Human trafficking and minor trafficking convictions upheld on appeal; sentence and damages confirmed.

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 163 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul lași, s-au dispus următoarele:

„În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpata P.G., prin apărător-ales, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

la act de declarația reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași de retragere a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată la termenul de judecată din 03 aprilie 2012.

În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., admite sesizarea din oficiu a instanței, privind schimbarea încadrărilor juridice în privința inculpaților P.G. și L.N. și, în consecință:

- dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata P.G. a fost trimisă in judecata, din infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. si art. 13 C. pen. în infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fată reținerea art. 13 C. pen.).

- schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul L.N. a fost trimis in judecata, din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen., in infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fără reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.).

1. Condamnă pe inculpata P.G., în prezent deținută în Penitenciarul Bacău, necunoscută cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane” in forma continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen.

- 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minor în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele stabilite anterior, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă principala de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare la care adaugă un spor de pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, inculpata P.G. urmând a executa în final, pedeapsa de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare și pedeapsa complementara de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice aceleiași inculpate exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatei P.G. în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa principală de executat de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare, aplicată inculpatei P.G., deduce durata reținerii și arestării preventive, de la 18 iulie 2011, la zi.

2. Condamnă pe inculpatul L.N., zis P., în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane” în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Constată că infracțiunea de „trafic de persoane” în formă continuată prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru a cărei săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului L.N. prin prezenta hotărâre a fost comisă în concurs real cu infracțiunea de „furt calificat” prev. și ped. de art. 210 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 582 din 25 februarie 2010 a Judecătoriei lași, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 342 din 27 iunie 2011 a Tribunalului lași.

Menține revocarea suspendării condiționate privind executarea pedepsei de 3 (trei) luni închisoare ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 596 din data de 01 noiembrie 2006 a Judecătoriei Răducăneni, județul lași, pronunțata în Dosarul penal nr. 544/2006 al aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la data de 13 noiembrie 2006, revocare dispusă prin sentința penală nr. 582 din 25 februarie 2010 a Judecătoriei lași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 342 din 27 iunie 2011 a Tribunalului lași, urmând ca această pedeapsă sa fie executată alături de pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicata prin aceasta din urmă sentință, pentru fapta dedusă judecății, pedeapsa finală de 3 ani și 3 luni închisoare urmând a intra in cadrul concursului ca pedeapsă unică indivizibilă.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele cu închisoarea menționate anterior, inculpatul L.N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care adaugă un spor de pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, în final inculpatul L.N. urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare. în baza art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen.

Constată că în prezent inculpatul L.N. este deținut în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 651/2010.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. deduce din durata pedepsei aplicate prin prezenta, perioada executată din pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 582 din 25 februarie 2010 a Judecătoriei lași, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 342 din 27 iunie 2011 a Tribunalului lași, respectiv de la 12 aprilie 2010 la 09 iulie 2010 și de la 28 iunie 2011 la zi.

Dispune retragerea mandatului anterior de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre - 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare.

3. Condamnă pe inculpatul P.C., necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței, luată fată de inculpatul P.C. prin încheierea din data de 10 octombrie 2011 a Tribunalului lași, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 1136 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel lași, prin respingerea recursului declarat de inculpat, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale. în temeiul dispozițiilor art. 861 alin. (1) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 (patru) ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit in condițiile art. 862 C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 863 alin. (1) C. pen., inculpatul are obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași;

- să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și cu privire la întoarcere;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași informații de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existență.

În baza dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului că, potrivit art. 864 C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite ori în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii, până la expirarea termenului de încercare, a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14, art. 17 rap. la art. 346 alin. (1) teza I, art. 348 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., admite acțiunea civilă exercitată din oficiu cu privire la părțile vătămate minore cu capacitate restrânsă de exercițiu V.E.A. și S.G.I.I. și, în consecință:

- obligă inculpata P.G. la plata către partea civilă V.E.A. a sumei de 1.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori”; - obligă in solidar inculpații P.G. și P.C. la plata către partea civilă S.G.I.I. a sumei de 500 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori”.

În baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) teza I, art. 348 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., admite în parte acțiunea civilă exercitata de părțile civile G.A., B.D.L. și T.O.M. și obligă in solidar inculpații P.G. și L.N. la plata: către partea civilă G.A. a sumei de 1.500 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, către partea civilă B.D.L. a stimei de 2.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane” și către partea civilă T.O.M. a sumei de 500 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”.

Respinge restul pretențiilor civile, formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă G.A. (reprezentând restul despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin moral și despăgubiri pentru prejudiciul de ordin material), de către partea civilă B.D.L. (reprezentând restul despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin moral) și respectiv de către partea civilă T.O.M. (reprezentând restul despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin moral și despăgubiri pentru prejudiciul de ordin material).

În baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. ia față de inculpații P.G., L.N. și P.C. măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. și, în consecință, dispune confiscarea de la fiecare dintre inculpați a sumelor de bani dobândite în urma comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora (sume rezultate după scăderea din acestea a sumelor de bani care au servit la despăgubirea victimelor, cu titlu de daune morale), după cum urmează:

- suma de 46.750 euro de la inculpata P.G.;

- suma de 5.750 euro de la inculpatul P.C.;

- suma de 22.250 euro de la inculpatul L.N., sume care nu au servit la despăgubirea victimelor.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), alin. (2), alin. 5 teza a II-a și alin. 6 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. dispune luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților P.G. (cu excepția celor deja indisponibilizate), L.N. și P.C. (cu excepția celor deja indisponibilizate), în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiuni (plata către victime a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) si respectiv in vederea executării confiscării speciale dispuse anterior, până la concurența valorii totale a acestor sume.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile privind luarea masurilor asigurătorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

Dispune luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară lași.

Menține măsurile asigurătorii privind sechestrul, instituite prin ordonanțele procurorului din data de 20 iulie 2011 (f. 288, 297, vol. I, dosar urmărire penală) cu privire la imobilul situat în sat Răducăneni, bl. A4, se. B, parter, proprietatea inculpatei P.G., înscris în cartea funciară a com. Răducăneni, cu privire la suma de bani ridicată de la inculpata P.G. (si anume suma de 500 lei, consemnată la C.E.C. lași cu chitanța din 26 iulie 2011) și cu privire la suma de bani ridicată de la inculpatul P.C. (si anume suma de 250 euro, consemnată la B.C.R. Sucursala lași, cu ordinul de încasare din 26 iulie 2011), însă, schimbă temeiul în baza căruia subzistă aceste măsuri, respectiv în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiuni (plata către victime a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) si respectiv în vederea executării confiscării speciale dispuse anterior.

În temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (4) C. procedură penală dispune restituirea către inculpați a bunurilor ridicate de la aceștia cu ocazia perchezițiilor efectuate, care nu au legătură cu cauza și care nu au fost confiscate ori nu au făcut obiectul sechestrului, potrivit dispozițiilor prezentei sentințe.

În baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre inculpații P.G., L.N. și P.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, după cum urmează:

- P.G., la plata sumei de 3466,6 lei, din care suma de 1.000 lei (câte 200 lei pentru fiecare dintre părțile vătămate S.G.I.I., T.O.M. și B.D.L., reprezentând jumătate din valoarea onorariilor de câte 400 lei pentru fiecare dintre apărătorii din oficiu ai acestora, delegația nr. 3038 din 14 noiembrie 2011, delegația nr. 3037 din 14 noiembrie 2011 și delegația nr. 3036 din 14 noiembrie 2011) și 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al părții vătămate V.E.A., delegația nr. 3039 din 14 noiembrie 2011) va fi avansată inițial către Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;

- L.N., la plata sumei de 3266,6 lei, din care suma de 800 lei (câte 200 lei pentru fiecare dintre părțile vătămate T.O.M. și B.D.L., reprezentând jumătate din valoarea onorariilor de câte 400 lei pentru fiecare dintre apărătorii din oficiu ai acestora, delegația nr. 3037 din 14 noiembrie 2011 și delegația nr. 3036 din 14 noiembrie 2011) și 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cursul judecății-delegația nr. 3034 din 14 noiembrie 2011) va fi avansată inițial către Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;

- P.C., la plata sumei de 2.666,6 lei, din care suma de 200 lei (reprezentând jumătate din valoarea onorariului de 400 lei pentru apărătorul din oficiu al părții vătămate S.G.I.I., delegația nr. 3038 din 14 noiembrie 2011) va fi avansată inițial către Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen., admite cererea părții civile G.A. privind acordarea cheltuielilor judiciare avansate și, în consecință, obligă pe fiecare dintre inculpații P.G. și L.N. la plata sumei de câte 1.000 lei, reprezentând onorariul avocatului ales al părții civile (în cuantum de 2.000 lei, cf. chitanței din 12 ianuarie 2012).”

Pentru a dispune in sensul celor de mai sus, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt si de drept:

„Prin rechizitoriul nr. 70D/P/2011 din data de 06 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.-S.T. lași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei P.G. pentru comiterea infracțiunilor de:

- Trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Trafic de minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

De asemenea, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului L.N. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. si a inculpatului P.C., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată.

S- a reținut, in esență, in actul de sesizare a instanței ca inculpata P.G., în perioada aprilie-iunie 2009 și ianuarie-aprilie 2011, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, Ie-a recrutat, transportat, găzduit sau primit, în scopul exploatării, pe minorele V.E.A., în vârstă de 17 ani, și S.G.I.I., în vârstă de 16 ani, iar împreună cu numitul P.T. și inculpatul P.C. - în cazul celei din urmă - Ie-a exploatat pe acestea, determinându-le să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia. S-a mai reținut ca inculpata P.G., în perioada ianuarie - mai 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul L.N. și numitul P.T., le-au recrutat, transportat, transferat sau găzduit, pe părțile vătămate B.D.L., G.A. și T.O.M., prin înșelăciune și constrângeri, în scopul exploatării ( cu referire la T.O.M.) sau pe care chiar le-au exploatat (cu referire la B.D.L. și G.A.), obligându-le să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia. în privința inculpatului L.N. s-a reținut ca în perioada ianuarie-mai 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpata P.G. și numitul P.T., Ie-a recrutat, transportat, transferat sau găzduit, pe părțile vătămate B.D.L., G.A. și T.O.M., prin înșelăciune ori constrângeri, în scopul exploatării sau pe care chiar le-au exploatat, obligându-le să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia.

În fine, față de inculpatul P.C. s-a reținut ca în perioada ianuarie-aprilie 2011, împreună cu inculpata P.G. și numitul P.T., a recrutat-o, transportat-o, găzduit-o și primit-o, în scopul exploatării, pe minora S.G.I.I., în vârstă de 16 ani, și a exploatat-o pe aceasta, determinând-o să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia.

În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de proba: - Volumul I (proces - verbal de sesizare din oficiu: filele 1-2, proces - verbal de consemnare a actelor premergătoare: fila 4, procese - verbale de investigații și verificări: filele 22, 23, 24, 65-70, 175, 176, declarațiile părților vătămate și părților civile: filele 25, 27-32, 35-38, 71-73, 75-80, 113-114, 116-120, 128-130, chitanțe doveditoare ale transferurilor monetare: filele 33-34, planșe foto privind locațiile indicate de părțile vătămate și identificate cu ajutorul aplicației G.E.: filele 39-51, 81-93, 133-153, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere: filele 52-56, 57-61, 94-98, 99-109, proces-verbal de consemnare a discuției purtate cu martora P.T.: fila 123, rapoarte de evaluare psihologică și fișa de examinare psihologică: filele 62-64, 110-112, 132, acte depuse în probațiune de către părți vătămate și martori: filele 121-122, 164-165, declarațiile martorilor: filele 124-126, 154-157, 158-160, 161-163, 166-168, 169-171, 206-208, procese-verbale de percheziții domiciliare și acte ridicate: filele 184-192,196-200, 202-205, copii conforme cu originalul din Dosarul nr. 6893/99/2008: filele 210-278, comunicări SC G. SRL și M.T.I.: filele 279-282,283, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice și DVD: filele 310-312, 315-317, declarațiile învinuiților și inculpaților: filele 320, 321-322, 330, 331, 332, 333, 344-345, 346-347, 372-373);

- Volumul II (declarațiile martorilor: filele 15-16,180-183,184-185, procese - verbale de investigații și verificări: filele 81, 188, declarațiile părților vătămate: filele 83-87, planșe foto privind locațiile indicate de părțile vătămate și identificate cu ajutorul aplicației G.E.: filele 88-91, declarațiile martorilor: filele 92-93, acte depuse în probațiune de inculpatul P.C.: filele 99-177, proces-verbal de consemnare a datelor comunicate de autoritățile italiene: fila 187, raport de evaluare psihologică: filele 190-191);

- Volumul III (comunicările băncilor privind transferurile monetare ale inculpaților și proces-verbal: filele 1-7, 8-390);

- Volumul IV (procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice: filele 12-75, 76-80).

În cursul judecății a fost audiați inculpata P.G. (f. 228-229), inculpatul L.N. (f. 230), partea civilă T.O.M. (f. 231), martora C.M. (f. 232), martora B.L. (f. 233), martorul B.C.I. (f. 234), martorul T.V. (f. 235), partea civilă G.A. (f. 279-280), partea civilă B.D.L. (f. 281-282), partea civilă S.G.I.I. (f. 283-284, 296), martora S.A. (f. 285), martorul A.G.O. (f. 287), martorul P.C. (f. 288), partea civilă V.E.A. (f. 340-341), martora L.D. (f. 386-387), martorul G.G. (f. 388), martora V.A.M. (f. 389-390) și martora C.G. (f. 391) și s-au atașat la dosar o serie de înscrisuri în circumstanțiere în favoarea inculpatei P.G. (f. 392-393).

Instanța, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, reține următoarele:

Începând din anul 2008, după ce l-a cunoscut pe cetățeanul albanez P.T., inculpata P.G. nu a mai practicat prostituția, ci a preferat să racoleze tinere, minore și majore, pe care să le constrângă sau nu, să practice prostituția la periferia localității Vigevano, situată lângă Milano, în regiunea Lombardia, pe șoseaua de centură, în apropierea sensurilor giratorii, acolo unde P.T., zis T. avea atribuite mai multe „posturi”, pe care le închiria altor proxeneți sau pe care le folosea. în timp, celor doi li s-au alăturat inculpatul L.N., sora acestuia - martora L.D. și numita M.A.G.

Numitele M.A.G. și L.D. (martora în prezenta cauză) se cunoșteau anterior, deoarece, din primăvara până în toamna anului 2007, au fost racolate, transportate, cazate și exploatate, prin obligarea la practicarea prostituției în Germania, de către condamnații B.C. și B.P., iar din iarna anului 2007 până în vara anului 2008, numita L.D. a fost vândută din nou de către frații B. în Italia, aceasta fiind obligată să practice prostituția. Pentru faptele comise, B.C. și B.P. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 17D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - B.T. lași, fiind condamnați prin sentința penală nr. 468, pronunțată în Dosarul nr. 6893/99 din 14 iulie 2009, al Tribunalului lași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2208, pronunțată în Dosarul nr. 06893/99 din 07 iunie 2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (dup, volumul I, filele 211-269 și volumul al II-lea, filele 17-80).

Din declarațiile date în calitate de parte vătămată de către numita L.D., în cauza sus-menționată, pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, rezultă că, în perioada aprilie-iunie 2008, a fost exploatată în Italia, în localitatea Mortara - situată în apropierea localității Vigevano, de către un cetățean pe nume L.A. și supravegheată de către numita G. Față de probele existente în prezenta cauză, putem concluziona că, la jumătatea anului 2008, numita L.D. îi cunoștea deja pe inculpata P.G. și concubinul ei - P.T.

Numitul P.T., cetățeanul albanez care, practic, a realizat exploatarea victimelor pe teritoriul statului italian împreună cu inculpații cercetați în prezenta cauză, a fost ucis la data de 21 mai 2011, în timp ce se afla împreună cu inculpatul L.N. în barul P., din localitatea Sforzesca. Așa cum rezultă din presa italiană, din declarația inculpatului L.N. și a unora dintre victime, numitul P.T. a fost executat de către trei conaționali, datorită neînțelegerilor privitoare la împărțirea zonelor de exploatare și a „posturilor” atribuite a tinerelor, precum și a sumelor de bani încasate din această activitate (dup, volumul I, filele 65-70, 346-347).

În concret, în luna august 2010, victima B.D.L. a intrat in contact cu inculpatul L.N., zis P.,urmare a unui anunț la rubrica matrimoniale din ziarul Evenimentul de lași și l-a cunoscut în luna decembrie 2010, când acesta a vizitat-o la domiciliu.

Cu această ocazie, inculpatul L.N. a mințit-o pe victimă că, la începutul anului 2010, ar fi lucrat în construcții în Italia, într-un oraș de lângă Milano, și că sora lui - martora L.D., se afla la muncă în acea țară.

Mau mult, în luna ianuarie 2011, inculpatul L.N. i-a spus victimei că ar fi chemat din nou în Italia și, sub promisiunea unei relații serioase, i-a propus părții vătămate B.D. să-l însoțească.

Anterior plecării, inculpatul L.N. i-a prezentat-o victimei, în România, pe inculpata P.G., care a confirmat varianta celui dintâi și care i-a spus că se vor întâlni în Italia.

În a doua parte a lunii ianuarie 2011, partea vătămată B.D. a ajuns împreună cu inculpatul L.N. în localitatea Vigevano (lângă Milano), la adresa Via Col Di Lâna, nr. 8, iar după câteva zile, in acel loc a venit și inculpata P.G., partea vătămată aflând că apartamentul era de fapt închiriat de prietenul acesteia, cetățeanul albanez pe nume P.T., zis T., și nu de către numita L.D.

La scurt timp, inculpații L.N., P.G. și cetățeanul albanez P.T., zis T. i-au propus victimei să lucreze ca damă de companie într-un club, împreună cu martora L.D., câștigul promis fiind de 500 de euro săptămânal, inculpații garantându-i părții vătămate că în club va face doar consumație și va dansa cu clienții, fără a întreține raporturi sexuale cu aceștia.

În cursul aceleași luni, după data de 25 ianuarie 2011, inculpata P.G. Ie-a pregătit pe L.D. și B.D., în sensul că Ie-a machiat și aranjat, pentru a merge la muncă, spunându-le că vor fi transportate de un cetățean italian pe nume R. În acest context, martora L.D. i-a explicat victimei B.D. pe traseu ce urma să facă în club, însă, în momentul în care au fost lăsate de șofer pe șoseaua ce făcea legătura între localitățile Vigevano și Borgo San Siro, cea dintâi i-a spus părții vătămate că acela era locul unde urmau să practice prostituția. Victima fiind evident șocată, martora L.D. a liniștit-o, spunându-i că ea practica prostituția de circa 3 ani în acea zonă, i-a prezentat tarifele ce urmau a fi percepute și i-a spus că nu are voie să stea mai mult de 10 minute cu clienții.

Ulterior, victimei B.D. i s-a atribuit un alt loc de pe șoseaua ce făcea legătura între localitățile Vigevano și Borgo San Siro, în care lucra singură și era păzită permanent de către inculpatul L.N. și cetățeanul albanez, partea vătămată câștigând în medie 250 de euro pe zi, bani care erau predați în fiecare seară numitului P.T., iar în lipsa acestuia inculpaților L.N. sau P.G.

Deși la început, inculpații i-au lăsat victimei cartea de identitate pentru a se putea legitima la controalele poliției, deoarece era persoană nouă în acea zonă (această activitate este tolerată în Italia, astfel cum rezultă din comunicarea autorităților, în sensul că nu constituie infracțiune sau contravenție), după 2 luni însă, inculpații i-au luat victimei actele de identitate și i-au lăsat doar o copie pentru a se putea caza cu clienții la hotelul A., aflat în zonă.

Victima B.D. a fost constrânsă să practice prostituția până pe data de 21 mai 2011, când cetățeanul albanez P.T., zis T. a fost asasinat de trei co-naționali, în disputa pentru locurile în care erau distribuite prostituatele, denumite „posturi la stradă” și în deținerea supremației asupra numărului fetelor exploatate, prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Datorită anchetei declanșate ca urmare a morții cetățeanului albanez, inculpații L.N. și P.G. au eliberat-o pe victima B.D. Inculpatul L.N., cu ocazia vizitei la domiciliul părții vătămate B.D., o văzuse pe vecina ei - victima G.A.

Astfel, după ce au ajuns în Italia la sfârșitul lunii ianuarie 2011, iar victima B.D. era obligată să practice prostituția, inculpatul L.N. a determinat-o pe aceasta, prin violențe, să o contacteze pe numita G.A. și să-i ofere un pretins loc de muncă, într-o fabrică de ciocolată, recrutarea acestei victime nefiind dificilă, în condițiile în care victima B.D., i-a povestit prietenei ei care nu avea venituri, că s-a angajat la o fabrică de ciocolată, unde era plătită cu 800 de euro pe lună, iar inculpatul L.N. lucra în construcții.

Toate aceste aspecte i-au întărit victimei convingerea sa accepte oferta propusa, inculpatul L.N. achitându-i costul transportului, pe ruta lași-Milano, iar pe data de 29 ianuarie 2011, aceasta a fost așteptată de către inculpații P.C. și P.G. în orașul Vigevano, situat lângă Milano.

Cazarea victimei a fost realizată în același apartament, ce se afla în orașul Vigevano, pe via Col Di Lâna, nr. 8, la etajul 1, unde a locuit împreună cu inculpații P.G., L.N., numitul P.T., victima B.D. și martora L.D..

Deși în primele zile partea vătămată G.A. a observat că inculpata P.G. le machia și aranja pe B.D. și L.D., iar acestea plecau între intervalul orar 1200 - 2100 aceasta a crezut ce i s-a spus, și anume că cele două lucrau la fabrica de ciocolată, mai ales că martora L.D. avea o sarcină vizibilă, aspect care excludea, in opinia victimei, orice suspiciune cu privire la alte activități pe care sa le fi prestat aceasta.

În acest context al aparentelor, victima a fost menținută in eroare, în așteptarea presupusului loc de muncă, inculpații propunându-i și convingând-o să lucreze într-un club, ca damă de companie, salariul fiind de 500 euro pe săptămână.

Scenariul anterior s-a repetat si de această dată, astfel că, după ce inculpata P.G. a pregătit-o, victima G.A. a plecat împreună cu B.D. și numitul P.T., zis T., cu autoturismul acestuia, fiind condusă în orașul Borgo San Siro, iar pe drum albanezul i-a detaliat tarifele pe care urma să le perceapă clienților, după care victimele au coborât la destinație, unde partea vătămată B.D. și-a dus prietena într-unui din „posturile” situate pe marginea drumului principal, ce făcea legătura între localitățile Vigevano și Borgo San Siro, spunându-i în final că acela era locul în care vor practica prostituția.

De frică, fiind de notorietate comportamentul violent al proxeneților albanezi, și datorită stării de șoc, victima a acceptat situația astfel ca în primele două săptămâni, P.T. a fost cel care Ie-a transportat pe victime la „posturi”, pe șoseaua ce făcea legătura între localitățile Vigevano și Borgo San Siro, iar ulterior acesta a găsit un alt transportator cetățean italian - A.M., părțile vătămate fiind în permanență supravegheate de către inculpatul L.N. și numitul P.T., care se plimbau mereu cu mașina pe acea șosea.

Victima G.A. câștiga în medie 250-300 de euro pe zi, bani pe care îi preda în fiecare seară cetățeanului albanez, iar acesta îi împărțea cu concubina sa - inculpata P.G., și cu inculpatul L.N. Pe tot parcursul șederii în Italia, părțile vătămate G.A., și B.D. au ieșit în oraș doar însoțite de către inculpații L.N. sau P.G.

Victima G.A., la începutul lunii aprilie 2011, a insistat să fie lăsată să se întoarcă în țară și, în final i-a amenințat pe inculpați că-i denunță, numai in acest context numitul P.T. fiind de acord să o elibereze.

În cursul lunii februarie 2011, inculpatul L.N. a înțeles din discuțiile purtate de către partea vătămată B.D., zisă D., cu fratele ei - B.C., că un prieten al acestuia ar fi interesat să-și trimită soția în Italia, pentru a munci ca menajeră. în aceste condiții, inculpatul L.N. a determinat-o pe victima B.D. să-i transmită fratelui ei că ar exista un post de menajeră la o bătrână, unde salariul ar fi fost de 1.200 de euro pe lună, toate acestea pentru a impulsiona intenția victimei T.O.M. de a ajunge în Italia.

În această perioadă, martorul B.C. i-a povestit martorului T.V. despre locurile de muncă bine plătite, găsite de către victima B.D. și prietenul ei în Italia și, pentru că știa că victima T.O.M. nu avea loc de muncă, Ie-a propus acestora să ia legătura direct cu sora sa - partea vătămată B.D., zisă D.

În acest scop, atât victima T.O.M., cât și soțul ei au discutat, în mod repetat, cu partea vătămată B.D., zisă D., dar mai ales cu inculpatul L.N., care Ie-a garantat celor doi obținerea locului de muncă în Italia, pentru partea vătămată T.O.M., plătit cu 700 de euro pe lună. în contextul încrederii oferite de discuțiile purtate pe parcursul unei luni de zile și de toate asigurările primite că este un aranjament serios, la data de 22 martie 2011, în jurul orei 10:30, partea vătămată T.O.M. a plecat din lași, în Italia și a călătorit împreună cu martora P.T. din Vaslui, de la care a luat numărul de telefon la despărțire. Inculpatul L.N. a sunat-o pe partea vătămata foarte des, pe tot traseul, aceasta ajungând la destinație într-o zi de miercuri seara, fiind așteptată de acesta și cetățeanul albanez, într-o gară de la periferia orașului Milano.

Conturând un scenariu bine pus la punct, pentru a-i crea victimei sentimentul de culpabilitate, pe drum, inculpatul L.N. și numitul P.T. i-au reproșat victimei faptul că a întârziat, motiv pentru care postul de menajeră ce se eliberase în aceiași zi, la prânz, între timp s-ar fi ocupat. Cu toate acestea, după circa o oră de mers cu mașina, partea vătămată T.O.M. a intuit că oferta inițială era neserioasă, având în vedere și atitudinea însoțitorilor ei. Odată ce a ajuns în apartamentul din localitatea Vigevano, victima T.O.M. a aflat că numitele G.A., B.D. și L.D. tocmai se întorseseră de la „locurile de muncă”, însă a observat că erau îmbrăcate sumar, deși acestea susțineau că lucrau la fabrică sau ca menajere.

În contextul discuțiilor purtate, a persoanelor prezente în apartament - printre care inculpații P.G., P.C., L.N. și numitul P.T., dar și al presiunii la care a fost supusă din partea acestora, victima T.O.M. a înțeles că urma să fie obligată să practice prostituția și, imediat, a cerut explicații victimei B.D., dar și inculpatului L.N. pentru înșelăciunea căreia i-a căzut victimă, după care l-a contactat pe martorul T.V., căruia a reușit să4 transmită că ar fi lipsită de libertate, fiind iminentă obligarea ei la practicarea prostituției. De asemenea, partea vătămată T.O.M. a reușit să ia legătura și cu martora P.T., în Italia, povestindu-i ce s-a întâmplat.

Ulterior acestui moment, timp de câteva ore, inculpații, dar mai ales P.G. și numitul P.T., au făcut presiuni susținute asupra părții vătămate T.O.M. pentru a se liniști și pentru a o putea exploata începând cu ziua următoare, însă, în jurul orei 0100, văzând că aceasta nu cedează, cetățeanul albanez P.T. Ie-a spus celorlalți inculpați să o elibereze, în jurul orei 0300, victima fiind condusă din apartament de către martora L.D. și dusă într-o gară, de unde, a doua zi la prânz, a fost preluată de către firma de transport cu care venise în Italia.

Victima V.E.A., minoră în vârstă de 17 ani, cunoștea de la martora L.D. - sora concubinului său - că inculpata P.G. avea mai multe fete în Italia, pe care le caza în apartamentul ei și care practicau prostituția în folosul inculpatei.

În cursul lunii aprilie 2009, cu ocazia sărbătorilor pascale, inculpata P.G. a căutat-o pe victima V.E.A., pentru a-i oferi un post de menajeră, în Italia, la fratele ei - inculpatul P.C.

Întrucât partea vătămată provine dintr-o familie numeroasă, formată din 12 copii, cu posibilități financiare reduse, oferta inculpatei P.G. i s-a părut tentantă, deși salariul urma să-l negocieze cu inculpatul P.C., în Italia, Mai mult, victima urma să plece și să lucreze în orașul unde se aflau frații concubinului ei, inculpatul L.N. și martora L.D., ceea ce i-a sporit încrederea.

Astfel, partea vătămată minoră V.E.A. a plecat de la domiciliu, în luna aprilie 2009, fără bagaje și fără permisiunea părinților, a dormit o noapte în apartamentul inculpatei P.G., din comuna Răducăneni, iar în dimineața următoare a mers împreună cu inculpata și fratele ei, P.V., în lași, unde s-au îmbarcat în microbuzul condus de către martorul P.C., care i-a transportat spre Italia, deși victima minoră nu avea actele necesare pentru a putea ieși din țară.

În localitatea Vigevano, inculpata P.G. a cazat victima în apartamentul închiriat de aceasta, la adresa Via Giuseppe Gusti, nr. 8, unde mai locuiau inculpatul L.N., prietena lui M.A.G., martora L.D. și P.T.

Momentul adevărului și anume că urma să practice prostituția în folosul inculpatei, a fost devoalat de către inculpata P.G. abia in momentul in care victima se afla in situația de a nu mai putea avea vreo opțiune de eliberare. Deși partea vătămată a refuzat inițial, totuși, pe fondul presiunilor făcute de către inculpata P.G. și a lipsei de alternative, a fost determinată să accepte unica ofertă avută la dispoziție.

În continuare, inculpata P.G. i-a cumpărat haine minorei V.E.A., iar în ziua următoare, în jurul prânzului, aceasta a fost transportată de către numitul P.T.], împreună cu martora L.D. și numita Mihăilă A., la periferia localității Borgo San Siro, unde cetățeanul albanez i-a repartizat unul dintre „posturile” pe care le deținea în acea zonă. Inculpata P.G. și numitul P.T. i-au înmânat părții vătămate minore V.E.A. o copie a unei cărți de identitate pe numele M.A., ce avea aplicată fotografia victimei, pentru a face dovada că e majoră la o eventuală legitimare efectuată de poliția italiană.

Sumele de bani câștigate de către partea vătămată minoră V.E.A., cuprinse între 300 și 600 de euro, erau încasate zilnic de numitul P.T. și împărțite cu inculpata P.G. La sfârșit de săptămână, minora primea 200 sau 300 de euro de la inculpata P.G., cu toate că aceasta îi promisese inițial că-i va remite 500 de euro săptămânal. După șapte săptămâni, partea vătămată minoră V.E.A. și-a exprimat dorința de a se întoarce în țară, iar după câteva zile numitul P.T. a fost de acord să o elibereze.

Victima S.G.I.I. (minoră, în vârstă de 16 ani), provenind dintr-o familie cu probleme socio-morale (conflictelor cu părinții, în sensul agresiunilor repetate din partea mamei și a dependenței de alcool a tatălui), la începutul anului 2011, s-a hotărât să fugă de acasă, oriunde și în orice condiții, după ce aceasta aflase că inculpata P.G. se afla în orașul Răducăneni și că urma să ia fete pentru a le duce în Italia, în vederea practicării prostituției.

În aceste condiții, partea vătămată minoră S.G.I.I. a căutat-o pe inculpata P.G., exprimându-și intenția de a o însoți în Italia, inculpata promițându-i acesteia că o va lua cu ea pentru a practica prostituția, iar din banii obținuți de minoră, aceasta urma să fie plătită săptămânal.

Astfel, în concretizarea acestei decizii, în jurul datei de 22 ianuarie 2011, victima S.G.I.I. a plecat din lași, fără a avea permisiunea părinților și actele necesare ieșirii din țară, transportul fiindu-i achitat de către inculpată.

Ajunsă în Italia, minora a fost cazată în locuința inculpatului P.C., în care stătea și concubina acestuia - numita S.M., într-un apartament închiriat, situat în vecinătatea locuinței inculpatei P.G., în Vigevano, pe Via Giuseppe Gusti nr. 8.

Inculpații P.G., P.C. și numitul P.T.] au stabilit să-i atribuie minorei „unul dintre posturile” aflate pe șoseaua dintre localitățile Vigevano și Gropello, într-un sens giratoriu.

În concret, partea vătămată minoră S.G.I.I. era transportată la „post” de către un cetățean italian, căruia îi achita 20 de euro pe zi, iar tarifele percepute clienților erau stabilite de către inculpata P.G., programul de lucru fiind între orele 1200-1800, minora realizând în medie 200 de euro pe zi și primea la sfârșitul fiecărei săptămâni 200 de euro, indiferent de suma predată zilnic inculpatului P.C.

Victima minoră S.G.I.I. a fost determinată să practice prostituția timp de trei luni, iar în luna aprilie 2011, într-o convorbire purtată cu mama ei, a aflat de la aceasta că depusese o plângere la poliție, legată de dispariția minorei. Ca urmare, la data de 03 aprilie 2011 victima a fost lăsată să plece, sens în care a fost contactat de către inculpați martorul P.C., pentru a transporta minora spre țară. în timp ce călătoreau, la ieșirea din Italia, în localitatea Gorizia, poliția a oprit microbuzul cu număr de înmatriculare x, condus de către martorul P.C., și a depistat-o astfel pe minora S.G.I.I., care apărea ca dispărută. Victima a fost internată într-un centru social - Civiform în Cividale del Friuli, regiunea Udine, din care a fugit după cinci săptămâni și s-a întors în țară.

După cea. o săptămână, după revenirea în România, partea vătămată minoră S.G.I.I. s-a întâlnit cu inculpatul P.C., cu care a păstrat legătura. La data de 18 iulie 2011, cu ocazia percheziției, victima a fost depistată în apartamentul inculpatei P.G., ascunsă într-un dulap.

Pentru a retine această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate in cauza, respectiv declarațiile victimelor, declarațiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după planșe fotografice, actele depuse de către martori și părți vătămate, transferurile monetare efectuate de către inculpați, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale întocmite cu ocazia realizării perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de localizare ale apartamentelor în care au fost cazate victimele și a „posturilor” în care au fost determinate să practice prostituția, declarațiile inculpaților.

Trebuie precizat că probațiunea în astfel de cauze (infracțiunile desfășurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinității), cunoaște anumite particularități date de limitarea în mod obiectiv a capacității organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului și lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind și mai dificilă în condițiile în care victimele sunt minore.

Cu toate aceste neajunsuri, prezente și in cauza de față, exista totuși probe certe în susținerea existenței faptelor și a vinovăției inculpaților; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise si concordante, asimilată probelor certe, situează probațiunea dincolo de orice îndoiala rezonabilă. Părțile vătămate au descris detalii esențiale și credibile iar martorii ascultați în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reținută de instanță în cele ce preced.

De precizat este că părțile vătămate audiate, B.D.L., G.A., S.G.I.I. și V.E.A. au descris apartamentele în care au fost cazate de către inculpații P.G., P.C. și L.N., precum și de numitul P.T., ceea ce a permis identificarea locațiilor cu ajutorul aplicației G.E. (dup, volumul I, filele 39-40, 81-82,135-147).

Astfel, s-a stabilit că inculpații P.C. și P.G. au locuit inițial în același imobil în localitatea Vigevano, via Giuseppe Giusti nr. 8, iar ulterior inculpații P.G. și L.N. s-au mutat într-un alt imobil, la adresa via Col Di Lâna, nr. 8, etajul 1.

Ca urmare a declarațiilor părților vătămate B.D.L., G.A., S.G.I.I., V.E.A. și cu ajutorul aplicației G.E. au fost identificate locațiile în care le-au fost atribuite victimelor „posturile”, din care acostau clienții, acestea fiind situate în sensurile giratorii sau pe șoselele ce făceau legătura între localitățile Vigevano și Borgo San Siro, Belcreda, Gropello, Torrazza, Domo (dup, volumul I, filele 41-51, 83-93,147-153, volumul al II-lea, filele 88-91).

S-au realizat cu ajutorul părților vătămate B.D.L., G.A., S.G.I.I., V.E.A. și T.O. recunoașteri după planșe foto și s-au întocmit procese-verbale, din care rezultă modul în care au fost identificați inculpații, precum și participarea fiecăruia la activitatea infracțională ( dup, volumul I, filele 52-56, 57-61, 94-98, 99-109, 135-147).

În ceea ce o privește pe victima B.D.L., din declarațiile sale date atât in cursul urmăririi penale cat si in cursul cercetării judecătorești rezultă atât modul cum a fost sedusă victima, cat și condițiile suspecte în care aceasta a plecat împreuna cu inculpatul L.N., zis P. în Italia, modul concret de exploatare a sa de către inculpații L.N. si P.G.

Astfel, victima B.D.L. a arătat ca in jurul datei de 14-15 ianuarie 2011 a plecat in Italia împreuna cu inculpatul L.N. care a înșelat-o in privința realității, spunându-i ca ii va asigura un loc e munca onest in Italia, unde de altfel lucrează si el.

În privința inculpatei P.G., victima a arătat ca odată ajunsa in apartamentul în care fusese cazata, a fost aranjata (machiata) de inculpata P.G., si apoi dusa la strada unde a fost obligata de se prostitueze; banii obținuți din prostituție ii erau luați de numitul T. care ii dădea la sfârșitul săptămânii 200-300 euro, precizând ca zilnic ii preda cetățeanului albanez sume cuprinse intre 50 si 300 euro.

Potrivit victimei, inculpata P.G. le asigura apoi tot timpul pe fetele prostituate că nu li se va întâmpla nimic pentru că tot timpul va sta in jurul lor P.T. și L.N., victima văzând-o de câteva ori si pe inculpata P.G., însoțită de cetățeanul albanez, venind la strada pentru supravegherea victimelor.

De asemenea, victima a arătat ca in ipoteza in care T. era plecat in Albania, banii ii erau luați de către inculpații L.N. sau P.G. Același inculpat L.N., potrivit declarațiilor victimei, o supraveghea la stradă, tot timpul acesta însoțindu-l pe T. în mașina din care realiza supravegherea.

În privința posibilităților de eliberare si a libertății de mișcare, victima a arătat ca inculpații L.N. sau P.G. i-au luat cartea de identitate si i-au înmânat o copie a acesteia pentru a o folosi la hotel.

Mai mult, aceeași victimă a relatat interesul inculpatului L.N. in recrutarea si a altor victime, in speță victima G.A. pe care, potrivit susținerilor sale, o văzuse anterior acasă la victima B.D.L., pe care inculpatul a presat-o, inclusiv prin violenta, sa o cheme și pe aceasta în Italia, ceea ce s-a si întâmplat.

Inculpatul L.N. a recunoscut săvârșirea faptei in privința victimei B.D.L. pe care a recunoscut că a recrutata-o si a determinat-o sa se prostitueze si ca o supraveghea întrucât albanezul îl lua tot timpul cu mașina. Inculpata P.G. a negat orice participare la exploatarea sexuala a victimei B.D.L. despre care a afirmat că o cunoaște, fiind adusa de către L.N. in Italia. Cu toate acestea, inculpata a recunoscut ca a întrebat-o daca este de acord să se prostitueze iar victima a răspuns afirmativ și că este adevărat că a machiat-o pe victima care practica prostituția dar că era obligată în acest sens de către albanezul P.T.

Au fost audiați, în calitate de martori, mama și fratele părții vătămate B.D.L., care au confirmat împrejurările seducerii victimei precum și condițiile în care aceasta a plecat împreună cu inculpatul L.N., zis P. în Italia, cum au aflat că inculpații o exploatau atât pe B.D., cât și pe G.A., dar și modul în care a fost înșelată partea vătămată T.O.M. (dup, volumul I, filele 154-157,158-160, dosar instanța, f. 233,234).

Din declarația martorei B.L. rezultă că în luna decembrie 2010, în timp ce se afla la domiciliu cu fiica sa, la poartă a venit inculpatul L.N. zis P. care a discutat cu fiica sa câteva minute iar între sărbătorile de Crăciun și Anul Nou, membrii familiei B. au fost vizitați din nou de către inculpat care a discutat atât cu martora cât și cu soțul acesteia, susținând că dorește să se căsătorească cu fiica acestora, iar pentru a se întreține va face grădinărie și va vinde legume.

Din declarațiile aceleiași martore rezultă ca inculpatul a afirmat că are casă mare în localitatea de domiciliu si că mai are o soră pe nume Dorina care este căsătorită în Italia, cu un italian și are un copil, arătând și că a lucrat în construcții în Italia și că dacă pleacă în această țară va locui la sora sa.

Manoperele frauduloase ale inculpatului rezultă și din susținerile martorei potrivit cărora, începând cu această vizită, acesta i s-a adresat cu apelativul de „marnă”, încercând să fie respectos și tandru cu nepotul și fiica martorei, fapt care i-a inspirat încredere, atât martora, cât și soțul sau, spunându-i că în principiu sunt de acord cu relația lor, însă doresc să-i cunoască și pe părinții lui pentru a discuta ce au de făcut, întrucât doreau să se căsătorească.

Potrivit declarațiilor martorei, inculpatul L.N. a mai venit la domiciliu victimei în a doua jumătate a lunii ianuarie 2011, când a spus că l-au sunat prietenii din Italia și că nu poate să mai aștepte până în primăvară, când inițial stabilise că va pleca în Italia iar după câteva zile, într-o dimineață, a revenit la locuința victimei, a spus că o ia pe aceasta pentru a o prezenta părinților săi, întrucât el pleacă, iar ea trebuia să-i poată vizita.

Martora a confirmat ca în ziua următoare, a fost sunată de către inculpat, care i-a spus că este în mașină, prin Cluj și că pleacă în Italia, iar victima a rămas la el cu D., de unde luni vor pleca în Italia amândouă cu avionul, întrucât îi va găsi de lucru, martora fiind surprinsă de această veste.

Potrivit martorei, timp de circa o săptămână nu a știut nimic de fiica sa, membrii familiei fiind disperați, nu aveau unde să o caute și nici numere de telefon la care să apeleze, dar, după circa o săptămână, a fost sunată de către inculpatul L.N. care i-a spus că au ajuns cu bine, că el lucrează în construcții, iar victima este menajeră la o familie, precizând că nu a avut bani să încarce cartela și de aceea nu i-a sunat, aspect confirmat si de victima care i-a spus martorei același lucru.

În perioada următoare, potrivit martorei, aceasta a discutat frecvent cu victima, de obicei în cursul dimineții, în jurul orei 1100, când îi spunea că pleacă la muncă, deoarece lucrează între 1200 și 2000, martora fiind convinsă că este bine, în condițiile în care câștigul era de 300 de euro la săptămână, însă, în timp, a început să aibă o bănuială că ceva nu este în regulă, pentru că aflase că femeile care lucrează ca menajere nu pot să aibă un astfel de program.

În privința sumelor de bani primite, martora a arătat ca a primit din Italia de circa trei - patru ori câte o sută de euro, iar tranzacțiile prin Western Union erau efectuate de pe numele lui L.N., o singură dată fiindu-i trimisă o sumă de pe numele fiicei sale, iar o trimitere a fost de pe numele unui italian pe nume M., toții banii fiind ridicați de la agenția B.R.D. Popricani și B.T. - agenția Copou.

Un element deosebit de esențial în conținutul declarațiilor martorei este acela ca victima vorbea foarte puțin la telefon, răspundea doar cu da sa nu, si ca deși inițial știa de la ei că este menajeră, ulterior vorbind cu mama victimei G.A., care plecase în același loc, a aflat că acesta din urmă știa că fiica sa lucrează într-o fabrică de ciocolată cu un salariu de 800 de euro, in acel moment martora realizând că la mijloc este ceva nereal.

Acest aspect i-a fost confirmat victimei, potrivit propriilor declarații, înainte de sărbătorile pascale, în luna aprilie, când martora C.M. i-a povestit că sunt probleme cu fetele, în sensul că sunt obligate să se prostitueze la stradă în Italia, că nu lucrează acolo unde știau ele și că B.D.L. a plecat împreună cu inculpatul L.N. direct în Italia și că nu a fost cu ea la părinții săi.

Din declarațiile martorei rezulta ca fiul său, martorul B.C., aflase cu câteva zile înainte despre problemele avute de victima, în contextul în care acesta a fost în Răducăneni cu C.M. să se intereseze de P. și aflase de la o fată pe nume O., care și ea a fost chemată în același loc în Italia, despre situația victimei și a numitei G.A.

Martora a mai arătat ca, în aceste condiții, a început să insiste la telefon față de fiica sa și fata de inculpatul L.N. să revină fiica sa acasă deoarece copilul ei este bolnav, inițial răspunzând la telefon inculpatul L.N. care i-a dat-o pe victima, așa că martora a încercat să nu spun la telefon nimic, întrucât îi era frică pentru integritatea fiicei sale, discutând din nou în aceiași zi, seara și deși a insistat ca fiica sa să vină acasă, inculpatul dar nu i-a dat voie să plece, spunând mereu că vine săptămâna următoare, ceea ce s-a întâmplat însă la sfârșitul lunii mai, dată când martora și-a dat seama ce a pățit ea acolo, coroborând aspectele aflate de la G.A. și cele spuse de fiica sa.

Declarația martorei B.L. se coroborează și cu cea a fiului ei, martorul B.C., care a arătat că la jumătatea anului 2010, sora sa a început o relație de prietenie cu un tânăr pe nume L.N., zis P., care locuiește în comuna Gorban, sat Gura Bohotin, acesta venind de mai multe ori la locuința părinților săi, unde s-a întâlnit cu D., iar pe parcursul acestei perioade și-a manifestat dorința de a se căsători cu ea, ca urmare a promisiunilor de căsătorie făcute, inculpatul L.N. determinând-o pe sora sa să-l însoțească în Italia, unde îi poate găsi un loc de muncă.

Același martor a confirmat împrejurarea că la sfârșitul lunii ianuarie 2011, D. a fost luată de acasă de către L.N., sub pretextul că vrea să o prezinte părinților săi, iar după câteva zile acesta a sunat-o pe mama sa și i-a spus că pleacă împreună cu D. în Italia și că sunt pe drum, familia sa rămânând, surprinsă, de acest lucru, deoarece nu știa nimeni despre plecarea D., părinții încercând să o contacteze pe telefonul ei, însă nu a răspuns, în aceiași zi, D. sunând și spunând că este în drum spre Italia și că are încredere în L.N. că îi găsește de lucru.

În privința activităților desfășurate în Italia, martorul a precizat ulterior a vorbit de câteva ori la telefon cu sora sa, care spunea că lucrează la o fabrică de ciocolată, a trimis în decurs de 3 luni suma de circa 500 euro, prin sistemul de transfer monetar W.U., cu precizarea că unele transferuri au fost efectuate din Italia de către L.N., banii fiind ridicați de la agențiile B.R.D. situate în Popricani și K.N.

Martorul a relatat ca la începutul lunii martie 2011, a aflat de la o cunoștință a sa pe nume T.V. despre faptul că soția sa T.O. a ajuns în Italia, în același loc în care se aflau D. și A., și a văzut că acestea nu lucrează în locurile în care știau ei, ci se prostituau la stradă, fiind forțate să facă acest lucru de către L.N. care a atras-o si pe T.O. să meargă în Italia la el, sub pretextul că îi poate găsi un loc de muncă însă când a văzut despre ce este vorba a reușit să fugă și să revină în țară. Deși a cunoscut situația reală, este de neînțeles de ce martorul nu a relevat-o, arătând că nu a spus nimic părinților săi, având în vedere faptul că această veste ar fi avut repercusiuni grave asupra stării de sănătate a mamei sale și a început să se intereseze despre L.N., mergând în localitatea Gura Bohotin, unde a aflat că de fapt i-a mințit, în special pe sora sa, și că a determinat-o pe D. să-l însoțească în Italia, mințind-o că o va lua de soție.

Adevărata realitate a fost cunoscută și de mama martorului care a aflat de situația D. și pe parcurs a venit acasă și G.A., care i-a povestit ce au pățit ea și D. în Italia.

Despre întoarcerea victimei acasă, martorul a arătat că D. a revenit acasă la finalul lunii mai 2011, iar din discuțiile purtate cu ea a rezultat că inculpatul L.N. era în legătură cu alte persoane din Răducăneni, precum și cu un albanez, acesta din urmă fiind ucis, iar, în urma anchetei poliției, D. a putut pleca și a revenit acasă.

Aceeași împrejurare privind starea de subordonare si de negare a libertății psihice si fizice a victimei a fost confirmata si de martor care a arătat că, personal, în perioada în care sora sa s-a aflat în Italia, a vorbit la telefon cu ea și spre surprinderea sa constata că vorbea foarte puțin, nu era singură la telefon, auzea în șoaptă voci, care îi spuneau ce trebuie să vorbească iar când a încercat și pe rețeaua de Messenger să vorbească cu ea, aceasta nu a vrut să vorbească live, ci doar să discute prin scris, invocând faptul că nu are microfon, ulterior, martorul realizând că nu avea voie să vorbească nesupravegheată la telefon sau să dea detalii cu privire la situația ei.

Împrejurarea recrutării, cazării si practicării prostituției de către victima B.D.L. a fost confirmata si de martora L.D., sora inculpatului L.N. care a arătat ca numita B.D.L. a chemat-o in Italia pe victima G.A. căreia nu i-a spus ca va practica prostituția si ca amândouă au practicat prostituția cea 2-3 luni si ca nu ii dădeau bani direct inculpatei P.G., ci prietenului acesteia, numitul P.T. dar ca atunci când acesta era plecat in Albania, fetele ii dădeau banii din prostituție inculpatei P.G. (f. 387, dosar instanța).

Prezenta victimei intre persoanele traficate a fost confirmata si de martora V.A.M. care a precizat ca la prostituție a cunoscut-o si pe B.D., care era prietena cu G.A.

Concluzionând, în cazul părții vătămate B.D.L., inițial, aceasta a fost sedusă de către inculpatul L.N., zis P., iar apoi, cu ajutorul inculpatei P.G. și a cetățeanului albanez, a fost obligată să practice prostituția, la un moment dat aplicându-i-se chiar corecții corporale.

În privința victimei G.A., din declarațiile sale date atât in cursul urmăririi penale cat si in cursul cercetării judecătorești rezulta că o cunoaște pe victima B.D.L. din copilărie, aceasta fiind cea care a sunat-o si i-a propus sa vina in Italia pentru a lucra la o fabrică de ciocolata, oferta acceptata de victima care a plecat in Italia cu numitul P.C. căruia inculpatul L.N. i-a spus că ii va plați transportul.

Din declarațiile victimei rezulta ca in Italia a fost așteptata de inculpații P.C. si P.G., în localitatea Vigevano, unde, după cazare, a aflat ca da fapt locul de munca promis nu exista si ca va trebui sa se prostitueze, ceea ce victima a si făcut de frica cetățeanului albanez.

Despre inculpata P.G., victima a relatat ca o machia si o aranja pentru prostituție, stătea in general acasă, dar mai ieșea câteodată si ca exercita o constrângere implicita asupra sa, inoculându-i teama fata de cetățeanul albanez despre care inculpata P.G. afirma ca „taie si spânzură” si spunându-i, ca si inculpatul L.N. si numitul T., ca au cunoștințe in politie si ca vor auzi care se va plânge despre situația sa, dându-i de înțeles victimei că,,i se pot întâmpla diverse lucruri daca nu se conformează”, afirmații percepute de către victima „capeo intimidare”.

Aceeași inculpata P.G., era, potrivit susținerilor victimei, cea care ieșea de câteva ori la strada pentru a „controla” fetele.

În privința inculpatului L.N., victima a relatat ca acesta a recrutat-o prin intermediul prietenei sale B.D.L. si odată forțată sa se prostitueze, o supraveghea împreuna cu T., fiind umilita de aceștia care se purtau cu ea asemenea unei sclave, același inculpat fiind cel care a prins-o pe victima după încercarea sa de a fugi si cel care a amenințat-o sa meargă înapoi. Inculpata P.G. a adoptat aceeași poziție procesuala in si privința faptelor săvârșite asupra victimei G.A., arătând ca nu a avut nici contribuție la exploatarea sexuala a acesteia, încercând sa transfere întreaga răspundere asupra cetățeanului albanez T. si asupra inculpatului L.N.

Acesta din urma a recunoscut ca a mințit-o pe victima ca daca va veni in Italia, va lucra la o fabrica de ciocolată si a determinat-o în acest fel sa vina in Italia, și deși nu a recunoscut ca a determinat-o sa practice prostituția, acesta a arătat ca victima a urmat același traseu ca si victima B.D.L.

De asemenea, martora C.M., mama victimei G.A., a descris modul în care partea vătămată a ajuns în Italia și în care a fost exploatată, precizând că în luna ianuarie 2011, aceasta i-a spus că ar dori să plece în Italia să lucreze, întrucât prietena ei B.D.L. se află acolo și că i-a găsit de lucru la o fabrică de ciocolată.

Potrivit martorei, în primă fază aceasta nu a fost de acord cu plecarea, însă ea a insistat, că dorește să lucreze pentru a avea bani și că are încredere în ceea ce i-a spus B.D.L., respectiv că are asigurat un loc de muncă, astfel că până la urmă, fiica sa a plecat spre Italia la finalul lunii ianuarie.

Despre transportul spre Italia, martora a arătat ca fiica sa i-a spus că acesta va fi suportat de către B.D., în sensul că va fi achitat la destinație transportatorului, aceștia din urmă rezervându-i locul în mijlocul de transport.

Martora a mai precizat ca după circa o zi sau două, A. a sunat-o la telefon și i-a comunicat că a ajuns la destinație, unde a fost așteptată de B.D., la început sunând de circa două ori pe săptămână, de obicei seara, după ora 2100 și vorbea foarte puțin, spunându-i că lucrează la fabrica de ciocolată și că este obosită, însă, pe parcursul perioadei, martora încercând să apelez numerele de telefon de pe care aceasta o suna, niciodată nu a reușit să vorbească cu ea, întrucât „nu auzea să sune acele numere”, pentru ca a un moment dat, fiica sa sa-i spună că nu poate să transmită mesaje, motivând că sunt mai scumpe decât minutul de convorbire și că o va suna doar ea, când iese de la lucru.

Situația reala in care se afla victima nu a fost cunoscuta de martora nici, când la locuința sa a venit B.C., fratele victimei B.D., care a întrebat-o dacă a mai vorbit cu A., martora spunându-i că vorbește din când în când și că știe de la ea că este bine și că așteaptă o geantă cu dulciuri pentru copii, scopul vizitei sale fiind acela de a afla de la martora dacă cunoaște ceva despre fiica sa și de D.

Cu toate acestea, potrivit declarațiilor martorei, odată cu vizita lui B.C., aceasta a început să-și facă griji cu privire la fiica sa deoarece nu a existat o legătură între ceea ce spunea ea la telefon și ceea ce știa familia B., A. spunându-i că lucrează la fabrica de ciocolată și câștigă 750 de euro pe lună, iar familia B. spunându-i că fiica lor are 1.200 de euro pe lună și că lucrează ca menajeră, martora știind că ambele lucrează la fabrică.

Bănuielile martorei s-au adeverit a doua zi când martorul B.C. a revenit cu o mașină și i-a cerut să meargă în localitatea de domiciliu a inculpatului L.N. să se intereseze de acesta, ocazie cu care i-a spus că A. și D. sunt obligate să se prostitueze și că „ fac strada”, martorul relatându-i că o cunoștință a sa, pe nume Viorel, știe de la soția lui, care se numește O., că fetele fac acest lucru fiind văzute de către acea persoană. în continuare, potrivit declarațiilor martorei, aceasta a mers până în localitatea de domiciliu a inculpatului L.N., unde martorul B.C. a discutat cu un tânăr, precum și cu alte persoane care i-au confirmat că persoana susmenționată este dubioasă.

Această împrejurarea a fost confirmata si de martorul T.V., care i-a spus martorei că este adevărat faptul că A. și D. fac strada în Italia, deoarece soția sa a fost chemată de către B.D. să meargă în acel loc, întrucât are asigurat un loc de muncă, soția sa a mers acolo, însă și-a dat seama că fetele sunt puse să se prostitueze, fapt care a determinat-o să plece imediat.

În acest context, fiind confruntată cu această realitate, martora a intrat în panică, urmare a informațiilor primite în legătură cu situația fiicei sale, a vorbit cu ea la telefon, însă fără să-i spună ce a aflat, și i-a cerut să vină acasă, insistând mereu la telefon să vină în țară, iar după circa două săptămâni, la începutul lunii aprilie 2011, aceasta a venit acasă,

Cu această ocazie, potrivit declarațiilor martorei, victima i-a povestit că după ce a ajuns în Italia și-a dat seama că nu este vorba de nici o fabrică de ciocolată, ea a întrebat-o pe furiș, în baie, pe B.D.L. dacă nu este vorba de prostituție, însă acesta din urmă i-a jurat că lucrează ca damă de companie, ulterior fiind scoasă cu D. la stradă și obligată să se prostitueze în diverse locuri, neavând voie să vorbească la telefon decât seara și doar în preajma inculpatului L.N..

Împrejurarea recrutării, cazării și practicării prostituției de către victima G.A. a fost confirmată și de martora L.D., sora inculpatului L.N. care a arătat că numita B.D.L. a chemat-o în Italia pe victima G.A. căreia nu i-a spus că va practica prostituția și că a practicat prostituția cea 2-3 luni și că nu îi dădeau banii direct inculpatei P.G., ci prietenului acesteia, numitul P.T. dar că atunci când acesta era plecat în Albania, fetele îi dădeau banii din prostituție inculpatei P.G. (f. 387, dosar instanță).

Prezența victimei între persoanele traficate a fost confirmată și de martora V.A.M. care a precizat că la prostituție a cunoscut-o și pe B.D., care era prietenă cu G.A.

Concluzionând, partea vătămată G.A. a fost înșelată, pe de o parte cu privire la natura muncii pe care urma să o presteze și, pe de altă parte, datorită faptului că a fost total încrezătoare în varianta oferită de prietena ei și inculpatul L.N., iar, odată dusă în stradă, a fost obligată să depășească șocul psihologic creat, prin respectarea ordinelor traficanților, fiind pusă în fața faptului împlinit.

În ceea ce o privește pe victima T.O.M., instanța retina ca din declarațiile sale rezulta ca soțul sau, martorul T.V. a aflat de la numitul Bruma Marius, fratele victimei B.D. ca aceasta câștiga 1200 euro muncind in Italia, făcând menaj unei bătrâne, fiind si ea interesata sa câștige bani in același fel, vorbind la telefon cu victima care i-a confirmat ca exista un post plătit cu 700 euro pe luna si apoi cu inculpatul L.N. care i-a spus sa vina pana la ora 3, intr-o miercuri, pentru a obține postul.

Potrivit victimei, aceasta a fost preluata in Italia de către inculpatul L.N. si de albanezul T., însă, pe drum, cel dintâi i-a spus ca a pierdut locul de munca si ca va trebui sa meargă unde este si B.D. si sa găsească o soluție.

Din declarațiile victimei rezulta ca in momentul in care a ajuns in imobilul in care a fost cazata, aceasta a observat ca fetele erau strident machiate si a înțeles „ca a ajuns la prostituție”, imediat trimițându-i mesaj soțului său si rugându-l,, o salveze cum știe”.

Intenția frauduloasă a inculpatei P.G. rezultă și din declarațiile victimei potrivit cărora aceasta i-a spus victimei sa-i transmită soțului sau ca „lucrează la o babă”, însă victima i-a replicat acesteia că „nu își minte soțul”, aceeași inculpată, împreună și cu inculpatul L.N. încercând să o convingă să meargă în cluburi să lucreze, unde va câștiga de la 1.500-2.000 euro, aceiași inculpați trimițând-o la baie sa se schimbe sau să meargă în altă cameră să facă anumite lucruri, însă victima nu a cedat acestor presiuni,

Inculpata P.G. nu a recunoscut ca a exercitat presiuni asupra victimei T.O.M., încercând, si de aceasta data, sa transfere întreaga răspundere asupra numitului P.T. pe care l-ar fi auzit cum îi spunea victimei „că trebuie să înceapă munca”.

Inculpatul L.N. a recunoscut ca a vorbit cu victima T.O.M. înainte ca aceasta sa vina in Italia si ca mințit-o sa vina pana ala ora 3, a doua zi, întrucât altfel pierde locul de munca, dar a precizat ca nu a făcut decât sa transmită ceea ce spunea numitul P.T. care, de altfel, a făcut presiune asupra victimei pentru a se prostitua, însa aceasta nu a acceptat.

Dimpotrivă, din declarațiile victimei rezultă că inculpatul L.N. făcea presiuni asupra victimei, spunându-i „ce frumoasa este, ce bine arata si ca nu se cunoaște ca are doi copii si ca va face mulți bani”.

Urmare a declarației acesteia și a actelor depuse în probațiune, au fost solicitate reprezentanților SC G. SRL documentele doveditoare ale transporturilor de persoane efectuate în perioada 22 martie - 25 martie 2011.

Din nota de comandă și foaia de parcurs comunicate, rezultă că victima T.O.M. a plecat la data de 22 martie 2011, din lași, cu microbuzul cu număr de înmatriculare x, condus de martorul A.G.O. (dup, volumul I, filele 279-283, fila 287, dosar instanța).

Potrivit declarațiilor acestuia, martorul a condus autovehiculul până pe teritoriul Italiei, în localitatea Milano, unde o parte dintre călători, inclusiv T.O.M. au fost preluați de către alt șofer, martorul G.G. Acesta din urmă și-a amintit că a lăsat victima într-o stație din Milano, după ce în prealabil a discutat telefonic, cu una dintre persoanele, ce urmau s-o preia pe partea vătămată T.O.M..

Atât martorul G.G., cât și martorul A.G.O. și-au amintit că, în ziua de 24 martie 2011, au preluat-o fiecare, pe rând, pe T.O.M. și au transportat-o înapoi, spre țară, deoarece aceasta fusese păcălită de conaționali și urma „să fie scoasă la stradă, ca prostituată” în loc să lucreze ca menajeră, așa cum i se promisese (dup, volumul I, filele 166-168, volumul al II-lea, filele 92-93, f. 287, f. 388 dosar instanța). Toate acestea se coroborează cu declarațiile celorlalte părți vătămate, dar și cu cea a soțului victimei, martorul T.V. (dup, volumul I, filele 124-126, fila 235, dosar instanța).

Din declarațiile acestui din urma martor rezulta ca inculpatul L.N. i-a spus ca are un loc de munca pentru soția sa, în Italia, ca menajera si ca I-a asigurat ca acesta lucrează la o fabrica de avioane iar fetele urmau sa lucreze la o fabrica de ciocolata, însa, a fost sunat din Italia de către soția sa, victima T.O.M. care i-a spus ca,,a nimerit la o casă de prostituție”.

Victima G.A. a confirmat prezenta victimei T.O.M. in același imobil unde erau cazate si celelalte fete, si 'încercarea inculpaților de o a determina sa practice prostituția dar si rezistenta sa, 'împrejurarea care a reprezentat un impuls pentru aceasta ca la rândul sau sa se elibereze de sub exploatarea sexuala a inculpaților.

Victima B.D.L. a recunoscut ca sub presiunile si amenințările inculpatului L.N., a vorbit cu T.O.M. si i-a spus sa vina in Italia întrucât i-a găsit un loc de munca.

Concluzionând, în ceea ce o privește pe victima T.O.M., după ce inculpații au depășit o primă etapă în care au înșelat-o cu privire la locul de muncă, aceasta a rezistat presiunilor la care a fost supusă și a reușit să scape.

În privința victimei minore V.E.A., instanța retine ca în primăvara anului 2009, inculpata P.G. a racolat-o pe minora V.E.A., pe care a obligat-o să practice prostituția în folosul ei.

Victima a fost indicată în declarația martorei L.D., iar, la audiere, aceasta a descris detaliat apartamentul în care era cazată de către inculpată, locul în care a fost obligată să practice prostituția, precum și modul în care P.T. împreună cu inculpata P.G. îi luau banii realizați zilnic.

Astfel, victima a arătat ca inculpata P.G. i-a promis ca in Italia va avea grijă de copilul inculpatului P.C. dar, apoi, i-a spus ca va trebui sa se prostitueze, luându-i si buletinul de identitate, promițându-i suma de 500 euro salariu săptămânal, însa banii obținuți din prostituție ii erau luați de numitul T. care îi împărțea cu inculpata P.G., care din banii încasați de fete si-a achiziționat un apartament si un autoturism.

În declarația sa in fata instanței (f. 340-341, dosar instanța) victima a relatat in amănunt atât momentul racolării sale cat si exploatarea sa sexuala, precizând ca nu își dorea sa facă ceea ce era obligata sa facă si nu a încercat sa fuga întrucât știa ca nu are alta șansa, victima aflându-se în aceeași situație ca si in momentul in care a aflat ca urmează sa practice prostituția, după ce inculpata P.G. a indus-o în eroare, mințind-o ca va avea grijă de copilul fratelui sau in Italia.

În privința plecării sale in Italia, victima a arătat ca deși era minora si nu avea nici procura, a reușit sa iasă din tara, fiind scoasă de martorul P.C. care „avea relații la vamă” si cu care s-a si reîntors in țară.

Declarația părții vătămate minore V.E.A. se coroborează cu cea a martorei L.D., care însă nu precizează în mod corect perioada în care minora a fost adusă în Italia (dup, volumul al II-lea, filele 83-87 și 15-16, f. 386-387, dosar instanța)

Potrivit acesteia, a practicat prostituția împreuna cu victima V.E.A., stând la strada, in post, cea 2-3 luni, victima fiind ulterior prinsă de carabinieri întrucât era minora.

Toate acestea se coroborează și cu declarațiile victimelor S.G.I.I., B.D.L. și G.A. (dup, volumul I, filele 27-32, 75-80,128-130, f. 279-280,281-282 dosar instanța).

În concluzie, Inculpata P.G. a recrutat victima minora, profitând de situația financiara precara, de faptul că provine dintr-o familie dezorganizată, inaptă să îi ofere afecțiunea și educația necesară vârstei.

În privința victimei minore S.G.I.I., instanța retine ca din declarațiile acesteia date in cursul urmăririi penale rezulta ca la începutul anului 2011, aflând ca inculpata P.G. se întorsese in tara, a abordat-o pe aceasta, in contextul în care victima provenind dintr-o familie cu probleme socio-morale (conflictele cu părinții, în sensul agresiunilor repetate din partea mamei și a dependență de alcool a tatălui), s-a hotărât să fugă de acasă, oriunde și în orice condiții.

În aceste condiții, potrivit propriilor declarații din cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră S.G.I.I. a căutat-o pe inculpata P.G., exprimându-și intenția de a o însoți în Italia, inculpata promițându-i acesteia că o va lua cu ea pentru a practica prostituția, iar din banii obținuți de minoră, aceasta urma să fie plătită săptămânal.

Astfel, în concretizarea acestei decizii, în jurul datei de 22 ianuarie 2011, victima S.G.I.I. a plecat din lași, fără a avea permisiunea părinților și actele necesare ieșirii din țară, transportul fiindu-i achitat de către inculpată.

Ajunsă în Italia, minora a fost cazată în locuința inculpatului P.C., în care stătea și concubina acestuia - numita S.M., într-un apartament închiriat, situat în vecinătatea locuinței inculpatei P.G., în Vigevano, pe Via Giuseppe Giusti nr. 8.

Din declarațiile victimei rezultă că inculpații P.G., P.C. și numitul P.T. au discutat si au stabilit sa o scoată la sosea, să-i atribuie minorei „unul dintre posturile” aflate pe șoseaua dintre localitățile Vigevano și Gropello, într-un sens giratoriu.

Aceeași victima a relatat ca inculpata P.G. i-a spus tarifele pe care urma sa le practice (30 euro, raport normal, 100 euro același raport, la hotel timp de jumătate de oră și 150 euro același raport, la hotel, timp de 1 h.

Potrivit propriilor susțineri, în concret, victima era transportată la „post” de către un cetățean italian, căruia îi achita 20 de euro pe zi, iar tarifele percepute clienților erau stabilite de către inculpata P.G., programul de lucru fiind între orele 1200-1800, minora realizând în medie 200 de euro pe zi și primea la sfârșitul fiecărei săptămâni 200 de euro, indiferent de suma predată zilnic inculpatului P.C.

În ceea ce privește durata exploatării sexuale, victima a arătat că a fost determinată să practice prostituția timp de trei luni, iar în luna aprilie 2011, într-o convorbire purtată cu mama ei, a aflat de la aceasta că depusese o plângere la poliție, legată de dispariția minorei, ca urmare, la data de 03 aprilie 2011 a fost lăsată să plece, sens în care a fost contactat de către inculpați martorul P.C., pentru a transporta minora spre țară, însă, în timp ce călătoreau, la ieșirea din Italia, în localitatea Gorizia, poliția a oprit microbuzul cu număr de înmatriculare x, condus de către martorul P.C., și a depistat-o astfel pe minora S.G.I.I., care apărea ca dispărută, victima fiind apoi internată într-un centru social - Civiform în Cividale del Friuli, regiunea Udine, din care a fugit după cinci săptămâni și s-a întors în țară.

De remarcat ca, după cea. o săptămână, după revenirea în România, partea vătămată minoră S.G.I.I. s-a întâlnit cu inculpatul P.C., cu care a păstrat legătura, astfel că la data de 18 iulie 2011, cu ocazia percheziției, victima a fost depistată în apartamentul inculpatei P.G., ascunsă într-un dulap.

În fata instanței, (f. 283-284, 286) victima a revenit, fără o explicație plauzibilă, asupra declarațiilor sale anterioare, arătând, fără un temei dovedit, că declarațiile date în cursul urmăririi penale nu au fost scrise de ea și că nu reflectă ce a spus ea în fața organelor judiciare, mai mult că a fost influențată de organele de anchetă, deși a precizat că nu a formulat plângere împotriva acestora. în esență, victima a arătat în fața instanței că a practica prostituția pe cont propriu, fără a fi exploatată de inculpați.

Nesinceritatea celei din urmă declarații a părții vătămate S.G.I.I. care a prezentat o ipoteză ticluită în scopul exonerării de răspundere a inculpaților, rezultă din coroborarea unor aspecte esențiale, astfel cum rezultă acestea fie din declarațiile inculpaților, fie ale celorlalte victime, fie din declarațiile martorilor.

Astfel, din declarațiile inculpatului L.N. rezultă că în cursul lunii ianuarie 2011 (perioada menționată expres de însăși victima) a văzut-o pe victima S.G.I.I. la domiciliul inculpatei P.G., infirmând declarațiile acesteia din urmă care arăta (f. 228 verso, dosar instanță) că nu a avut nici o legătură cer minora, nu a contactat-o niciodată pentru a merge în Italia, neavând nici o înțelegere cu aceasta, in nici o privință.

Din declarațiile victimei B.D.L. rezulta ca „inculpatul P.C. avea la stradă pe minora Iustina” care locuia in casa acestuia.

Din declarațiile martorului P.C. rezulta ca a transportat-o pe victima cu autobuzul, pe ruta Italia-România iar la ieșire din Italia, la un control, aceasta a fost depistată ca fiind dată dispărută de către părinți.

Martora L.D. a confirmat ca victima S.G.I.I. a venit cu autobuzul in Italia si a practicat prostituția, locuind cu inculpatul P.C.

Instanța a procedat la audierea martorei S.A., consilier A.N.T.I.P. lași, care, potrivit actelor de urmărire penala, a asistat la audierea victimei S.G.I.I., pentru a verifica realitatea susținerilor acesteia din urmă relativ la condițiile audierii. Or, din declarațiile martorei (f. 285, dosar instanța) rezulta ca nu au existat constrângeri pe parcursul audierii victimei si nici încercări de influențare a acesteia, martora constatând aceeași încercare de „păcălire” a polițiștilor si aceeași atitudine „sfidătoare”, „jignitoare” față de polițiști.

Victimele B.D.L., G.A., S.G.I.I. (în cazul celui din urmă, in cursul urmăririi penale) și V.E.A. au arătat că nu aveau voie să folosească telefoanele mobile și nu se deplasau în oraș, decât însoțite și supravegheate.

De asemenea, părțile vătămate au subliniat că tarifele percepute clienților erau stabilite de către inculpați, astfel că trebuiau să solicite între 30 și 50 de euro pentru un act sexual și între 100 și 150 de euro pentru cele care aveau loc la hotelul indicat de inculpați - hotelul A.

Din verificările realizate cu ajutorul aplicațiilor internet, a rezultat că această locație există, fiind apropiată de șoseaua pe care se aflau posturile.

S-a solicitat evaluarea psihologică a victimelor, iar din rapoartele întocmite de către specialiști rezultă că, părțile vătămate G.A. și B.D.L. prezintă manifestări ale stresului posttraumatic, depresie, anxietate etc (volumul I, filele 62-64,110-112).

Din verificările efectuate la unitățile bancare, s-a stabilit că, în perioada 2009-2011, deși au încercat să nu apară pe acestea și nu au avut locuri de muncă, inculpații au efectuat tranzacții monetare, prin sistemul Western Union, după cum urmează: inculpata P.G. a transferat în total 11.937 de euro, inculpatul L.N. - 3100 de euro, iar inculpatul P.C. - 5705 euro.

Din interceptările convorbirilor telefonice autorizate rezultă preocuparea inculpaților, dar mai ales a inculpatei P.G. în a racola tinere și a le determina să practice prostituția în România.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța retine următoarele:

În privința cererii formulate de inculpata P.G., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., în cauză nu poate fi reținuta infracțiunea de proxenetism in locul celei de trafic de persoane/minori, întrucât, astfel cum rezulta din probele dosarului, părțile vătămate nu au fost de acord să meargă în străinătate în vederea practicării prostituției, ci în considerarea obținerii unor sume importante de bani și fără a consimți la pierderea sau știrbirea în vreun mod a libertății lor.

Inculpata, în cooperare cu ceilalți inculpați, a parcurs toate etapele pe care în mod normal le presupune un astfel de proces.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de munca in străinătate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnărița, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) in Italia, făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoștințelor, rudelor sau a altor persoane apropiate.

Transportul, urmat de exploatarea - lipsa totala a posibilităților de comunicare (li se rețin actele de identitate, telefoanele mobile etc), ori recurgerea la izolarea spațială a victimelor de familii concomitent cu specularea situației lor dificile;

Exploatarea - tratamentul administrat victimelor: de la izolare, impunerea unui control, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenințare, pana la, in unele cazuri crima, in momentul in care încearcă sa evadeze sau amenința traficanții cu deconspirarea.

Evadarea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienți, al politiei (razii) etc.

Repatrierea - se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienți, al politiei (razii) etc.

Analizându-se diferența dintre infracțiunea de proxenetism și infracțiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimțământului de către victimă, instanța reține că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesnește practicarea prostituției, își dă acordul în mod nealterat, voința sa de a se prostitua aparținându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce privește traficul de persoane, consimțământul la exploatare, inclusiv în forma prostituției, este afectat de violență sau de modalități de captare nonagresivă în urmărirea aceluiași scop.

Or, în speță, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă fie practicarea liberă a prostituției în schimbul unor venituri foarte mari, fie angajarea cu contract de muncă în calitate de îngrijitoare de bătrâni, activități ce presupuneau - întreținerea de raporturi sexuale cu clienții, profitul obținut urmând a fi împărțit în mod egal.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiții decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienților, practicile sexuale și nici nu au primit banii promiși, fiind controlate și intimidate de către inculpați. Victimele nu au avut alegeri esențiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, durata de timp pe care doreau să o petreacă în stradă.

Prin urmare, acțiunile de traficare comise de inculpați au avut ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voință și acțiune a părților vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, spre deosebire de infracțiunea de proxenetism care urmărește apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existentă. Ele erau nevoite să suporte și să respecte condițiile și regulile impuse în casă de către inculpați, să rămână în stradă în frig, timp de multe ore.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepțiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea și vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei tinereți, dar și de slaba inserție familială a acestora, inculpații au deturnat părțile vătămate de la posibilitatea unei vieți normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituției.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata P.G., prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, având în vedere că data săvârșirii faptei de trafic de minori în formă continuată se situează după ultima modificare a Legii nr. 678/2001 (data săvârșirii este data epuizării acțiunii în cazul infracțiunilor continuate, odată cu săvârșirea ultimului act material din conținutul unității infracționale), instanța a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. pen., privind legea penală mai favorabilă.

Mai mult, în privința inculpatului L.N., față de momentul rămânerii definitive a hotărârii anterioare de condamnare (sentința penală nr. 582 din 25 februarie 2010 a Judecătoriei lași, a fost menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 342 din 27 iunie 2011- a Tribunalului lași), în raport de data săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, nu se pot reține dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie, toate faptele fiind săvârșite în stare de concurs real.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța va admite sesizarea din oficiu a instanței, privind schimbarea încadrărilor juridice în privința inculpaților P.G. și L.N. și, în consecință: - va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata P.G. a fost trimisă in judecata, din infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. si art. 13 C. pen. în infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fără reținerea art. C. pen.).

Va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul L.N. a fost trimis in judecata, din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen., in infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fără reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.).

Concluzionând, vastul probatoriu administrat in cauza, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, în încadrarea juridică reținută în final de către instanță. în drept:

Faptele inculpatei P.G., care, în perioada aprilie-iunie 2009 și ianuarie-aprilie 2011, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, Ie-a recrutat, transportat, găzduit sau primit, în scopul exploatării, pe minorele V.E.A., în vârstă de 17 ani, și S.G.I.I., în vârstă de 16 ani, iar împreună cu numitul P.T. și inculpatul P.C. - în cazul celei din urmă - Ie-a exploatat pe acestea, determinându-le să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia, întrunesc, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba despre două acte materiale.

Faptele aceleiași inculpate, care, în perioada ianuarie-mai 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul L.N. și numitul P.T., le-au recrutat, transportat, transferat sau găzduit, pe părțile vătămate B.D.L., G.A. și T.O.M., prin înșelăciune și constrângeri, în scopul exploatării (cu referire la T.O.M.) sau pe care chiar le-au exploatat ( cu referire la B.D.L. și G.A.), obligându-le să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia, întrunesc, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori au fost comise de către inculpata P.G. înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele, astfel că se vor aplica regulile de la concurs, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului L.N., care, în perioada ianuarie-mai 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpata P.G. și numitul P.T., le-au recrutat, transportat, transferat sau găzduit, pe părțile vătămate B.D.L., G.A. și T.O.M., prin înșelăciune ori constrângeri, în scopul exploatării sau pe care chiar le-au exploatat, obligându-le să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia, întrunesc, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.C., care, în perioada ianuarie-aprilie 2011, împreună cu inculpata P.G. și numitul P.T., au recrutat-o, transportat-o, găzduit-o și primit-o, în scopul exploatării, pe minora S.G.I.I., în vârstă de 16 ani, și au exploatat-o pe aceasta, determinând-o să practice prostituția, pe șosele situate la periferia localității Vigevano din Italia, întrunește, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Deși față de unele dintre victime s-ar putea susține ca a existat consimțământul la practicarea prostituției, totuși, din probele cauzei rezulta neîndoielnic faptul că intenția inculpaților, fată de victime, a fost ca, prin mijloacele care au presupus înfrângerea libertății de voință, mișcare și conștiință a acestora, să vicieze poziția subiectului pasiv. Inculpații au recrutat victimele minore, profitând de situațiile financiare precare, de faptul că provin din familii dezorganizate, inapte să le ofere afecțiunea și educația necesară vârstei. Minora S.G.I.I., de exemplu, a arătat că nu se consideră victimă a traficului de persoane, deoarece a considerat că inculpații au scăpat-o de familia cu care era în conflict.

Pe de altă parte, în cazul părții vătămate B.D.L., inițial, aceasta a fost sedusă de către inculpatul L.N., zis P., iar apoi, cu ajutorul inculpatei P.G. și a cetățeanului albanez, a fost obligată să practice prostituția, la un moment dat aplicându-i-se chiar corecții corporale.

Partea vătămată G.A. a fost înșelată, pe de o parte cu privire la natura muncii pe care urma să o presteze și, pe de altă parte, datorită faptului că a fost total încrezătoare în varianta oferită de prietena ei și inculpatul L.N., iar, odată dusă în stradă, a fost obligată să depășească șocul psihologic creat, prin respectarea ordinelor traficanților, fiind pusă în fața faptului împlinit.

În ceea ce o privește pe victima T.O.M., după ce inculpații au depășit o primă etapă în care au înșelat-o cu privire la locul de muncă, aceasta a rezistat presiunilor la care a fost supusă și a reușit să scape.

Așadar, elementul material al laturii obiective al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori a fost realizat odată cu constrângerile la care au fost supuse victimele. Valorile sociale încălcate prin activitățile desfășurate de inculpați au fost cele referitoare la libertatea de voință și acțiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001, și nu cele care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială, adică bunelor moravuri, ocrotite de art. 329 C. pen.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor de către inculpați, gradul de participație a acestora conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților, instanța va antrena răspunderea penala a acestora, dispunând condamnarea lor.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi stabilite și aplicate, și a modului lor de executare, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea speciala, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana fiecărui infractor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpați este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenței drepturilor fundamentale ale victimelor, a libertății sexuale, a integrității corporale si a libertății de mișcare a unor minore, a bazelor morale care trebuie să lumineze viața unor copii, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimelor minore.

Prin raportare mai ales la vârsta părților vătămate, trebuie subliniat faptul că se poate afirma ca aceasta experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora, asupra echilibrului socio - afectiv al acestora.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice copil la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, minorele au aflat rezonanta unor acte cu conotație sexuală, trăind semnificația reala a raporturilor sexuale săvârșite de clienți ai acestor victime, suferințele fizice si psihice pricinuite minorelor, umflare a raporturilor sexuale la care au fost supuse si exploatării sexuale căreia îi erau prizoniere.

Se poate afirma ca toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, victimele încercând sentimentul rușinii, chiar în ciuda promiscuității morale și materiale care conturează contextul vieții lor cotidiene.

Datele privind circumstanțierea inculpatei P.G., astfel cum rezultă din caracterizările atașate la dosar sunt de natură să antameze reținerea circumstanței atenuante a „conduitei bune a infractorului anterior săvârșirii faptelor”, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., chiar în contextul caracterului abominabil al faptelor acestuia. Din probele menționate rezultă că anterior activității infracționale, inculpata manifesta preocupări adecvate normelor sociale, conduita sa în comunitate fiind una socialmente onorabilă.

În plus, în privința aceleiași inculpate, dar și a inculpatului P.C. instanța va reține ca circumstanță atenuantă, în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și împrejurarea unei contribuții sau participări infracționale de mai mica amploare, a unui rol preponderent secundar în raport de poziția numitului P.T., de fapt „capul” activităților de trafic de persoane/ minori.

Aceste condiții au fost apreciate de instanță ca fiind îndeplinite în cauză față de inculpații P.G. și P.C.

Nu aceeași este situația inculpatului L.N. care a probat o contribuție activă, alăturată și conjugată în mod direct celei a principalului autor al faptelor - P.T. - și în privința căruia probatoriul nu a antamat nici măcar un indiciu al atenuării răspunderii penale.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a Codului penal și regimul de sancționare a infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunile comise, vârsta părților vătămate la momentul activității infracționale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpaților, instanța va stabili inculpaților câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptățească aprecierea ca aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea regimului de executare, instanța reține că față de ansamblul activităților infracționale comise, gravitatea faptelor si consecințele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate și necesitatea constrângerii si reeducării inculpaților, instanța apreciază că în privința inculpaților P.G. si L.N., numai executarea pedepselor in regim de detenție răspunde în mod adecvat funcțiilor și scopului pedepsei.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța reține că părțile vătămate minore, în privința cărora, înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a constatat de către instanță că acțiunea civila, în prezenta cauză, se exercită din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., având în vedere că vizează persoane cu capacitate restrânsă de exercițiu, dar și celelalte victime majore ale traficului de persoane, au trăit semnificative suferințe ca urmare a faptelor inculpaților, umilința nejustificată produsă prin abuzurile și exploatarea sexuală la care a fost supuse creându-le o traumă psihică cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând reparație, fiind unul evident.

Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferență în plus și nici o diferență în minus.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la drepturile fundamentale ale persoanei, la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la conviețuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viața unui copil, a integrității fizice și psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din probele cauzei.

Astfel, este de reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile exercitate de către inculpați, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părților civile.

Sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, traumele psihice (puse în evidență nu numai de constrângerea morală și de impactul acțiunilor agresive, dar și vârsta victimelor minore) și fizice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acestora la viața socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

Față de cele arătate instanța apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpaților pentru faptele de trafic de minori comise, este justificată acordarea de daune morale si, statuând în echitate, în baza art. 14, aii. 17 rap. la aii. 346 alin. (1) teza I, art. 348 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., va admite acțiunea civilă exercitată din oficiu cu privire la părțile vătămate minore cu capacitate restrânsă de exercițiu V.E.A. și S.G.I.I. și, în consecință: va obligă inculpata P.G. la plata către partea civilă V.E.A. a sumei de 1.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori”; va obligă in solidar inculpații P.G. și P.C. la plata către partea civilă S.G.I.I. a sumei de 500 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori”.

Pe de altă parte, în baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) teza I, art. 348 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., va admite în parte acțiunea civilă exercitata de părțile civile G.A., B.D.L. și T.O.M. și va obliga în solidar inculpații P.G. și L.N. la plata: către partea civilă G.A. a sumei de 1.500 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, către partea civilă B.D.L. a sumei de 2.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane” și către partea civilă T.O.M. a sumei de 500 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”.

Trebuie precizat ca la stabilirea cuantumului daunelor morale către victime, instanța a avut în vedere criteriile analizate in cele ce preced, prin prisma elementelor probatorii administrate in cauza, in favoarea victimei B.D.L. instanța stabilind o suma mai mare în raport cu celelalte victime, ținând seama și de aspectele furnizate de martora C.G. (f. 391, dosar instanța) în privința măsurii afectării victimei.

Având în vedere, pe de o parte, că daunele morale trebuie sa fie numai o justă reparație a prejudiciului de ordin psihic suferit de victimă și nu o amendă excesivă pentru autorul faptei cauzatoare de prejudicii iar pe de alta parte că victimele nu sunt îndreptățite să obțină sumele de bani „câștigate” din prostituția forțată, cu titlul de despăgubiri civile, aceste sume de bani fiind obținute ca urmare a încălcării normelor de conviețuire și conduitei morale general acceptate, având în vedere și lipsa probelor în dovedirea prejudiciului material pretins suferit de partea civilă T.O.M. (actele atașate vizează amanetarea unor bijuterii la data de 28 iunie 2011, deci ulterior momentului deplasării acesteia in Italia, nefiind probata existenta vreunei legături de cauzalitate între deplasarea în Italia și valorificarea bijuteriilor), instanța va respinge restul pretențiilor civile, formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă G.A. (reprezentând restul despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin moral și despăgubiri pentru prejudiciul de ordin material), de către partea civilă B.D.L. (reprezentând restul despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin moral) și respectiv de către partea civilă T.O.M. (reprezentând restul despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin moral și despăgubiri pentru prejudiciul de ordin material).

Veniturile bănești obținute din practicarea prostituției sunt determinabile, pornind de la declarațiile părților vătămate.

Astfel, din declarațiile acestora rezulta atât media clienților pe zi cat si costul prestației minime si a câștigului mediu zilnic, multiplicat cu numărul de zile care rezulta din probatoriul administrat, determinându-se astfel valoarea câștigurilor ilicite, sume de bani obținute de inculpați din traficul de persoane, sume supuse confiscării, măsura care va opera, nu solidar, ci în partea fiecăruia, în mod egal, de la persoanele care au beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimelor, chiar daca banii ajungeau la aceste persoane indirect, prin intermediul unuia dintre traficanți, suma fiind ulterior împărțită între aceștia.

La confiscarea sumelor, instanța va face aplicarea principiilor jurisprudențiale statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (a se vedea decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005 si decizia nr. 4457 din 21 iulie 2005), potrivit cărora banii dobândiți de participanți prin săvârșirea infracțiunii se confiscă, dispunându-se obligarea fiecăruia la plata sumei de care a beneficiat, iar nu la plata întregii sume, în solidar, întrucât măsurile de siguranță constituie sancțiuni și, ca atare, au caracter personal și exclud solidaritatea.

Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol: în baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. va lua față de inculpații P.G., L.N. și P.C. măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. și, în consecință, va dispune confiscarea de la fiecare dintre inculpați a sumelor de bani dobândite în urma comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora (sume rezultate după scăderea din acestea a sumelor de bani care au servit la despăgubirea victimelor, cu titlu de daune morale), în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpații P.G., P.C., L.N. si de către partea vătămata B.D., fiind criticata pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, ce vizează următoarele aspecte:

Inculpații P.G. și P.C. au invocat și susținut, oral și în scris, următoarele motive de apel:

În ce privește nelegalitatea sentinței apelate: - instanța nu a fost legal sesizată întrucât probele obținute de către organele de urmărire penală după data de 18 iulie 2011 și până la momentul sesizării instanței de fond au fost administrate cu încălcarea flagrantă a procedurilor legale în vigoare, iar o parte dintre aceste mijloace de probă au fost avute în vedere de către instanță fa momentul pronunțării soluției de condamnare, în sensul că procurorul de caz a efectuat în cursul urmăririi penale acte de procedură cu încălcarea dispozițiilor art. 172 alin. (1) C. proc. pen.; Astfel, deși textul de lege sus-menționat precizează în mod expres faptul că „apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului”. Ori, având în vedere dispozițiile sus-enunțate, coroborate cu disp. art. 24 din Constituția României, disp. art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și Decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale, urmează să se constate nulitatea absolută a tuturor declarațiilor de martori, părți vătămate și inculpați ce au fost luate cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, având în vedere faptul că la dosarul de urmărire penală nu există nici cea mai mică dovadă de înștiințare a apărătorului ales al inculpatei P.G. cu privire la datele la care s-au efectuat acte de urmărire penală în cauză.

Prin urmare, este mai mult decât evident faptul că, atâta timp cât în cursul urmăririi penale s-au administrat o serie de mijloace de probă ce, teoretic, sunt lovite de nulitate, iar acele mijloace de probă au fost avute în vedere la pronunțarea soluției de condamnare în cauză, prezenta sentință este nelegală.

Neregularitatea actului de sesizare a instanței raportat la faptul că, în cuprinsul rechizitoriului, nu există pronunțate soluții cu privire la anumite persoane față de care organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu (L.D., L.D. și L.F.); mai mult decât atât, instanța a dispus audierea în calitate de martor a numitei L.D., deși declarația acesteia conține o doză ridicată de subiectivism, având în vedere faptul că este sora inculpatului L.N.

Schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada exercitării de violențe sau constrângeri asupra victimelor.

Nelegalitatea sentinței apelate, motivat de că instanța de fond a comis o gravă eroare în momentul în care a dispus confiscarea specială a sumelor de bani presupus a fi dobândite de către inculpata P.G. în urma săvârșirii de către aceasta a faptelor reținute în sarcina sa, întrucât din toate mijloacele de probă administrate în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că principalul beneficiar al sumelor de bani provenite din presupusa exploatare a părților vătămate a fost cetățeanul albanez P.T.

Mai mult decât atât, aceste sume de bani nu au fost stabilite în mod cert de către instanță, ci au fost avute în vedere în acest caz doar declarațiile părților vătămate care, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, nu pot avea putere probantă suficientă.

În ce privește netemeinicia sentinței apelate, au invocat următoarele motive:

Sentința apelată nu este în totalitate bazată pe mijloacele de probă administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată.

Astfel, referitor la fapta descrisă la punctul 1 din Rechizitoriu, în ceea ce o privește pe partea vătămată B.D.L., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la ari. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât așa cum rezultă din declarația părții vătămate dată în fața instanței, declarație aflată la fila 281 dosar, care se coroborează cu declarațiile martorilor B.C.I., B.V. și C.M., de asemenea audiați în mod nemijlocit de către instanța de judecată în ceea ce o privește pe această parte vătămată, fapta reținută în sarcina inculpatei P.G. nu este săvârșită de aceasta.

În acest sens, însăși partea vătămată a declarat că fată de aceasta nu au fost exercitate presiuni sau constrângeri, că aceasta a plecat în Italia datorită faptului că a fost indusă în eroare de către inculpatul L. și că a practicat prostituția de frica inculpatului.

Partea vătămată B.D.L. a afirmat în mod nemijlocit în fata instanței de judecată faptul că inculpatul Lupu a amenințat-o și a forțat-o să le mintă și pe părțile vătămate G.A. și T.P.M.

De asemenea, partea vătămată B.D.L. a precizat în cuprinsul declarației sale faptul că inculpatul L.N. era cel care o supraveghea în permanență în momentul în care aceasta era „scoasă la muncă”, că inculpatul Lupu a lovit-o de foarte multe ori și, foarte important, că nu au existat nici un fel de acte de constrângere sau amenințare din partea inculpatei P.G.

Rezultă așadar, că instanța de fond a comis o gravă eroare când a afirmat, în pagina a 16-a a sentinței apelate, faptul că „cu ajutorul inculpatei P.G. și a cetățeanului albanez a fost obligată să practice prostituția, la un moment dat aplicându-i-se chiar corecții corporale”, evidentă fiind opinia greșită a instanței, raportat la mijloacele de probă administrate.

În ceea ce o privește pe partea vătămată G.A., aceasta a declarat în fața instanței de judecată faptul că asupra acesteia nu au fost exercitate constrângeri sau amenințări din partea inculpatei P.G., explicând în detaliu modalitatea în care a fost indusă în eroare de către partea vătămată B.D.L., la instigarea inculpatului L.N., în sensul de a-i oferi părții vătămate un loc de muncă la o fabrică de ciocolată. Tot partea vătămată G.A. precizează în declarația aflată la fila 279 din dosarul cauzei faptul că a fost de acord să practice prostituția de frica cetățeanului albanez T., că era supravegheată în permanență de inculpatul L.N. și de cetățeanul albanez si că a încercat să fugă, dar a fost prinsă de aceștia din urmă și adusă înapoi.

Prin urmare, raportat la aceste aspecte, urmează a se constata și în privința părții vătămate G.A. că fapta reținută în sarcina inculpatei P.G. nu este săvârșită de către aceasta și că soluția instanței de fond este netemeinică, nefiind susținută de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

În ceea ce o privește pe partea vătămată T.P.M., de asemenea, instanța de fond reține o contribuție a inculpatei P.G. la încercarea de a o exploata pe aceasta, deși din mijloacele de probă reiese o cu totul altă situație de fapt.

Astfel, întregul material probatoriu administrat în cauză, ce se compune în primul rând din declarația părții vătămate, iar în al doilea rând din declarațiile coroborate ale părților vătămate B.D. și ale martorilor T.V., B.C.I. și B.V., conduce în mod indubitabil la concluzia că partea vătămată a fost racolată și cazată de către inculpatul L.N., pentru care aceasta urma să practice prostituția, lucru ce nu s-a mai întâmplat. De asemenea, în motivarea soluției pronunțată de către instanța de fond există, în ceea ce o privește pe această parte vătămată, o serie de contradicții ce trebuiesc avute în vedere de către instanța de control judiciar.

Instanța de fond precizează, în primul paragraf al filei 19 din sentință, faptul că „intenția frauduloasă a inculpatei P.G. rezultă și din declarațiile victimei”, iar ulterior, în al patrulea paragraf, instanța se contrazice și menționează că „din declarațiile victimei rezultă că inculpatul L.N. făcea presiuni asupra victimei, spunându-i ce frumoasă este, ce bine arată și că nu se cunoaște că are doi copii și că va face mulți bani”.

Aceste contradicții, coroborate și cu afirmațiile instanței de fond din penultimul paragraf din pagina 19 a sentinței criticate conduc la ideea că inculpata P.G. nu a avut nici cea mai mică contribuție la înșelarea părții vătămate T.O.M.

Se impune astfel, ca soluția instanței cu privire la această parte vătămată să fie achitarea inculpatei P.G., în primul rând motivat de faptul că fapta nu există, iar în al doilea rând, chiar în condițiile dovedirii existenței faptei, nu inculpata P.G. este autoarea acestei fapte.

Referitor la partea vătămată V.E.A., urmează ca instanța de control să reanalizeze întregul material probator și să pronunțe o soluție în deplină concordanță cu acesta.

Astfel, din declarația dată de partea vătămată în fața instanței, declarație aflată la fila 340 dosar, rezultă fără putință de tăgadă faptul că partea vătămată a fost indusă în eroare de către martora L.D., care i-a propus acesteia să meargă în Italia pentru a avea grijă de un copil, cu toate că martora cunoștea faptul că partea vătămată era minoră la acel moment.

De asemenea, coroborând declarația părții vătămate cu declarațiile inculpatei P.G. și ale martorei L.D., reiese cu certitudine concluzia că partea vătămată a fost exploatată de către cetățeanul albanez P.T., care o ducea „la muncă” în fiecare zi și care, pentru a nu-și crea probleme cu organele de Poliție din Italia, a falsificat cartea de identitate a unei alte persoane, pentru a crea aparența că partea vătămată era majoră.

Totodată, din declarațiile părții vătămate și ale martorei L.D. rezultă indubitabil faptul că nu a exercitat nimeni acte de constrângere sau amenințare în ceea ce o privește pe partea vătămată V.E.A., că aceasta nu a fost obligată de nimeni să practice prostituția și că a ales de bună voie să rămână în Italia, pentru a practica prostituția în folosul cetățeanului albanez P.T.

Instanța de fond a reținut implicarea inculpatei P.G. în presupusa exploatare a părții vătămate V.E.A. strict prin aprecierea declarației subiective a martorei L.D. care, în condițiile în care este sora inculpatului L.N., este mai mult decât evident faptul că a încercat să își disculpe fratele.

Nici în ce o privește pe partea vătămată S.G.I.I. instanța de fond nu a dat eficiență mijloacelor de probă administrate în cursul judecării pe fond, mijloace de probă administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată și care, creează un dubiu puternic în ceea ce îi privește pe inculpații P.G. și P.C.

Astfel, urmează ca prin raportare la probatoriul cauzei, în primul rând la declarația părții vătămate S.G.I.I., iar în al doilea rând la declarația martorei L.D., să se constate faptul că partea vătămată a mers în Italia din proprie inițiativă, nu a fost constrânsă, bătută sau amenințată de nici unul dintre inculpați, nefiind, de asemenea, exploatată din punct de vedere sexual de nici unul dintre aceștia.

De asemenea, tot martora L.D. a precizat în fața instanței faptul că nu știe dacă partea vătămată a practicat sau nu prostituția, că ar fi aflat în mod indirect, din anumite discuții că aceasta s-ar fi prostituat, însă că nu știe ca aceasta să se fi prostituat pentru inculpatul P.C.

Aceste declarații se coroborează cu declarațiile celorlalte părți vătămate, care au afirmat în fața instanței de judecată faptul că inculpatul P.C. venea din când în când în vizită la sora acestuia, dar că acesta nu a avut nici un fel de implicare în presupusa activitate infracțională reținută în sarcina inculpatei P.G.

În privința inculpatului P.C., urmează să se dea eficiență principiului in dubio pro reo, în sensul că în ceea ce privește acuzația adusă împotriva acestuia planează un puternic dubiu, dubiu care trebuie să profite inculpatului.

Astfel, nu există la dosarul cauzei nici o probă certă, directă și administrată în mod nemijlocit de către instanța de judecată din care să rezulte existența faptei reținută în sarcina inculpatului P.C.

Nici unul dintre martorii audiați atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața instanței de judecată nu au perceput în mod direct săvârșirea de către inculpat a presupusei infracțiuni reținută în sarcina acestuia, iar acest aspect, coroborat cu declarația părții vătămate, conduc la concluzia indubitabilă că fapta reținută în sarcina inculpatului nu există.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală de către inculpatul P.C., rezultă că pe toată durata șederii acestuia în Italia, acesta a lucrat în mod legal la o fermă de porci, fiind angajat în baza unui contract de muncă și prestând o activitate pentru care era remunerat lunar, așa cum reiese din actele depuse la dosar.

O altă critică ce privește netemeinicia sentinței criticate se referă la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în ceea ce o privește pe inculpata P.G., prin care se solicita instanței de fond ca, raportat la întregul material probator administrat în cauză, să se dispună, în cazul constatării existenței unor fapte de natură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Astfel, deși din probele administrate în cursul judecării pe fondul cauzei, rezultă în mod cert faptul că inculpata Porcarii Gina nu a avut nici o implicare în recrutarea, transportul sau exploatarea „victimelor” presupuselor fapte reținute în sarcina sa, instanța de fond procedează la o motivare lacunară în considerarea respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice.

- o altă critică ce vizează netemeinicia sentinței apelate, constă în aceea că în mod greșit instanța de fond a dispus menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților-apelanți, deși, potrivit disp. art. 267 alin. (4) C. proc. pen., procurorul de caz trebuia să solicite prin rechizitoriu menținerea măsurii asigurătorii luată în cursul urmăririi penale, aspect ce însă nu s-a concretizat în actul de sesizare a instanței.

Raportat motivelor de apel invocate, inculpații P.G. și P.C., au solicitat casarea în totalitate a sentinței apelate, și, în rejudecare, să se dispună:

- achitarea inculpatului P.C., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că fapta reținută în sarcina acestuia nu există;

- achitarea inculpatei P.G. pentru faptele reținute în sarcina acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., constatând că faptele reținute în sarcinile inculpatei nu sunt săvârșite de către inculpată.

În subsidiar, inculpata P.G. a solicitat, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a acestora, din infracțiunile prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 C. pen.

În ce îl privește pe inculpatul apelant L.N., apelul formulat de acesta vizează netemeinicia sentinței apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând redoarea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță.

Solicită instanței de control judiciar a da mai multă eficiență circumstanțelor reale și personale, a se avea în vedere că spre deosebire de ceilalți inculpați a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, în sensul că a recunoscut faptele ce îi sunt reținute în sarcină, și, pe cale de consecință, să fie redus cuantumul pedepsei aplicate.

Partea civilă apelantă B.D.L. critică sentința apelată sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în sensul că se impune reaprecierea așa cum s-a arătat în cererea de constituire de parte civilă în fața instanței de fond, suma solicitată cu titlu de despăgubiri acordate pentru repararea daunelor morale cauzate de inculpați reprezintă o compensare și are menirea de a da o anume satisfacție, aceasta neavând sub nici o formă menirea de a putea stabili situația anterioară.

Se impune reaprecierea cuantumului acestor daune, în sensul majorării lor, având în vedere grava atingere adusă unor drepturi fundamentale ale subsemnatei, respectiv dreptul la libertate, dreptul la onoare și la demnitate, precum și intervalul mare de timp în care s-a produs activitatea infracțională a inculpaților.

Trauma psihică suferită din momentul în care a realizat că este victima unor infracțiuni, dar și ulterior, pe parcursul activității ilegale a inculpaților, și chiar și în prezent, a fost foarte intensă. Sentimentele de umilință, de neîncredere, lipsa de respect a celor din jur copleșitoare și marcate pentru aceasta.

Prin decizia penală nr. 144 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de partea civilă B.D.L. și de către inculpații P.G., P.C. și L.N.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând fiecare etapă de desfășurare a urmăririi penale - începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și actele de urmărire penală întocmite în cauză, specifice fiecărei etape, prin raportare la dispozițiile procesual-penale ce prevăd în mod expres regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal și condițiile de validitate a actelor procesuale întocmite, a constatat că, în speță, organele de urmărire penală au respectat dispozițiile art. 228 și art. 235 C. proc. pen., cu referire la art. 203 C. proc. pen. privind cuprinsul și forma proceselor verbale de începere a urmăririi penale și a ordonanțelor de punere în mișcare a acțiunii penale, precum și dispozițiile art. 171 C. proc. pen. privind asistența judiciară a învinuitului sau inculpatului.

Prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sancționează cu nulitatea absolută dispozițiile relative la asistența inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii.

Pentru dispozițiile art. 171 C. proc. pen. „inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale., iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept” inculpații apelanți din prezenta cauză uzând de acest drept, având apărător ales în tot cursul urmăririi penale, în persoana aceluiași avocat, respectiv av. Irimia Radu, astfel cum rezultă din delegația aflată la dosarul de urmărire penală, fila 327 volum 1, și din care rezultă că apărătorul a fost împuternicit de inculpații P.G. și P.C. să le reprezinte interesele din data de 18 iulie 2011. După această dată, toate actele de urmărire penală au fost efectuate de către procuror în prezența apărătorului ales, astfel cum rezultă din procesele verbala întocmite după această dată, respectiv percheziție informatică a telefoanelor mobile, declarație de învinuiți, declarații de inculpați (filele 310 și următoarele volum I dosar u.p.).

Câtă vreme în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd situațiile în care asistenta juridică este obligatorie în cursul urmăririi penale, procurorul nu avea obligația să desemneze apărător pentru unul sau altul dintre inculpați. Dimpotrivă, instanța de control judiciar apreciază că s-a dat eficiență maximă în vederea asigurării unui drept efectiv la apărare al inculpaților, (dispoziții legale) procurorul încunoștințând și solicitând prezența apărătorului ales al acestora la îndeplinirea fiecărui act de urmărire care îi privea pe inculpați.

În aceste condiții, nu se poate invoca încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada unei vătămări în ceea ce privește pe inculpații P., aceștia fiind audiați, astfel cum am relevat, atât în calitate de învinuiți, cât și în calitate de inculpați în prezența apărătorului for ales.

În acest context, motivul de nelegalitate invocat de inculpați vizând lipsa de asistență juridică în cursul urmăririi penale nu este fondat.

Sesizarea din oficiu are loc atunci când organul de urmărire penală află, pe orice cale, despre săvârșirea unei infracțiuni, adică în situația în care organul de urmărire nu a fost sesizat prin vreunul din modurile generale sau speciale, dar află despre comiterea unei infracțiuni, în principal ca urmare a investigațiilor proprii, dar și altor mijloace de informare întâlnite în sfera rețelelor sociale. Legea de procedură penală dă dreptul organelor de urmărire de a efectua acte premergătoare urmăririi penale, în vederea începerii urmăririi penale, atunci când din conținutul actului de sesizare nu ar rezulta suficiente date lămuritoare care să justifice începerea urmăririi penale. Actele premergătoare sunt anterioare începerii urmăririi penale și efectuate în vederea începerii urmăririi penale. Acestea constau în obținerea de date, informații ce nu sunt obținute prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute de lege (caz în care ar constitui probe) ci se pot obține ca urmare a ascultării unor persoane (nu ca martori), efectuarea unei constatări tehnico-științifice ori medico-legale, chiar a unei expertize, o cercetare la fața locului (care să nu implice o percheziție domiciliară deoarece aceasta se efectuează numai după începerea urmăririi penale și se dispune numai de instanța de judecată).

În urma efectuării actelor premergătoare, organul de urmărire penală întocmește un proces-verbal care constituie mijloc de probă în procesul penal și în temeiul căruia se poate dispune începerea urmăririi penale. Când din conținutul actului de sesizare ori din conținutul actelor premergătoare se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru începerea urmăririi penale, actul procesual ce se întocmește în acest moment procesual fiind dispoziția de începere a urmăririi penale, iar actul procedural care se întocmește este rezoluția de începere a urmăririi penale sau procesul-verbal prin care se dispune începerea urmăririi penale. Rezoluția este pusă pe actul de sesizare - plângere sau denunț - iar procesul-verbal se întocmește în cazul sesizării din oficiu, în acest act procedural consemnându-se constatările făcute cu ocazia descoperirii unei infracțiuni sau constatările ce rezultă din procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării actelor premergătoare, pentru ca mai apoi, în raport de constatările făcute să se dispună începerea urmăririi penale.

Or, în acest sens s-a procedat și în prezenta cauză, când, ca urmare a sesizării din oficiu de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul structurii organizate cu privire la săvârșirea unor posibile infracțiuni de către mai multe persoane, printre care și inculpații din prezenta cauză, au întocmit în acest sens procesul verbal de sesizare din oficiu nr. 561404 din 15 aprilie 2011 (fila 2 volum I dosar u.p.), astfel cum impun în mod expres dispozițiile art. 221 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, legea specială de incriminare prevede că urmărirea penală se efectuează de către procuror. Modul în care procurorul desfășura urmărirea penală este reglementat, însă, de dispozițiile legii procesual penale, care conferă procurorului posibilitatea de a delega, în vederea efectuării unor acte de urmărire penală, organele de cercetare.

Mai mult, dispozițiile art. 224 C. proc. pen. prevăd posibilitatea ca organul de urmărire penală, în vederea începerii urmăririi penale să efectueze acte premergătoare. Astfel, actele premergătoare, sau investigațiile prealabile cum au fost denumite în literatura de specialitate, au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale. Așadar, în cadrul actelor premergătoare urmăririi penale se poate desfășura un fascicul de activități care, prin funcționalitatea și finalitatea lor, urmăresc realizarea unor obiective bine precizate în dispozițiile legale. Astfel, în cadrul actelor premergătoare pot fi efectuate verificări, pot fi ascultate anumite persoane (deci, cu atât mai mult părțile vătămate), pot fi făcute chiar percheziții, cercetări la fața locului sau investigații, așa cum s-a detaliat anterior. Rezultă deci, că atâta vreme cât legea permite organelor de anchetă să efectueze acest fascicul de investigații preliminare începerii procedurii urmăririi penale, ele constituie probe și sunt avute în vedere de către instanța de judecată la soluționarea cauzei, astfel că nu se poate susține nelegalitatea sentinței apelate din această perspectivă, cu atât mai mult cu cât aceste cercetări au fost efectuate în condiții de legalitate. De asemenea, așa cum vom concluziona mai jos, ele nu sunt prevăzute între cazurile strict reglementate de dispozițiile art. 197 C. proc pen.

În raport cu aceste prevederi, respectiv dispozițiile art. 224 Cod proc. pen., procurorul de caz a întocmit procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare nr. 70D/P/2011 din 08 mai 2011 în care au fost consemnate actele întreprinse în această etapă preliminară, și raportat la care, astfel cum evidențiat mai sus, procurorul poate dispune începerea urmăririi penale, aspect care s-a și concretizat în cauză potrivit procesului verbal de începere a urmăririi penale din 09 mai 2011, și, ulterior, de punere în mișcare a acțiunii penale filele 4 și următoarele volum I dosar u.p.). Așa fiind, faptul că în această etapă preliminară s-au efectuat acte de cercetare, permise de lege, în lipsa unui apărător, nu este de natură să încalce dreptul la apărare al inculpaților din prezenta cauză, prin efectuarea de cercetări specifice pentru strângerea datelor necesare în vederea începerii urmăririi penale nefiind vătămate interesele legitime ale acestora. Mai mult, nefiind impusă organelor de anchetă vreo obligație expresă în acest sens, respectiv de a asigura asistența juridică a persoanelor cercetate încă din această faza preliminară, o atare lipsă nu este sancționată, corelativ, cu nulitatea, în oricare din formele sale.

Actele premergătoare au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale. Așa fiind, câtă vreme procurorul de caz a constat faptul că cercetările preliminare conturează săvârșirea unor infracțiuni doar de către inculpații din prezenta cauză și nu de către toate persoanele cu privire la care lucrătorii de poliție s-au sesizat din oficiu, a dispus începerea urmăririi penale și respectiv, a pus în mișcare acțiunea penală doar cu privire la aceștia. în ce privește celelalte persoane menționate în procesul verbal de sesizare din oficiu, câtă vreme aceștia nu au dobândit nici o calitate procesuală, față de aceștia nu s-a întreprins nici un act de cercetare penală, este firesc că nu se pot pronunța soluții față de aceștia.

În altă ordine de idei susținerile cu privire la nulitatea sentinței apelate din acest considerent sunt simple apărări avocațiale, câtă vreme chiar reale de ar fi aceste susțineri, ele nu sunt de natură să aducă absolut nici o vătămare intereselor legitime ale inculpaților apelanți, și, pe cale de consecință, nici nu sunt prevăzute printre cazurile care să atragă nulitatea actului astfel întocmit.

Ca o precizare, trebuie subliniat faptul că sesizarea instanței se face „in rem”, cu privire la faptele și persoanele menționate în rechizitoriu, atât cele prevăzute expres în dispozitivul acestuia, cât și cu privire la faptele care au fost precis determinate în partea expozitivă, acesta fiind cadrul procesual în limitele căruia instanța este datoare să soluționeze cauza, și nu la persoane indicate într-un proces verbal de sesizare și care nu au fost trimise în judecată, deci nu constituie obiectul investirii instanței astfel că, și din această perspectivă nu poate fi primită critica formulată, fiind nefondată.

Inculpații prin apărător au solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada exercitării de violențe sau constrângeri asupra victimelor, criticând din această perspectivă sentința instanței de fond, pentru nelegalitate.

Raportat la probatoriul administrat în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel cum in mod corect a reținut si motivat pe larg instanța fondului.

Astfel, proxenetismul reprezintă o activitate infracțională neagresivă, neimplicând vicierea poziției subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activitățile ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv.

Potrivit art. 329 C. pen., infracțiunea de proxenetism consta in „indemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoana”.

Prin alin. (2) al aceluiași text de lege este prevăzuta forma agravanta a acestei infracțiuni, care consta in „recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane in acest scop”, precum si in „constrângerea la prostituție”.

În raport cu aceasta din urma reglementare este de reținut ca elementul material al formei agravate a infracțiunii de proxenetism se poate realiza atât prin săvârșirea unei acțiuni de recrutare de persoane pentru prostituție ori traficul de persoane in acest scop, cat si prin constrângerea la prostituție.

Pe de alta parte, in conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apară sau de a-si exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatării acestei persoane”.

În aceasta privința este semnificativ ca în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeași lege se explica, intre altele, ca „prin exploatarea unei persoane se înțelege” si „obligarea la practicarea prostituției”.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane prin trafic de persoane se înțelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, dacă aceste fapte constituie infracțiune (chiar sub formă tentată). De asemenea, în sensul acestei legi, constituie trafic de persoane și recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, ca trafic de minori.

Într-un cuvânt, primirea/ transferarea unei persoane în scopul exploatării acesteia constituie infracțiune.

Abuzul de autoritate nu implică vicierea voinței unei persoane în executarea unor acte prin care dispune de libertatea sa în folosul persoanei care exercită abuzul.

Prin exploatarea unei persoane traficate se înțelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;

b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale;

e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

De aceea, in raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate, infracțiunea de trafic de persoane, incriminata in art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum si prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământul persoanei ce are autoritate asupra celei vizate sa facă obiectul exploatării, prin exploatare înțelegându-se si „obligarea la practicarea prostituției”. Or, cat timp pentru existenta infracțiunii de proxenetism prevăzute in art. 329 alin. (1) C. pen., precum si a formei ei calificate, reglementata in cadrul alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția modalității constând in „constrângerea la prostituție”, nu este necesara exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune sa se considere ca tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferențiere intre infracțiunea de trafic de persoane, in scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, prevăzuta in art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezenta unor astfel de elemente este necesara, si infracțiunea de proxenetism, prevăzuta in art. 329 C. pen., a cărei existenta este condiționata numai in modalitatea particulara de vicierea poziției subiective a victimei de săvârșire prin „constrângere la prostituție”.

Așa fiind, daca in cazul proxenetismului constrângerea este prevăzuta numai ca modalitate particulara, agravata, de săvârșire alternativa a infracțiunii, intr-un asemenea caz recrutarea si traficul de persoane nefiind făcute in scopul obligării la practicarea prostituției, care este prestata de bunăvoie de către persoana vizata, in toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

Ca urmare, atât timp cat nu se evidențiază existenta constrângerii identificate sub vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate in art. 12 si, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane, in acest scop, trebuie încadrate in varianta agravata a infracțiunii de proxenetism prevăzute in art. 329 alin. (2) C. pen., după cum si modalitatea expres prevăzută in acest alineat, de săvârșire a acestei infracțiuni prin „constrângerea la prostituție” trebuie supusa aceluiași tratament de încadrare juridica.

Dimpotrivă, orice modalitate de trafic de persoane la care se refera art. 12 si, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, in măsura in care este realizata prin una dintre formele concrete de constrângere la care se refera aceste texte de lege, independent daca este comisă în scopul obligării - la practicarea prostituției ori in alte scopuri, trebuie încadrata in infracțiunea de trafic de persoane prevăzuta, după caz, in unul dintre cele doua texte de lege menționate.

Așadar, criteriul de distincție intre infracțiunea de trafic de persoane prevăzuta in art. 12 si, respectiv, in art. 13 din Legea nr. 678/2001 si aceea de proxenetism prevăzuta in art. 329 C. pen. consta in obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică in valoarea sociala diferita protejata de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor doua legi. in acest sens, in timp ce valoarea sociala apărata prin textele art. 12 si, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voința si acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea sociala proteguita prin reglementarea infracțiunii de proxenetism in art. 329 C. pen. rezida tocmai in bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire sociala si de asigurare licita a mijloacelor de existenta.

Acest criteriu de distincție, in absenta constrângerii, atrage încadrarea faptei de a indemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma acesteia in infracțiunea de proxenetism prevăzuta in art. 329 alin. (1) C. pen., iar a faptei de a recruta o persoana pentru prostituție ori de a trafica persoane in acest scop in infracțiunea de proxenetism prevăzuta la alin. (2) tezele I si II din același articol.

Evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-si exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzuta in art. 12 din Legea nr. 678/2001 si, respectiv, in art. 13 din aceeași lege daca victimele sunt minori, in măsura in care asemenea fapte sunt săvârșite cu vinovatei sub forma intenției.

Același criteriu de distincție intre cele doua infracțiuni, in cazul când o persoana indemna o alta persoana ori ii înlesnește sa practice de bunăvoie prostituția sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane prin una dintre modalitățile specificate in cuprinsul art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune sa se retina atât săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute in art. 329 alin. (1) C. pen. sau in art. 329 alin. (2) tezele I si II C. pen., după caz, cat si a infracțiunii de trafic de persoane, prevăzuta in art. 12 din Legea nr. 678/2001, in concurs real.

Or, în speță, din probatoriul administrat rezultă că inculpații au acționat față de părțile vătămate prin mijloace care au înfrânt libertatea de voință și conștiință a acestora, atât prin ținerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mișcare cât și prin violențele exercitate fie asupra lor fie asupra altora, pentru a le inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării lor sexuale.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate, Curtea reține, deosebit de împrejurarea că argumentarea instanței de fond este mai mult decât exhaustivă și explicită, această chestiune a fost tranșată în mod definitiv și categoric, astfel cum a expus și instanța fondului, de către înalta Curte de Casație și Justiție prin recursul în interesul legii pronunțat cu privire la această chestiune de drept, și care, potrivit dispozițiilor legale, este obligatorie pentru instanțe, și din a cărei expunere de motive a redat și instanța de apel.

O altă deosebire fundamentala intre proxenetism si traficul de persoane consta in finalitatea urmărita prin săvârșirea lor.

Astfel, daca prin comiterea infracțiunii de proxenetism inculpatul «trage foloase» de pe urma recrutării sau obligării la practicarea prostituției, victima însușindu-si o parte substanțiala din beneficii, in cazul traficului de persoane întreaga activitate are loc in scopul, exclusiv, al exploatării victimei. Prin urmare folosul, obținut astfel, este însușit in întregime (sau intr-o proporție ce semnifica exploatarea) de către traficanți.

Sau, altfel spus, în cazul infracțiunii de proxenetism cele două părți implicate în această activitate, respectiv proxenetul și prostituata, sunt „parteneri”, în sensul că se bucură de drepturi egale, proxenetul doar oferind „protecție” contra unui folos material, ceea ce nu este cazul în situația traficului de persoane, unde persoanele traficate sunt sub autoritatea fizică și morala, atât financiar, cât și organizatoric, a traficantului, în sensul că nu dispun de libertatea de opțiune cu privire la nici unul din aspectele pe care le implică o astfel de activitate( clienții, numărul acestora, locul de „acțiune”, sumele pe care le obțin, tarifele practicate, etc.).

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată că faptele inculpaților de a racola, transporta, găzdui și caza victime minore și victime majore, în ceea ce îi privește pe inculpații P.C. și Gina, respectiv victime majore, îl privește pe inculpatul L.N., într-o locuință, ținându-le sub strictă supraveghere și de a le exploata sexual sau prin muncă, folosind acte de violență sau amenințări, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Concluzionând cu privire la aspectele de nelegalitate invocate, instanța de apel a reținut că în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt enumerate limitativ dispozițiile legale a căror nerespectare atrage nulitatea absolută ; aceste dispoziții se referă la organizare și competență, la dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului. Or, susținerile inculpaților cu privire la nelegalitatea sentinței apelate și analizate, pe larg, în considerentele ce preced, nu se includ nici măcar în categoria nulităților relative care puteau fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă,cu atât mai puțin în categoria nulităților absolute. Și aceasta cu cât, chiar reale de ar fi susținerile inculpaților, acestora nu li s-a produs nici o vătămare a drepturilor și intereselor lor legitime.

În acest context, dată fiind analiza infracțiunii de trafic în ceea ce privește conținutul său în raport cu infracțiunea de proxenetism, vor fi analizate, în bloc, și motivele de netemeinicie invocate.

Cum s-a menționat anterior, elementul material al infracțiunii de trafic de persoane - în forma de bază, prevederile de la punctul 2 al art. 12 din legea specială, vizând modalitățile agravante ale acestei infracțiuni - se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative în norma incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

Traficarea ființelor umane reprezintă un proces complex care presupune parcurgerea mai multor etape, caracterizate de desfășurarea de activități specifice. Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma unei acțiuni cu mai multe modalități alternative care se pregătesc într-o mare măsură în unele acte internaționale adoptate în această materie (art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale).

Recrutarea unei persoane pentru a fi exploatată înseamnă descoperirea unei persoane susceptibile a fi exploatată și determinarea acesteia să devină victimă a exploatării. Recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă, deci, în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit.

Transportarea constă în acțiunea unei persoane, numită transportor, de a muta dintr-un loc în altul, cu ajutorul unui mijloc de transport, persoana care este sau urmează a fi exploatată.

Transferarea constă în acțiunea unei persoane de a dispune și a realiza schimbarea locului de cazare sau în care se află ascunsă ori este exploatată o persoană.

Cazarea este acțiunea unei persoane de a asigura adăpost,găzduire, altei persoane, în vederea exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia.

Preluarea este acțiunea unei persoane de a lua în primire, a lua asupra sa, pe seama sa, o persoană, în scopul exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia.

În toate modalitățile de existență a elementului material pentru fapta prevăzută în alin. (1) legea cere ca o condiție esențială existența unui anumit scop al infracțiunii: exploatarea victimei. Nu are relevanță dacă scopul urmărit, exploatarea victimei, s-a realizat sau nu. Infracțiunea de trafic de persoane, fiind o infracțiune de pericol, se consumă în momentul realizării uneia dintre modalitățile elementului material dacă fiecare dintre aceste activități au fost realizate în scopul exploatării unei persoane. Infracțiunea se consumă chiar dacă scopul nu a fost realizat. O altă cerință esențială pentru existența infracțiunii de trafic de persoană este ca acțiunile incriminate să fie săvârșite prin vreuna din următoarele modalități prevăzute în norma de dezincriminare: amenințare sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei.

Or, modul de acțiune al inculpaților, mai puțin inculpatul P.C. în sarcina căruia se reține o singură faptă materială de traficare de minori, cu caracter continuat motiv pentru care și sancțiunea penală aplicată acestui inculpat a fost individualizată în mod distinct de către instanța fondului, aspect la care vom reveni în secțiunea corespunzătoare) constând în abordarea/racolarea victimelor, și de a le propune să meargă în străinătate pentru a munci oferindu-le ajutor, inclusiv material, în acest scop se circumscrie cu prisosință în conținutul modalităților alternative prevăzute pentru realizarea infracțiunii, în accepțiunea textului de lege, astfel cum s-a evidențiat mai sus.

Se impune dar a se sublinia faptul că însăși activitatea desfășurată de către inculpați vine în sprijinul argumentației invocate, în sensul că acțiunea de recrutare implică un proces complex, câtă vreme demersurile și eforturile întreprinse de aceștia nu au avut finalitatea urmărită față de victima T.O.M. care a refuzat în mod constant să dea curs ofertelor făcute de către inculpați, și, cu precădere, de către inculpata P.

Dar, chiar și în acest context, activitatea desfășurată de către inculpați, și, cu precădere, de către inculpata P., se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic, câtă vreme chiar dacă acțiunile care compun elementul material al laturii obiective au ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, scop care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, acesta nu trebuie să și fie efectiv realizat.

Instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului (aspect ce justifică similitudinea dintre cele două expuneri), fără a se limita însă, la o simplă reluare a acestuia. Instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. și în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora în expunere, ba mai mult a redat conținutul declarațiilor pe care și-a fundamentat soluția, tocmai pentru a întări și evidenția argumentele care au condus-o la soluția pronunțată.

În ceea ce privește activitatea efectivă de traficare a persoanelor de sex feminin, rezultă, din analiza coroborată a materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și, nemijlocit, în fața instanței, că, în mod judicios și argumentat, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 63 C. pen., aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată potrivit convingerii sale, în urma și pe baza examinării tuturor probelor administrate în întregul lor, fiind inadmisibilă desființarea acestora din context și preluarea unor fracțiuni dintre probă sau mijloc de probă.

Dispozițiile legale menționate consacră un alt principiu de data aceasta în materia aprecierii probelor, potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită, neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților sau ale martorilor, instanța putând să aprecieze că numai una dintre acestea este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte.

Raportând aspectele de drept la actele și lucrările dosarului precum și la hotărârea criticată, rezultă că instanța de fond a aplicat întocmai principiile enunțate reținând motivat acele declarații și probe care se coroborează unele cu altele.

Așa fiind, reținerea de către instanță a declarațiilor martorilor victime date în cursul urmăririi penale ca fiind cele care exprimă adevărul, este atât legală cât și justificată, având în vedere, pe de o parte, faptul că aceste declarații au fost făcute înainte ca victimele să ia legătura cu inculpații cu privire la procedura judiciară ce se desfășoară împotriva lor, existând garanții certe nu au putut fi intimidate cu privire la ceea ce vor declara, cât și evoluția ulterioară a acestor declarații și atitudinea adoptată de către o parte din victime în fața instanței respectiv, partea vătămată S.G.I.I., care și-a schimbat declarația în fața instanței - fila 128, unde precizează că „ soții P. - n.n. C. și soția acestuia - aflând că sunt minoră nu au vrut să o lase să practice prostituția întrucât le era teamă, dar ea a insistat și atunci au acceptat”, revenire justificată de toată atitudinea acestei părți vătămate, de la climatul familial violent și lipsit de preocupare cu privire la persoana sa, care au determinat-o de altfel să plece în Italia în acest scop, până la atitudinea ulterioară de continuare a unei relații de prietenie cu inculpații în ciuda celor întâmplate,confirmate, de altfel, și de raportul de evaluare psihologică) iar, pe de altă parte, la audierea în cursul urmăririi penale martorele au fost asistate de către consilierul din cadrul A.N.I.T.P.

Referitor la acțiunile întreprinse de către inculpați în realizarea traficului de persoane, respectiv de racolare, cazare, transport sunt atât declarațiile martorelor victime date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, care se completează reciproc, descriind fiecare în parte contribuția inculpaților în acțiunile de traficare la care au fost supuse, cât și celelalte probe administrate, respectiv declarațiile martorilor (B.L.D., V.E.A., V.A.M., G.A., T.O.M., P.T., B.L., B.C., T.V., etc), relații de la societatea de transport cu care partea vătămată Teiu s-a deplasat în Italia și s-a întors a doua zi, relațiile oferite cu privire la această împrejurare de către șoferul microbuzului respectiv și a conducătorului societății respective( față de modalitatea în care se reține că această victimă a reușit să eludeze încercările și presiunile exercitate asupra ei de către inculpați în vederea practicării prostituției),transcrierea convorbirilor telefonice ale inculpaților, evidența transferurilor bancare, etc.

Relevante în acest sens, deși nu în mod singular, sunt declarațiile martorelor P.T. (fila 123 dosar urmărire penală), B.L. și B.C. (fila 154-157, 158-160 dosar urmărire penală, de asemenea, declarație menținută întocmai în fața instanței de fond - fila 233, 234 dosar fond), care plasează prezența împreună a inculpaților, însoțiți fie de victima B., fie de altele dintre victime, cum ar fi G.A. confirmând, totodată, atât activitatea de seducere a inculpatului L., prin înșelăciune (activitate desfășurată în prezența lor) cât și cea de cazare efectivă.

Și declarația victimei S.G.I.I. (fila 128 și următoarele dosar urmărire penală) care, deși revine asupra celor declarate în fața instanței (fila 283-286 dosar fond),menține constant unele aspecte referitoare la împrejurările în care a plecat în Italia, cu ajutorul acordat de către inculpata P., faptul că odată ajunsă la destinație a locuit la inculpatul P., căruia îi preda toți banii obținuți în urma practicării prostituției, aspecte care se coroborează și se confirmă de celelalte probe administrate în cauză, printre care, exemplificativ, declarația victimei B., a martorei L.D., etc.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că, deși o parte dintre victime nu se cunoșteau între ele anterior faptelor, acestea descriu în mod amănunțit modul în care au fost cazate de către inculpați la domiciliul lor din localitatea Vigevano din Italia, precum și persoanele pe care le găseau în locuința respectivă în momentul când ajungeau acolo de exemplu, T.O. precizează că în locuința inculpatei P. se aflau, atunci când a sosit acolo, 4 fete - nominalizând pe G.A., B.D., L.D., P.G. - și 7 băieți, printre care P.C., și că cea care dădea „dispoziții” în casă era P.G., aspect confirmat și de declarațiile celorlalte părți vătămate).

Scopul infracțiunii de trafic de persoane, respectiv exploatarea persoanei traficate în vederea deținerii de venituri, prezintă, de asemenea, modalități alternative de realizare. Astfel, potrivit art. 12 punctul 2 din Legea nr. 678/2001, exploatarea unei persoane poate consta, printre altele, în obligația la practicarea prostituției.

Or și sub acest aspect declarațiile victimelor și ale martorilor sunt convergente, rezultând fie expres din atitudinea care Ie-a prezentat victimelor posibilitatea de a se prostitua, fie implicit prin forțarea la practicarea prostituției odată ajunse în țara de destinație (având în acest sens declarațiile victimei T.O.M., potrivit cărora „abia când au ajuns în Italia mi-au spus că urmează să mă prostituez” - fila 113 dosar urmărire penală, declarația victimei G.A., care relatează aceeași situație de fapt, în sensul că deși i se promisese un loc de muncă in Italia, abia când a ajuns acolo i-au spus că urma să se prostitueze - fila 25 și următoarele dosar urmărire penală, etc).

Fără a relua în integralitatea lor și în mod exhaustiv probele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată, instanța de apel însușindu-și motivele care au stat la baza soluției adoptate de prima instanță cu privire la criticile analizate anterior, Curtea apreciază că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activității de trafic de persoane, prin acțiunile specifice întreprinse de către inculpați (recrutare, cazare, transport etc), fiecare declarație de martor sau de parte vătămată relatând aspecte comune cu privire la situația de fapt, astfel cum am exemplificat anterior.

Una dintre declarațiile cele mai elocvente în cauză, deși, așa cum am precizat, nu singulară, este declarația părții vătămate T.O.M., care relatează în amănunt maniera și modul de organizare a traficării și obligării la practicare prostituției de către inculpați, și cu precădere de către inculpata P.G., a cărei calitate de „lider” a constatat-o în mod nemijlocit în momentul în care a intrat în contact cu aceasta, respectiv când a ajuns la domiciliul acesteia din Italia. Or, având în vedere eforturile pe care partea vătămată Ie-a întreprinse pentru a eluda încercările și presiunile la care a fost supusă pentru a practica prostituția, este evidentă obiectivitatea și realitatea celor declarate de această parte, relatări susținute și de cei care au ajutat-o să „evadeze” practic din angrenajul infracțional în care a fost atrasă.

Din cele prezentate este neîndoielnic că susținerile inculpaților în motivele de apel privind inexistența faptelor sau, cel puțin lipsa elementelor constitutive ale acestora, întrucât exista consimțământul victimelor pe de o parte iar, pe de altă parte lipsește scopul infracțiunii sunt lipsite de fundament, neavând corespondent nici în probatoriul administrat, care confirmă cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, și nici în norma de incriminare, care nu condiționează existența infracțiunii de realizarea scopului și nici de existența sau nu a consimțământului victimei.

În consecința, probele administrate pe parcursul procesului penal, necesare si suficiente pentru aflarea adevărului in cauza cu privire la faptele denunțate si încadrarea acestora ca infracțiuni de trafic de persoane, atesta netemeinicia motivelor de apel invocate de inculpat si impun respingerea ca nefondate a apelurilor formulate.

Referitor la critica de netemeinicie privind greșita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora stabilit de prima instanța se constata următoarele:

Instanța de fond a transpus în mod optim în contextul cauzei criteriile obligatorii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la modalitatea de comitere a faptelor, la valorile sociale lezate prin activitatea ilicită, la gradul de pericol social concret al acestora, la persoana fiecăruia dintre inculpați, precum și la toate circumstanțele reale și personale de natură să califice sau să atenueze răspunderea personală.

Având în vedere criteriile enunțate și raportat la cauzistica în materie, instanța de apel apreciază că prezența speță nu evidențiază nici în ceea ce privește persoana inculpaților, nici în ceea ce privește modalitatea concretă de comitere a faptelor, o particularitate aparte care să justifice atenuarea răspunderii penale și care să reclame aplicarea pedepselor într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța fondului, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților P. (față de inculpatul L.N. s-a reținut împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, care deși nu au atras starea de recidivă în condițiile art. 37 lit. a) C. pen,. fiind schimbată, de altfel, și încadrarea juridică în acest sens, constituie un element de individualizare extrem de elocvent cu privire la profilul socio moral al acestui inculpat, suficient cât să justifice împrejurarea că față de acest inculpat nu pot fi incidente dispozițiile privitoare la circumstanțele atenuante, neidentificându-se în cauză elemente circumstanțiale care să primească o atare calificare).

Raportat acestor considerente, instanța de apel a apreciat că, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice modificarea pedepselor, în sensul reducerii acestora spre/ sub limita minimă a normei de incriminare, și, cu atât mai puțin a modalității de executare a sancțiunilor aplicate.

Ca atare, instanța de apel a apreciat că, in considerarea pericolului concret ridicat al faptelor din speța si a finalității preventive a sancțiunii penale stabilite prin art. 52 C. pen., pedepsele aplicate și modalitatea de executare a acestora aplicate de către prima instanță sunt în măsurăm să realizeze în mod eficient finalitatea și scopul pedepselor, astfel că sunt temeiuri pentru modificarea acestora în sensul solicitat de către inculpați.

Masurile de siguranța sunt sancțiuni de drept penal care se dispun in raport cu persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penala in scopul înlăturării unor stări de pericol si al preîntâmpinării săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penala.

Este evident ca masurile de siguranța ocupa un loc important in sistemul mijloacelor legale de lupta împotriva infracțiunilor, mijloace reprezentate in principal sub forma sancțiunilor penale.

Motiv pentru care legea specială prevede în mod expres în art. 19 alin. (1) că banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor se confiscă în condițiile art. 118 C. pen.

Starea și dinamica fenomenul infracțional a evidențiat realității umane si sociale de natura obiectiva ce reprezintă surse reale de pericol social, pentru ca ele pot determina sau contribui la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penala.

Aceste realități sunt considerate, din punct de vedere al reacției sociale, in raport cu fenomenul infracțional, ca „stări de pericol” de care trebuie sa se ocupe însăși legea penala si a căror combatere nu poate fi realizata prin aplicarea de pedepse, întrucât aceste stări izvorăsc din situații care nu in toate cazurile reprezintă încălcări ale legii penale.

Măsurile de siguranța se dispun fata de cei care au săvârșit fapte prevăzute de legea penala, dar luarea lor nu este determinata de pericolul social al acelei fapte ca infracțiune, ci de starea de pericol obiectiva, relevata de persoana făptuitorului ori de anumite lucruri ce au legătura cu fapta săvârșită de acesta.

Pentru ca fata de o persoana sa fie luata una din masurile de siguranța, prevăzuta de lege, ca sancțiune unica sau alături de alta sancțiune penala, trebuie sa fie îndeplinite următoarele condiții:

- sa fie săvârșirea o fapta prevăzuta de legea penala in forma actelor pregătitoare/a tentativei pedepsibile sau in forma consumata;

- sa existe o contribuție la săvârșirea faptei prin participarea persoanei in calitate de autor, instigator sau complice;

- sa evidențieze o stare de pericol prin săvârșirea faptei, stare de pericol care nu poate fi înlăturata prin aplicarea unei pedepse;

- starea de pericol sa determine temerea justificata ca, in viitor persoana in cauza va savari din nou fapte prevăzute de legea penala.

Confiscarea speciala este singura măsura de siguranța cu caracter patrimonial. Confiscarea speciala se dispune in raport cu starea de pericol pe care unele lucruri, in anumite situații si condiții, o evidențiază.

Uneori starea de pericol izvorăște din însăși natura lucrului, coroborata cu anumite împrejurări (de exemplu: arme, otrăvuri, stupefiante, substanțe explozive etc), iar in alte situații, starea de pericol izvorăște din împrejurarea ca anumite lucruri au fost produse sau obținute prin infracțiunii etc.

Confiscarea speciala privește bunuri care, de regula, aparțin făptuitorului.

Măsura confiscării speciale poate fi dispusa de procuror sau de instanța de judecata.

Conform art. 136 C. pen. sunt supuse confiscării speciale următoarele categorii de bunuri:

- bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracțiune; Un lucru se considera a fi produs prin fapta prevăzuta de legea penala atunci când el este rezultatul acțiunii ce formează elementul material al acestei fapte.

- bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii, daca nu sunt restituite persoanei vătămate si in măsura in care nu servesc la despăgubirea acesteia. In principiu, lucrurile dobândite din săvârșirea unei infracțiuni au fost scoase ilicit din patrimoniul unei persoane si, ca atare, aceste lucruri trebuie sa reintre in patrimoniul acesteia.

Măsura de siguranța a confiscării speciale va fi aplicata totdeauna când vor fi identificate lucruri ce se includ in vreuna din categoriile examinate anterior.

Aceasta sancțiune are deci un caracter obligatoriu, instanța neavând latitudinea sa evite o asemenea măsura, ci doar sa probeze ca lucrul respectiv face parte din vreuna din categoriile prevăzute in art. 136 C. pen.

Competente a dispune aceasta măsura de siguranța sunt, după caz, instanța de judecata sau organul de urmărire penala.

Pentru ca instanța sa dispună confiscarea speciala a acestor bunuri trebuie sa dovedească, in fiecare caz in parte, ca ele au fost dobândite in mod vădit prin săvârșirea infracțiunii în ceea ce privește modul de stabilire a sumelor de bani supuse confiscării în condițiile legii speciale, hotărârea instanței de fond excelează, de asemenea, prin maniera extrem de detaliată a criteriilor avute în vedere la stabilirea acestor sume de bani, atât în ce privește cuantumul acestora, cât și modul de dobândire, proveniența acestora. De altfel, susținerile inculpaților apelanți P.G. și C. nu sunt susținute de probe care să ateste proveniența licită a sumelor de bani suspuse confiscării de prima instanță și nici modul de dobândire a acestora, spre deosebire de măsura dispusă de către instanță fundamentată pe probatoriul administrat în cauză, generat de declarațiile părților vătămate cu privire la sumele de bani obținute în urma practicării prostituției, și care se coroborează în mod unitar în această privință, sumele indicate de către acestea situându-se în jurul aceluiași cuantum, declarațiile martorilor, actele bancare care dovedesc tranzacțiile financiare operate în conturile deținute de către inculpați, sumele de bani care au fost găsite la domiciliile acestora cu ocazia percheziției efectuate și a căror reluare apare de prisos, câtă vreme modul de stabilire a sumelor supuse confiscării redat exhaustiv de prima instanța este expus în partea introductivă a prezentei decizii, fiind supus cenzurii instanței de apel, în raport de criticile formulate).

Or, nici din această perspectivă, susținerile inculpaților nu au fost în măsură să dovedească o vătămare adusă intereselor for care să fie de natură să atragă nulitatea sentinței apelate.

În ceea ce privește latura civilă a acuzei supusă prezentei analize, și, implicit, în ce privește apelul părții civile B.L., Curtea reține că declarația Națiunilor Unite privind Principiile de bază în dreptul victimelor crimelor și ale abuzurilor de putere (1985), definește termenul de victimă ca fiind acele persoane, care în mod individual sau colectiv, au suferit orice daună, fizică sau psihică, trăiri emoționale, pierderi economice sau vătămarea substanțială a drepturilor lor fundamentale, prin acțiune sau inacțiune care încalcă legislația penală în vigoare, în cadrul statelor membre, inclusiv acele legi care stipulează abuzul ilicit de putere. Persoana este considerată victimă indiferent dacă autorul este identificat, arestat, cercetat sau condamnat și, indiferent de relațiile între autor și victimă.

Specificarea sintagmei de victimă a traficului de persoane apare în Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, ratificată prin Legea nr. 300/2006, care definește victima ca orice persoană fizică supusă traficului de persoane.

În cadrul legislației românești prin termenul persoană vătămată înțelegem persoana care a suferit o vătămare a intereselor sau drepturilor sale prin comiterea unei fapte antisociale. Are această calitate câtă vreme nu s-a început urmărirea penală.

În cadrul procesului penal victima traficului de persoane se poate constitui: Parte vătămată, ca persoană care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială și participă în procesul penal;

Parte civilă, desemnând persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal.

Victimele traficului de ființe umane au dreptul să ceară în cursul procesului penal, repararea daunelor materiale și morale, suferite ca urmare a procesului traficării, exploatării.

Conform art. 14 si urm. din C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente. Aceasta poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Constituirea ca parte civilă se poate realiza în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeași cauză Prejudicii cauzate unei persoane, constând in suferințe de ordin psihic. Normele eticii si echității interzic in principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufleteasca este incompatibila cu un echivalent bănesc. Este însa justificata acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilitatea de viața familiala si sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane . Aceste compensații sunt destinate sa creeze condiții de viața care sa aline intr-o oarecare măsura suferințele psihice ale victimei,cum ar fi asigurarea unei locuințe adecvate si mobilitate corespunzător, pentru o persoana condamnata la izolare ca urmare a infirmității pricinuite prin fapta ilicita. Or, având în vedere vătămările inerente rezultate din comiterea infracțiunilor, consecințele imediate și mediate ale faptelor inculpaților, apare ca fiind justificată soluția instanței de fond de acordare a daunelor morale.

În ceea ce privește daunele morale acordate de instanță, acestea au fost cuantificate pe baza elementelor aflate la dosarul cauzei, fiind de jurisprudență faptul că acordarea și cuantificarea acestora este la aprecierea instanțelor de judecată. în cauză, instanța de fond a procedat la judicioasă individualizare și cuantificare a acestora, atât raportat la probatoriul oferit în acest sens de datele dosarului, cât și raportat la trauma psihică, morală încercată de fiecare din părțile vătămate. Așa fiind, instanța de apel a constatat că nu există elemente care să nu fi fost avute în vedere de instanță în acest segment și care să justifice, în rejudecare, o majorare a cuantumului stabilit, astfel cum a solicitat partea vătămată apelantă B.L.D.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs partea civilă B.D.L. și de inculpata P.G.

Recurenta parte civilă B.D.L. nu a depus la dosar motivele de recurs și nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru judecarea cauzei pentru a-si susține recursul declarat.

Recurenta inculpată P.G. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei aplicate.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă și de inculpată sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul declarat de inculpata P.G., se constată că pedeapsa aplicată a fost just și corect individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, atât gradul de pericol generic cât și cel concret, dar și persoana inculpatei.

Infracțiunea de trafic de minori se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra sănătății, libertății și chiar a vieții omenești, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei. Relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reținute in sarcina inculpatei sunt cele referitoare la libertatea persoanei, respectarea demnității acesteia, protejarea integrității corporale sau sănătății acesteia, împotriva faptelor de exploatare a acesteia și de transformare a persoanei într-un mijloc de obținere a unor beneficii materiale.

Combaterea infracționalității transfrontaliere, în special sub forma traficului de persoane - infracțiune deosebit de gravă atât sub aspectul modului de realizare, cât și sub aspectul consecințelor produse - constituie, o prioritate a țărilor membre U.E. și nu numai, astfel că realizarea acestui deziderat deși nu poate constitui prin el însuși un criteriu de apreciere al pedepsei, reclamă aplicarea unor sancțiuni penale eficiente în realizarea prevenirii săvârșirii de astfel de infracțiuni.

În cauza de față prin raportare la vârsta părților vătămate, aceasta experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării lor psihice, asupra echilibrului socio - afectiv, impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice copil la această vârstă, fiind unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, minorele au aflat rezonanta unor acte cu conotație sexuală, trăind semnificația reala a raporturilor sexuale săvârșite de clienți ai acestor victime, suferințele fizice si psihice pricinuite minorelor, urmare a raporturilor sexuale la care au fost supuse si exploatării sexuale căreia îi erau prizoniere.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 4 ani și 10 luni, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatei.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedeapsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de partea civilă, așa cum s-a arătat mai sus, acesta nu a depus la dosar motivele de recurs și nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru judecarea cauzei pentru a-și susține recursul declarat, context în care, Înalta Curte, va proceda potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3).

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă B.D.L. și de inculpata P.G.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă B.D.L. și de inculpata P.G. împotriva deciziei penale nr. 144 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei P.G. timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2011 la 28 februarie 2013.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013.