Postponement of European Arrest Warrant execution after finalization of domestic criminal proceedings

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 8/P din 13 Februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 1281/36/2009, în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins, ca nefondată, cererea de amânare a predării persoanei solicitate R.J. către autoritățile judiciare din Marea Britanie, în baza mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court.

Soluția instanței a fost comunicată autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroului Național Interpol.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 1281/36/2009, menținută prin decizia penală nr. 3008 din 25 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court privind persoana solicitată R.J. și amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare din Marea Britanie până la terminarea judecății în Dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, dosar înregistrat pe rolul instanțelor sub nr. 8801/118/2009.

Prin încheierile din 13 noiembrie 2009 și 15 decembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în același dosar, în vederea predării în baza mandatului european de arestare menționat, s-a dispus luarea față de persoana solicitată R.J. a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, măsură ce urma să devină aplicabilă la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării persoanei solicitate, respectiv la judecarea definitivă a Dosarului penal nr. 1252/P/2009.

Prin decizia penală nr. 119/P din 30 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 8801/118/2009, Curtea de Apel Constanța, a dispus condamnarea inculpatului R.J. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, soluție menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată la data de 14 decembrie 2012.

În raport de aspectele reliefate, Curtea a constatat că a încetat cauza care a determinat amânarea predării persoanei solicitate R.J. către autoritățile britanice în baza mandatului european de arestare menționat, astfel încât se impune executarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate.

Totodată, prima instanță a reținut că motivele învederate în cerere de către persoana solicitată nu constituie impedimente pentru predarea sa, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, neimpunându-se ca, anterior predării sale, persoana solicitată să execute pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată R.J., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurentul a solicitat admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și amănarea predării sale până la executarea condamnării aplicate de Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 119/P din 30 septembrie 2011 în Dosarul nr. 8801/118/2009, definitivă. Recursul este nefondat.

Examinând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.

Totodată, conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată, situație în care, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

Astfel, prin sentința penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 1281/36/2009, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court privindu-l pe recurentul R.J. și amănarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Marea Britanie, pană la terminarea judecății în Dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, aflat la acea dată pe rolul Tribunalului Constanța, Dosar înregistrat sub nr. 8801/118/2009.

Prin urmare, Curtea de Apel, având a decide amânarea predării recurentului fie până la finalizarea procesului penal, fie după executarea sau considerarea ca fiind executată a unei pedepse privative de libertate, a decis că extrădarea poate deveni efectivă după ce procesul penal a luat sfârșit.

În acest mod, având în vedere și faza procesuală în care se afla cauza în care era implicat recurentul, Curtea a optat în mod ireversibil între cele două cauze de amânare ale predării recurentului, împrejurare care nu-1 mai îndreptățește pe recurent să promoveze o nouă cerere de amânare a predării, de data aceasta până la executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat.

Procesul penal în care a fost implicat recurentul R.J. fiind finalizat prin hotărâre definitivă, în raport de dispozițiile sentinței penale nr. 109/P din 20 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 1281/36/2009 și de prevederile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că a încetat cauza care a determinat amânarea predării recurentului R.J. către autoritățile britanice în baza mandatului european de arestare.

Pentru aceleași motive, nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că predarea recurentului în scopul extrădării poate avea loc doar după executarea pedepsei aplicate, văzând și prevederile alin. (1) ale art. 58 din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care, împrejurarea că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea sa.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva încheierii penale nr. 8/P din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1281/36/2009, pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul persoana solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză, asigurat recurentului persoană solicitată, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva încheierii penale nr. 8/P din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1281/36/2009.

Obligă recurentul persoana solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză, asigurat recurentului persoană solicitată, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2013.