Appeal against final ruling on prosecutor's non-investigation barred as inadmissible; costs awarded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's appeal against the Court of Appeal Bacău's final judgment of 11 September 2012, which had rejected the complaint against the prosecutor's resolution not to commence criminal investigation for abuse of office and negligence in service; the appeal was barred because the challenged judgment was final and not subject to appeal, as ordinary remedies are strictly and restrictively regulated by procedural law, and the petitioner was ordered to pay 100 RON in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 249 C. pen, art. 129 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen, Art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen; Appeal against final ruling on prosecutor's non-investigation barred as inadmissible; costs awarded: Corespunzător principiu constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale. Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive basis for declaring the appeal inadmissible because the appealed decision was final.
Full text
Asupra plângerii de față, constată următoarele:
La data de 23 august 2012, petentul C.I. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1081/P/2011 din data de 10 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef A.I., agentul principal de poliție V.G. și comisarul de poliție S.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.
Prin sentința penală nr. 115 din data de 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I. reținând în esență că în mod just procurorul a apreciat că fapta imputată comisarului de poliție S.C. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. iar în ceea ce îi privește pe comisarul șef A.I. și agentul principal de poliție V.G., aceștia nu au avut nicio atribuție în ceea ce privește anchetarea disciplinară a petentului.
La data de 5 octombrie 2012, împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 11 septembrie 2012, petentul C.I. a declarat recurs, arătând în esență că sentința penală atacată a fost dată cu o greșită aplicare a legii instanța reținând în mod eronat situația de fapt și respingând administrarea probelor propuse de către petent.
Examinând recursul formulat în raport de excepția invocată de reprezentantul parchetului și documentele existente la dosar, Înalta Curte constată că excepția invocată este întemeiată și urmează să respingă recursul ca inadmisibilă pentru următoarele motive:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituția României.
Corespunzător principiu constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale. Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.
Conform art. 415 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., deciziile pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului sau recursului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior cu recurs.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către petent, este inadmisibil, întrucât decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.
Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 115 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 625/32/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respingerea inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 115 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 625/32/2012.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.