Labor dispute annulment motion referred to Court of Appeal Timișoara as jurisdictional rules found mandatory.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined its material jurisdiction and referred the claimant’s motion to annul (contestație în anulare) to the Court of Appeal Timișoara, the court that issued the challenged decision; the supreme court did not rule on the merits. The underlying dispute was a labor claim by a former employee seeking payment of seniority bonuses, wage updates, and rectified pension contributions for 1991–2008, which had been dismissed at first instance and on appeal. The court applied Article 319(1) of the Civil Procedure Code, holding that an annulment motion, as an extraordinary retractive remedy, must be heard by the court that rendered the contested decision, not by a higher court, and that these jurisdictional rules are mandatory and of public order. The referral decision was final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 319 alin. (1) C. proc. civ; Labor dispute annulment motion referred to Court of Appeal Timișoara as jurisdictional rules found mandatory: Competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea și nu a instanței superioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2896 din 23 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2066/246/2011, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul P.N.P. în contradictoriu cu pârâta SC "T.I." SA, Ineu, având ca obiect obligarea pârâtei: să calculeze, pentru fiecare lună în parte, și să achite reclamantului sporurile cuvenite legal pentru funcția de operator tratarea apelor tehnologice, grupa a II-a de muncă, pentru perioada 01 ianuarie 1991 - 10 decembrie 2008, actualizate în raport de rata inflației; să efectueze viramentele la C.N.P. pentru perioada 01 ianuarie 1991 - 10 decembrie 2008 și să depună declarațiile rectificative pe numele reclamantului, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 739 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de recurs formulată de către reclamantul-recurent P.N.P. împotriva Sentinței civile nr. 2896 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, în contradictoriu cu reclamanta-intimată SC T.I. SA Ineu.
Împotriva Deciziei civile nr. 739 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, P.N.P. a formulat contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la 19 martie 2012.
Competența soluționării contestației în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curții de Apel Timișoara, în considerarea argumentelor ce succed.
La termenul de astăzi, 15 noiembrie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței supreme de a soluționa contestația în anulare formulată de P.N.P., în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face incident art. 137 din cod.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea și nu a instanței superioare.
Față de formularea și finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare.
În speță, contestatorul a supus acestei căi de atac Decizia civilă nr. 739 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
În atare situație, instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel Timișoara, ca instanță ce a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de P.N.P., împotriva Deciziei civile nr. 739 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în favoarea acestei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AA