Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order denying suspension of civil proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving in force the appellate court's February 9, 2011 ruling that had previously rejected a request for a delay due to lack of defense and a request to suspend proceedings under Article 244(1) of the Code of Civil Procedure in a dispute concerning the absolute nullity of a donation contract. The appellants, acting as plaintiffs or third-party intervenors, challenged the appellate court’s refusal to suspend the case pending the outcome of a related lawsuit in Bucharest regarding the same donation contract and alleged violations of the principle of contradiction. The High Court held that the appeal was inadmissible because the specific provisions of the appellate decision—namely the denial of the suspension request and the denial of the delay request—did not constitute appealable interlocutory orders; it clarified that under Article 244 of the Code of Civil Procedure, only the decision granting suspension or the decision rejecting a request to resume proceedings is subject to separate appeal, and that interlocutory orders issued during appellate proceedings are not subject to further appeal under Article 282(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 244 pct. 1 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 244 alin. (1) C. proc. civ, art. 244 C. proc. civ; Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order denying suspension of civil proceedings: În ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 244 C. proc. civ., potrivit cu care "Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin încheierea de ședință din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea pentru lipsă de apărare formulată de recurenți, cu motivarea că au primit citația în termenul legal, și au respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea Dosarului nr. 40517/299/2010, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 2737/1996, încheiat între P.M. și P.Ma. - în calitate de donatori și U.D. - în calitate de donatar, întrucât în cauză s-a declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de L.M.M. A prorogat discuția cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de Asociația Anticorupția în interesul numiților L.M.M. și I.C., pentru termenul viitor și a amânat judecarea cauzei la 2 martie 2011.
Împotriva menționatei încheieri au declarat și motivat recurs I.C. și L. (D.) M.M. în temeiul art. art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestuia s-a arătat că în cadrul ședinței din data de 9 februarie 2011, în Dosarul nr. 290/315/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, s-a solicitat un termen pentru a avea posibilitatea angajării unui apărător, care să le reprezinte interesele.
În cadrul aceleiași ședințe de judecată din data de 9 februarie 2011 au depus cerere de suspendare a procesului, deoarece, în strânsă legătură cu acest dosar, exista pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București un alt dosar care avea ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat în favoarea numitului U.D.S., fără respectarea condițiilor de validitate a unui contract de donație.
S-a precizat faptul ca instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestei cereri fără ca alte părți din proces să ia la cunoștință despre această cerere, respectiv a fost încălcat principiul contradictorialității principiului statuat atât de Constituție, cât și de Codul Civil.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Încheierea atacată conține dispoziții care nu sunt susceptibile de a fi atacate pe cale separată.
Sub aspectul respingerii cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, încheierea are un caracter premergător, neputând fi atacată decât odată cu fondul, conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cu care „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății."
În ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 244 C. proc. civ., potrivit cu care "Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".
Din interpretarea acestui articol rezultă că nu sunt supuse căii de atac a recursului decât încheierile prin care se suspendă cauza sau cele prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu și cele prin care s-a respins cererea de suspendare. Mai mult, nici o încheiere pronunțată în recurs, cum este cazul în speța de față, nu este supusă recursului.
Ca atare, calea de atac a recursului nu este deschisă împotriva încheierii din 9 02 2011, recurenții înțelegând să se adreseze instanței în afara limitelor legii, cunoscând fiind că exercitarea unei căi de atac trebuie să respecte atât principiul legalității, cât și principiul unicității căii de atac.
Astfel fiind, înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de I.C. și L. (D.) M.M. împotriva încheierii din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013.
Procesat de GGC - DG