Bank fraud appeal allowed; preventive detention substituted with obligation not to leave country

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 8 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 935/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților M.A., N.M.A., S.A., P.C.M., C.V. și T.S., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

S-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților M.A., N.M.A., S.A., P.C.M., C.V. și T.S. pe o perioadă de 30 de zile, de la 12 februarie 2013 la 13 martie 2013 inclusiv.

S-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților G.D.M., R.I. și D.B.F., formulată de parchet.

Conform art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G.D.M. R.I. și D.B.F., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la data punerii în libertate, și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Conform art. 1451 raportat la art. 145 alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de ceilalți inculpați, de învinuiții, experții sau martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția soților și a rudelor până la gradul II.

Instanța de fond a atras atenția fiecărui inculpat că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că potrivit referatului din 07 februarie 2013 întocmit în Dosarul nr. 102/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpaților:

1. M.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

2. N.M.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

3. S.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

4. P.C.M., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. C.V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

6. S.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

7. G.D.M. cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

8. T.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

9. R.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

10. D.B.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată.

În motivarea referatului se rețin următoarele:

La data de 04 mai 2012, prin ordonanța procurorului, s-a dispus disjungerea cauzei din Dosarul nr. 171/D/P/2011 în care s-au efectuat cercetări cu privire la M.L., B.G., ș.a.m.d. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire, aderare sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se totodată continuarea cercetărilor față de făptuitorii C.V., T.S., S.A., R.C. și M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca urmare a verificării aspectelor semnalate prin denunțul formulat de către N.V., aspecte care s-au confirmat. Potrivit denunțătorului, în perioada 2008 - 01 februarie 2011, mai multe societăți comerciale ar fi obținut ilegal credite de la diferite sucursale ale B.R.D.-U. și B.R.D.-D., credite care, în marea lor majoritate au fost utilizate pentru alt scop decât cel declarat cu prilejul solicitării lor și care nu au fost rambursate.

Începând cu anul 2008, inculpații C.V. și T.S., cunoscuți ca oameni de afaceri ce activau în diferite domenii comerciale, împreună cu funcționarii bancari, inculpatul M.A. - director general la B.R.D.-U. și inculpatul N.M.A. - director comercial la B.R.D.-D., au inițiat/constituit o grupare infracțională care a avut drept unic scop, obținerea de importante beneficii financiare, prin fraudarea instituției bancare B.R.D. SA - România, sub forma obținerii de credite bancare în condiții ilegale.

În fapt, membrii grupului infracțional organizat au acționat în mod concertat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar desfășurând activități specifice pregătirii și profesiei fiecăruia dintre aceștia, în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfășurare pe termen lung, ocazie cu care au racolat și controlat activitatea mai multor persoane din mediul comercial și funcționari din cadrul instituției bancare, care au acționat în cunoștință de cauză, pe paliere diferite, la dispoziția inițiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate.

Pentru transpunerea în practică a rezoluției infracționale, sub coordonarea inculpatului C.V., membrii grupului au gestionat activitatea unor societăți comerciale a căror activitate o controlau prin persoane interpuse în calitate de asociați/administratori/mandatari, sau au preluat controlul altor societăți comerciale, parte dintre ele cu activitate reală, urmare a cesionării acestora de către asociații inițiali, către persoane aflate pe palierul inferior de execuție în cadrul grupului, firme cărora le-au indus un comportament evazionist, în scopul îmbunătățirii parametrilor financiari contabili, pentru a crea aparență legală că acestea au dobândit vocația de a face obiectul unor creditări.

La această grupare au aderat și alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuție, fiecare membru având un rol executional bine stabilit fie de către liderii grupării, fie de către ceilalți membrii.

La acest grup infracțional organizat au fost racolate deopotrivă, atât persoane din mediul instituțiilor bancare, care au ajutat la realizarea scopului infracțional datorită atribuțiilor de serviciu pe care le aveau de îndeplinit, cât și persoane cu atribuții conexe activităților de creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestați ANEVAR sau anumiți oameni de afaceri.

De asemenea, datorită mediului din care făceau parte liderii grupării, a fost posibilă racolarea și aderarea la gruparea infracțională și a unor notari, membri ai grupării infracționale necesari pentru desfășurarea activității infracționale, deoarece dată fiind valoarea foarte mare a creditelor bancare ce trebuiau obținute nelegal, acestea trebuiau garantate cu anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea unor contracte în formă autentică.

La grupul structurat, inițiat de cei menționați, au aderat mai multe persoane care aveau rolul de a ceda sau prelua părțile sociale ale societăților comerciale care acționau ca paravan pentru activitatea ilicită desfășurată, de a ține evidența contabilă, de a întocmi documentele contabile fictive justificative pentru operațiuni comerciale inexistente (facturi, avize de expediție și de însoțire a mărfurilor, note de intrare recepție etc).

Gruparea a fost susținută și sprijinită în diferite faze de mai multe persoane, care au acționat în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având o structură clară și roluri prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului.

Scopul constituirii grupului infracțional organizat a fost acela de a obține importante beneficii financiare ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni economice, cu consecințe deosebit de grave în dauna instituțiilor bancare și ale statului, reprezentat de F.N.G.C.I.M.M..

Fraudarea instituției bancare a fost posibilă și s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau doi dintre liderii grupării infracționale în cadrul celor două grupuri din subordinea B.R.D. SA, respectiv inculpatul M.A., în calitate de director general al B.R.D.-U. și inculpatul N.M.A. în calitate de director comercial al B.R.D.-D., calitate în care cei doi au coordonat întreaga activitate infracțională din interiorul instituției pe care o conduceau. La această activitate de fraudare s-a alăturat și un alt reprezentant la instituției bancare, ce făcea parte din comitetul de aprobare a creditului din centrala B.R.D. SA - România, care a permis ca prin activitatea sa de „sfătuitor" al președintelui B.R.D. SA, acesta din urmă să fie informat doar parțial cu privire la un credit nelegal ce urma sa fie acordat.

În acest fel, în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2011, un număr de 34 societăți comerciale din categoria celor prezentate mai sus, au făcut obiectul unor creditări ilegale, inculpatul M.A. și inculpatul N.M.A., în calitățile deținute, au coordonat strict procedurile de selecție a firmelor ce urmau să realizeze activitatea infracțională, procedurile de avizare pentru risc, de aprobare a creditelor la nivelul comitetului din cadrul grupului sau de însușire a situației acestora în condițiile asumării responsabilității pentru corectitudinea și autenticitatea datelor prezentate și propunerea aprobării lor la nivelul comitetului de aprobare din Centrala B.R.D., potrivit competențelor privind aprobarea angajamentelor.

Cei doi au implementat la nivelul instituțiilor bancare a căror activitate o coordonau de pe pozițiile manageriale deținute, un mod de lucru prin care au determinat mai mulți funcționari subordonați ierarhic să încalce în mod repetat prevederile legale și normele bancare în vigoare cu privire la activitatea de acordare a și prelungire a unor credite.

Sistemul implementat și întreținut de aceștia - menit a frauda banca și a le permite să-și însușească nelegal sumele de bani astfel obținute, în participație cu ceilalți membrii ai grupului, pentru impunerea căruia și-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales puterea de decizie conferită de poziția pe care erau încadrați - consta în creditarea succesivă a unor societăți, mare parte neeligibile, în condițiile în care erau constituite garanții supraevaluate reprezentând proprietăți imobiliare, îndeosebi terenuri și garantarea F.N.G.C.I.M.M., care, pe principiul consacrat drept suveică, utilizau o parte din banii obținuți pentru a plăti dobânzi exigibile și în unele situații chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente obținute anterior de alte firme controlate de grupul infracțional, evitând trecerea simultană la categoria neperformante a tuturor creditelor, și în acest fel generarea de suspiciuni privind existenta fraudei bancare.

Existența pe termen lung și în sistem piramidal a modului de fraudare (potrivit căruia paguba se localiza la F.N.G.C.I.M.M., iar în măsura în care nu exista garantarea Fondului, la bancă și la garanții ipotecari), a permis inculpatului M.A. și inculpatului N.M.A. să obțină beneficii pe două paliere principale:

- pe de o parte, au obținut sume substanțiale pentru sine, reprezentând propria „parte" din rezultatul infracțional, pe care o primeau de la membrii grupului specializați în retragerea în numerar a banilor din conturile unor societăți, după transferarea lor succesivă pentru a li se pierde urma;

- pe de altă parte, au creat impresia unei activități legale prodigioase, ca urmare a menținerii creditării la un nivel ridicat, fapt care a fost bonificat corespunzător potrivit normelor băncii.

Pentru realizarea scopul infracțional în condiții de păstrare a confidențialității, inculpatul M.A. a racolat ca membru al grupării infracționale pe consilierul de clientelă, inculpata P.C.M., persoană care se afla în cercul foarte apropiat de relații al inculpatului C.V. și care executa întocmai dispozițiile date de către cei doi.

Prin intermediul inculpatei P.C.M. se promovau în vederea creditării la B.R.D.-U., societățile pe care inculpatul C.V. le controla prin persoane interpuse, firme care nu erau eligibile a obține credite bancare și pentru care nu se efectuau verificările în condiții de rigurozitate cerute de normele interne ale băncii, sens în care inculpata P.C.M. și inculpatul M.A. au cunoscut în permanență că aceste societăți fac parte dintr-un grup de firme și ar fi trebuit tratate ca atare, date fiind normele de supraveghere prudențială ale Băncii Naționale a României cu privire la activitatea de „customer due diligence" pe care banca trebuia să le implementeze și să le respecte.

Totodată, inculpata P.C.M. se asigura că documentele primite de la membrii grupului nu își urmau circuitul firesc în bancă, în sensul că cererile de înregistrare nu erau datate, semnate corespunzător, pentru a nu se putea verifica ordinea întocmirii și cronologia primirii documentelor.

Pentru a putea gestiona corespunzător activitatea zecilor de societăți care erau prezentate la bancă în vederea creditării sau care erau folosite pentru crearea de circuite financiare și comerciale reale sau fictive cu aparență de legalitate, în scopul realizării transferului banilor obținuți din credite și al retragerii lor în numerar ori al creditării conturilor unor societăți din țară sau din Bulgaria în vederea stratificării lor, inculpatul C.V. beneficia de serviciile inculpatului T.S., persoană responsabilă îndeosebi cu partea de întocmire a documentațiilor, în special așa-numitele planuri de afaceri și evaluarea garanțiilor în condiții de supraevaluare, precum și ale inculpatului R.C., persoană care coordona diferiți interpuși ce acționau pentru identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse în garanție și persoane care să fie interpuși drept reprezentanți legali, respectiv inculpatul S.A., care era responsabil cu retragerea în numerar a banilor la dispoziția coordonatorilor.

Datorită perpetuării modului de lucru impus de inculpații M.A. și N.M.A., în cadrul celor două grupuri ale B.R.D.-U. și B.R.D.-D. - s-a ajuns în situația în care mare parte dintre cei care aprobau sau propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoștință despre faptul că societățile cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleași persoane, deși acestea nu apăreau ca deținătoare ale unor calități oficiale în aceste societăți.

Totodată, cei doi inculpați, mai sus menționați, profitând de pozițiile de decizie deținute în cele două sucursale B.R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal, ca garanțiile imobiliare aduse de ceilalți membrii ai grupării să fie supraevaluate, deși era de notorietate faptul că piața imobiliară se afla în declin datorită crizei economice care a afectat toate domeniile de activitate, în mod special cel imobiliar.

Cu toate acestea, inculpații P.C.M., D.C. și alți consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă în calitate de reprezentanți al B.R.D.-U. și ai B.R.D.-D. și au luat la cunoștință faptul că aceste garanții sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului imobil, ci prin mandatari ai acestora, în multe situații fiind vorba de persoane care apar în situații frecvente în relație cu banca în calitate de asociat/administrator/garant ipotecar/mandatar al garanților ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. și alții, în marea lor majoritate persoane cu o situație materială precară și lipsite de instruire.

Terenurile aduse în garanție erau identificate de către executanți ai inculpatului R.C. în special, printre aceștia cel mai activ dovedindu-se a fi P.A., care identifica proprietarii, îi îndruma pentru încheierea actelor notariale la notarii învinuiți P.D.C., R.J. și L.A., unde, în loc să se încheie contracte de vânzare cumpărare conform interesului vânzătorilor, îi determina să încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală a bunului, și două procuri, una prin care promitentul cumpărător era împuternicit să reprezinte proprietarul în vederea vânzării ulterioare și alta prin care era împuternicit să ipotecheze terenul la bancă în vederea obținerii unor credite.

Procedura respectivă a fost aleasă ca mod de lucru de membrii grupului infracțional pentru a se putea realiza evaluarea terenurilor aduse în garanție la prețuri mult supraevaluate, întrucât prețurile de vânzare la data încheierii antecontractelor erau cele reale și se situau mult sub nivelul la care ele erau evaluate prin rapoartele de evaluare, iar prin această modalitate antecontractele cu prețul real mult mai mic nu mai ajungeau la dosarul de creditare și în marea majoritate a cazurilor nici adevărații proprietari nu semnau contractul de credit ca garanți ipotecari în nume propriu intrând în contact direct cu banca, ci prin mandatari, membrii ai grupului infracțional, evitând în acest fel o eventuală suspiciune de deconspirare a situației reale.

Notarii P.D.C., R.J. și L.A. au încheiat și autentificat contracte de vânzare-cumpărare ce aveau ca obiect terenuri arabile cu un anumit preț și în aceeași zi respectiv la un interval de câteva zile au încheiat contracte de ipotecă în favoarea B.R.D.-ului ce priveau aceleași terenuri, dar la valori cu mult mai mari decât cele pentru care încheiase contractele de vânzare cumpărare, situație în care cumpărătorul și garantul ipotecar au fost aceeași persoană.

Totodată, gestionarea dosarelor în vederea creditării evidenția faptul că în marea lor majoritate, societățile erau firme care nu aveau istoric în relație cu B.R.D. și care aveau reprezentanți legali care dobândiseră calitatea de asociat/administrator cu puțin timp înainte de obținerea creditării și care, în mare parte, apăreau cu diferite calități în mai multe situații de creditare.

Societățile la care s-au schimbat acționarii/administratorii/mandanții la B.R.D.-D. și B.R.D.-U. sunt: SC S.B. SRL, SC P.C. SRL, SC A.M.B. SRL, SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC X.I. SRL, SC T.T. SRL, SC F. SRL, SC A.A. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL și SC B.T. SRL.

Au existat situații când societățile care au beneficiat de credite în mod ilegal nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza județului în care activează unitatea bancară teritorială, în ciuda faptului că este una dintre condițiile pe care un grup trebuie să le respecte pentru a putea acorda credite unui client: SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL, SC I.O. SRL, SC M.G. SRL.

Din societățile mai sus enumerate și-au schimbat acționariatul/administratorul înainte de prelungirea creditului: SC A.M.B. SRL, SC A.I.E. SRL și SC T.T. SRL.

A existat o situație când acționarul majoritar, inculpatul C.V., în considerarea căruia a fost acordat creditul de investiții de 6,4 milioane euro, a cesionat părțile sociale în aceeași zi în care administratorul societății a semnat contractul de creditare, fiind vorba de SC P.I.S. SRL.

Inculpatul M.A. și ceilalți membrii ai grupului infracțional au racolat și persoanele care în calitate de evaluatori autorizați ANEVAR, pentru a îndeplini dispozițiile date de coordonatorii grupului și atingerea scopului infracțional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori mult peste prețul de circulație al terenului la data respectivă, pentru terenurile ipotecate în favoarea băncii, la data creditării.

Mai mult, evaluatorii au fost în mare măsură colaboratori apropiați ai B.R.D.-ului sau foști angajați, ale căror servicii au fost în timp externalizate și care primeau în cele mai multe cazuri dispoziția de a realiza în mod nelegal evaluarea direct de la funcționarii bancari membrii ai rețelei infracționale (N.M.A., director comercial B.R.D.-D. cu expertul evaluator G.I.O.).

În acest context, s-a ajuns la situații anacronice potrivit cărora, în plină criză economică în luna februarie 2009, un teren intravilan cu destinație agricolă - arabil care a fost achiziționat cu 150.000 euro potrivit contractului de vânzare cumpărare, să fie evaluat de expertul evaluator G.I.O. la suma de 5.300.000 euro și depus drept garanție la creditul de 2.900.000 euro, acordat SC G.F.R. SRL. Această vădită discrepanță putea fi sesizată cu ușurință de către funcționarii bancari, dar aceștia au preferat să păstreze o situație de nelegalitate cunoscută și acceptată de toată lumea, deoarece tocmai asta era modalitatea de a duce la îndeplinire scopul infracțional.

Evaluatorii racolați de către inculpatul M.A. au fost G.I.O., G.D.M. și G.B..

Faptul că evaluatorii menționați au întocmit numeroase rapoarte de evaluare, din care rezultă în mod vădit supradimensionarea prețului terenurilor raportat la valoarea reală de piață a acestora și care cuprind chiar mențiuni contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă fără dubii din declarațiile vânzătorilor și antecontractele încheiate cu aceștia.

Mai mult, a rezultat că evaluatorii G.I.O., G.B. și ceilalți nu au efectuat verificări în teren așa cum era firesc întocmind rapoartele de evaluare din birou.

Pentru acoperirea fraudelor bancare, inculpatul M.A., în calitate de director executiv la B.R.D.-U., împreună cu G.(B.)M.B. - director comercial și B.E., au aprobat acordarea, reînnoirea/reeșalonarea unor credite, în condițiile în care depășea mandatul pe care îl aveau, către SC T.T. SRL, respectiv au acordat credite unnătoarelor societăți comerciale, care prezentau suspiciuni majore cu privire la bonitate și buna credință în derularea raporturilor comerciale cu banca, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni și înaintea acordării creditului aceste societăți și-au schimbat acționarii/administratorii, iar pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare și-au schimbat acționarii/administratorii: SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL, SC A.A. SRL, SC A.M.B. SRL. Unele societăți comerciale erau clienți noi, în sensul că la data acordării creditului au formulat cereri de deschidere de cont: SC P.C. SRL, SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL.

Inculpata B.E., în calitate de director comercial adjunct la B.R.D.-U. a încălcat în mod repetat Normele băncii și nu a efectuat controalele necesare de aprobare a creditelor clienților persoane juridice, menținând în eroare persoanele implicate în procesul de acordare a creditelor, contribuind prin această activitate la crearea unei expuneri importante a băncii.

Societățile comerciale care au beneficiat de credite bancare de la B.R.D.-U. nu aveau sediul social sau un alt punct de lucru pe raza județului în care activează unitatea bancară teritorială, aceasta fiind una dintre condițiile pe care B.R.D.-U. le-a impus după 2010 funcționarilor bancari și care trebuiau să le respecte pentru a putea acorda credite (SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL).

Comitetul de credite împreună cu consilierii de clientelă au ignorat faptul că acționarii, respectiv administratorii s-au schimbat înainte de prelungirea, respectiv suplimentarea creditelor acordate acelor societăți comerciale.

În luna martie 2011, inculpata B.E. a semnat o cerere de garanție adresată F.N.G.C.I.M.M., în care se menționează faptul că SC A.M.B. SRL nu avea restanțe de plată, deși aceasta în realitate figura cu restanțe mai mari de 60 de zile la plata creditului.

Inculpații M.A., G.(B.)M.B. și inculpata B.E. au aprobat credite unor societăți comerciale cu situație financiară și economică vulnerabilă, pentru care a existat o prezentare nefavorabilă acestora în analizele realizate de funcționarii bancari din back-office, (SC T.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC F. SRL, SC S.B. SRL, SC P.I.S. SRL), însă acest aspect nu a contat în momentul în care inculpații mai sus menționați au admis nelegal acordarea creditelor. D.B., director executiv la B.R.D.-D., inculpatul N.M.A., director comercial la B.R.D.-D. și A.A., director comercial adjunct la B.R.D.-D. au acordat credite următoarelor societăți comerciale, care aveau slăbiciuni majore, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni, înaintea acordării creditului aceste societăți și-au schimbat acționarii/administratorii pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare și-au schimbat acționarii/administratorii: SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.F.R. SRL, SC A.J.C. SRL, SC I.O. SRL, SC G.A.P. SRL, SC G.T. SRL, SC B.T. SRL, SC D. SRL și SC D.E. SRL. Aceste societăți erau clienți noi, societăți de apartament și odată cu cererea de acordare a creditului au formulat cereri de deschidere de cont.

Consilierii de credit T.M.G., A.B. și M.M., împreună cu membrii Comitetului de credite (D.B., N.M.A. și A.A.) nu au urmărit retragerile de numerar din liniile de credit acordate societăților comerciale de tip evazionist, retrageri care au fost efectuate sub forma unor transferuri bancare efectuate către alte societăți decât cele prezentate în planul de afaceri și menționate în contractele comerciale depuse la dosarul de credit.

Pentru a acoperi o parte din frauda bancară, inculpata P.C.M. - consilier de credit la B.R.D.-U., condiționa transferul bancar din creditul acordat către anumite societăți comerciale ce figurau cu credite restante.

Astfel, având în vedere aspectele de nelegalitate menționate anterior, pentru a se putea îndeplini scopul infracțional în vederea obținerii resurselor financiare nelegale, inculpatul C.V. l-a racolat pe inculpatul S.N., despre care știa că are nevoie urgentă de importante sume de bani pentru a continua activitatea comercială la una din societățile sale.

Totodată, cunoștea despre acesta că își desfășoară activitatea comercială și controlează prin persoane interpuse mai multe societăți comerciale. Aceste societăți comerciale aveau legătură între ele, efectuând numeroase transferuri bancare, astfel putând fi pregătite pentru creditare.

Mai mult, persoanele care erau asociați și administratori figurau ca salariați la una din societățile la care inculpatul S.N. era administrator, ceea ce îi conferea acestuia posibilitate de a avea un control permanent asupra acestor societăți.

Pe parcursul desfășurării activității infracționale, la rândul său, inculpatul S.N. i-a determinat pe I.M., G.M. și D.T.V. să semneze contractele de creditare și facturile pe baza cărora au fost retrași nelegal banii din creditele acordate, iar la scurt timp de la retragere, au fost cesionate părțile sociale unor persoane ce fuseseră racolate de ceilalți membrii ai grupării infracționale.

Datorită faptului că inculpatul S.N. nu a obținut suma de bani despre care inculpații M.A. și C.V. promiseseră că va fi creditată, acesta nu a mai plătit creditele pentru cele 8 societăți coordonate de el.

În acest context, inculpatul C.V. și-a continuat activitatea infracțională prin intermediul inculpatului S.A., persoană de încredere în cadrul grupului infracțional și care figurează ca acționar la SC P.C. SRL și SC B.T. SRL, mandatar la SC A.I.E. SRL și SC B.T. SRL, director general la SC A.J.C. SRL, persoană de contact la SC G.F.R. SRL, mandatar ipotecar la SC S.B.G. SRL, SC T.T. SRL, SC P.C. SRL și SC A.I.E. SRL, proprietar al garanțiilor ipotecate în favoarea băncii la: SC P.C. SRL, SC B.T. SRL și SC A.B.C. SRL.

Pentru a nu fi descoperită activitatea infracțională, sumele de bani provenite din obținerea în mod fraudulos a creditelor erau transferate din conturile societății beneficiare, având ca justificare facturi fictive, ulterior retragerile efectuându-se succesiv în numerar pe baza unor borderouri de achiziții fictive.

Una din condițiile impuse de liderii grupării infracționale, inculpații C.V., M.A. și N.M.A., a fost ca solicitarea inițială de creditare să fie efectuată într-un anume cuantum, tocmai pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară.

Pe parcursul derulării activității infracționale au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000 euro și din acesta s-au plătit o parte din creditele acordate unor societăți comerciale controlate de membrii grupării infracționale, pentru a nu se descoperi frauda bancară și pentru ca acestea credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante, pentru care trebuiau să fie constituite provizioane. Garanțiile instituite în favoarea băncii, ipoteci de grad I și II erau schimbate într-un timp relativ scurt cu altele, a căror valoare era supraevaluată.

Datorită faptului că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor implica cheltuieli suplimentare efectuate de către membrii grupării, creditele nu erau plătite la timp și pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară și pentru a se optimiza profiturile bancare, s-a apelat la o altă formă de garantare, prin liderii grupării au urmărit care de această dată fraudarea bugetului de stat prin păgubirea F.N.G.C.I.M.M..

Mecanismul infracțional a fost unul complex și vast și s-a extins și la Banca A., de unde membrii grupării infracționale au beneficiat de credite în numele societăților comerciale.

Sumele de bani obținute au fost între 1.000.000 euro și 3.500.000 euro, iar societățile comerciale în numele cărora au fost obținute în mod ilegal creditele în prezent nu mai desfășoară activitate economică: fie sunt în insolvență, fie au fost radiate, respectiv au fost cesionate părțile sociale unor persoane fără venituri și cu un grad de instruire redus tocmai pentru a se pierde urmele infracțiunilor.

Contractele comerciale din care rezultă bonitatea societăților s-au dovedit a fi false, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele judiciare respectiv declarațiile reprezentanților acestor societăți care afirmă că nu au existat relații comerciale cu societățile menționate în contract.

În plus, din adresele emise de Inspectoratele Teritoriale de Muncă rezultă că societățile în cauză nu au avut salariați, respectiv au avut un număr mult mai mic de salariați în raport cu numărul prezentat în planul de afaceri.

Din declarațiile proprietarilor de terenuri rezultă prețul de vânzare al terenurilor, ceea ce pune în evidență că valoarea acestora a fost supraevaluată de către evaluatorii care au sprijinit gruparea infracțională.

Au fost identificate un număr de 35 societăți comerciale care au obținut în mod nelegal credite de la B.R.D. SA - România, respectiv B.R.D.-U. și B.R.D.-D. și Banca A., cauzându-se un prejudiciu în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON.

De la B.R.D.-U. au obținut credite în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un număr de 20 societăți comerciale după cum urmează:

SC F. SRL, SC X.I. SRL, SC P.I. SRL, SC T.T. SRL, SC A.I.E. SRL, SC L.D.S.T. SRL, SC S.F. SRL, SC S.B. SRL, SC A.B.P. SRL, SC P.C. SRL, SC C.I.C. SRL, SC P.M. SRL, SC M.G.S. SRL, SC P.I.S. SRL, SC D.L. SRL, SC A.A. SRL, SC N.E. SRL, SC S.B.G. SRL, SC M.T. SRL și SC A.M.B. SRL.

De la B.R.D.-D. au obținut credite în valoare totală de 31.048.063 EURO, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăți comerciale după cum urmează:

SC G.F.R. SRL, SC G.A.P. SRL, SC I.O. SRL, SC A.J.C. SRL, SC B.T. SRL, SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.T. SRL, SC A.B.C. SRL, SC D. SRL, SC D.E. SRL, SC K. SRL, SC P.B. SRL și SC E. SRL.

De la Banca A. au obținut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăți comerciale după cum urmează:

SC B.T. SRL, SC S.B. SRL și SC E.A. SRL.

De la F.N.G.C.I.M.M. au obținut garanții în valoare totală de circa 23.000.000 RON (5.400.000 euro) în legătură cu un număr de 9 societăți comerciale, după cum urmează: SC B.T. SRL (1.343.760,00 RON), SC A.M.B. SRL (2.043.929,42 RON), SC C.I.C. SRL (2.498.073,16 RON), SC D.E. SRL (579.968,08 euro), SC E. SRL(580.000 RON), SC L.D.S.T. SRL (5.101.630,24 RON), SC M.G.S. SRL (7.142.352,00 RON), SC G.T. SRL (2.147.744,69 RON) și SC A.A. SRL (440.000 euro).

S-a mai arătat în referatul procurorului că urmărirea penală nu este completă din motive obiective, că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară, pentru toți fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Curtea a apreciat propunerea formulată de parchet ca fiind, în parte, întemeiată, pentru următoarele considerente.

S-a reținut că, potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".

În speță, nefiind invocate temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive, instanța a considerat necesar să verifice dacă temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și dacă aceste temeiuri mai fac necesară prelungirea arestării preventive.

Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus, după cum urmează:

S.D., G.D.M., T.S., R.I. și D.B.F. au fost arestați prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpații M.A. și N.M.A., prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen.,

S.A. și P.C.M., prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpatul C.V. a fost arestat prin încheierea de ședință din 17 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9387/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Ulterior, prin încheierea de ședință din 09 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 132/2/2013 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost prelungită măsura arestării preventive a tuturor inculpaților până la data de 11 februarie 2013.

Cu referire la situația recurentului inculpat S.D., arestat împreună cu inculpații G.D.M., T.S., R.I. și D.B.F. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Din perspectiva condiției prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cu referire la art. 681 C. proc. pen., s-a constatat că probele administrate după arestarea acestui inculpat susțin și fundamentează, de o manieră convingătoare, acuzațiile ce i se aduc.

În sarcina inculpatului S.D. se reține că, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv B.R.D.-U., N.M.A. - director comercial al B.R.D.-D. și C.V., prin intermediul lui S.A., care l-a racolat în scopul comiterii acestor infracțiuni și a ajutat la obținerea unor importante sume de bani în mod ilicit prin inducerea și menținerea în eroare a B.R.D.-U. și B.R.D.-D., semnând contracte de credit în calitate de împuternicit al unor adevărați proprietari de imobile, cunoscând că aceste imobile sunt supraevaluate, sau în calitate de fidejusor, garant ipotecar sau administrator al unor societăți comerciale, și, de asemenea, prin semnarea de contracte comerciale fictive ce au fost depuse la bancă, pentru a evidenția relațiile comerciale a societăților comerciale ce urmau să obțină credite în mod nelegal.

Inculpatul a mijlocit obținerea unor credite în numele următoarele societăți comerciale de la două instituții bancare: B.R.D. SA România (B.R.D.-U. și B.R.D.-D.) și Banca A.: SC G.F.R. SRL, SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC I.O. SRL, SC A.M.B. SRL, SC P.M. SRL, SC M.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, cauzând un prejudiciu total de 18.300.000 euro în dauna B.R.D.-U. și B.R.D.-D. și Banca A..

S-a reținut că atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpatul S.D. are o valoare declarativă, atât timp cât acesta a susținut că a comis faptele fără să aibă cunoștință de caracterul infracțional al acestora.

Pe de altă parte, instanța a constatat că inculpatul a avut o contribuție importantă la activitatea infracțională, în sarcina sa reținându-se comiterea mai multor acte materiale: în legătură cu faptele descrise în referatul parchetului la pct. 1, referitor la creditele acordate de B.R.D.-U. - pct. 2, 9, 12 și 19, la pct. II, referitor la creditele acordate de B.R.D.-D. - pct. 2, 6, 7 și 12, dar și la pct. III, referitor la creditele acordate Banca A. - pct. 1.

Implicarea inculpatului în activitatea infracțională a fost confirmată atât prin declarațiile numiților B.L., T.M.G., G.A., R.M., D.S., E.S.M., A.M.C. și G.N. - audiați înainte de arestarea inculpatului S.D., cât și prin probele administrate după arestarea acestuia, respectiv prin declarațiile martorului G.I. și declarațiile învinuiților V.E., D.(M.)M. și V.A..

Curtea a constatat că, privindu-l pe inculpatul S.D., se mențin și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Astfel, prima instanță a observat că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată (cauza Letellier contra Franței).

Pe de altă parte, neexistând o definiție legală a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru evaluarea unui asemenea pericol, instanța a utilizat criteriile enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen., așa încât nu se poate susține că acest pericol trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura și gravitatea faptei și împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment.

Instanța de fond a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate prin limite mari de pedeapsă, ceea ce evidențiază un pericol social generic ridicat, dar acesta nu este singurul argument care justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților, ci, având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele, aspectele concrete ale speței pun în evidență, în egală măsură, o periculozitate ridicată ce impune, cel puțin pentru acest stadiu procesual, menținerea stării de arest preventiv.

În raport de circumstanțele reale reținute, având în vedere amploarea activității infracționale, numărul și poziția persoanelor implicate dar și gravitatea urmărilor, s-a apreciat că circumstanțele personale favorabile nu diminuează într-o asemenea măsură pericolul pentru ordinea publică pentru a putea determina punerea în libertate a inculpatului, chiar și prin luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara). Astfel, în ce-l privește pe inculpatul S.D., s-a reținut că lipsa antecedentelor penale nu dobândește o pondere importantă în evaluarea criteriilor prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., după cum nici datele privind situația familială deosebită a acestui inculpat, referitoare la faptul că este tutorele surorii sale diagnosticată cu schizofrenie, are doi copii minori în îngrijire, iar soția este însărcinată, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul de fond, nu dobândesc o valoare covârșitoare în ansamblul criteriilor mai sus menționate, dată fiind poziția ocupată de inculpat în cadrul grupului infracțional și contribuția sa la producerea prejudiciului.

Prima instanță a constatat că, în cea ce-l privește pe inculpatul S.D., nu poate fi reținută o atitudine procesuală de deplină sinceritate, în plus, a arătat că acesta a comis numeroase acte materiale într-un interval mare de timp.

Luând în considerare toate aspectele mai susmenționate, având în vedere și ritmul de desfășurare al anchetei penale, s-a apreciat că, în ce-l privește pe acest inculpat nu s-a depășit o durată rezonabilă a privării de libertate, cu atât mai mult cu cât, în motivarea propunerii parchetului s-a arătat că, pentru soluționarea cauzei, urmează a fi efectuate numeroase acte de urmărire penală:

- extinderea cercetărilor față de alți membrii ai grupului infracțional organizat, existând probe și indicii temeinice că au participat și alte persoane la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost începută urmărirea penală,

- audierea tuturor martorilor care au cunoștință de aprobarea de creditelor de la cele două grupuri bancare ce aparțin B.R.D.,

- confruntări între martori - învinuiți - inculpați,

- recunoașteri din grup a membrilor,

- reaudierea inculpaților,

- efectuarea perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice aparținând B.R.D.-U. și B.R.D.-D., ale inculpaților M.A., N.M.A., P.C.M., C.V., ș.a., pentru care au fost obținute autorizațiile de percheziții informatice dar nu au fost efectuate până la această dată,

- continuarea inventarierii documentelor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la inculpații R.C., M.C.I., T.Ș., B.V.J., P.C.M.,

- efectuarea perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice aparținând inc. P.C.M., N.M.A., S.A., C.I., T.S., B.D., ș.a., pentru care au fost obținute autorizațiile de percheziții informatice la data de 05 februarie 2013, dar nu au fost efectuate până la această dată,

- continuarea cercetării documentelor identificate cu ocazia perchezițiilor informatice pe mediile de stocare a membrilor grupării infracționale,

- audierea martorilor din centrala B.R.D. SA care au cunoștință de activitatea infracțională efectuată în prezenta cauză de unii membrii ai grupării infracționale,

- dispunerea unor rapoarte de constatare financiar contabile cu privire la circuitul financiar al banilor ce fac obiectul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților/ învinuiților.

Totodată, Curtea, față de numărul important de probe necesare pentru soluționarea cauzei, în ansamblul său, a constatat că organul de urmărire penală respectă obligația de a depune diligente speciale în cauzele cu arestați preventiv, în scopul evitării încetinirii ritmului instrucției și prelungirii nejustificate a măsurii preventive (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Toth contra Austriei).

Împotriva încheierii din data de 8 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), a declarat recurs inculpatul S.D.

Recursul nu a fost motivat în scris. Concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat, avocat B.A., formulate în susținerea recursului declarat de incupat, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat.

Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.D.. Ulterior, prin încheierea de ședință din 09 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul 132/2/2013, aceeași instanță a prelungit măsura arestării inculpatului până la 11 februarie 2013, iar prin încheierea atacată, soluționând propunerea parchetului de prelungire a duratei acestei măsuri, în temeiul art. 155, art. 156 și art. 159 C. proc. pen., Curtea a dispus o nouă prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului S.D., pe o perioadă de 30 de zile, până la 13 martie 2013, inclusiv.

Potrivit art. 159 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți sau de la comunicare pentru cei lipsă.

Înalta Curte constată că, în cauză, arestarea inculpatului S.D. s-a dispus și prelungit reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., prima instanță considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 C. proc. pen., iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Raportat la împrejurarea că, prin propunerea parchetului, nu s-au invocat temeiuri noi, în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive, ceea ce rămânea de stabilit de către instanța de fond era împrejurarea dacă temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la perioada scursă de la momentul privării sale de libertate.

Înalta Curte apreciază ca indubitabil faptul că, la momentul luării măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului exista și era dovedit de natura infracțiunilor presus a fi săvârșite dar și de necesitatea unei reacții prompte și eficiente a organelor judiciare.

Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatului, deși legală și temeinică inițial, se impunea însă, numai pentru un anumit timp.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a evidențiat că potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată (cauza Letellier contra Franței). Cu toate acestea, instanța de fond, a apreciat greșit incidența în cauză a unei tulburări sociale determinată de reacția publicului sau a existenței unor circumstanțe excepționale care să justifice prelungirea detenției.

Plecând de la jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „pericolului pentru ordinea publică", printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.

Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță, generată de faptele comise, sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor" comise.

Înalta Curte observă că, în mod corect a stabilit instanța de fond aceea că, neexistând o definiție legală a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru evaluarea unui asemenea pericol, la nivel teoretic, rezultă că se utilizează criteriile enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen., pericolul urmând a fi raportat la persoana inculpatului dar și la natura și gravitatea faptei și la împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment.

Pe de altă parte, la nivel practic, prima instanța a greșit, motivând existența unui pericol concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului exclusiv prin aplicarea criteriului referitor la natura și gravitatea faptei.

Gravitatea infracțiunii - existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni grave - deși constituie un factor pertinent, nu legitimează, singură, o lungă detenție provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 septembrie 2008).

Instanța de recurs apreciază că, în acord cu jurisprudența CEDO, la acest moment al desfășurării procesului penal, o atare motivare nu mai este suficientă, iar alte probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică nu au fost indicate de către parchet, astfel încât, ne aflăm la un moment în care detenția poate fi evitată.

Se constată că în speță, față de recunoașterea completă a activității infracționale de către inculpat, riscul ca acesta să împiedice desfășurarea procesului penal este inexistent. Cu referire la acest aspect, Înalta Curte apreciază ca eronată concluzia instanței de fond care, deși reține atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpatul S.D., atribuie acestei atitudini de sinceritate o valoare declarativă, în baza lipsei reprezentării caracterului infracțional al faptelor în conștiința inculpatului. Această judecată de valoare este nejustificată, sarcina stabilirii caracterul infracțional al faptelor revenind doar instanțelor de judecată care vor statua asupra fondului cauzei, cu atât mai mult cu cât însăși instanța de fond vorbește despre instruirea precară a inculpatului, împrejurare care, fără a atrage lipsa vinovăției, poate fi de natură a-l împiedica pe acesta să înțeleagă semnificația reală și completă a faptelor sale.

De asemenea, nu s-a probat nici existența riscului ca inculpatul să comită alte infracțiuni, în situația în care ar fi pus în libertate, în dosar neexistând date în acest sens.

Contrar susținerilor instanței de fond, Înalta Curte consideră importantă lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, și în plus, apreciază datele privind situația familială deosebită a acestui inculpat, referitoare la faptul că este tutorele surorii sale diagnosticată cu schizofrenie, are doi copii minori în îngrijire, iar soția este însărcinată, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul de fond, ca fiind un factor favorabil punerii sale în libertate, alături de celelalte argumente menționate.

Cu privire la criteriul reținut de instanța de fond referitor la faptul că nu s-ar fi depășit încă o durată rezonabilă a privării de libertate a inculpatului, raportat la ritmul de desfășurare al anchetei penale și la numeroasele acte de urmărire penală ce trebuie administrate în cauză, Înalta Curte observă că, în jurisprudența CEDO, acest criteriu al duratei rezonabile este considerat ca fiind limita maximă posibilă, dar nu și obligatorie, a unei detenții legale, cu atât mai mult cu cât, față de atitudinea de recunoaștere a inculpatului, acestuia nu i se poate reține vreo culpă legată de complexitatea anchetei și de timpul îndelungat necesar administrării probelor, în condițiile date fiind inacceptabil ca inculpatul să fie privat de libertate în toată perioada desfășurării anchetei.

Prin urmare, dacă inițial, gravitatea acuzațiilor au putut justifica arestarea preventivă, menținerea inculpatului în stare de detenție nu se mai poate întemeia, în acest moment, pe acest motiv, în același sens pronunțându-se în mod constant CEDO (cauzele Goral contra Poloniei și Al Akidi contra Bulgariei).

În lipsa unor temeiuri noi sau a unor probe care să indice concret pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază ca, raportat la persoana inculpatului, nu se poate afirma în mod rezonabil că, aflându-se în libertate, acesta ar constitui un pericol real și actual pentru ordinea de drept și pentru societate în general.

În sfârșit, CEDO, în cauza Witold Litwa contra Poloniei, a statuat că autoritățile naționale trebuie să analizeze posibilitatea de a lua alte măsuri mai puțin intruzive, iar în cazul în care se optează pentru măsuri privative de libertate, motivele privării de libertate să poată fi considerate, în circumstanțele cauzei, ca fiind convingătoare și pertinente.

În momentul de fata, Înalta Curte apreciază că, în circumstanțele propunerii de prelungire formulată de către procuror, menținerea în stare de arest a inculpatului nu este întemeiată pe motive convingătoare și pertinente.

În raport de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., se constată că, în cauză, scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 raportat la art. 145 alin. (1) și alin. (1) C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.

Se apreciază că restricțiile pe care inculpatul va fi obligat să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, încălcarea acestora cu rea credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.

Față de aceste considerente, va admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din camera de consiliu din 08 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013).

Va casa în parte încheierea penală atacată numai cu privire la inculpatul S.D. și rejudecând:

În baza art. 139 alin. (1) cu referire la art. 1451 C. proc. pen. va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului S.D. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la 19 februarie 2013 la 20 martie 2013.

Va dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis la 14 decembrie 2012 de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 9385/2/2012, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Conform art. 145 rap. la art. 145 alin. (1) și alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:

f)să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

g)să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;

h) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

i) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

j) să nu se apropie de ceilalți inculpați, de învinuiții, experții sau martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția soților și a rudelor până la gradul II.

Va atrage atenția inculpatului S.D. că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.

Copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din camera de consiliu din 08 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală în Dosarul nr. 1031/2/2013(465/2013).

Casează în parte încheierea penală atacată numai cu privire la inculpatul S.D. și rejudecând:

În baza art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului S.D., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la 19 februarie 2013 la 20 martie 2013.

Dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis la 14 decembrie 2012 de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 9385/2/2012, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Conform art. 145 rap. la art. 145 alin. (1) și alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

k) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

l) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;

m) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

n) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

o) să nu se apropie de ceilalți inculpați, de învinuiții, experții sau martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția soților și a rudelor până la gradul II.

Atrage atenția inculpatului S.D. că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.

Copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în suma de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2013.