Admissibility of annulment appeal against venue transfer ruling barred by Article 40(4) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal in annulment filed by the petitioner against the court's earlier order refusing to transfer the civil proceedings; consequently, the original order upholding the jurisdiction of the Tribunal of Gorj remains in force and is irrevocable. The dispute concerned a motion for the change of venue (strămutare) of a civil case, which the first instance court had rejected, prompting the party to attempt judicial review through an annulment appeal. Decisively, the court held that under Article 40(4) of the Code of Civil Procedure, rulings on venue transfer are delivered without reasoning and are expressly excluded from any legal challenge, a prohibition that covers both ordinary and extraordinary appeals; admitting such an appeal would violate the principle of legality and public order norms governing procedural admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 40 alin. (4) C. proc. civ, art. 129 alin. (1) C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din Constituția; Admissibility of annulment appeal against venue transfer ruling barred by Article 40(4) CPC: Se reține însă că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin încheierea nr. 626 din 8 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea formulată de petenții H.I.V., R.G.S., H.S., H.M. și H.N.A. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 14855/95/2012 al Tribunalului Gorj.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare H.I.V.
Analizând contestația în anulare din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reține însă că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțată cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de H.I.V. împotriva încheierii nr. 626 din 8 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2013.
Procesat de GGC - DG