Inadmissibility of jurisdictional transfer request filed after final judgment in fraud and money laundering case
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petitioner's motion to transfer the case as inadmissible and ordered the petitioner to pay 200 RON in judicial expenses to the state. The dispute concerned a request to transfer the jurisdiction of a criminal case, in which the petitioner and a co-accused were charged with fraud and money laundering, from the Constanța Court to another court of appeal due to alleged lack of impartiality. The court determined that the request was legally impermissible because the underlying proceedings had already concluded with a final and definitive judgment rendered by the appellate court in November 2011, well before the transfer motion was filed in December 2012. Applying Article 55 and Article 60(1) of the Code of Criminal Procedure, the court held that a transfer of jurisdiction cannot be granted once a final judgment has been pronounced, thereby rejecting the request and upholding the finality of the prior proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 180 alin. (2) C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 57 C. proc. pen, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen, art. 55 alin. (1) C. proc. pen, art. 60 alin. (1) C. proc. pen; Inadmissibility of jurisdictional transfer request filed after final judgment in fraud and money laundering case: Pe cale de consecință, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de strămutare formulată de petiționar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 decembrie 2012, petiționarul C.M. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15401/212/2011 al Judecătoriei Constanța, apreciind că la nivelul acestei instanțe nu poate beneficia de o judecată dreaptă.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Constanța a fost înregistrat Dosarul nr. 15401/212/2011, privind pe inculpații C.M. și S.G.M., trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..
În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul Constanța, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că acesta a fost soluționat prin sentința penală nr. 801 din 29 iulie 2011 a Judecătoriei Constanța, iar ulterior, prin decizia penală nr. 947/P/2011, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., sentința anterior menționată rămânând definitivă la data de 14 noiembrie 2011.
Se reține, de asemenea, că inculpatul a fost condamnat în conformitate cu prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și că nu există informații în dosar din care să rezulte bănuiala că judecătorii nu ar fi fost imparțiali.
În final, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curți cu privire la legalitatea și oportunitatea cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Totodată, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, strămutarea poate fi cerută în cursul judecății de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiției.
Verificând actele dosarului și susținerile petiționarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare a fost formulată la data de 17 decembrie 2012, moment la care în Dosarul nr. 15401/212/2011 al Judecătoriei Constanța, a cărui strămutare s-a solicitat, era pronunțată o hotărâre definitivă.
Pe cale de consecință, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de strămutare formulată de petiționar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petiționarul C.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15401/212/2011 al Judecătoriei Constanța.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Mnisterului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2013.