 din 28 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 15 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003.

Obligă pe recurentă să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.