Police officer influence trafficking: strict causality requirement between benefit received and specific official act negating general protection intent

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, inculpații F.G.C. și I.N. împotriva sentinței penale nr. 88/F din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88/F din 12 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G.C., la 3 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 2 ani închisoare.

În baza art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și c) C. pen..

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen..

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul F.G.C. pentru fapta prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare (pct. 2 rechizitoriu).

A menținut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen..

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.I., la 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A fixat termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.. A atras atenția inculpatului C.I. asupra art. 83 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N., la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A fixat termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.. A atras atenția inculpatului I.N. asupra art. 83 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. și obligă pe inculpatul F.G.C. la 2.493 RON cu titlul de despăgubiri civile.

A menținut măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor aparținând inculpatului F.G.C., până la concurența sumei de 2.493 RON.

A anulat procesul verbal întocmit de inculpatul F.G.C. la data de 17 decembrie 2010 (dosar urmărire penală).

A obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: pe inculpatul F.G.C. la 7.300 RON, pe inculpatul C.I. la 3.300 RON și pe inculpatul I.N. la 3.300 RON.

Pentru a pronunța sentința penală, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin rechizitoriul nr. 178/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată:

1 .F.G.C., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență în formă continuată, o infracțiune de trafic de influență, abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fals intelectual în legătură directă cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, luare de mită;

2.C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată;

l. I.N., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată.

În actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul F.G.C., în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la denunțătorul P.C., persoană fizică autorizată să vândă produse în piețe și târguri, produse în cuantum de 120 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor publici cu atribuții de control, pentru -i proteja interesele comerciale ale acestuia.

Același inculpat, F.G.C., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 08 decembrie 2010 a cumpărat, potrivit acuzării, de la firma SC K. SRL Pitești, administrată de C.V., o haină cu un preț mai mic decât cel de la vânzare, respectiv 200 RON în loc de 250 RON, cu acordul sus-numitei, lăsând să se înțeleagă că are influență pentru a ajuta un nepot al acesteia, care era elev la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, să facă practică în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș.

În perioada 2009 - 2010, inculpatul F.G.C., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la coinculpatul I.N. o instalație de iluminat pentru pomul de iarnă și un pom de Crăciun din fibră optică, produse în valoare totală de 145 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție, pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia, prin controlul agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. sau care vindeau produse fără să fie autorizați.

Se mai susține că, în anul 2010, ofițerul de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la coinculpatul C.I. cantități de carne sau alte produse, respectiv ouă proaspete sau produse lactate și cantitatea de 13 kg carne de vițel, în valoare de circa 260 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție pentru a proteja interesele acestuia, respectiv de a transporta și comercializa sortimente de carne sau alte produse, fără documente de proveniență.

În fine, în sarcina inculpatului F.G.C. acuzarea mai reține că, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în data de 17 decembrie 2010, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu știință, nu și-a îndeplinit sarcinile la controlul efectuat în Piața C. la agentul comercial persoană fizică C.S., când a constatat că aceasta deține la comercializare sortimente de carne de vită fără documente de proveniență. Deși sus-numita încălcase prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, inculpatul nu a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale, constând în amendă în cuantum de 1.500 RON, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990 și nu a dispus confiscarea sortimentelor de carne pentru care comercianta nu poseda documente de proveniență, fiind încălcate prevederile art. 4 din Legea nr. 12/1990. în acest mod, a fost obținut pentru C.S. un avantaj patrimonial și s-a produs un prejudiciu în dauna bugetului de stat în cuantum de 1.500 RON, prin neaplicarea sancțiunii contravenționale și a măsurii confiscării.

Cu ocazia aceluiași control, efectuat la data de 17 decembrie 2010, cu știință inculpatul F.G.C. a omis inserarea în procesul-verbal întocmit împreună cu numitul C.R.I. a constatărilor de la fața locului, respectiv a faptului că sus-numita poseda la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de proveniență, fapta fiind săvârșită cu scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul avantaje de natură patrimonială.

F.G.C. a primit la data de 22 decembrie 2010 de la denunțătoarea C.S. carne de porc și alte sortimente de carne, în valoare totală de 548 RON, pentru faptul că nu a luat măsurile legale față de aceasta cu ocazia controlului efectuat în data de 17 decembrie 2010 și pentru a nu lua măsurile legale pentru faptul că martora a continuat să comercializeze produse din carne cumpărate de la C.I., fără documente de proveniență.

Inculpatul I.N. este acuzat că, în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a oferit și a dat efectiv coinculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta din urmă să protejeze interesele sale comerciale, prin controlul agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. și care vindeau produse fără să fie autorizație.

La rândul său, inculpatul C.I., în anul 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale a oferit și dat efectiv inculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri, respectiv came, ouă, produse lactate și 13 kg carne de vițel în valoare 260 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele, respectiv să intervină la funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție, în cazul în care era depistat transportând și comercializând sortimente de carne, fără documente de proveniență.

În cursul cercetării judecătorești, procurorul a solicitat a fi luată față de inculpatul F.G.C. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și pentru a-1 împiedica pe acesta să ia legătura, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați trimiși în judecată, cu denunțătoarea ori cu alte persoane care pot dobândi calitatea de martori. Prin încheierea din data de 21 decembrie 2011, rămasă definitivă, curtea a respins propunerea formulată și a dispus, în baza art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., luarea față de acuzat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu impunerea atât a măsurilor prevăzute de alin. (11) lit. a)-d) al art. 145, cât și a obligațiilor prevăzute de alin. (21), respectiv de a nu comunica direct sau indirect cu ceilalți inculpați și de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.

În motivarea încheierii, s-a precizat că măsura dispusă este suficientă pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen., iar starea sănătății inculpatului, dovedită prin actele medicale depuse la dosar, necesită deplasări periodice în București, pentru efectuarea tratamentelor medicale (dosar de fond), așa încât această obligație impusă inculpatului, de a nu părăsi țara, corespunde și criteriilor instituite de art. 136 alin. (8) din același cod.

înainte de citirea actului de sesizare, Statul Român, prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.543 RON, reprezentând prejudiciul înregistrat prin faptele care fac obiectul rechizitoriului.

Tot înainte de acest moment procesual, inculpatul C.I., prezent în fața instanței de judecată, a solicitat a-i fi aplicată procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., aplicabilă în cazul recunoașterii vinovăției și a dat declarație în acest sens, consemnată în scris și atașată la file nr. 85 a dosarului. Declarația acestuia a fost în sensul însușirii în totalitate a acuzației care i-a fost adusă prin rechizitoriu și a solicitării ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit, în conformitate cu alin. (3) al art. 3201 C. proc. pen.. Acest inculpat a mai solicitat a fi disjunsă cauza și a se pronunța o soluție în ce-1 privește, în raport cu poziția procesuală pe care a înțeles să o adopte, însă cererea sa a fost respinsă de instanță, dat fiind faptul că în speță este incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. d) C. proc. pen., între faptele deduse judecății existând o legătură indisolubilă, iar judecarea lor împreună se impune, pentru o mai bună administrare a justiției.

După citirea actului de sesizare, în conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. pen., inculpatul F.G.C. a fost audiat, fiind ascultat de către instanță, în vreme ce inculpatul I.N. s-a prevalat de dreptul său de a nu da nicio declarație, poziția acestuia fiind consemnată în încheierea de ședință din data de 15 martie 2012.

Au fost audiați martori, la propunerea atât a acuzării, cât și a apărării, în persoana numiților: C.V., B.I., D.I.B., P.V., P.C., G.V., D.I., I.V.I., G.I.S., S.G.L., C.S. și D.C.. Inculpații au depus la dosar acte, în copii xerox, în stabilirea circumstanțelor reale și personale aplicabile speței, iar la solicitarea expresă a inculpatului F.G.C. Curtea a ascultat în ședință publică înregistrările anumitor convorbiri telefonice a căror transcriere nu se afla la dosar, dispunând apoi transcrierea acestor convorbiri. Procurorul a înaintat curții transcrierile, care au fost depuse la dosar.

Examinând actele aflate la dosar cauzei, curtea de apel a reținut că inculpatul F.G.C. este angajatul I.P.J. Argeș, având calitatea de ofițer de poliție judiciară și este, potrivit statutului său, învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege. Art. 3 din Legea nr. 360/2002, care reglementează Statutul polițistului, îi impune acestuia a-și desfășura activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, al comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității. Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională. El răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu și nu poate exercita autoritatea funcției în interes personal.

Instanța de fond reține că probatoriul administrat a dovedit că inculpatul F.G.C. în mod repetat și-a exercitat funcția de ofițer de poliție judiciară în interes personal, obținând foloase de natură materială, încălcând grav și cu consecvență dispozițiile legale la care s-a făcut referire, privitoare la drepturile și obligațiile sale, la atribuțiile pe care le avea în calitatea sa de polițist și făcând uz de funcția sa ori de câte ori o cereau propriile interese.

Instanța de fond reține că deși, aparent, prejudiciile cauzate bugetului de stat de către polițistul F.G.C. sunt modice, în realitate, prin faptele săvârșite, așa cum vor fi descrise în continuare, prejudiciul adus statului este mare, pentru că el constă și în alterarea încrederii cetățenilor în organele de poliție, din cauza felului defectuos și ilegal în care acestea înțeleg să-și facă datoria, după spusele unuia dintre martorii audiați nemijlocit de instanță, „așa merge sistemul", creând membrilor comunității pe care polițiștii au obligația să îi protejeze, convingerea că ei nu pot fi lăsați să își desfășoare în liniște activitățile comerciale în care în mod legal sunt implicați decât dacă le dau celor care supraveghează desfășurarea legală a activității lor, în speță polițiștilor, „cotizații" mai mari sau mai mici, iar în caz contrar, dacă nu plătesc taxa de protecție, au de suferit rigori, mai mult sau mai puțin legale.

Pentru a ilustra acest comportament al inculpatului, devenit un modus vivendi, Curtea a descris fapta pe care cel în cauză a comis-o la data de 08 decembrie 2012, care formează punctul al II-lea al actului de acuzare, faptă care a fost pe deplin dovedită prin probe, dar care nu întrunește, sub aspectul laturii obiective și a celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, la data de 08 decembrie 2012, inculpatul polițist s-a deplasat în Complexul comercial J. din Pitești și, la magazinul în care martora C.V. comercializează produse textile, a văzut expusă pe manechin o haină, care i-a plăcut și pe care a dorit să o cumpere. Polițistul și martora se cunoșteau întrucât, potrivit spuselor acesteia din urmă (dosar fond), primul îi fusese prezentat de către verii săi, polițiști. După ce a probat produsul, inculpatul a întrebat-o pe vânzătoare care este prețul, martora B.I. (dosar instanță), i-a comunicat că haina costă 250 RON.

Din acest moment, polițistul a început o discuție despre posibilitatea unei reduceri de preț, a cerut numărul de telefon al martorei C.V., care era administratorul societății comerciale și a purtat o convorbire telefonică cu aceasta, integral redată în actul de sesizare a instanței (și al cărei conținut nu a fost contestat), în care i-a cerut să facă „o pomană" (dosar de urmărire penală), după care martora i-a spus că îi poate de haina cu același preț pe care ea 1-a plătit, fără vreun adaos, de 200 RON și i-a comunicat inculpatului că vrea să discute „în legătură cu un nepot care e(...), de practică, de astea, dacă cumva", iar acesta a spus „da, mă sunați și vorbim".

Inculpatul a plătit pentru haina cumpărată prețul de 200 RON, în timp ce vânzătoarea a emis bonul de casă pentru valoarea afișată ca preț, de 250 RON, iar diferența de preț a fost suportată de patroană, respectiv de martora C.V. (dosar de fond).

Fapta expusă contravine Statutului polițistului și constituie o încălcare gravă a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului F.G.C., putând atrage răspunderea sa disciplinară, însă pentru a fi infracțiune sunt necesare mai multe condiții care, în acest caz, nu sunt îndeplinite. Astfel, potrivit art. 257 C. pen., traficul de influență este o infracțiune în legătură cu serviciul și constă în primirea de bunuri de către o persoană sau pretinderea lor, ori acceptarea unor promisiuni în acest sens, pentru a interveni pe lângă un funcționar competent să îndeplinească un anume act de serviciu, în scopul de a-l determina să facă ori să nu facă acest act. Autorul primește foloasele deoarece afirmă că are influență pe lângă un funcționar - influență care poate fi reală sau imaginară.

Instanța de fond a reținut că o trăsătură esențială a conținutului infracțiunii o constituie faptul că influența privește întotdeauna un funcționar care exercită, în fapt, în momentul săvârșirii elementului material al infracțiunii, atribuțiile de care depinde efectuarea actului solicitat de cel care a dat, a promis sau de la care s-au pretins bani ori alte foloase. Funcționarul pe lângă care ar urma să intervină autorul infracțiunii urmează, în accepțiunea normei juridice penale, să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și poate să fie neindividualizat de făptuitor. Elementul material al faptei va conduce spre infracțiunea de înșelăciune ori de câte ori funcționarul, menționat chiar generic, prin intermediul funcției, nu există în realitate.

În ceea ce privește fapta comisă de inculpat la data de 08 decembrie 2012, așa cum este ea prezentată în actul de inculpare și cum a fost reținută în considerentele prezentei sentințe, este neîndoielnică împrejurarea că a existat o acțiune de pretindere, dar pentru a putea fi subiect activ nemijlocit (autor) al infracțiunii de trafic de influență se cere ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar ori alt salariat.

Instanța de fond reține că prin expresia „lasă să se creadă că are influență (...)" se înțelege în genere că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcționar sau alt salariat ori că ea nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia.

În cazul de față, în convorbirea purtată de inculpat la data de 08 decembrie 2012 nu s-a făcut vorbire de existența vreunui funcționar public care ar fi avut ca atribuții repartizarea elevilor Școlii de poliție pentru efectuarea practicii școlare, cu atât mai puțin nu s-au referit cei doi interlocutori la numele vreunui funcționar care ar fi avut competență în această privință și, ceea ce instanța de fond apreciază ca deosebit de relevant în pronunțarea soluției de achitare pentru fapta respectivă, inculpatul a pretins și chiar a acceptat „pomana" în valoare de 50 RON (consumându-se prin aceasta fapta) înainte chiar de a se fi purtat discuția despre nepotul martorei C.V., așa încât nici urmărirea scopului de care legiuitorul condiționează existența infracțiunii de trafic de influență, în mod evident, nu se prefigurează în contextul faptelor din actul de acuzare.

Latura subiectivă a infracțiunii deduse judecății presupune existența intenției directe, calificate prin scopul său. Ca urmare, pentru realizarea acestei laturi este necesar să se constate că finalitatea a fost urmărită sau măcar afirmată de către infractor. Inculpatul nu a cerut și nu a primit „pomana" de la martora C.V. în scopul de a interveni pe lângă vreun funcționar competent, nu a fost vorba despre atribuțiile vreunui funcționar, real sau imaginar, nici la momentul pretinderii bunului pentru sine, nici ulterior și nici măcar nu a fost pomenită, nu s-a sugerat, chiar și generic, vreo funcție ocupată de o persoană cu calitatea de funcționar. Prin urmare, fapta nu poate fi nici înșelăciune, deoarece aceasta ar presupune, așa cum s-a arătat, menționarea unui funcționar care, în realitate, să nu existe.

În legătură cu celelalte fapte cate fac obiectul acuzării inculpatului F.G.C., Curtea de apel a constatat următoarele:

Martorul P.C. este persoană fizică autorizată, iar activitatea principală a acestuia este comerțul cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe. Declarațiile date de martor sunt contradictorii, întrucât în faza de urmărire penală acesta a susținut că, în timp ce își desfășura activitatea în en gross-ul de pe strada Depozitelor, unde avea închiriat un stand, ofițerul de poliție F.G.C., pe care îl cunoștea de multă vreme, a luat în mai multe rânduri produse agricole de la el (fructe), fără a i le plăti. Martorul a precizat că nu i-a solicitat acestuia bani pe produsele respective, gândind că, „dacă vreodată am nevoie, să pot apela la el". După ce a ajuns într-o relație mai apropiată cu ofițerul de poliție, la solicitarea sa, a primit numărul de telefon al acestuia, ocazie în care ofițerul i-a comunicat că, în cazul în care „va avea probleme", poate să-l apeleze.

În fața instanței de fond, martorul a făcut afirmația că i-a mai dat „din când în când" produse coinculpatului polițist, dar nu pentru a-l proteja, ci „în virtutea relației de prietenie". Cei doi au purtat la data de 09 decembrie 2012 o convorbire telefonică (dosar de urm. penală), prin care martorul, adresându-i-se polițistului cu apelativul „băi, boss-ule", îi cere să-i spună dacă îl cunoaște „pe ăla, pe G. ăla de la Gardă" (Garda Financiară, n.n.), care îl găsise cu „niște covrigi aicea, vreo' sută de șiruri" (pentru vânzarea cărora nu deținea documente de proveniență martorul) și care dorea „să confiște, să dea amendă".

Inculpatul F.G.C. i-a răspuns martorului „Spune-i și tu că ești vără-meu. Așa să dea o amendă pă altceva și... că au ei variantele lor. Că nu poți să vorbești prin telefon ...neinteligibil... te duci și-i zici. Ii zici ești văr cu comisarul F.G.C. de la Economic. Dați și dumneavoastră o amendă pă altceva și..., că așa mă nenorociți cu....".

În continuare, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă n-ar vrea să îi telefoneze el însuși comisarului Gărzii Financiare, iar acesta din urmă a răspuns: „Nu poți, că nu se discută prin telefon".

În cazul de față, prin prisma acelorași elemente care intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență care au fost anterior analizate, atât al celor care constituie latura obiectivă, cât și al intenției calificate, sub aspect subiectiv, a fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen..

Deși martorul în fața instanței de judecată a afirmat, după cum am menționat anterior, că i-a făcut polițistului gratuități în calitate de prieten al acestuia, cum, de altminteri, tot în fața instanței și martora C.V. a susținut că în virtutea relației amicale pe care o avea cu polițistul i-a operat reducerea de preț, ba chiar a pretins că cel din urmă i-ar fi făcut o favoare că a cumpărat haina la prețul de 200 RON, întrucât aceasta ar fi fost un produs aflat de mult pe stoc și dintre cele greu vandabile (afirmație care a fost contrazisă cu fermitate de către vânzătoarea de la magazin, care a precizat că produsul era „un model nou", dosar instanță), din modul în care s-a purtat convorbirea între cei doi rezultă că relația dintre aceștia, departe de a fi una prietenească, presupunea, pe de o parte, solicitarea făcută polițistului de a interveni pe lângă comisarul Gărzii Financiare, în baza unei înțelegeri anterioare între cei doi, pentru ca el să nu-i aplice martorului sancțiunile cuvenite sau, în orice caz, să acționeze mai cu blândețe, ca și cum ar fi vorba de „vărul comisarului F.G.C., de la Economic".

De altfel, ceilalți vânzători cu care a intrat în contact inculpatul F.G.C., aduși ca martori în fața judecătorului, au afirmat aproape cu toții că-i leagă de el o mare și profundă prietenie și că acesta ar fi fost motivul pentru care i-au „făcut cadou" mărfuri dintre cele pe care ei le comercializau în magazinele lor. Instanța de fond reține că în realitate însă, așa cum actele dosarului o dovedesc, cel în cauză făcea în mod constant „aprovizionarea" cu alimente și cu toate cele ce-i erau de trebuință de la comercianții ce compar ca martori în dosar, pretinzând produse de la ei în diverse cantități sau de diverse mărimi, după caz, ca „pomeni", fiindu-le clar celor care dădeau produsele respective că, în schimbul lor, primeau protecție în fața funcționarilor chemați să le aplice sancțiunile corespunzătoare, pentru neregulile constatate, căci „așa funcționează mafia asta" (declarația martorului D.C., dosar de urm. penală). Dovadă în acest sens este faptul că P.C. nu a ezitat la data de 09 decembrie 2012 să-i ceară „prietenului" său, comisarul F.G.C., protecția promisă și, după cum dovedesc probele, chiar a primit, invocând numele acestuia, sancțiuni mai blânde așa, ca pentru „vărul comisarului".

Așadar, activitatea de pretindere și de primire, în scop ilicit este realizată pentru a interveni pe lângă un funcționar competent să îndeplinească un act de serviciu, în scopul de a-l determina să nu facă acel act, iar funcția îndeplinită a fost, de asemenea specificată.

Instanța de fond reține că în perioada 2009 - 2010, inculpatul F.G.C. a primit de la coinculpatul I.N. (un alt prieten al ofițerului de poliție), un pom de Crăciun și o instalație de iluminat pentru pomul de iarnă, în valoare de 145 RON, produse dintre cele pe care secundul le comercializează în Piața C. din Pitești, primul inculpat lăsându-i celui din urmă să înțeleagă că are influență asupra funcționarilor publici cu atribuții de control sau asupra unor polițiști, chiar făcând uz de această influență, pentru a interveni în protejarea intereselor „prietenului" său.

A rezultat din probatoriul strâns de acuzare și care nu a fost combătut prin alte probe că I.N. comercializează în Piața C. produse ale firmei SC R.L. SRL Pitești, al cărei administrator este concubina sa, R.G. în faza de urmărire penală, inculpatul I.N. a afirmat că l-a cunoscut pe polițist în urmă cu circa 6-7 ani la meciurile de fotbal, iar de circa 2-3 ani de zile, cei doi s-au împrietenit și au schimbat între ei numerele de telefon. în perioada 2009 - 2010, ofițerul de poliție a primit de la I.N. bunuri dintre cele pe care el le comercializa în Piața C., lăsând să se înțeleagă că poate să-i protejeze activitățile acestuia, respectiv să trimită polițiști în control la agenții economici care-i făceau concurență și care comercializau produse fără autorizație.

În ilustrarea activității infracționale a celor doi coinculpați este relevantă convorbirea telefonică purtată de ei la data de 14 decembrie 2010, prin care I.N. îi solicită lui F.G.C. să-l trimită pe agentul de poliție D.I.B. în Piața C., pentru a-i face un control fratelui său, care vindea produse la un preț mai mic și îi făcea concurență. De asemenea, I.N. îl înștiințează pe prietenul său, ofițerul de poliție, că fratele său vinde produse fără autorizație, însă îl roagă ca agentul de poliție care va efectua controlul să nu ia nicio măsură față de fratele său și nici să nu-i confiște nici marfa, ci doar să-l determine să plece din zonă, pentru a nu-i mai face concurență: „I.N.: Ăsta, frate-miu ăsta (...). Am înebunit dă tot, frate, că am băgat bani în..., mi-a dat ăla, un prieten d-al meu o mie de euro și nu merge vânzarea deloc. Și spurcatul ăla le dă numai dă al dracu mai jos dă tot ca mine și el n-a făcut în viața lui... (...) Dar să nu i le ia, dracu, să-i spună bă, nu mai pune.... Să-i ceară actele, că el n-are nici o autorizație, n-are absolut nimic. Să-l lase dracu, îi spun, bă, nu mai pui instalații, nu mai pui nimic. F.G.C.: Păi, dacă n-ai acte, îți dai seama că e măsura confiscării, dacă n-ai acte, ce dracu să-i fac ? I.N.: -A, să-l sperie un pic, să-i spună să nu mai le pună, că dacă mai pune a doua oară, i le ia. Ii dă avertisment, cum vine vorba, te învăț eu pă tine ? înțelegi ? F.G.C.: Păi, să vedem numărul lui D.I.B. și să-i zic eu să treacă pă la tine. Tu ești la prăvălie?"

La comerciantul care îl concura pe I.N. s-a prezentat, la solicitarea ofițerului de poliție F.G.C., polițistul D.I.B., agent de ordine la Secția 1 de poliție Pitești, audiat ca martor în cauză (dosar fond). Anterior, după ce inculpatul F.G.C. și-a arătat disponibilitatea de a-l ajuta pe I.N., trimițând în control un lucrător de poliție la persoana care-i făcea concurență, acesta din urmă îi oferise instalații de pom: „I.N.: Auzi ce zice nevastă-mea, trimite-o pe V. (G.V., concubina inculpatului F.G.C., audiată de instanță, dosar fond) să-i dau și ei instalații...ceva. F.G.C.: -Are, nu știi că mi-ai dat anul trecut, nu mi-ai dat anul trecut? Mi-ai dat anul trecut. I.N.: -Când mai am d'alea mișto, auzi. F.G.C.: -Bine, I.N., hai că-l sun eu pă D.I.B. și-i zic să vină la tine". Apoi, la data de 20 decembrie 2012 (dosar de urm. penală): „I.N.: -Salut F.G.C., ce faci? F.G.C.: -La birou. I.N.: -La birou, ă? N-ai trecut, mă, pe la mine să-i dau ăla, pom d-ăla. De ce n-ai trecut, n-ai primit S.M.S.-ul de la mine? -F.G.C.: -Păi... I.N.: -Zi-i astăzi să treacă. -F.G.C.: -l-am zis să treacă, eu știu. O veni azi. Ești pe acolo nu? I.N.: -Ăhă. Că e mișto, d-ăla bă, pe fir optic, șmecher. Nu e d-ăsta orice, mă înțelegi?".

Instanța de fond reține că, din cele de mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul I.N. i-a oferit și i-a dat efectiv bunuri pe care le comercializa în Piața C., respectiv instalații de pom, ofițerului de poliție, pentru ca acesta să-și exercite influența asupra agenților de poliție sau a altor funcționari publici cu atribuții de control, în vederea protejării intereselor sale. La rândul său, F.G.C. a acționat conform cu solicitarea primită, luând legătura telefonic cu agentul de poliție D.I.B., căruia i-a comunicat că fratele lui I.N. vinde produse în Piața C. fără a poseda autorizație și i-a cerut să facă un control, dar să nu-i confiște marfa, ci doar să-l sperie.

La data de 20 decembrie 2010, cu ocazia convorbirii telefonice purtate cu inculpatul F.G.C., coinculpatul I.N. i-a comunicat că fratele său comercializează în piață și artificii de pom pentru care trebuie „autorizație de la arme și muniție", solicitându-i din nou să-l trimită pe D.I.B., pentru a-i efectua control: I.N.: - Și la artificiile alea de pom, ascultă-mă, îți trebuie autorizație de la arme și muniție, înțelegi, și nu știe multă lume manevra asta. (...) La alea îți trebuie autorizație, că sunt încadrate, de la arme... la arme și muniții. Și acolo să...să-i dea, să-l bubuie, să-l facă, să-l ia. (...) Să treacă, te rog eu, fa-l tu pe D.I.B. astăzi să se ducă p-acolo, să treacă la mișto și să-l ia prin învăluire cu alea, cu artificiile alea de pom, să ceară autorizație. Acolo să ia ușor pe fir..., nu? F.G.C.: - Bine, I.N., hai că vorbesc eu".

În legătură cu faptele care fac obiectul punctelor 3, 4, 5, 6 și 7 din rechizitoriu, imputate inculpatului F.G.C., Curtea de apel a stabilit următoarea situație de fapt:

În anul 2010, inculpatul C.I. a comercializat diferite sortimente de carne fără documente de proveniență la agenți comerciali din municipiul Pitești sau din alte localități, activitățile acestuia fiind protejate de ofițerul de poliție judiciară la Inspectoratul de Poliție al județului Argeș - Serviciul de Investigare a Fraudelor F.G.C..

În baza aceleiași rezoluții infracționale, polițistul a primit de la C.I. diferite cantități de carne sau alte produse alimentare (ouă, lapte, brânză etc), lăsând să se înțeleagă că poate să intervină la alți funcționari publici cu atribuții de control sau la polițiști, atunci când sus-numitul era depistat transportând sau comercializând astfel de produse.

La data de 06 decembrie 2010, a avut loc o discuție telefonică între cei doi coinculpați, în care C.I. îi oferă lui F.G.C. 10 kg. de pulpă de vițel, iar la data de 08 decembrie 2010, în timp ce inculpatul C.I. transporta marfă fără documente de proveniență (carne de vițel și de porc) cu o remorcă la piața din Pitești, în Câmpulung a discutat la telefon cu F.G.C. și l-a rugat ca, în cazul în care va fi oprit de funcționari cu atribuții de control sau de organe de poliție, să-l ajute și să spună celor care îl controlau că marfa este a sa.

Polițistul consimte (dosar de urmărire penală: C.I.: - Dacă e ceva, vezi te sun și eu după drum dacă e să mă oprească cineva. F.G.C.: -Iți explic când, când vii la mine. C.I.: - Sunt exact în Câmpulung și viu la Pitești, da' mă oprii dracu', că sunt cu o remorcuță mică și n-am lumini la ea și am marfa în remorcuță, dacă e să mă oprească să mă controleze spun că... așa, și te sun dacă e. F.G.C.: - Că te-am trimis, te-am trimis eu să-mi aduci astea. C.I.: - M-ai trimes, că sunt la țară, la Brașov, să-ți tai doi viței de ai avut acolo să ți-i aduc la..., de Crăciun acuma, la Pitești. F.G.C.: - Da. C.I.: - Doi viței..., doi viței și un porc. F.G.C.: - Mda. Bine, C.I.: - Dacă e, te sunt imediat.").

Inculpatul polițist F.G.C. cunoștea că C.I. vindea comercianților din piață sortimente de carne fără documente de proveniență, iar din discuția purtată între cei doi în ziua de 13 decembrie 2010, C.I. i-a comunicat că a vândut o cantitate de carne în valoare de 70 milioane ROL unui agent comercial și că acela nu i-a dat toți banii, rugându-l pe ofițerul de poliție să-l ajute să recupereze suma de 30 milioane ROL, care nu i-a fost achitată: (C.I.: - Că e decât nevastă-sa acolo, a Iu' ăsta, și bărbată-său e plecat, nu știu, după marfa. Zic, măi doamnă, mi-ați dat ieri, ați zis că să stau astăzi să-mi dați banii, acuma, îmi spuneți că miercuri. (...) F.G.C.: -Ce să.... Hai, stai până miercuri. Și dacă e, miercuri vii să mă iei, să vorbesc eu să vedem cine e, cum e. C.I.: - E niște oameni de rând, dă-i dracu, cred că dacă ar auzi de problema asta ar încremeni. Deci nici nu...se face bani imediat, adică nu e cine știe ce valori de oameni sau alea. F.G.C.: - Am înțeles! (...) Și ei bagă mai mult fără facturi, ă? C.I.: - Păi normal că far.... La negru. La mine nu a luat la negru, cum p... mă-sii a luat? F.G.C.: - Hai, atunci, treci miercuri la mine să mă iei. (...)C.I.: - Bine, F.G.C., atunci și mergem amândoi, nu? F.G.C.: - Da, da.").

Ulterior, la 16 decembrie 2010, cei doi poartă încă o convorbire telefonică, din care rezultă că F.G.C. se pregătise pentru operațiunea fulger „recuperarea banilor" și că vorbise deja cu un coleg, împreună cu care să meargă la piață (F.G.C.: - Da. Și am vorbit deja, pentru mâine, am vorbit cu un coleg, că nu pot să mă duc singur, că nu se procedează... (...) singur. (...) Tu mâine nu vii? C.I.: -Păi, vin, dacă e...". În următoarea zi, pe data de 17 decembrie 2010, F.G.C. face o „descindere" în Piața C., însoțit de polițistul C.R.I., ofițer de poliție în cadrul aceluiași serviciu, căruia îi spusese că vor efectua un control în Piața C., la un comerciant reclamat că ar comercializa carne de cabalină.

Instanța reține că F.G.C. l-a informat pe șeful de birou, subcomisarul G.I.S., că va efectua un control, la un comerciant în Piața C. care comercializa carne de cal și, după ce acesta i-a dat acordul ca la control să fie însoțit de un coleg, s-a deplasat împreună cu C.R.I. în Piața C.. Cei doi s-au adresat medicului veterinar al pieței, martora D.I., căreia i-au comunicat că numita C.S. ar comercializa carne de cabalină, după care „echipa de control" constituită din cei doi polițiști și medicul veterinar au mers la standul unde C.S. avea punctul de lucru, pe care au anunțat-o că ar avea o reclamație. După ce a constatat că persoana reclamată avea la comercializare carne de porc și de vită, D.I. i-a lăsat pe cei doi polițiști la fața locului, iar ea s-a deplasat la birou, pentru a ridica mostre de produs, în vederea efectuării analizelor de laborator.

Polițistul F.G.C. i-a solicitat martorei C.S. documentele de proveniență a mărfii, iar după ce le-a consultat i-a spus că are mult mai multă carne decât cea trecută pe această factură. Consecvent scopului urmărit, reține instanța de fond, ofițerul de poliție F.G.C. i-a solicitat comerciantei să se deplaseze în aceeași zi la biroul său, cu actele de autorizare și documentele de proveniență a mărfurilor deținute. Ajunsă acolo, martora a fost întrebată dacă îl cunoaște pe „I. din Mavrodin", iar la răspunsul său negativ, inculpatul a telefonat în fața sa și a discutat cu coinculpatul C.I.. Pusă în fața unei evidențe, aceasta în cele din urmă a recunoscut faptul că a procurat marfa, fără documente de proveniență, de la „I. din Mavrodin". Discuția telefonică purtată cu această ocazie este redată în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală. După prezentarea actelor pe care C.S. le deținea, a fost întocmit un proces-verbal de control de către C.R.I., astfel cum a fost dictat de către F.G.C., menționându-se că cea în cauză a prezentat o singură factură fiscală, respectiv cea din 14 decembrie 2010.

Deși, în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru al martorei C.S., polițiștii au constatat că aceasta deținea cantități de carne de vită pentru care nu a putut prezenta documente de proveniență, în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie nu s-a menționat că la punctul de lucru al comerciantului s-au identificat cantități de came de vită fără documente de proveniență, carne care provenea de la C.I. (dosar de urm. penală). Martorei C.S. i s-a precizat că poate să își continue activitatea la punctul de lucru în Piața C., iar după ce a plecat de la poliție și l-a sunat pe C.I., pentru a-i cere socoteală că a anunțat poliția, a aflat de la acesta că polițistul F.G.C. „vrea să îi dau un porc".

Pentru faptul că inculpatul polițist nu i-a aplicat nicio sancțiune martorei, deși comercializase sortimente de carne de vită fără documente de proveniență și pentru că el a tolerat ca martora să comercializeze în continuare carne achiziționată de la C.I. fără documente de proveniență („la negru") aceasta i-a remis, la data de 22 decembrie 2010, o carcasă de porc de circa 40 kg, 3-4 kg. de șorici și 4-5 kg de organe. Cantitatea de carne și celelalte sortimente de carne, respectiv șorici și organe, au fost transportate din Piața C. la Secția nr. 4 de poliție, unde se afla F.G.C., de către numitul B.F.D..

În fața instanței, martora a arătat că a dat polițistului carnea „din plăcere, iar nu ca mită și relatând în continuare cum „C.I. s-a gândit că este mai bine să îi dea domnului F.G.C. un cadou, ceva" - așadar, un cadou făcut că „așa este mai bine". Toate dubiile în această privință sunt însă spulberate de concubinul martorei, D.C., cel care a condus, în fapt toate tratativele și care și-a păstrat neclintită poziția avută în fața procurorului, spunând explicit că nu a fost vorba de nicio „plăcere" și de niciun „cadou", ci bunurile respective au fost date pentru ca cei doi concubini să își poată desfășura în continuare nestingheriți activitatea de aprovizionare cu carne de la inculpatul C.I. și de la alți „comercianți", fără documente de proveniență, fără a avea „neplăceri" din partea poliției, de genul acelui control „tematic".

Prin urmare, deși s-a încercat de către apărare a se demonstra pe de o parte, că i-a fost dată carnea polițistului din prietenie și din „plăcere", iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, că acesta din urmă chiar ar fi plătit prețul pentru carnea primită, solicitându-se, în acest scop, ascultarea și a altor convorbiri telefonice purtate între cei doi coinculpați, F.G.C. și C.I., toate probele converg în a demonstra contrariul, respectiv vinovăția inculpatului, acesta acționând în stilul său propriu, adică cerându-i lui C.I. să-i lase „ăleia" banii, respectiv un milion de ROL „dar chiar dacă nu vrea, îi lași, înțelegi, și treci și ți-i las eu (...), să nu zică după aceea că mi-a dat fără bani, nu știu ce." (dosar instanță).

Inculpatul i-a cerut „prietenului său" să-i dea martorei suma de un milion de ROL pentru toată cantitatea de carne primită (sumă de bani care era, în mod evident, cu mult sub prețul real al produsului) și în final nici acești bani nu au mai fost plătiți, martorul D.C. precizând în faza de urmărire penală că după efectuarea „controlului tematic" la punctul lor de lucru, în aceeași zi, C.I. a venit și le-a spus că au în continuare „spatele acoperit", referindu-se la faptul că activitatea lor va fi protejată de polițistul F.G.C. și că trebuia să-i dea polițistului, căruia îi spunea „N.", un porc proaspăt.

Instanța de fond a reținut din cele de mai sus faptul că inculpatul F.G.C. a primit, cu titlu de mită, o cantitate de circa 40 kg carne de porc, o cantitate de circa 3-4 kg șorici și o cantitate de 4-5 kg de organe de porc de la agentul comercial C.S., pentru ca aceasta să nu fie sancționată contravențional pentru fapta -cunoscută și dovedită de către polițist - de a fi pus în vânzare cantități de came de vită fără documente de proveniență, dar și pentru a comercializa în continuare carnea primită de la C.I., fără documente de proveniență. De asemenea, în mod abuziv inculpatul F.G.C. nu a dispus măsurile prevăzute de Legea nr. 12/1990 la controlul efectuat la punctul de lucru al agentului comercial C.S. , când a constatat că aceasta deține la vânzare carne fără documente de proveniență, de aplicare a unei sancțiuni contravenționale și de confiscare a cantității de carne deținute fără documente de proveniență și a semnat, în fals, procesul-verbal întocmit după efectuarea controlului, procesul-verbal în care s-a omis, cu știință, inserarea datelor cu privire la constatarea existenței unei cantități de carne fără documente de proveniență.

În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a primit, în mai multe rânduri, de la „finul său", coinculpatul C.I., carne și produse din carne și produse agro-alimentare, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau asupra unor lucrători de poliție, pentru protejarea intereselor acestuia de a transporta și comercializa produse din carne fără documente de proveniență.

Faptele comise de inculpat întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice, de fals intelectual și de luare de mită, ele fiind săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen..

În ceea ce-l privește pe coinculpatul C.I., poziția sa a fost, așa cum deja s-a precizat, una de recunoaștere în întregime a acuzațiilor, acesta uzând de prevederile art. 3201 C. proc. pen.. Inculpatul a refuzat să răspundă întrebărilor pe care „nașul său", F.G.C., prin apărător, a dorit să i le pună, în încercarea de a demonstra că bunurile primite de la el de polițist au fost date fie din amiciție, fie în baza unui troc pe care cei doi le-ar fi făcut, în sensul că polițistul i-ar fi dat în schimb alte produse de aceeași valoare (dosar instanță), prin urmare a refuzat să dea curs unei astfel de sugestii, iar cu ocazia pledoariei susținute în dezbateri pe fondul cauzei, apărătorii săi au precizat încă o dată poziția prin care acesta s-a delimitat clar de atare sugestii, menționând că inculpatul „nu-și amintește să fi primit vreodată în schimb produse de orice gen de la polițist" și că toate acuzațiile pe care procurorul i le aduce sunt fondate.

Instanța de fond a constatat că în drept, fapta săvârșită de inculpatul C.I. în anul 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi oferit și de a fi dat efectiv coinculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri, respectiv carne, ouă, produse lactate și 13 kg carne de vițel în valoare 260 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele, intervenind pe lângă funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție, ori de câte ori era depistat transportând și comercializând sortimente de carne fără documente de proveniență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen..

După declanșarea cercetărilor penale în această cauză, inculpatul C.I. l-a contactat telefonic pe martorul D.C., chemat de către organele de cercetare penală pentru a fi audiat și l-a sfătuit pe acesta să-și schimbe numărul de telefon și să nu dea declarații care să îl incrimineze pe el și pe inculpatul F.G.C., explicându-i că „așa funcționează mafia asta" (dosar de urm. penală și dosar instanță).

Fapta săvârșită de inculpatul I.N. în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi oferit și a fi dat efectiv inculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș, Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele comerciale, prin dispunerea de controale ale agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. sau care vindeau produse tară să fie autorizație întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.. Deși acest din urmă inculpat a ales să nu declare în fața curții, infracțiunea pe care el a săvârșit-o a fost dovedită, prin probele la s-a făcut referire cu prilejul descrierii situației de fapt.

La stabilirea și individualizarea pedepselor care au fost aplicate celor trei acuzați, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, curtea de apel a avut în vedere toate criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracțiunile comise, persoana infractorilor, împrejurările comiterii infracțiunilor, circumstanțele reale și cele personale aplicabile speței.

Astfel, în privința inculpatului F.G.C., instanța a avut în vedere multitudinea faptelor comise de acesta în formă continuată și în concurs real, gravitatea lor deosebită, dată de calitatea pe care o are inculpatul, de ofițer de poliție judiciară, remunerat tocmai pentru protejarea cetățenilor împotriva fraudelor și a activităților ilegale. S-a ținut seama și de poziția sa, de negare a acuzațiilor, în pofida probelor evidente de vinovăție prezentate de procuror, încercarea de a denatura adevărul, prin sugestia făcută celor care i-au dat bunurile, de a pretinde că au fost, pur și simplu, liberalități făcute în considerarea persoanei sale. Chiar și fapta pentru care s-a dispus achitarea, ce face obiectul celei de-a doua acuzații cuprinse în rechizitoriu, chiar dacă nu întrunește condițiile impuse pentru a fi pronunțată condamnarea este, așa cum am mai precizat, relevantă în ceea ce privește modus operandi adoptat de polițist, acela de a pretinde în mod repetat „pomeni" de la comercianți, uzând de calitatea sa oficială pentru a le dobândi. Tot astfel, situația familială, au fost avute în vedere de instanță starea sănătății fiecăruia dintre inculpați faptul că niciunul dintre acuzați nu are antecedente penale.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra laturii civile în conformitate cu art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. și cele ale art. 1349, respectiv art. 1357 și urm. C. civ., asupra admiterii acțiunii promovate de Statul român și de obligare a inculpatului F.G.C. la plata de despăgubiri, pentru prejudiciile cauzate prin faptele sale culpabile, în legătură cu care a fost pronunțată condamnarea. Astfel, infracțiunile de luare de mită, de trafic de influență și de cumpărare de influență sunt infracțiuni prevăzute în C. pen., la capitolul Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul și în capitolul al III-lea, secțiunea a II-a din Legea nr. 78/2000 și nu sunt generatoare de prejudiciu. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor de corupție se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Potrivit art. 20 din lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Cum prin ordonanța nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a procurorului s-a dispus instituirea sechestrului penal, pe bunurile mobile și imobile aparținând inculpatului F.G.C., curtea va menține această măsură, dar numai până la concurența sumei de 2.493 RON, reprezentând valoarea sumei care formează obiectul infracțiunilor de corupție săvârșite.

împotriva sentinței penale nr. 88/F din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, inculpații F.G.C. și I.N..

În recursul Ministerului Public s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9, 10, 17, 17, 18 C. proc. pen..

Ministerul Public a apreciat greșită achitarea inculpatului F.G.C. pentru infracțiunea de trafic de influență în privința faptei referitoare la martora denunțătoare C.V.. Fapta inculpatului, se afirmă în motivele de recurs întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. Pentru subzistența infracțiunii este suficient să se precizeze actul pentru a cărui îndeplinire urmează ca inculpatul să-și exercite influența, nu și persoana asupra căreia se va exercita influența. Martora C.V. i-a oferit un preț mai redus pentru haina cumpărată de inculpat tocmai în considerarea faptului că inculpatul urma să intervină pentru a-l ajuta pe nepotul martorei să efectueze practică la locul de muncă al inculpatului.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 și 17 C. proc. pen., sunt incidente deoarece hotărârea atacată este nelegală, prin prisma greșitei aplicări, ca pedeapsă complementară pentru inculpatul F.G.C., a interzicerii dreptului de a alege, instanța omițând să dispună interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aspecte față de care hotărârea este și nemotivată.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 și 17 C. proc. pen. au fost invocate și cu referire la interzicerea, în mod greșit, a dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie inculpatului F.G.C., aspect sub care hotărârea este nemotivată. Se invocă, în susținerea acestui motiv, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 și 17 C. proc. pen. au fost invocate cu privire la soluționarea greșită a laturii civile a cauzei, sentința atacată fiind nemotivată.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., este incident în raport de art. 61 alin. (2) și 4 din Legea nr. 78/2000, deoarece instanța de fond a omis să dispună obligarea inculpatului F.G.C. la restituirea sumelor de bani primite de la denunțători.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 10 C. proc. pen., hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii confiscării de la inculpatul F.G.C. a sumelor de bani ce au făcut obiectul celorlalte infracțiuni de trafic de influență, potrivit art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., ținând seama și de dispozițiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9, 10 și 17 C. proc. pen. se referă la faptul că, în mod greșit a dispus instanța de fond menținerea măsurii de a nu părăsi țara, față de inculpatul F.G.C., în loc de a dispune luarea acestei măsuri. Totodată, instanța de fond a omis să se pronunțe referitor la încetarea de drept a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Se precizează că, prin ordonanța procurorului nr. 178/2010 din 24 noiembrie 2011, s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, pe o perioadă de 30 de zile față de inculpatul F.G.C., începând cu data de 25 noiembrie 2011, ora 16.30, până la 24 decembrie 2011, ora 16.30. Prin rechizitoriul din 09 decembrie 2011, inculpatul menționat a fost trimis în judecată, iar prin încheierea nr. 203 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, a fost respinsă propunerea D.N.A. de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul F.G.C.. În consecință, în mod greșit a dispus instanța menținerea măsurii de a nu părăsi țara, deși această măsură era expirată încă de la data de 24 decembrie 2011 ora 16.30. Mai mult, arată că, sentința atacată nu este motivată nici sub aspectul măsurilor preventive dispuse. În recursul inculpatului F.G.C. s-a solicitat achitarea inculpatului F.G.C. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Se învederează instanței că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care recurentul a fost trimis în judecată și condamnat, cel întemeiat pe dispozițiile art. 385 pct. 18 C. proc. pen., apreciind că hotărârea pronunțată este în contradicție cu ceea ce relevă probele administrate în cauză și cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., soluția de condamnare a recurentului inculpat fiind nelegală, în raport de faptul că, în ceea ce-l privește, nu sunt întrunite condițiile răspunderii penale.

Față de soluția pronunțată de instanța de fond, referitor la latura civila a cauzei, se invocă încălcarea art. 256 alin. (2) C. pen., art. 255 alin. (5) C. pen., art. 61 alin. (2) și 4 ale Legii 78/2000, precum și art. 998 și art. 999 C. civ..

În recursul inculpatului I.N., se solicită în temeiul art. 385 pct. 18 C. proc. pen., achitarea inculpatului I.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În subsidiar, invocă prevederile art. 385 pct. 14 C. proc. pen. și se solicită instanței să se aibă în vedere actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, din care rezultă afecțiunile de care suferă recurentul intimat inculpat, faptul că acesta este familist și are doi copii în întreținere.

Analizând recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș, inculpații F.G.C. și I.N., împotriva sentinței penale nr. 88/2012 a Curții de apel Pitești, instanța reține următoarele:

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii ori acesta nu se înțelege.

Hotărârea instanței de fond este motivată. În evaluarea criticii formulate de către Ministerul Public se are în vedere existența unei motivări a instanței pentru fiecare dintre problemele supuse judecății, cu privire la probele pe care le reține și pe care le înlătură cu privire la consecința probatoriului asupra vinovăției, cu privire la cuantumul sancțiunii pe care urmează să o aplice în cazul în care reține vinovăția persoanei acuzate.

Înalta Curte constată că nu au fost identificate în recurs chestiunile pe care Curtea de apel nu le-a motivat. Hotărârea este motivată cu privire la probatorii și vinovăția inculpatului F.G.C., prin raportare la poziția procesuală și elementele esențiale ale infracțiunii (dosar de fond), vinovăția inculpatului I.N., încadrarea juridică dată faptei sale (fila 14, dosar de fond), sancțiunile ce urmează a fi aplicate (dosar de fond).

Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Ministerul Public a invocat:

-omisiunea confiscării sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunilor de trafic de influență comise de inculpatul F.G.C.;

-omisiunea pronunțării asupra încetării de drept a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

În ceea ce privește omisiunea pronunțării asupra încetării de drept a măsurii preventive, instanța de recurs constată ca măsura obligării de a nu părăsi țara expirase de la data de 24 decembrie 2011, ora 16:30, astfel că nu putea fi menținută odată cu pronunțarea soluției de condamnare.

Referitor la confiscare instanța urmează să examineze măsura de siguranță după analiza criticilor inculpatului referitoare la lipsa vinovăției sale.

Grava eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Critica a fost invocată atât de către Ministerul Public, în ceea ce privește soluția de achitare, cât și de către inculpatul F.G.C. în ceea ce privește soluția de condamnare.

Ambele critici sunt nefondate. Situația de fapt privindu-l pe inculpat a fost, în mod constant, corect reținută, atât de actul de sesizare cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond. Critica recurenților este nefondată, având în vedere că ceea ce se contestă este interpretarea situației de fapt, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și de către instanța de fond. Din modul de formulare a criticilor, rezultă că ambii recurenți invocă o semnificație juridică diferită de cea la care a ajuns instanța de fond cu privire la situația de fapt decurgând din probele administrate. Astfel, situația de fapt din Rechizitoriu este avută în vedere de inculpat atât atunci când solicită achitarea și de Ministerul Public atunci când solicită condamnarea. În consecință nu există o gravă eroare de fapt, recurenții contestând interpretarea dată situației de fapt.

Cazul de casare invocat nu se referă nici la interpretarea probelor cu privire la consecințele juridice date faptelor reținute. Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, și nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile sau din interpretarea unor probe în stabilirea faptelor.

Instanța de recurs apreciază că din criticile recurenților nu rezultă o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Semnificația juridică dată faptelor din Rechizitoriu, prin raportare la corecta aplicare a legii.

Faptele descrise la punctele 1, 2, 3, 4 din Rechizitoriu au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență. Conform art. 257 C. pen., traficul de influență, constând în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dispozițiile art. 256 alin. (2) C.pen se aplică în mod corespunzător în sensul că banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Existența infracțiunii de trafic de influență nu presupune o influență reală a inculpatului asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, însă este necesar ca influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcționar determinat sau indicat generic de natura influenței ce urma sa fie exercitată, care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase. În consecință trebuie să existe legătură de cauzalitate între primirea foloaselor respective și promisiunea exercitării influenței, pretinse sau reale. În cazul în care primirea de bunuri se face anterior solicitării intervenției, fără legătură cu intervenția solicitată, conduita celui acuzat, indiferent cât de imorală ar fi, nu se înscrie în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influentă.

Infracțiunea de trafic de influență se consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârșite de către o persoană care are influență ori lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Deși nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, pentru existența ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturii obiective:

1.actul pe care inculpatul urma să-l determine prin influența sa;

2.primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenței;

3.legătura dintre exercitarea influenței pretinse sau reale și pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru ca acesta să își exercite într-un anumit mod atribuțiile de serviciu.

Dacă primirea sau acceptarea de foloase au loc anterior solicitării exercitării influenței, probatoriul trebuie să indice anticiparea invocării influenței, într-un caz determinat, de către inculpat. Vinovăția inculpatului se probează în raport de conduita proprie. Vinovăția inculpatului nu poate fi dedusă în mod exclusiv din motivul pentru care partea vătămată a dat foloasele respective, dacă nu există un act de conduită al inculpatului care să confirme faptul că partea vătămată era îndreptățită să creadă că inculpatului își va exercita influența. Primirea de bunuri pe care partea vătămată le dă în scopul unei protecții eventuale viitoare, generale, nedeterminate (dacă va fi nevoie), nu intră în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență.

În concluzie, deși nu este relevant dacă intervenția s-a produs ori nu, sau dacă este sau nu reală, sau momentul la care acesta s-a realizat raportat la momentul săvârșirii unei dintre acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, pentru existența laturii obiective a traficului de influență este necesar ca probele să indice influența pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o are asupra unui funcționar și care este actul ce intra în atribuțiile de serviciu ale unui funcționar pe care inculpatul urma să-l determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere la laturii subiective elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru ca acesta să își exercite într-un anumit mod atribuțiile de serviciu. Invocarea influenței, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.

Faptele de la punctele 1 și 2 din Rechizitoriule, deși scot în evidență ilicitul disciplinar, nu au elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Primirea de fructe de la martorul P.V. și plata unui preț mai mic pentru haina cumpărată de la martora C.V. a fost anterioară invocării oricărei influențe a inculpatul F.G.C. față de comisarii Gărzii Financiare sau față de persoanele responsabile cu stabilirea locului de practică a elevilor școlii de poliție.

Acuzația de la punctul 1 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la denunțătorul P.C., persoană fizică autorizată să vândă produse în piețe și târguri, produse în cuantum de cea. 120 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor publici cu atribuții de control, pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia. în rechizitoriu s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform rechizitoriului, în declarațiile date la organul de urmărire penală, P.C. a susținut că, în timp ce își desfășura activitatea în en-gross-ul, unde avea închiriat un stand, ofițerul de poliție F.G.C., pe care îl cunoștea de aproximativ 10 ani, a luat de mai multe ori produse de la acesta, fără ca să-i fie plătite, menționând că nici el nu-i solicita ofițerului bani pe produsele respective: „în mai multe rânduri, ofițerul de poliție F.G.C. a venit în en-gross-ul din Pitești, însă nu cunosc dacă era sau nu în control. În mai multe rânduri, acesta a luat produse de la mine, fără să mi le plătească, respectiv, îi dădeam câte un pepene, câte un kg de struguri, mere, sau alte produse, cu mențiunea că eu nu i-am solicitat acestuia bani pe produsele respective, însă nici acesta nu mi-a spus niciodată că vrea să mi le plătească. Făceam acest lucru pentru a avea o relație cu ofițerul de poliție, eu gândind că dacă vreodată am nevoie, să pot apela la el".

Deși a fost reținută forma continuată a infracțiunii în raport de martorul P.V., situația de fapt descrisă de martor nu menționează care este influența pe care inculpatul F.G.C. o avea sau a lăsat să se creadă că o are cu excepția celei asupra comisarilor Gărzii Financiare. Nu sunt indicate nici care au fost actele ce intrau în atribuțiile de serviciu ale funcționarilor pe care inculpatul urma să le determine să se facă ori să nu se facă, anterior controlului exercitat de Grada Financiară, astfel că instanța va analiza doar susținerile referitoare la controlul exercitat de Garda Financiară, singurul fapt determinat invocat în cauză.

Instanța de fond motivează soluția de condamnare pornind de la faptul că inculpatul primea de la comercianți bunuri pe care aceștia le ofereau pentru a avea certitudinea protecției inculpatului F.G.C.. Considerentele instanței de judecată sunt corecte, însă pentru reținerea vinovăției inculpatului în materie penală trebuie să existe atât convingerea victimelor cu privire la influența avută, cât și un act de conduită al inculpatului în sensul că a oferit protecția respectivă în schimbul bunurilor sau promisiunii unor bunuri.

Deși este evident că invocarea relației de rudenie, la sugestia inculpatului F.G.C. s-a făcut în speranța că va avea o influență asupra celor care efectuau controlul (ceea ce s-a și întâmplat, conform declarației martorului aceștia confiscând o cantitatea mai mică de produse), nu există date concrete care să justifice primirea de bunuri de la martor în raport de această faptă. Din declarația martorului, instanța de recurs constată că rezultă explicit faptul că inculpatul nu îi cunoștea pe cei doi comisari ai Gărzii Financiare, iar din interceptarea ambientală rezultă că inculpatul nu a dorit să discute cu comisarii Gărzii Financiare (a afirmat că asemenea lucruri nu se discută la telefon), dar a indicat martorului să pretindă că este vărul său. Indiferent de considerentele care l-au determinat pe inculpat să nu ia legătura direct cu cei doi comisari, în cauză nu este îndeplinită cerința ca inculpatul să fi primit bunuri în legătură cu traficarea influenței față de comisarii Gărzii Financiare.

Martorul a declarat că în luna decembrie 2010, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, a fost depistat de către comisari ai Gărzii Financiare comercializând covrigi în en-gross-ul de pe strada Depozitelor, fără să posede documente de proveniență a covrigilor, situație în care, pentru a nu primi o amendă mai mare sau pentru a nu i se confisca marfa, a apelat telefonic la comisarul de poliție F.G.C., iar acesta l-a sfătuit să le spună celor doi comisari că este văr de-al său:„În luna decembrie 2010, în preajma sărbătorilor de iarnă, m-am hotărât ca în afara produselor pentru care eram autorizat să le vând în en-gross-ul din Pitești, să comercializez și covrigi, cu toate că eu nu eram autorizat pentru acest produs. În acest sens, am cumpărat de la o persoană fizică, din comuna Albota, 100 șiruri de covrigi cu un preț pe care nu mi-l aduc aminte, însă în mod sigur, m-am hotărât să vând șirul de covrigi cu un leu mai mult. Apreciez că în ziua respectivă am vândut cca.20-30 șiruri de covrigi, moment în care au venit în control doi comisari de la Garda Financiară Argeș, iar unul s-a recomandat ca fiind comisarul G., celălalt comisar nu-mi aduc aminte cum s-a recomandat. Cei doi comisari mi-au cerut actele la control pentru comercializarea covrigilor, iar eu le-am spus că nu am nici acte de proveniență și nici autorizație pentru a comercializa covrigii. Comisarul care s-a recomandat cu numele de G. mi-a spus că este o sesizare făcută pentru mine, că-mi vor confisca covrigii și-mi vor aplica și amenda contravențională. Cei doi comisari mi-au spus totuși să fac rost de documente și să le prezint și au plecat la un moment dat de la standul unde vindeam, moment în care m-am gândit să-l sun pe ofițerul de poliție F.G.C. pentru a mă ajuta. I-am telefonat acestuia, i-am spus că am la vânzare covrigi fără a deține documente de proveniență și nici nu sunt autorizat să vând la locul respectiv covrigi, că au venit în control doi comisari de la Garda Financiară, spunându-i că unul dintre ei s-a recomandat cu numele de G. și l-am rugat pe acesta să mă ajute.

În urma discuției purtată cu F.G.C., acesta nu mi-a spus că-i cunoaște pe cei doi comisari, însă mi-a sugerat să le spun acestora că sunt văr cu el și să nu-mi confiște marfa sau să-mi dea o amendă mai mică.

După ce au revenit cei doi comisari, le-am spus acestora că sunt vărul comisarului de poliție F.G.C., rugându-i să nu-mi confiște marfa și să-mi dea o amendă mai mică. Nu-mi aduc aminte dacă cei doi comisari de la Garda Financiară mi-au spus dacă-l cunosc sau nu pe F.G.C., însă, probabil, aflând că eu aș fi verișorul polițistului, nu mi-au confiscat toți covrigii, ci numai o parte dintre aceștia, respectiv 20-40 șiruri de covrigi, menționând acest lucru și într-un proces-verbal pe care l-au întocmit la momentul respectiv și mi-au spus că trebuie să plătesc și o amendă care reprezenta contravaloarea covrigilor pe care mi-i confiscaseră. Nu-mi amintesc cu exactitate nici numărul șirurilor de covrigi confiscate și nici cuantumul amenzii aplicate, însă în mod sigur mi s-a eliberat chitanță, deoarece eu am achitat amenda pe loc. Nu pot să pun la dispoziția organului de urmărire penală nici procesul verbal de contravenție și nici chitanța pe care am achitat amenda la Garda Financiară, întrucât le-am achitat. În mod sigur, am fost depistat de către comisarii Gărzii Financiare comercializând covrigi și am luat legătura cu F.G.C. până la sărbătorile de iarnă din anul 2010".

în concluzie, față de această faptă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpatul F.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că nu există mai multe acte de traficare a influenței, iar cu privire la sfatul inculpatului ca martorul să afirme că este vărul său pentru a obține o sancțiune mai puțin aspră lipsește primirea sau acceptarea de bunuri în legătură cu această faptă.

Acuzația de la punctul 2 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, care la data de 08 decembrie 2010, a cumpărat de la firma SC K. SRL Pitești, administrată de C.V., o haină cu un preț mai mic decât cel de la vânzare, respectiv 200 RON în loc de 250 RON, cu acordul susnumitei, lăsând să se înțeleagă că are influență pentru a ajuta un nepot al acesteia, care era elev la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, să facă practică în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș. În rechizitoriu se apreciază că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Instanța de fond a constatat că din descrierea acuzației pentru faptele de la punctul 2 din Rechizitoriul rezultă că inculpatul a plătit un preț mai mic cu 50 RON pe haina înainte de a fi purtat discuția despre nepotul martorei. Conduita inculpatului se înscrie în ilicitul disciplinar și nu în ilicitul penal, astfel încât soluția de achitare pronunțată de Tribunal este corectă, iar critica Ministerului Public va fi respinsă ca nefondată.

Acuzația de la punctul 3 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la I.N. o instalație de iluminat pentru pomul de iarnă și un pom de Crăciun din fibră optică, produse în valoare totală de 145 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia prin controlul agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. sau care vindeau produse fără să fie autorizați. În rechizitoriu se afirmă că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de recurs constată că din modul de descriere a faptei în Rechizitoriu nu există mai multe acte materiale de traficare a influenței, astfel încât forma continuată nu se justifică. Deși a fost reținută forma continuată a infracțiunii în raport de I.N., situația de fapt, probată de interceptări și declarațiile martorilor, descrie influența pe care inculpatul F.G.C. o avea asupra unui coleg în legătură cu un singur act al acelui coleg pentru care s-a promis un brad din fibră optică. Actul promis a constat în inițierea unui control la fratele inculpatului I.N., la cererea acestui inculpat, pentru a-l speria și a-l determina să nu mai vândă aceleași produse ca fratele său, deci pentru a înlătura concurența dintre frați, cu solicitarea expresă de a nu fi confiscate bunuri și de a nu fi aplicate amenzi.

Audiat în recurs inculpatul a arăta că nu își mai amintește nimic în legătură cu ceea ce ar fi cerut lui F.G.C., dar că știe că nu i-a dat nici un bun pentru a interveni. De asemenea inculpatul a arăta că a cerut poliție să nu confiște marfa fratelui său, având în vedere relațiile de rudenie dintre ei. Susținerile inculpatului sunt infirmate de probele solicitate.

Astfel, la data de 14 decembrie 2010, I.N. i-a solicitat lui F.G.C. să trimită agentul de poliție D.I.B. în Piața C., pentru a-l controla pe fratele său, care vindea produse la un preț mai mic și îi făcea concurență. I.N. i-a comunicat ofițerului de poliție că fratele său vinde produse fără autorizație, însă îl roagă ca agentul de poliție care efectuează controlul să nu ia nici o măsură față de fratele său și să nu-i confiște nici marfa, ci numai să-l determine să plece din zonă, pentru a nu mai face concurență:

I.N.: Aha. Ce rugăminte am eu la tine, mare rău dă tot. Sună-l tu, înțelegi? Și spune-i dă mâine încolo să-l închidă p-ăla din fața mea cu instalațiile, că e frate-miu. Și-mi ia toată vânzarea, dracu, sărăcia aia. Și le dă mai jos rău dă tot ca mine, că el n-are nici un act, n-are nimic F.G.C.: -Cine ?I.N.:- Asta, frate-miu ăsta,ăla, blondu. Am înebunit dă tot frate că am băgat bani în..., mi-a dat ăla, un prieten d-al meu o mie de euro și nu merge vânzarea deloc. Și spurcatul ăla le dă numai dă al dracu mai jos dă tot ca mine și el n-a făcut în viața lui F.G.C.:-Păi frate și I.N.:

Păi, nu vezi... păi, dacă nu vorbesc cu el din ianuarie, de un an de zile. Dar să nu i le ia, dracu, să-i spună bă nu mai pune.... Să-i ceară actele că el n-are nici o autorizație, n-are absolut nimic. Să-l lase dracu, îi spun, bă nu mai pui instalații, nu mai pui nimic. F.G.C.: - În fața ta, lângă gogoșerie ?I.N.: Da. Nu lângă gogoșerie, lângă aia dă pește dă pescuit. F.G.C.: Ihî. I.N.: -înțelegi ? Saupă cineva, știu eu ? Dar să nu i le ia îi spui, dracu. Că nu mai fac vânzare, dracii, nu fac deloc, absolut deloc și n-am încasări deloc.

F.G.C.:- Păi și el nu poate și el să discute cu tine să vă înțelegeți ? I.N.:...neinteligibil...Păi dacă nu vorbesc cu el dă un an dă zile. F.G.C.: -Bă.. I.N.: -Ce dracu să vorbesc cu el ?F.G.C.: - Păi nu poate, dacă ia o măsură trebuie să le și confiște. I.N.: - A...auzi că trebuie să i le confiște...Păi nu să i le con/iști, să le bage dracu să i le (neinteligibil). F.G.C.:-Păi, dacă n-ai acte îți dai seama că e măsura confiscării, dacă n-ai acte, ce dracu să-i fac? I.N.:-A..., să-l sperie un pica, să-i spun să nu mai le pună, că dacă mai pune a doua oară i le ia.

Ii dă avertisment cum vine vorba, te învăț eu pă tine ? înțelegi ? Să-i dea dracu, să nu mai, să-mi ia dracu... să mă lase dracu. F.G.C.: Păi să vedem numărul lui D.I.B. și să-i zic eu să treacă pă la tine. Tu ești la prăvălie ? I.N.:-Aha."

I.N. a oferit pentru serviciul promis (un control în cadrul căruia să i se interzică fratelui său să vândă mărfuri fără autorizație, dar să nu fie confiscate bunurile deținute ilegal de fratele său) instalații de pom, solicitându-i inculpatului F.G.C. să o trimită pe V. pentru a le ridica de la standul de vânzare. F.G.C. i-a amintit acestuia că i-a dat și anul anterior.

Dând curs solicitării inculpatului I.N., F.G.C. a telefonat agentului de poliție D.I.B. căruia i-a solicitat să facă un control fratelui inculpatului I.N., comunicându-i discuția pe care a avut-o cu acesta, respectiv să nu-i confiște marfa și doar „să-l sperie":,, (...).F.G.C.: - Nu știu ce naiba vroiam să-ți zic eu ieri că am încercat să te sunt și nu, n-am reușit. A, și ăsta, I.N. a zis că în fața lui e frati-so, vinde, auzi, fără acte, fără nimic...D.I.B.:-Cine? F.G.C.:-Frati-so, dar care frati-so..., unul mai blond, a zis. D.I.B.:-A...F.G.C.:- A zis că în fața barăcii lui e frati-so, în fața lui zice că se vindeau d-astea de pescuit sau lângă alea de pescuit. D.I.B.:-Lângă, lângă, da. F.G.C.:-Da.Ala e frati-so, auzi, eu nu știam. D.I.B.:- Și ce face ăsta, se reclamă cu frati-so ? F.G.C.:-Că ăla, vinde fără acte, că are prețuri sub el, că nu știu ce... zic bine mă, dar dacă se duce un polițist, trebuie să i le și confiște „Nu, să nu i le confiște". Păi, atunci ce face, se duce să-l sperie ?D.I.B.:- E.. e... Păi da. F.G.C.:-Că e frati-so, că nu mai vorbește cu el, că nu știu ce...D.I.B.: -Mă duc și-l ard pă Legea nr. 12 dacă e... dar să confiscă, să confiscă marfa, n-am la ce să, n-am la ce să-l încadrez. La orice... poate că n-are afișat prețul, dar e amenda mare. F.G.C.:-Păi sunt mari și alea la preț neafișat. D.I.B.:-Da. Păi eu ce zic, e amenda mare rău de tot. F.G.C.:-Dacă e să-i dai pă Legea nr. 12 și să-i confiști ceva, Da....D.I.B.: -Ce să... că...F.G.C.: -Pă urmă ai văzut câte hârtii faci și pă urmă le bagi la camera de corpuri delicte. "Față de faptul că există un singur act material de trafic de influență, conform art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei de la punctul 3 din Rechizitoriu din art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce îl privește pe I.N. faptele de care este acuzat se înscriu în art. 6 din Legea nr. 78/2000 și conform rechizitoriului constau în aceea că în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a oferit și dat efectiv inculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Argeș, Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta să protejeze interesele comerciale ale sale prin controlul unui comerciant care îi făcea concurență în Piața C. și care vindea produse fără autorizație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.. Probele menționate anterior arată că în speță cumpărarea de influență vizează un singur act, intimidarea fratelui inculpatului prin inițierea unui control și verificarea modului în care fratele inculpatului își desfășura activitatea (acesta nu avea documente de proveniență a bunurilor și nici autorizare de comercializare a numitor produse), fără însă ca acest control să fie finalizat conform legii (inculpatul I.N. cere să nu se aplice sancțiuni, iar poliția doar să-l sperie pe fratele său pentru a-l determina să nu mai vândă produse la un preț mai mic decât inculpatul).

Cumpărarea de influență constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Față de faptul că în speță este dovedită cumpărarea de influență cu privire la exercitarea unui singur act al funcționarului în cauză, nefiind indicate alte acte ce intrau în atribuțiile de serviciu, pentru care s-a primit instalația de brad în anul anterior, conform art. 334 C. proc. pen., va schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată I.N. din art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Instanța va aplica pentru fiecare dintre inculpați o sancțiune mai mică față de cea stabilită de instanța de fond, orientată spre minimum, în raport de faptul că acuzație este probată doar față de un singur act material În legătură cu faptele:

-de trafic de influență în formă continuată, săvârșită de inculpatul F.G.C., privind primirea de la C.I. a unor produse, pe care acesta le comercializa fără acte de proveniență, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor publici cu atribuții de control sau asupra unor polițiști, pentru a interveni în protejarea intereselor susnumitului;

-de luare de mită de la denunțătoarea C.S.;

-de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial;

-fals intelectual în legătură cu săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial.

Probele indică faptul că F.G.C. a acordat protecție lui C.I. prin intimidarea persoanelor cărora acesta din urmă le vindea sortimente de came fără documente de proveniență, în scopul determinării acestor persoane să plătească mai repede sumele datorate lui C.I.. Inculpatul F.G.C., având calitatea de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, nu a intervenit pentru a opri comerțul ilicit, deși marfa nu avea documente de provenință și nu ar fi trebuit comercializată. Inculpatul a intervenit pentru a determina reglarea datoriilor dintre C.I. și C.S., datorii decurgând din acte de comerț desfășurate cu încălcarea dispozițiilor legale.

Din discuția purtată între cei doi la data de 13 decembrie 2010, C.I. îi comunică inculpatului F.G.C. faptul că a vândut o cantitate de carne în valoare de „70 milioane" unui agent comercial pentru care nu a primit toți banii și îl roagă pe ofițerul de poliție să-l ajute să recupereze suma de 30 milioane, care nu i-a fost achitată. Inițial F.G.C. l-a sfătuit pe C.I. să ia legătura cu o persoană cu numele de Sima și să-l roage pe acesta să intervină la persoanele care nu îi achitaseră toată suma de bani, pentru a o recupera, discuție din care rezultă că inculpatul F.G.C. știa că C.I. vinde carne fără acte de proveniență: „(...) C.I.:-Bă , F.G.C., uite am dus și eu niște marfa în Pitești aicea la alți nenorociți, când stai de vorbă cu ei zici că e pâinea lui Dumnezeu, și ... Le-am adus marfa de vreo două-trei ori mi-a dat oamenii banii fără probleme, le-am adus marfa, iar de 70 de milioane, mi-a dat ieri 40 de milioane și venii astăzi (neinteligibil) dați-mi mă fraților banii. Uite că avem, că ne frebuie și nouă să luăm și noi niște porc, nu știu ce, abureli, socoteli, vino miercuri. Măi doamnă, dați-mi banii că eu nu sunt de aicea, mă duc și cheltui milioane pe drumuri, pe benzină și pă alea. Mă duc acasă, cheltui un milion, vin iar înapoi, iar un milion, se alege praful de tot câștigul meu. Nu, miercuri, miercuri, miercuri, miercuri. Până acum mi-a dat, ieri mi-a dat 40, mai e vorba de 30 de milioane să îmi dea. În piața mare acolo, la boxele ...(neinteligibil). F.G.C.:-Păi cine știe la cine duci măi C.I. dacă... dar chestia e vezi, dacă tu nici n-ai ...nu dai pe acte, pe factură, n-ai cum dracu să te iei de ei, nici nu-i știi, recunosc, nu recunosc. (...)F.G.C.:-Și ei bagă mai mult fără facturi, ă ? C.I.:-Păi normal că far.... La negru. La mine nu a luat la negru, cum a luat.

Ulterior, 16 decembrie 2010, față de faptul că C.I. nu a putut recupera suma de bani de la comercianții cărora le vânduse sortimente de carne fără documente de proveniență, F.G.C. a decis să meargă pe data de 17 decembrie 2010, personal în Piața C., însoțit de un alt coleg, în vederea efectuării unui control, astfel încât să determine comercianții respectivi să achite suma restantă: F.G.C.:-Aia e, lasă că mă ocup dimineață eu. Vorbim....C.I.:-Te duci mâine?F.G.C.:-Da, mă duc eu pe la...pe la cât, 9-10 zici, ă? C.I.:-Pe la 9... 10, da. F.G.C.:-Aha. C.I.:-Păi și mă gândesc că poate nu mi-o mai da banii dacă te bagi în ei, sau nu știu cum, nu știu, nici eu nu mai știu cum să mai fac, cum să facem. Era bine făcut dacă F.G.C.:-Ți-i dă dacă....C.I.:-Cum ? F.G.C.: - Ți-i dă, văd eu cum fac. C.I.:-Dacă vorbeai cu șeful pieței să-lfi trimis pe el, și pe urmă... ca să nu apari tu, și mâine apăreai direct pe ei ca să-i ei pe faptă pe VI. ăla, că ăla se ducea uite așa, așa, vezi că așa, ai la un băiat de la Alexandria să-i dai niște bani, dă banii încoace. Ca să nu apari tu (...).

În aceeași zi 16 decembrie 2010, cei doi au o altă convorbire telefonică din care rezultă că F.G.C. se ocupă de recuperarea banilor, vorbind cu un coleg pentru a merge în piață împreună:,, (...)F.G.C.:-Da. Și am vorbit, deja pentru mâine, am vorbit cu un coleg, că nu pot să mă duc singur, că nu se procedează C.I.:-Da. F.G.C.:(...) singur. C.I.:- Bine F.G.C., atunci. F.G.C.:-Tu mâine nu vii ?C.I.:-Păi, vin dacă e(...) ".

Pentru a determina plata datoriilor către C.I., similar cu modul în care inculpatul F.G.C. l-a ajutat pe I.N., a fost inițiat un control având ca scop intimidarea respectivului comerciant, C.S.. În declarația dată în calitate de martor, G.I.S. a arătat: în a doua jumătate a lunii decembrie 2010, fără să-mi aduc aminte data, am fost anunțat telefonic de către F.G.C. că în Piața C. o persoană fizică sau juridică comercializează carne de cal în loc de carne de vită, fără să-mi nominalizeze vreo persoană. I-am comunicat acestuia să ia un coleg și să verifice informația împreună cu un doctor veterinar din Piața C.. Precizez că nu am nominalizat ofițerul de poliție care trebuia să-l însoțească pe F.G.C. întrucât mă aflam la sediul inspectoratului și nu știam cine este disponibil la Poliția municipală unde aveam biroul. Despre acest aspect am raportat șefului de serviciu, comisar G.G., în sensul că am dispus să se deplaseze în Piața C. ofițeri pentru a verifica aspectele sesizate. Am aflat ulterior că F.G.C. a fost în Piața C. pentru a verifica informația, împreună cu inspectorul C.R.I..

În declarația din data de 21 noiembrie 2011, C.R.I. a precizat: Am mers cu F.G.C. în Piața C., l-am văzut pe acesta că este puțin confuz, întrebând persoane care vindeau dacă știu de o vânzătoare de carne pe numele de T. sau C.S., probabil că o persoană din piață i-a spus lui F.G.C. că este vorba de C.S., iar după ce a aflat acest lucru, am mers împreună la medicul veterinar al pieței. Medicului i-a spus cum se numește agentul comercial și că numita C.S. comercializa carne de cal".

La rândul ei, martora C.S. a declarat:,,În anul 2010, prin primăvară, împreună cu D.C., căruia i se spune G. de cunoscuți, l-am cunoscut pe numitul C.I.. Știu că acestea vindea carne la comercianții din Piața C. , fără documente de proveniență.

Precizez că am luat și eu împreună cu G. de vreo câteva ori carne de vită și de oaie de la C.I. , fără ca acesta să ne prezinte vreun act de proveniență a cărnii și fără să întocmim cu el documente de P.V.re-primire.

Când dispuneam de bani, îi plăteam lui C.I. carnea la data achiziționării, iar când nu aveam, îi dădeam în zilele următoare sau când dispuneam de bani. Pe la jumătatea lunii decembrie 2010, D.C. a luat legătura cu C.I. și acesta i-a livrat o cantitate de carne de vită, peste 500 kg, însă eu nu pot preciza cu exactitate cantitatea, deoarece nu a fost cântărită de mine ci de D.C.. Cert este că nu am avut să-i plătesc toată suma pentru carnea livrată, rămânând un rest, însă la acest moment nu-mi aduc aminte cât trebuia să-mi mai dau. îmi aduc aminte că îi plătisem totuși o sumă de bani cât și bonuri valorice lui C.I., iar acesta insista să-i plătim toată suma de bani, rugându-l să mai aștepte .În ziua de 17 decembrie 2010, în jurul prânzului, când era foarte multă lume în piață, s-au prezentat la punctul meu de lucru doi polițiști de la Poliția Economică, însoțiți de medicul pieței - doamna doctor D.I.. Când cei doi polițiști au venit la punctul meu de lucru, împreună cu mine se mai afla concubinul meu D.C., două persoane care mă mai ajutau, unul dintre aceștia numindu-se M., fără să-i știu numele de familie, și nea P., măcelarul. După ce au venit cei doi polițiști însoțiți de doamna doctor D.I., persoanele care se aflau împreună cu noi au plecat. După ce s-au recomandat că sunt polițiști de la Economic, polițistul F.G.C. mi-a solicitat actele de la marfa, întrebându-mă de actele de proveniență a cărnii de vită. I-am dat o factură pentru o cantitate de carne de vită mică, iar acesta mi-a spus că am mult mai multă carne decât ce este trecut pe această factură. De altfel, eu știam acest lucru, deoarece carnea de vită o cumpărasem fără acte de proveniență de la C.I.. Nu-mi aduc aminte dacă cei doi polițiști mi-au spus că eu aș comercializa carne de cal(...)".

Martora C.S. a mers ulterior la biroul inculpatului F.G.C., prezentând acestuia documentele de autorizare și actele de proveniență a mărfurilor. Procesul-verbal de control a fost scris de către C.R.I., fiind dictat de către F.G.C., menționându-se nereal că martora C.S. a prezentat o singură factură fiscală, respectiv cea din 14 decembrie 2010, cu toate că, din declarațiile martorei C.S. și ale martorului C.R.I. a rezultat că au fost prezentate mai multe facturi de achiziție a unor cantități de carne. În procesul verbal nu s-a menționat că, in urma controlului la punctul de lucru al comerciantului C.S. s-au identificat cantități de carne de vită fără documente de proveniență, carne care provenea de la învinuitul C.I., astfel cum F.G.C. cunoștea deja.

În timpul discuțiilor purtate în biroul lui F.G.C., C.S. a fost întrebată dacă îl cunoaște pe I. din Mavrodin, iar la răspunsul acesteia că nu-l cunoaște, inculpatul l-a sunat pe C.I., relatându-i discuția pe care a purtat-o cu C.S.. Martora C.S. a declarat: ”Când am ajuns la biroului lui F.G.C., acesta m-a întrebat din nou de actele de proveniență pentru carnea de vită, iar eu i-am prezentat tot factura pe care i-o prezentasem și la punctul de lucru, cu mențiunea că acea factură era pentru o cantitate mult mai mică față de cantitatea de carne pe care eu o aveam la vânzare. În final, i-am spus lui F.G.C. că pentru cantitatea de carne de vită constatată că era în plus față de factura pe care eu i-o prezentasem nu aveam documente de proveniență. Când i-am spus acest lucru, m-a întrebat dacă îl cunosc pe I. de la Mavrodin , iar eu am negat că l-aș cunoaște pe acesta, deoarece știam că de la el cumpărasem carnea fără acte. După aceasta, F.G.C. a insistat spunând că „nu-l cunoști pe I. de la Mavrodin căruia i-ai dat și bonuri în loc de bani pentru carnea pe care ți-a dat-o ?", iar ca să-mi demonstreze că îl cunosc pe I., l-a sunat pe acesta pe telefonul mobil, spunăndu-i că eu am spus că nu-l cunosc și l-a pus pe acesta să mă sune el.

Acesta m-a sunat, iar eu am fost nevoită ca să recunosc că îl cunosc și că am luat carnea de la el".

Declarația martorei se coroborează cu transcrierea convorbirii telefonice dintre F.G.C. și C.I. de la data de 17 decembrie 20101, începând cu ora 13:04:29. F.G.C.:-Tu ai numărul la femeia asta ? C.I.: -II am da. F.G.C.:-Ia sun-o acum. (F.G.C. se adresează unei alte persoane n.n.) Aveți numărul.... Telefonul la dumneavoastră ?Femeie:-Da, mamă (neinteligibil). F.G.C.:-Sun-o acuma. C.I.:-O sun."

Martora C.S. a arătat că F.G.C. i-a spus că nu trebuia să se ajungă la această situație, ocazie în care martora i-a răspuns că o să-i plătească „lui I. restul de bani".

Apărarea inculpatului în sensul că i-a cerut lui C.I. să o sune pe martoră pentru a-i dovedi acesteia că a cumpărat și marfa din Teleorman nu numai din Argeș este infirmată de transcrierea convorbirilor anterioare dintre inculpații C.I. și F.G.C., din care rezultă cu claritate că scopul controlului era recuperarea datoriei de la martora C.S..

Martora C.S. a mai precizat în declarația sa că F.G.C. i-a spus că poate să-și continue activitatea la punctul de

lucru în Piața C., iar după ce a plecat de la poliție, l-a sunat pe C.I., acesta spunându-i că o să treacă pe la ea. La întâlnirea pe care au avut-o i-a comunicat că lui F.G.C. vrea să-i dea un porc: După ce am plecat de la poliție, F.G.C. a spus că pot să-mi continui activitatea, iar eu l-am sunat pe I. și l-am întrebat de ce a anunțat poliția, fără ca eu să cunosc că acesta era prieten cu ofițerul de poliție. Acesta m-a întrebat dacă mi s-a întâmplat ceva, spunându-mi că o să treacă pe la mine. Acesta a venit în zilele următoare spunându-mi că F.G.C. vrea să îi dau un porc, iar eu i-am spus că știu discuția dintre mine și F.G.C. în legătură cu porcul".

Pentru faptul că F.G.C. nu a aplicat nici o sancțiune martorei C.S., deoarece la controlul efectuat la locul de desfășurare a activității acesteia, în Piața C. ca persoană fizică autorizată, a constatat că are la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de proveniență, martora i-a dat, la data de 22 decembrie 2010 o carcasă de porc circa 40 kg, 3-4 kg de șorici și 4-5 kg de organe (dos.urm.pen.).

Martora C.S. a arătat că (d.u.p.): ,I-am dat carnea, șoriciul și organele comisarului de poliție F.G.C., întrucât acesta nu mi-a confiscat carnea pe care eu o achiziționasem de la C.I. fără documente de proveniență și nici nu m-a amendat. Am considerat că acesta s-a purtat frumos cu mine și am vrut să-l recompensez. Fac precizarea că polițistul F.G.C. nu mi-a interzis să mai iau carnea fără documente de proveniență de la C.I. și cred că am mai luat carne de la acesta, dar nu pot să precizez cantitățile. Eu mi-am dat seama că polițistul F.G.C. a venit să-mi facă control pentru a mă determina pe mine să plătesc datoria lui C.I.".

C.I. a continuat să livreze martorei C.S. sortimente de carne fără documente de proveniență așa cum rezultă și din discuția telefonică purtată de acesta cu F.G.C., în data de 22 octombrie 2010, începând cu ora 13:44:25, ocazie în care se discută și despre cantitatea de carne de porc pe care ofițerul de poliție trebuia s-o primească de la martora C.S. (d.u.p.): ,,C.I.:-La ora 5 mi-a zis să trimiți pe cineva să se ducă s-o ia de la... de la...F.G.C.:-Ce 5 mă, ai zis că ți dă ție acuma. I.:- Păi dacă așa mi-a spus, că acuma dă....F.G.C.:-Păi și ? I.:-....acuma, dădu comandă și la ora 5 F.G.C.:-E? C.I.:-Pe cuvântul meu de onoare. F.G.C.:-Păi da, dar una era când erai tu și alta e când trimit izmene pe călător. I.:-Păi și nu ai pe nimeni cu mașina care să se repeadă la piață aicea ? F.G.C.:- E, păi una e când știe, când știai tu....I.:-Știu, dar acuma de față a dat co....F.G.C.: -Ți-am zis să-i lași ce ți-am zis să-i lași și alta e când vorbesc cu altcineva. I.:-Oricum, i-am lăsat, nu e problemă asta, i-am lăsat. Dar problema este că de față cu mine a dat telefon, zice la ora 5 vine, nu e nici o problemă. Ei mi-a zis să vin deseară cu marfă, eu nu știu dacă am timp, dacă am timp eu viu deseară la ora 6, 7, 8, depinde dacă reușește băieții ăia să facă F.G.C.:-Tu ăi spui deci îl lași, că știi prea bine că nu e pentru mine, eu am spus ce mi-ai zis tu că astăzi pe la... pe la 12 , unu , acu e două și acu la două spui că la 5. C.I.:-Dacă așa îmi spuse femeia, măi F.G.C.l F.G.C.:-Păi așa luai de aseară ce luai și aia era, nu stau, că eu când vorbesc o vorbă la mine vorbă, punct. C.I.:-Bun, lasă".

Declarația martorei și înregistrarea convorbirii telefonice sunt confirmate de B.F.D.: „Mi-am adus aminte că în luna decembrie 2010, am fost sunat de către unchiul meu F.G.C. și m-a rugat să mă duc în Piața C. și să iau două pungi de carne pe care i le-am dus în față la Secția 4 de Poliție. îmi aduc aminte că era o cantitate de carne de porc mai mare, peste 30 de kg. Precizez că eu am vrut să achit carnea doamnei sau domnului de la magazin, însă mi s-a spus că este achitat. Nu a fost nevoie să mă ajute cineva să car cantitatea de carne la mașină, întrucât am putut să o transport singur. Mai menționez că eu nu m-am uitat în pungi să văd ce produse din carne erau în cele două pungi și cred că era carne de porc, deoarece se apropia Crăciunul și așa au declarat și persoanele care au fost audiate în cauză. îmi aduc aminte că i-am zis persoanei care mi-a dat carnea, s-o taie pe jumătate și astfel aceasta a făcut două pungi. Sunt întrebat de procuror dacă am discutat cu unchiul meu F.G.C. pentru a tăia carnea pe jumătate. La această întrebare arăt că da, am discutat, pentru că nu știam ce face acesta cu carnea. Când am ajuns cu autoturismul proprietate personală în față la Secția 4 de Poliție, F.G.C. m-a așteptat acolo, iar eu i-am dat cele două pungi cu carne și nu știu ce a făcut cu ele și nici cum le-a transportat. "

D.C. a precizat în declarația sa, dată în calitate de martor, că polițistul F.G.C. i-a cerut concubinei sale C.S. să plătească datoria lui C.I. și că activitatea acesteia va fi protejată de acest polițist. De asemenea, D.C. a precizat că C.I. i-a spus trebuie să-i dea polițistului F.G.C. un porc proaspăt, iar jumătate din contravaloarea acestuia va fi suportată de el și, în felul acesta, nu va mai fi sancționată în nici un fel de polițist. Acesta a mai precizat că a dat în total persoanei care a venit să ia carnea. Tot martorul D.C. a mai precizat că are cunoștințe că C.I. comercializează multă carne fără documente de proveniență și se folosește de influența unor funcționari publici cu atribuții de control pentru ca unii dintre comercianți să primească marfă peste posibilitățile de vânzare, iar în cazul refuzului, comerciantului respectiv i se face control de către polițistul F.G.C., declarație din care redăm:

„în aceeași zi, C.I. a venit la punctul nostru de lucru, noi i-am restituit datoria de 1.000 RON, iar acesta ne-a spus că avem în continuare „spatele acoperit", referindu-se la faptul că activitatea noastră de comercializare a produselor din carne, în măsura în care vor fi probleme, va fi protejată de polițistul F.G.C.. Precizez aici că, C.I. comercializează multă carne fără documente de proveniență legală. Cunoaște foarte multe persoane din rândul funcționarilor publici cu atribuțiuni de control pe această linie și se folosește de această influență pentru a ne impune, atât nouă cât și altor comercianți, să primim marfă cât mai multă, peste posibilitățile noastre de vânzare.

Dacă nu îi sunt respectate condițiile, comerciantului respectiv i se face imediat un control de către polițistul F.G.C.. În acest fel, noi suntem nevoiți să acceptăm marfă fără documente de proveniență legală. Tot în cursul acestei discuții, C.I. ne-a precizat că trebuie să-i dăm polițistului F.G.C., căruia îi spunea „N." un porc proaspăt și a precizat că va suporta el jumătate din contravaloarea lui. Mi-a mai spus că în felul acesta C.S. nu va mai fi sancționată în nici un fel și vom rămâne prieteni cu acest polițist, putând să apelăm oricând la el.

La câteva zile, până în sărbătoarea de Crăciun, C.I. a insistat să-i dăm polițistului F.G.C. un porc, spunând că va suporta și el jumătate din ceea ce trebuia să-i mai dau. Am fost de acord și C.I. a rămas la punctul de lucru, i-a dat telefon polițistului F.G.C., nu am auzit discuția, dar am înțeles că îl va suna să trimită pe cineva să ia porcul".

Procesul verbal aflat la d.u.p. arată că inculpatul F.G.C. nu a dispus măsurile legale la controlul efectuat la punctul de lucru al agentului comercial C.S.. Deși a constatat că aceasta deține la vânzare carne fără documente de proveniență nu a dispus aplicarea prevederilor Legii nr. 12/1990 privind sancțiuni contravenționale. De asemenea inculpatul nu a confiscat cantitatea de carne deținută fără documente de proveniență. Inculpatul a dicta și semnat procesul verbal întocmit după efectuarea controlului, în care s-au omis, deși se constatase contrariul, datele cu privire la existența unei cantități de carne fără documente de proveniență.

Din situația de fapt descrisă mai sus acuzația de la punctul 4 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2010, a primit de la C.I. cantități de carne sau alte produse, respectiv ouă proaspete sau produse lactate pentru a proteja interesele acestuia, respectiv de a transporta și comercializa sortimente de carne sau alte produse, fără documente de proveniență. În rechizitoriu se apreciază că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..

Instanța de recurs constată că au fost probate atât folosirea influenței inculpatului F.G.C., prin inițierea unui control bazat pe un motiv nereal, vânzarea de carne de cal, pentru a determina recuperarea datoriei lui C.I. de la comercianta C.S., cât și produsele primite pentru a recupera datoria comerciantului către C.I..

Instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului F.G.C. dovedită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..

Sancțiunea aplicată va fi orientată spre minimum, având în vedere natura bunurilor primite și cantitatea acestora.

Acuzația de la punctul 5 din Rechizitoriu se referă la fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în data de 17 decembrie 2010, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu știință, nu și-a îndeplinit sarcinile la controlul efectuat în Piața C. la agentul comercial persoană fizică C.S., când a constatat că aceasta deține la comercializare sortimente de carne de vită Iară documente de proveniență, încălcându-se prevederile art. (1) lit. e) din Legea nr. 12/1990, nu a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale constând în amendă în cuantum de 1.500 RON, prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990 și nu a dispus confiscarea sortimentelor de carne pentru care C.S. nu poseda documente de proveniență, fiind încălcate prevederile art. 4 din Legea nr. 12/1990. Inculpatul a obținut pentru martora C.S. un avantaj patrimonial și a produs un prejudiciu în dauna bugetului de stat, în cuantum de 1.500 RON, prin neaplicarea sancțiunii contravenționale, precum și un prejudiciu prin neaplicarea măsurii confiscării.

Conform art. 248 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice, constând în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Conform art. 13 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În acord cu instanța de fond, în recurs se apreciază că: -inițierea unui control de către inculpatul F.G.C., bazat pe un fapt nereal, suspiciunea vânzării de carne de cal (martora D.I., medicul pieței, conform declarației de la dosar fond, a arătat că probele nu au indicat prezența cărnii de cal);

-crearea de către inculpat a unui context nereal (suspiciunea comercializării cărnii de cal în loc de ce de vită) în care a implicat poliția și medicul pieței, pentru a determina martora să plătească datoria prietenului său;

-protejarea cu știință (astfel cum rezultă din declarația lui C.I., conform art. 3201 C. proc. pen. și interceptărilor convorbirilor dintre acesta și F.G.C.), prin inițierea unui control desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale, intereselor financiare ale unei persoane care desfășura acte de comerț ilicite(C.I.), prin obținerea plății datoriei către această persoană;

-omisiunea constatării mărfii deținute fără documente de proveniență (conform procesului verbal întocmit la dictarea inculpatului F.G.C.);

-omisiunea confiscării mărfii deținute fără documente de proveniență (conform procesului verbal întocmit la dictarea inculpatului F.G.C.);

-omisiunea aplicării sancțiunii contravenționale (conform procesului verbal întocmit la dictarea inculpatului F.G.C.);

-întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul avantaje de natură patrimonială, art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere că în activitatea infracțională este singura faptă de abuz, iar consecințele acesteia au constat în neaplicarea unei amenzi pentru acte de comerț fără documente de provenință a mărfii, omisiunea confiscării mărfurilor respective. În contextul activității anterioare din poliție a inculpatului, apreciată ca având semnificația art. 74 alin. (2) C.pen, instanța va aplica o sancțiune sub minimul special, apropiată în cuantum cu cele pentru infracțiunile de trafic de influență.

Acuzația de la punctul 6 din Rechizitoriu constă în fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 17 decembrie 2010, după controlul efectuat la agentul comercial C.S. în Piața C., cu știință, a omis inserarea în procesul verbal întocmit împreună cu C.R.I. a constatărilor de la fața locului, respectiv faptul că martora poseda la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de proveniență, fapta fiind săvârșită cu scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, obținând pentru altul (C.I., C.S.) avantaje de natură patrimonială (prin plata datoriei respectiv prin omisiunea plății amenzii și omisiunea aplicării confiscării). În acord cu instanța de fond în recurs se apreciază fapta care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Instanța va aplica o sancțiune orientată spre minimum, față de faptul că acuzația vizează un singur act material.

Acuzația de la punctul 7 din Rechizitoriu constă în fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 22 decembrie 2010, a primit de la denunțătoarea C.S. came de porc și alte sortimente de carne în valoare totală de 548 RON, pentru faptul că nu a luat măsurile legale față de aceasta cu ocazia controlului efectuat în data de 17 decembrie 2010 și pentru a nu lua măsurile legale pentru faptul că martora a continuat să comercializeze produse din came cumpărate de la C.I., fără documente de proveniență. În rechizitoriu se apreciază că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 254 C. pen., luarea de mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Fapta săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Conform art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control.

Inculpatul nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea unor bunuri înainte sau în timpul controlului. Martora C.S. (declarația de la doar de fond) arată că C.I. s-a gândit să îi dea domnului F.G.C. un cadou, ceva, așa s-a făcut că a ajuns la domul F.G.C. cu carcasa. Martorul D.C. (declarația de la dosar de fond) arată că martora C.S. i-a spus după ce s-a întors de la comisarul F.G.C., că totul este bine și pot să dea drumul la activitate, iar controlul a fost făcut pentru ca să-i plătească datoria lui C.I.. La două zile C.I. a venit pentru a lua și le-a spus că pentru a rămâne prieteni trebuie să facă un mic cadou. Martorul a arătat că nu crede că ar fi putut continua activitatea dacă nu ar fi făcut cadoul (carnea de porc) comisarului F.G.C.. Probele aflate la doar arată că bunurile (sortimentele de came) au fost primite ulterior încheierii procesului verbal și că nu au fost solicitate de F.G.C. anterior sau în timpul controlului. În consecință nu este îndeplinită condiția din elementele constitutive ale infracțiunii referitoare pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase sau fapta de a nu le respinge anterior actului, respectiv anterior procesului verbal de la 17 decembrie 2010.

În ceea ce privește plata bunurilor respective, declarațiile martorilor sunt contradictorii (C.S. afirmă că banii pentru carcasa de porc s-au scăzut din datoria către C.I., iar D.C. că nu a fost plătită), astfel că, dată fiind lipsa unei probe certe, nu se va putea schimba încadrarea juridică din luare de mită în primire de foloase necuvenite.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul F.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la punctul 7 din Rechizitoriu).

În ceea ce privește individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere față de ambii inculpați F.G.C. și I.N. instanța de recurs va avea în vedere aceeași modalitate de individualizare a executării pedepsei neprivativă de liberate spre care s-a orienta și instanța de fond, dar cu suspendare sub supraveghere față de F.G.C. și suspendare condiționată față de I.N..

Scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin privare de libertate atunci când există riscul recidivei, când natura faptei implică o gravitate deosebită a lezării valorilor sociale, când prin conduita ulterioară punerii sub acuzare persoana condamnată nu a probat faptul că a înțeles consecințele faptelor sale și nu le va repeta în viitor. Aceste criterii se apreciază coroborat.

Deși inculpații F.G.C. și I.N. nu au recunoscut faptele pentru care sunt acuzați, modalitatea de executare neprivativă de libertate este determinată atât de lipsa unui risc de recidivă cât și de gravitatea faptelor. Faptele au fost consecința calității de ofițer de poliție a inculpatului F.G.C., iar această calitate a încetat. Gravitatea faptelor inculpatului F.G.C., primirea unei instalații de pom de iarnă, carne, ouă și a unei carcase de porc, un singur proces de constatare din care decurg atât omisiunea confiscării cât și omisiunea aplicării amenzii, sprijinirea inculpaților C.I. și I.N. pe care îi cunoștea de mulți ani, în recuperarea unei datorii respectiv în măsurile luate împotriva fratelui, determină luarea unei sancțiuni cu suspendarea executării sub supraveghere, astfel încât instanța să aibă un control asupra conduitei viitoare a inculpatului.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I.N., suspendarea condiționată, astfel cum a dispus și instanța de fond, poate asigura scopul educativ al pedepsei având în vedere acuzația este fondată cu privire la un singur act material de cumpărare de infleunță.

Va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

Va ridica măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța nr. 178/P72010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor aparținând inculpatului F.G.C..

Conform art. 257 alin. (2) C. pen., va confisca de la inculpatul F.G.C. suma de 260 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Va constata încetată de drept măsura preventivă a obligării inculpatului F.G.C. de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen..

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, inculpații F.G.C. și I.N.,

Casează în parte sentința penală nr. 88 din 12 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1515/46/2011 de către Curtea de apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul F.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta de la punctul 1 din Rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul F.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, (fapta de la punctul 7 din Rechizitoriu).

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei de la punctul 3 din Rechizitoriu din art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, condamnă pe inculpatul F.G.C. la 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) și c) C. pen. (fapta de la punctul 3 din Rechizitoriu).

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul F.G.C. la 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) și c) C. pen. (fapta de la punctul 4 din Rechizitoriu).

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul F.G.C. la 1 an și șase luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) și c) C. pen.(fapta de la punctul 5 din Rechizitoriu).

În baza art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul F.G.C. la 1 an și șase luni închisoare. în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua, b) și c) C. pen. (fapta de la punctul 6 din Rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., contopește pedepsele și dispune executarea pedepsei ceRON mai grele de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua, b) și c) C. pen..

Conform art. 861 C.pen, suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.

Dispune ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, conform programului, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

În caz de neîndeplinire a obligațiilor, serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului F.G.C. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen..

II. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată I.N. din art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul I.N., la 2 ani închisoare. în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen..

Atrage atenția inculpatului I.N. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F..

Ridică măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor aparținând inculpatului F.G.C..

Conform art. 257 alin. (2) C. pen., confiscă de la inculpatul F.G.C. suma de 260 RON.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Constată încetată de drept măsura preventivă a obligării inculpatului F.G.C. de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen..

Respinge recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru I.N. în cuantum de 300 RON și onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru F.G.C., până la prezentarea avocatului ales în cuantum de 50 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.I. în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2013.