International drug trafficking appeal dismissed; convictions for ecstasy importation and benzodiazepine possession upheld.

Deliberând asupra recursului de față,

Prin sentința penală nr. 35/P din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3), art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.A., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate și s-a contopit restul de 766 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București cu pedeapsa de mai sus și s-a aplicat față de inculpat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3), art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate și s-a contopit restul de 766 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București cu pedeapsa de mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 decembrie 2007 la 24 iunie 2008.

În baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, s-au recunoscut efectele hotărârilor penale din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orășenești Gyula și a Tribunalului Jud. Bekes ca instanță de apel, prin care inculpatul V.R.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, cu privare de libertate din care a rămas de executat 1 an 6 luni și 13 zile închisoare, rest care a fost substituit cu o pedeapsă de 1 an 6 luni 13 zile închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului V.R.A., din infracțiunea de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reținerea și a dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 decembrie 2007 la 14 februarie 2008.

În baza art. 357 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată prin decizia penală nr. 79/R din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.800 euro de la inculpatul V.R.A., sumă din care 800 euro și 111 RON sunt depuse la C.E.C. la dispoziția tribunalului și suma de 1.200 euro de la inculpatul M.C.A..

În baza art. 118 lit. f) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 2.028 comprimate care conțin substanță activă M, 23,5 grame pulbere care conține substanță activă M. și 1,5 grame substanță care conține amfetamine (speed), droguri aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea întocmit la data de 07 februarie 2008 în Dosarul nr. 53/D/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.C.A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și V.R.A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În rechizitoriul s-a arătat că în cursul lunii decembrie 2007, inculpații M.C.A. și V.R.A. au procurat peste 2000 pastile de ecstasy și aproximativ 3 gr. amfetamină din Ungaria, pe care le-au introdus în țară fără drept, iar apoi le-au valorificat. Totodată s-a mai reținut că inculpatul V.R.A. a consumat droguri de risc.

Inculpatul M.C.A. a fost audiat în ședința publică din 13 mai 2008, și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa însă cu unele precizări. A arătat că la sfârșitul lunii noiembrie 2007, l-a întâlnit pe „R.” - cetățean maghiar - care i-a spus că are mai multe pastile de ecstasy pe care ar dori să le vândă prin intermediul său. Pentru aceasta, i-a lăsat două pastile ca mostră, întrucât și-a dat acordul de principiu. La câteva zile după această întâlnire, a fost contactat de un vechi prieten de-al său, M.R., care l-a întrebat dacă nu are droguri de vânzare deoarece știe o persoană care ar dori să cumpere o cantitate mai mare.

A considerat că acesta l-a întrebat despre droguri deoarece știa faptul că a stat în Ungaria și că astfel ar putea face rost de droguri. I-a dat acestuia pastilele lăsate de „R.” și i-a spus că, dacă dorește astfel de droguri, poate să le obțină. După o zi sau două, a fost căutat de M.R. care i-a spus că pastilele oferite ca mostră sunt bune și că are cumpărător pentru 1.000 de astfel de bucăți. Nu i-a dat nici un răspuns pentru că, nu știa dacă „R.” poate să-i facă rost de o astfel de cantitate. Cu totul întâmplător, câteva zile mai târziu s-a întâlnit cu „R.” în piața ROG și i-a transmis acestuia solicitarea lui M.R..

Acesta i-a confirmat că poate aduce această cantitate și ca urmare, a doua zi, l-a contactat pe M.R. cerându-i să îi dea anticipat banii pentru cantitatea solicitată. La câteva zile, acesta l-a contactat și i-a spus că are banii pentru achiziționarea drogurilor. Întrucât suma era în RON, i-a cerut acestuia să o schimbe în valută după care a primit de la acesta aproximativ 2.500-2.600 euro. A doua zi după ce a primit banii de la M.R., a fost căutat de „R.” potrivit înțelegerii avute, căruia i-a dat banii și de la care, a primit aproximativ 1.000 de bucăți pastile de ecstasy.

După primirea drogurilor, l-a sunat pe M.R. care a venit la locuința sa unde, a primit pastilele achitând totodată și diferența de aprox. 1.400 euro. Din acești bani, și-a reținut suma de 1.000 euro, iar restul l-a dat în zilele următoare lui „R.”. A precizat că, nu a numărat pastilele primite, dar ulterior, a aflat de la M.R. că ar fi fost aproximativ 1.100 pastile. Apoi, a fost contactat din nou de acesta care i-a spus că, persoanele care au cumpărat drogurile de la el au fost mulțumiți de calitate și ar dori să mai achiziționeze aproximativ 7.000 de pastile de același fel, dar fără să facă plata în avans.

A refuzat cererea, însă ulterior, a transmis-o lui „R.”. Acesta l-a căutat câteva zile mai târziu dându-i o pungă în are se aflau aproximativ 1.200 de pastile de ecstasy însă, cu rezerva că, garantează pentru încasarea prețului. Deși a refuzat să dea o astfel de garanție, „R.” i-a lăsat drogurile spunând că, le-a adus din Ungaria pentru altcineva care însă nu le mai dorește. Această întâlnire a avut loc în data de 21 decembrie 2007 în piața din ROG unde vinde haine. A doua zi, în 22 decembrie, a fost căutat de acest M.R. căruia i-a dat o pastilă sau două fără să-i spună că mai are și altele.

Deși acesta a insistat în achiziția unei cantități mai mari, nu a vrut să facă tranzacția în ziua respectivă. În noaptea de 22 din 23 decembrie 2007, aproximativ în jurul orelor 02,00 a venit la locuința sa V.R.A. care i-a spus că este în drum spre Satu Mare. Acesta a urcat în apartamentul său împreună cu soția sa. Cât timp au stat la o cafea, s-a gândit să-l contacteze pe M.R. să-i dea pastilele pe care acesta le solicitase. Acesta a fost de acord și i-a spus că deja se află în fața blocului său deoarece cumpărătorii săi sunt foarte insistenți.

Deși i s-a părut suspect, a coborât din apartament, a luat pastilele pe care le ascunsese în scara blocului și s-a dus spre mașina lui M.R. pe care o văzuse parcată acolo. Înainte de a pleca din apartament, i-a spus inculpatului V.R.A., soției acestuia precum și prietenei sale K.M. că are „ceva treabă” fără însă să spună despre ce este vorba și că revine imediat. Când s-a apropiat de mașina lui M.R. și a încercat să deschidă portiera din dreapta față, a constatat că aceasta este încuiată, motiv pentru care și-a dat seama că ceva nu este în regulă cu tranzacția și a aruncat punga cu pastile, moment în care, au sărit pe el mai multe persoane printre care și mascații.

Nu este adevărat că ar fi primit de la M.R. banii pentru această tranzacție deoarece aceasta nu a avut loc. arată că pe V.R.A. l-a cunoscut în perioada 1999-2000 cât au locuit în Ungaria și de atunci sunt prieteni. Nu a vorbit cu acesta niciodată despre procurarea de droguri. De altfel, în perioada respectivă nici nu a vorbit cu acesta la telefon, singura discuție telefonică fiind în noaptea de 22 din 23 decembrie 2007, când acesta, fiind în drum spre Satu Mare, l-a sunat să-i spună că va trece pe la el să-și recupereze o haină de piele pe care o lăsase la o întâlnire anterioară.

Nu își aduce aminte ca să-i fi cerut acestuia să-i procure „un pantof de o mărime mai mică”. A negat faptul că i-ar fi dat lui M.R. alte droguri în afară de pastilele ecstasy, afirmând categoric că nu i-a dat acestuia speed. La toate discuțiile pe care le-a purtat cu M.R. acesta a venit singur. De la acesta a aflat și faptul că prețul unei pastile ecstasy este 6 euro/bucată la o cantitate mai mare. Acesta a plătit pentru 1.000 de pastile suma de 4.000 euro deoarece 2.000 de euro îi reveneau lui. Precizează că „R.” a fost de acord cu prețul oferit de M.R. deoarece el îi vindea pastilele cu 2 euro/bucată.

Singura afacere pe care a discutat-o cu inculpatul V.R.A. a fost aceea de achiziționare de haine din Ungaria însă aceasta nu s-a perfectat niciodată. A declarat că nu consumă droguri în prezent însă a recunoscut că a consumat în perioada în care locuia în Ungaria. A mai arătat că în Ungaria a fost condamnat și pentru consum de droguri. Nu știe dacă inculpatul V.R.A. consumă sau nu droguri, personal nu l-a văzut niciodată.

Inculpatul V.R.A. a fost audiat în ședința publică din 13 mai 2008 și a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa. A arătat că este prieten cu inculpatul M.C.A. din perioada 1999-2000 când acesta locuia în Ungaria. Nu a putut să precizeze dacă în cursul lunii decembrie 2007 a vorbit sau nu cu acesta la telefon deoarece, dat fiind faptul că se ocupă cu comerțul de mașini second hand, este foarte căutat. Cu privire la transcrierile unor convorbiri telefonice ce i-au fost prezentate în cursul urmăririi penale, a arătat că nu le-a purtat, numerele de telefon despre care se face vorbire în acele transcrierii nu-i aparțin. Nu a știut care îi sunt numerele de telefon, nici cel de România și nici cel de Ungaria. A făcut precizarea că nu își amintește dacă în agenda telefonică figurează o persoană „BC” deoarece avea foarte multe numere, însă nu cunoaște nici o persoană cu acest nume. A cunoscut rezultatul testului de urină, însă a apreciat că acesta se datorează consumului de nurofen (medicament pe care l-a luat pentru a se trata). Nu a consumat droguri de nici un fel. Nu a știut dacă inculpatul M.C.A. era preocupat de traficul de droguri și nici nu a făcut cu acesta vreo afacere. Nu și-a amintit ca în data de 13 decembrie 2007 să-i fi trimis vreun SMS inculpatului M.C.A.. Au avut o discuție legată de posibilitatea de a-l aproviziona de inculpatul M.C.A. cu haine din Ungaria, însă această afacere nu s-a realizat. A arătat că în noaptea de 22 din 23 decembrie 2007 se afla în locuința inculpatului M.C.A., unde a fost depistat de organele de poliție și a fost supus percheziției corporale, ocazie cu care i s-au ridicat două telefoane mobile, o sumă de bani și acte de identitate.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, constând în principal în transcrierile convorbirilor și comunicărilor telefonice coroborate cu procesele-verbale întocmite în cauză, declarațiile martorilor precum și cu probele științifice, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 01 decembrie 2007, în jurul orelor 14,00 inculpatul M.C.A. zis „BC” s-a întâlnit cu colaboratorul „V.G.” la Pensiunea „AAA” din Oradea unde, potrivit înțelegerii i-a dat acestuia două pastile de culoare verde susținând că le are din Ungaria și că sunt ecstasy. Aceste pastile au fost date ca mostră, inculpatul M.C.A. afirmând că, dacă potențialii cumpărători acceptă calitatea produselor, poate să procure peste 1.000 de astfel de pastile, prețul solicitat fiind de 6-7 euro/bucată.

Aceste pastile au fost predate de către colaboratorul „V.G.” ofițerului de poliție care la rândul său le-a trimis Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.

În urma analizei acestor două pastile, s-a stabilit că au ca substanță activă clorfenilpiperazina însă nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului potrivit Legii 143/2000 (dosar urmărire penală).

Faptul că aceste comprimate nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope i-a fost comunicat inculpatului M.C.A. de către colaboratorul „V.G.” în data de 04 decembrie 2007. În urma acestei discuții inculpatul M.C.A. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul V.R.A. care se afla în Ungaria și prin care îi solicita să îi aducă ceva urgent. În cursul convorbirii de la ora 15,30 inculpatul M.C.A. îi cere coinculpatului „un pantof de mărime mică”, iar apoi folosește și denumirea de marijuana (dosar urmărire penală). De asemenea, prin aceleași convorbiri stabilesc și o întâlnire. Tot telefonic, cei doi au mai luat legătura stabilind că au nevoie „pentru gagică trebuie unul mic, de dimensiune mică în care poate să fugă, să fugă repede”, inculpatul M.C.A. cerând să-i dea „unul” ca să pot să-i arat ei, dacă este mărimea ei, dacă îi va fi bun sau nu. Aceste solicitări vizau de fapt procurarea de către inculpatul M.C.A. de la inculpatul V.R.A. a unei noi mostre ce urma a fi oferită colaboratorului. Discuțiile telefonice dintre cei doi și cele cu colaboratorul „V.G.” s-au concretizat în venirea în țară a inculpatului V.R.A. în data de 08 decembrie 2007 când i-a predat o pastilă ecstasy de culoare albă și aproximativ 3 gr. de speed pe care le adusese din Ungaria și care, au fost introduse de acesta fără drept în țară.

Drogurile astfel obținute au fost predate în data de 10 decembrie 2007 în jurul orelor 11,00 de către inculpatul M.C.A. colaboratorului „V.G.”. Aceste droguri au fost date cu titlu gratuit și mascate într-un pachet de țigări. Predarea drogurilor a avut loc în locuința închiriată de inculpatul M.C.A.. Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul M.C.A. i-a spus colaboratorului „V.G.” că va trebui să cumpere aproximativ 1.000 de astfel de pastile deoarece doar așa traficanții maghiari înțeleg să continue afacerea, dovedindu-le potențialul financiar al persoanelor doritoare de astfel de substanțe din România.

Drogurile primite de colaboratorul „V.G.” au fost predate de îndată persoanei de legătură care le-a trimis spre analiză Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca (dosar urmărire penală).

Din analiza efectuată a rezultat că pastila conține ca substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine, drog ce face parte din tabelul 1 din anexa la Legea nr. 143/2000 și 2,2 gr. substanță care conține amfetamină, drog din tabelul 2 al anexei la Legea nr. 143/2000.

În urma analizei, pentru achiziția a aproximativ 1000 pastile ecstasy, la data de 11 decembrie 2007, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea a pus la dispoziția colaboratorului suma de 4.000 de euro pentru achiziție.

În perioada 11-13 decembrie 2007, inculpatul M.C.A. și „V.G.” au purtat mai multe discuții telefonice folosind sintagma de „tricouri” cu referire la cele 1000 de pastile de ecstasy. În urma acestor discuții, cei doi s-au întâlnit, iar colaboratorul i-a dat inculpatului M.C.A. suma de 2.000 de euro cu titlu de avans pentru achiziția drogurilor. Relevant pentru acest aspect este conținutul convorbirii din data de 13 decembrie 2007, ora 18.25, când colaboratorul „V.G.” îi confirmă inculpatului M.C.A. că are banii pentru achiziția de droguri.

În data de 13 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. s-a deplasat în Ungaria unde s-a întâlnit cu inculpatul V.R.A. și au stabilit condițiile procurării, introducerii în țară și valorificării drogurilor către colaborator.

Ulterior acestei întâlniri, la ora 22,24 în data de 13 decembrie 2007, inculpatul V.R.A. aflat în Ungaria, i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului M.C.A. prin care îi confirma acestuia venirea sa în țară a doua zi cu drogurile respective.

Faptul că inculpatul V.R.A. a venit în România a fost confirmat de discuția telefonică dintre cei doi inculpați din data de 15 decembrie 2007 de la ora 04,11 când inculpatul V.R.A. îi spunea că și-a uitat în locuința coinculpatului o geacă neagră.

După venirea inculpatului V.R.A. în țară, în data de 15 decembrie 2007 la ora 09,51, inculpatul M.C.A. l-a contactat telefonic pe colaborator și l-a chemat „la o cafea”, acesta venind la locuința inculpatului unde a primit o pungă transparentă cu aproximativ 950-1000 de pastile de culoare albă cu un logo constând într-o săgeată arcuită (același ca și pe pastilele oferite drept mostră) predând în schimb diferența de 2.000 de euro.

După plecarea din locuința inculpatului, colaboratorul s-a întâlnit cu persoana de legătură căreia, i-a predat punga primită, procedând la numărarea pastilelor, s-a constatat că sunt 991 de bucăți, acestea fiind trimise Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.

Din analiza unui număr de 50 de comprimate prelevate aleatoriu s-a stabilit că acestea conțin 3,4 methylenedioxymetamfetamine ca substanță activă.

Din suma totală de 4.000 de euro primită de inculpatul M.C.A., suma de 2.800 de euro a primit-o inculpatul V.R.A. pentru procurare și introducerea fără drept în țară a celor 991 de pastile ecstasy vândute. Suma primită de inculpatul V.R.A. rezultă din declarația inculpatului M.C.A. care arată că această sumă este cea care a dat-o lui „R.” pentru drogurile cumpărate de la acesta.

Faptul că „R.” este inculpatul V.R.A. a rezultat și din discuția telefonică ce au avut-o în data de 16 decembrie 2007 când inculpatul M.C.A. i-a confirmat efectuarea tranzacției spunând că „aia-i bine”, „a plecat omul, știi, să le dea”, „eu mi-am luat banii mei pentru ce-a comandat”, înțelegându-se totodată să îl anunțe despre o viitoare tranzacție.

În perioada de 17-21 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. a avut mai multe discuții telefonice cu colaboratorul „V.G.” și s-au întâlnit de mai multe ori discutând despre procurarea de alte droguri. În aceeași perioadă, cei doi inculpați au vorbit despre o nouă comandă, relevantă fiind discuția din 21 decembrie 2007 ora 17,12 când, inculpatul M.C.A. i-a spus inculpatului V.R.A. că are numai „jumătate din prețul benzinei”, „cealaltă jumătate o poate rezolva numai după aceea”, că are „doar pentru 100 de km.”, „după aceea se poate iar un plin”. Inculpatul V.R.A. îi spune ”vino și apoi o să vedem ce facem”. După această discuție, inculpatul M.C.A. îi transmite un mesaj SMS colaboratorului „V.G.” în limba maghiară cu conținutul „pe mâine va fi”.

În data de 22 decembrie 2007, inculpatul M.C.A. s-a deplasat la Budapesta cu autoturismul condus de martorul G.I.J.. Acesta a arătat faptul că în Budapesta cei doi inculpați s-au întâlnit și au purtat o discuție de câteva minute în mașina inculpatului V.R.A..

De la inculpatul V.R.A., inculpatul M.C.A. a primit două pastile, una de culoare roz-mov și una albă, pe care le-a introdus fără drept în țară și pe care, în aceeași zi, în jurul orelor 19.00, le-a oferit colaboratorului „V.G.”. Predarea pastilelor a avut loc la locuința inculpatului.

Pastilele predate au fost date persoanei de legătură și ulterior înaintate Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, iar din analiza acestora a rezultat că cele două comprimate conțin ca substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine, drog ce face parte din tabelul I al anexei la Legea nr. 143/2000.

Imediat după trecerea frontierei, inculpatul M.C.A. l-a sunat pe colaborator, i-a comunicat faptul că a ajuns în țară și au stabilit că se vor întâlni - convorbirea telefonică din 22 decembrie 2007, ora 18.43.

După această discuție, inculpatul M.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.R.A. căruia i-a confirmat intrarea în țară precum și faptul că urma să se întâlnească cu colaboratorul pentru a-i da pastilele „în minutul acesta am sosit! Imediat! L-am sunat deja! Imediat îl chem aicea și atuncea am să i-o dau!”

Imediat după predarea pastilelor colaboratorului, inculpatul M.C.A. l-a apelat telefonic pe inculpatul V.R.A. și îi comunică faptul că a predat pastilele colaboratorului și că acesta urmează să-l contacteze să confirme dacă pastilele sunt bune , iar în caz afirmativ dorește „500-500”. Aceste aspecte au rezultat din conversația telefonica din 22 decembrie 2007 ora 19,38. În aceeași zi la ora 19,46 inculpatul M.C.A. a fost contactat telefonic de către colaborator care i-a confirmat că”amândouă sunt bune”, iar acesta i-a spus că dorește să cumpere și că sunt bani, întrebându-l totodată în cât timp poate să ajungă „două ore și jumătate, trei. cât le trebuie?”.

Imediat ce a terminat această convorbire telefonică, inculpatul M.C.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul V.R.A. căruia i-a spus „amândouă sunt bune, adu cât poți”. Întrebat fiind de acesta ce înseamnă, i s-a răspuns că poți să aduci și „una- una”. Inculpatul V.R.A. arată că nu poate aduce atât de mult pentru că nu le primește „pe ochi frumoși”.În consecință inculpatul M.C.A. i-a spus „adu una indiferent din care, adu una”.Inculpatul V.R.A. a spus „aduc din aia roșie ,una”.

După această conversație telefonică, inculpatul M.C.A. i-a comunicat colaboratorului că aduce „din telefoanele roz ,unul acum”, pentru că nu sunt bani pentru mai mult și stabilesc totodată să se întâlnească în aceeași seară imediat ce ajung drogurile în țară.

La ora 21,54 inculpatul V.R.A. i-a comunicat inculpatului M.C.A., că atunci când ajunge nu poate să stea pentru că trebuie să-și ducă și nevasta acasă. Inculpatul M.C.A. i-a confirmat că totul este rezolvat.

În data de 23 decembrie 2007, la ora 2,44, inculpatul M.C.A. a luat legătura cu colaboratorul și i-a spus „ia-ți ce-ți trebuie și vino aicea ,este aicea”, „merge omul și gata, duce marfa”. Întrebat fiind de colaborator dacă să meargă sus, i se răspunde „ cobor eu, tot așa cum a fost și în seara aia”.La ora 3,03, inculpatul M.C.A. este contactat de către colaborator care îi spune „sânt jos”.

Deoarece aceste convorbiri au relevat faptul că inculpatul V.R.A. va introduce în țară fără drept drogurile comandate și le va duce la locuința inculpatului M.C.A. care le va valorifica colaboratorului autorizat în cauză cu suma de 4.200 euro, organele de urmărire penală s-au deplasat în apropierea reședinței acestuia, unde l-au prins în flagrant pe inculpat când se pregătea să valorifice colaboratorului 1158 pastile de culoare roz inscripționate „M”. În momentul în care organele de poliție au vrut să-l imobilizeze pe inculpat, acesta a aruncat pe carosabil punga transparentă în care se găseau comprimatele.

La efectuarea flagrantului, au asistat martorii asistenți B.B.M. și T.A., care au confirmat operațiunile înscrise în procesul verbal de constatare.

Pastilele au fost ridicate și trimise Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, care a procedat la analiza acestora rezultând că conțin 3,4 methylenedioxymetamfetamine, ca substanță activă.

După flagrant, s-a procedat la efectuarea unei percheziții la reședința inculpatului M.C.A. unde a fost găsit inculpatul V.R.A. și încă două persoane de sex feminin. De la cei doi inculpați s-au ridicat cartelele telefonice de la inculpatul M.C.A. și de la inculpatul V.R.A.. Aceste numere sunt cele care au fost folosite de cei doi inculpați în discuțiile telefonice redate în procesul verbal de la dosar de urmărire penală.

De la inculpatul V.R.A. a fost ridicată suma de 800 euro, 5.000 forinți și 40 RON.

Celor doi inculpați li s-au ridicat probe de urină la datele de 23 decembrie 2007 și 28 decembrie 2007, probe ce au fost trimise Serviciului de Medicină Legală Bihor, pentru efectuarea analizelor toxicologice.

Potrivit comunicării nr. 2 din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor a rezultat că inculpatul M.C.A. nu a consumat droguri, iar din comunicarea din 08 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor a rezultat că în organismul inculpatului V.R.A. a fost identificată prezența benzodiazepinei substanță care reprezintă unul din elementele mai mult substanțe stupefiante înscrise în tabelul III din anexa la Legea nr. 143/2000 și care face parte din categoria tranchilizantelor minore, deprimante ale sistemului nervos central (hipnotice), cu efecte sedative, ansiolitice, relaxante musculare enumerate în tabelul enunțat.

Inculpatul V.R.A. nu a recunoscut consumul substanțelor psihotrope însă, faptul că acesta a deținut astfel de substanțe pentru consum, este dovedit cu proba medicală arătată anterior.

Instanța de fond a apreciat că apărarea formulată de cei doi inculpați și anume aceea că interceptările telefonice sunt nelegale deoarece au fost dispuse anterior începerii urmăririi penale este neîntemeiată.

Este adevărat că urmărirea penală a fost începută la data de 21 decembrie 2007 față de inculpatul M.C.A. (dosar urmărire penală) și la data de 23 decembrie 2007 față de inculpatul V.R.A. (dosar urmărire penală) iar încheierile prin care s-a autorizat efectuarea interceptărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de cei doi inculpați sunt anterioare - încheierea din 03 decembrie 2007 (dosar urmărire penală) și respectiv încheierea din 19 decembrie 2007 (dosar urmărire penală), însă aceasta nu atrage caracterul nelegal al acestora. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 911 alin. (1) C. proc. pen., interceptările și înregistrările audio sau video se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. În dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate infracțiunile pentru care pot fi autorizate interceptările și înregistrările audio sau video. Din analiza prevederilor art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condițiile legale de realizare a interceptările și înregistrările audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiționată de începerea urmăririi penale, ci interceptările și înregistrările audio sau video pot fi autorizate și în faza actelor premergătoare.

Un prim argument l-a constituit lipsa unei prevederi exprese care să impună ca urmărirea penală să fie începută.

Al doilea argument este unul de interpretare. Potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale este condiționată de existența unei sesizări prevăzute în art. 221 C. proc. pen. și de inexistența vreunuia din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen.. Dispozițiile art. 221 C. proc. pen. arată că organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.

Dispozițiile art. 144 C. pen. arată că prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.

Textul anterior citat arată că se poate autoriza interceptarea „dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni”. Dacă în cel de-al doilea caz, nu există nici un dubiu că este posibilă începerea urmăririi penale, în primul caz și anume „pregătirea” comiterii unei infracțiuni, nu se poate începe urmărirea penală, deoarece actele pregătitoare nu sunt incriminate potrivit legii penale române (excepțiile de la această regulă sunt extreme de rare, iar atunci când există incriminarea lor este realizată fie prin asimilarea lor tentativei, fie prin incriminare ca infracțiune distinctă).

Prin urmare, din modul în care a fost reglementat de legiuitor textul art. 911 C. proc. pen., este evident că nu a condiționat autorizarea interceptărilor de începerea urmăririi penale, mai mult chiar a permis-o chiar și atunci când există doar acte pregătitoare.

Inculpatul M.C.A. a invocat faptul că ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa ca urmare a provocării venită din partea martorului denunțător, încălcându-se astfel dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen..

Instanța de fond a reținut că susținerile sale sunt nefondate. Declarația martorului „V.G.” a fost edificatoare în cauză. Inițiativa infracțională a aparținut inculpatului M.C.A.. De altfel, chiar inculpatul M.C.A. a arătat în declarația dată în fața instanței că, după ce a fost întrebat de „R.” (persoană care s-a dovedit a fi inculpatul V.R.A.) despre posibilitatea vânzării de droguri pe piața orădeană și după ce i-a spus acestuia că va căuta potențiali cumpărători, i-a oferit cunoștinței sale droguri, chiar oferindu-i 2 pastile drept mostră.

S-a constatat că faptele inculpatului M.C.A., care în luna decembrie 2007 a procurat în mod repetat de la inculpatul V.R.A. peste 2000 de pastile ecstasy și 2,2 gr. amfetamină (speed) droguri de mare risc ce fac parte din tabelul I și II al anexei la Legea nr. 143/2000, și pe care le-a vândut sau le-a oferit spre vânzare colaboratorului autorizat V.G., iar în data de 22 decembrie 2007 din Ungaria a introdus în țară fără drept 2 pastile de ecstasy pe care le-a oferit cu titlu de mostră aceluiași colaborator întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că faptele inculpatului V.R.A. care în luna decembrie 2007 în mod repetat a procurat din Ungaria de la persoane rămase neidentificate peste 2000 de pastile de ecstasy și 2,2 gr,amfetamină (speed) droguri de mare risc ce fac parte din tabelul I și II al anexei la Legea nr. 143/2000 și pe care le-a introdus de mai multe ori în țară fără drept valorificându-le inculpatului M.C.A. precum și deținerea de droguri de risc în vederea consumului propriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere în vederea consumului de droguri de risc prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul M.C.A. a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în condițiile recidivei postcondamnatorii internaționale, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, jefuire, tentativă de șantaj, viol și abuz de substanțe stupefiante aplicată prin sentința penală 21B IV-VII 20174/203/48 a Judecătoriei Centrale al Sectoarelor din Pesta modificată prin sentința penală 24B F VI-VII 5875/2004/21 a Tribunalului Budapesta-Ungaria, hotărâri recunoscute prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.

Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 05 aprilie 2006 cu un rest rămas neexecutat de 766 zile.

Inculpatul V.R.A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 14 B.408/2006/96 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orășenești Gyula definitivă la data de 20 februarie 2007 prin hotărârea Judecătoriei Județene Bekes nr. 1.Bf.18/2007/16 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prin acordare de ajutor mai multor persoane în scopul de a obține un folos material (două acte materiale), pregătirea falsului în acte publice (un act material) și complicitate la infracțiunea de fals în acte publice (patru acte materiale). Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 februarie 2006 până la 22 noiembrie 2006. Eliberarea din arestul preventiv a avut loc în data de 7 februarie 2007.

Hotărârile la care s-a făcut referire mai sus se află traduse și în copii legalizate la dosarul de fond.

Pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat și anume 1 an 6 luni și 13 zile împotriva inculpatului a fost emis de către autoritățile maghiare un mandat de arestare european.

Întrucât au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a procedat potrivit dispozițiilor art. 119 din aceeași lege și a admis cererea formulată de procuror în sensul recunoașterii hotărârii străine.

S-a reținut, de asemenea, că această pedeapsă constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în ceea cel privește pe inculpatul V.R.A.. Deoarece starea de recidivă nu a fost reținută în actul de sesizare al instanței, tribunalul a procedat potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen..

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, aspectul că absolut toate acestea au fost vândute organelor de urmărire penală, circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor decât parțial în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.A., lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României cu privire la ambii inculpați, caracterul facultativ al recidivei internaționale.

În consecință instanța de fond a reținut în favoarea celor doi inculpați circumstanțe atenuante.

Tribunalul a reținut că în cazul ambilor inculpați se pune problema aplicării concomitente a dispozițiilor privind circumstanțele atenuante, starea de recidivă și concursul de infracțiuni.

Față de dispozițiile art. 80 C. pen. care reglementează ordinea în care se aplică acestea instanța de fond a reținut că prioritate au dispozițiile privind circumstanțele atenuante față de starea de recidivă (alin. (1)), iar aceasta din urmă are prioritate față de concursul de infracțiuni (alin. (3)).

În primul ciclu procesual, împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpații apelanți M.C.A. și V.R.A., solicitând instanței:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a criticat hotărârea instanței de fond apreciind că aceasta a aplicat în mod greșit criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzut de art. 72 C. pen.. În hotărârea atacată s-a invocat faptul că la individualizarea pedepselor instanța „a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele certe ale comiterii faptelor, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, aspectul că absolut toate acestea au fost vândute organelor de urmărire penală, circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor decât parțial în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.A., lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României cu privire la ambii inculpați, caracterul facultativ al recidivei internaționale”. Parchetul a considerat că circumstanțele reale în care s-au comis faptele, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională și faptul că absolut toate drogurile au fost vândute organelor de urmărire penală, nu au consistența juridică necesară pentru a fi reținute drept circumstanțe atenuante. În motivarea acestor concluzii, parchetul a invocat faptul că perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională nu a fost determinată de voința inculpaților, din al căror comportament nu a rezultat că intenționau să deruleze actele materiale specifice infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, doar pentru un interval scurt de timp ci, rolul determinat în stoparea continuării activității infracționale l-au avut organele de urmărire penală, care au luat decizia de a înceta „tranzacțiile” efectuate de către colaboratorul „V.G.” întrucât exista pericolul ca inculpații să-și lărgească cercul de persoane cărora să le furnizeze droguri de mare risc, datorită faptului că dispuneau de sume mari de bani obținute în urma actelor materiale desfășurate până în momentul derulării flagrantului.

În ceea ce privește conduita inculpaților pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală și a cercetării judecătorești nu se poate susține că aceștia au avut o atitudine cooperantă din moment ce doar inculpatul M.C.A. a recunoscut, parțial săvârșirea faptelor. Parchetul a arătat că nu poate fi de acord cu punctul de vedere al instanței potrivit căruia „lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României le permite inculpaților să beneficieze de un tratament sancționator mai blând”.

Parchetul a arătat că nu se poate face nicio diferență între antecedentele penale ale inculpaților pentru infracțiunile comise în România sau pe teritoriul unui stat străin, acestea fiind generatoare ale stării de recidivă care a fost, de altfel reținută în încadrarea juridică a faptelor săvârșite în prezenta cauză în urma îndeplinirii procedurii de recunoaștere a hotărârilor instanțelor din Ungaria.

Inculpatul M.C.A. a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în condițiile recidivei post-condamnatorii internaționale, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, jefuire, tentativă de șantaj, viol și abuz de substanțe stupefiante aplicată prin sentința penală 21B IV-VII 20174/203/48 a Judecătoriei Centrale a Sectoarelor din Pesta modificată prin sentința penală 24B F VI-VII 5875/2004/21 a Tribunalului Budapesta-Ungaria, hotărâri recunoscute prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.

Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 05 aprilie 2006 cu un rest rămas neexecutat de 766 zile.

Inculpatul V.R.A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 14 B.408/2006/96 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orășenești Gyula definitivă la data de 20 februarie 2007 prin hotărârea Judecătoriei Județene Bekes nr. 1 Bf 18/2007/16 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prin acordare de ajutor mai multor persoane în scopul de a obține un folos material (două acte materiale), pregătirea falsului în acte publice (un act material) și complicitate la infracțiunea de fals în acte publice (patru acte materiale. Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 februarie 2006 până la 22 noiembrie 2006. Eliberarea din arestul preventiv a avut loc în data de 07 februarie 2007.

Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 116 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a procedat potrivit dispozițiilor art. 119 din aceeași lege și a admis cererea formulată de procuror în sensul recunoașterii hotărârii străine.

Parchetul a arătat că celor doi inculpați nu li se pot acorda circumstanțe atenuante, deoarece actele dosarului de urmărire penală nu au pus în evidență existența unor împrejurări care, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și (2) C. pen. să poată constitui circumstanțe atenuante. S-a arătat că potrivit art. 80 C. pen. care reglementează ordinea în care acestea se aplică au prioritate dispozițiile privind circumstanțele atenuante față de starea de recidivă, iar aceasta din urmă are prioritate față de concursul de infracțiuni.

Parchetul a mai relevat că un alt aspect care vizează netemeinicia sentinței apelate este cel legat de faptul că inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă de 5 ani închisoare cu toate că în sarcina inculpatului M.C.A. au fost reținute două infracțiuni, iar a inculpatului V.R.A. trei infracțiuni. A considerat că inculpatului V.R.A. trebuia să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, prin aplicarea unui spor corespunzător.

Inculpatul V.R.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la 10 lit.

a) sau c) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (2) din aceeași lege, achitarea inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b1 C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea a trei infracțiuni, și anume, cele prevăzute de dispoz. art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) și de dispoz.art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (această din urmă infracțiune fiind stabilită in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 522/2004 prin care art. 4 alin. (1) din legea anterior menționata a fost modificat).

A arătat că probele în temeiul cărora instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt declarațiile martorului „cu identitate protejată" și transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale coinculpatului M.C.A.. A relevat că așa zisul martor „cu identitate protejată" (declarațiile de la dosar) cu identitatea atribuita in temeiul art. 861 C. proc. pen. de „V.G." nu este decât un simplu denunțător al coinculpatului M.C.A., și nu sunt în nici un fel îndeplinite condițiile impuse de dispoz.art. 861 alin. (1) C. proc. pen., deoarece nici viața, nici integritatea corporala ori libertatea acestuia, ori a altei persoane nu a fost și nici nu este periclitată de către inculpatul M.C.A., pe care martorul l-a denunțat și anterior acestei cauze (așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond, când s-a consemnat afirmația acestuia că și în vara lui 2007 l-a denunțat pe același inculpat M.C.A.), câtă vreme identitatea reală a martorului era cunoscută de către inculpatul M.C.A.

și a fost indicată instanței de fond de către apărătorul acestuia, numele real al „colaboratorului sub acoperire", fiind acela de M.R.. A arătat că interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatul M.C.A. au fost făcute cu încălcarea dispozițiilor legii, ele neputând fi considerate „probe" în înțelesul dispozițiilor art. 911 și urm. C. proc. pen., dat fiind că nu au fost efectuate in cursul urmăririi penale. A precizat că potrivit rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dosar urmărire penală, începerea urmăririi penale s-a dispus la data de 21 decembrie 2007 pentru infracțiunile comise de către inculpatul M.C.A., iar față de inculpatul V.R.A., s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 23 decembrie 2007, (rezoluția procurorului dosar urmărire penală).

A menționat că din conținutul procesului verbal de constatare, dosar urmărire penală, până la data de 20 decembrie 2007 au fost efectuate „acte premergătoare" constând în „(...)obținerea încheierilor din 3 decembrie 2007 și 19 decembrie 2007 și a autorizațiilor din 2007, pronunțate de Tribunalul Bihor in Dosarele penale nr. 5369/111/2007, 5370/111/2007 și 5882/111/2007 prin care s-a dispus efectuarea activităților prevăzute de art. 911 și urm. C. proc. pen., față de făptuitori". A invocat conținutul Deciziei nr. 962/2009 a Curții Constituționale, în ceea ce privește faptul că probele la care a făcut referire nu pot fi administrate decât in cursul urmăririi penale.

A mai invocat practica judiciară a Curții de Apel Oradea, decizia nr. 100/A/2009 prin care s-a dispus înlăturarea ca mijloace de proba a interceptărilor convorbirilor telefonice obținute in acest mod. A precizat că, conținutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice nici nu sunt elocvente, deoarece nici nu conțin date relevante. A arătat că transcrierile au și fost contestate în cursul judecații la instanța de fond, deoarece deșii convorbirile, puține câte au fost, au avut loc în limba maghiară, ele sunt transcrise in limba română, majoritatea fără traducere, iar când traducerea a avut loc, ea era greșită și incorectă.

Astfel, la fila 251 din dosarul de urmările penală, prin SMS, deci prin scriere, în limba maghiară, inculpatul M.C.A. este întrebat despre „(...)V.R.(...)" iar traducerea este „RO", iar referirilor gen: "trebuie sa te întâlnești nu' peste mult cu gagica", i se dă un înțeles absurd. A precizat că declarația martorului G.I.J. - transportator al inculpatul M.C.A., este clară în ceea ce privește așa zisul „import" de droguri, deoarece acesta a declarat că nu a văzut niciodată ca inculpatul M.C.A. să fi adus în mașina acestuia altceva decât haine cumpărate din Budapesta pe care le aducea în România, iar la întâlnirea cu inculpatul V.R.A. nu a adus în mașina acestuia nici un obiect sau pachet.

A învederat instanței că pe tot parcursul „activității" martorului cu identitate protejată, anchetatorii nu au avut nici un fel de indicii despre eventuala implicare a inculpatului V.R.A., pentru că altfel, flagrantul ar fi avut o altă finalitate, dat fiind că în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, se face referire numai la inculpatul M.C.A. iar inculpatul V.R.A. a intrat in atenția anchetatorilor abia la data de 23 decembrie 2007 (rezoluție de începere a urmăririi penale față de inculpatul V.R.A., dosar urmărire penală).

A arătat că martora T.A., a arătat că inculpatul V.R.A. nu a fost văzut de aceasta cu prilejul organizării flagrantului delict, iar la percheziția autoturismului, a locuinței și a inculpatului personal nu au fost descoperite droguri. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (Legea nr. 522/2004) a arăta că, deși în buletinul de analiza toxicologica întocmit de S.M.L. s-a constatat că în probele biologice recoltate de la inculpatul V.R.A. a fost evidențiata „benzodiazepina" care face obiectul tabelului anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, acest compus chimic este prezent în peste 40 de medicamente uzuale, inclusiv diazepamul, medazepamul (rudotel-tranchilizant usor), bromazepam (pentru cei care tușesc), xanax-ul,dormicum-ul pe care uneori, când nu putem dormi îl folosim și inclusiv propanololul folosit de cei cu afecțiuni cardiace minore, precum și nurofenulmia se vedea „cazul A.R.".

A precizat că, în nici un caz acest compus nu intră în componența drogurilor de a căror „comercializare" este acuzat inculpatul. A considerat că în acest caz, fapta este in mod vădit lipsită de importanță, că s-a adus o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege și ca ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (art. 181 C. pen.).

Inculpatul M.C.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.. A arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a comis această infracțiune. A relevat că autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice au fost emise înainte de începerea urmăririi penale motiv pentru care a solicitat a fi înlăturate ca probe convorbirile telefonice interceptate în cauză. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ce i se reține în sarcină inculpatului, a solicitat a fi achitat acesta în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Curtea, examinând în primul ciclu procesual hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 370 și urm. C. proc. pen., a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor este neîntemeiat, apreciind că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârșite de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Aceasta pentru a răspunde criticilor parchetului vizând greșita aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de fond a arătat pe larg în considerentele sale faptul că întreaga activitate infracțională a celor doi inculpați s-a derulat pe o perioadă scurtă de timp, că la reținerea circumstanțelor reale în favoarea celor doi inculpați s-a avut în vedere și cantitatea de droguri traficată, caracterul facultativ al recidivei internaționale, toate aceste elemente întărind convingerea instanței de apel că aplicarea câte unei pedepse de 5 ani închisoare va contribui în mod decisiv la reeducarea lor.

Criticile formulate de inculpatul V.R.A. au fost apreciate ca sunt nefondate. Susținerea inculpatului că se impune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din aceiași lege, este nefondată.

Materialul probator vast administrat în cauză denotă într-o manieră indubitabilă că inculpatul V.R.A., în urma unor convorbiri telefonice anterioare, a sosit din Ungaria la domiciliul coinculpatului M.C.A., transportând droguri de mare risc, procurate de la persoane rămase neidentificate din Ungaria.

Astfel, în luna decembrie 2007, V.R.A. a trecut granița în România cu peste 2000 pastile ecstasy și 2,2 gr. amfetamină, droguri de mare risc, pe care apoi le-a valorificat prin intermediul coinculpatului M.C.A..

Nerecunoașterea inculpatului este contrazisă de conținutul interceptărilor telefonice existente la dosar, de faptul că la data de 23 decembrie 2007, abia sosit din Ungaria la locuința coinculpatului M.C.A., acesta din urmă ia legătura cu colaboratorul organelor de urmărire penală, la ora 3,03 M.C.A., fiind apoi prins în flagrant cu 1,58 pastile ecstasy.

La reședința inculpatului M.C.A. au fost găsiți coinculpatul V.R.A. și încă două persoane de sex feminin.

Au fost ridicate telefoane mobile, cartele telefonice, numere de telefon iar conținutul convorbirilor purtate au fost redate în procesul verbal de la dosar urmărire penală.

Pentru aceste considerente instanța de apel a apreciat aceste motive de apel ca nefondate.

Cât privește faptul că s-ar impune achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța a respins ca nefondată această critică.

Pedeapsa aplicată are menirea de a descuraja consumul de droguri și în contextul dat, considerăm că nu se impune achitarea inculpatului pentru această faptă.

De altfel s-a considerat că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, instanța de fond a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului.

S-a arătat că nici criticile formulate de inculpatul M.C.A. nu sunt fondate. Probele testimoniale administrate în cauză, conținutul convorbirilor telefonice, prinderea sa în flagrant sunt argumente care denotă că activitatea sa infracțională este dovedită.

Pentru a nu repeta argumentele expuse în cadrul răspunsului la criticile celuilalt inculpat, s-a arătat că instanța de fond s-a arătat preocupată de a dovedi că inculpatul M.C.A. a valorificat în țară, drogurile de mare risc introduse nelegal de către coinculpatul V.R.A.

De aceea instanța a considerat că apărările inculpatului nu pot fi primite iar criticile acestuia au fost respinse ca fiind nefondate.

Reținând culpa procesuală a inculpaților în promovarea apelurilor lor, instanța, în baza art. 192 C. proc. pen. i-a obligat la câte 500 RON cheltuieli judiciare în folosul statului.

Prin decizia penală 3778 din 25 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul formulat de către inculpatul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, s-a extins efectul recursului și cu privire la inculpatul M.C.A., s-a casat decizia penală atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor inculpatului V.R.A. și M.C.A., la Curtea de Apel Oradea.

Ca urmare a sesizării instanței în modul mai sus arătat, Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 27/A din 1 martie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.C.A., și V.R.A. împotriva sentinței penale nr. 35/P din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o.

A obligat apelanți să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpatul V.R.A. a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 35/P/2010 a Tribunalului Bihor solicitând admiterea acestuia,desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (2) din aceeași lege, iar pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 achitarea sa în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat hotărârea de condamnare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pe declarația martorului cu identitate protejată și pe interceptările convorbirilor telefonice ale coinculpatului M.C.A.. Referitor la martorul cu identitate protejată s-a arătat că acesta nu este decât un simplu denunțător al inculpatului M.C.A., care l-a mai denunțat pe acesta și în anul 2007, iar identitatea acestuia este cunoscută fiind indicat instanței de fond numitul M.R..

În ceea ce privește convorbirile telefonice ale inculpatului M.C.A., s-a arătat că nu pot fi considerate probe întrucât autorizațiile de interceptare au fost emise înainte începerii urmăririi penale, respectiv la data de 03 decembrie 2007 și 19 decembrie 2007, iar urmărirea penală a fost începută ulterior la data de 21 decembrie 2007 față de inculpatul M.C.A. și 23 decembrie 2007 față de inculpatul V.R.A..

Pe de altă parte s-a menționat că aceste convorbiri nu sunt relevante și ele au fost contestate în cursul judecății deoarece au fost transcrise în limba română deși discuțiile au fost purtate în limba maghiară, traducerea fiind incorectă.

S-a arătat că nu a fost luată în considerare declarația martorului G.I.J. care a arătat că inculpatul M.C.A. nu a adus din Ungaria niciodată droguri, iar la întâlnirea cu inculpatul V.R.A. nu a avut niciun obiect sau pachet asupra lui.

Referitor la infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului s-a arătat că bezodiazepina pusă în evidență în probele biologice recoltate nu intră în componența drogurilor de a căror comercializare este acuzat, inculpatul arătând că oricum fapta nu prezintă pericolul social alunei infracțiuni și se impune achitarea sa având în vedere dispozițiile art. 181 C. pen..

Inculpatul M.C.A. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și achitare sa pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 3 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind săvârșite de către inculpat, iar pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

În motivarea apelului s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că substanțele au fost introduse în țară de către inculpat acestea fiind de fapt procurate din România, respectiv din Oradea de la o persoană pe nume R..

Cu privire la cea de-a doua infracțiune a arătat că aceasta nu a fost săvârșită cu intenție, ci la provocarea organelor de urmărire penală, respectiv la provocarea investigatorului sub acoperire, martorul M.R., care a solicitat în repetate rânduri să îi vândă droguri de mare risc.

S-au invocat dispozițiile art. 68 C. proc. pen. și s-a arătat că și interceptările telefonice au fost obținute nelegal înainte de începerea urmăririi penale.

Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin baza motivelor invocate, Curtea, a reținut că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive:

S-a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanță starea de fapt dedusă judecății, din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească (constând în principal în transcrierile convorbirilor și comunicărilor telefonice coroborate cu procesele-verbale întocmite în cauză, declarațiile martorilor și cu probele științifice) rezultând că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul M.C.A. a procurat și cumpărat în mod repetat în luna decembrie a anului 2007 de la inculpatul V.R.A. peste 2000 pastile extasy și 2,2 grame amfetamină (speed), droguri de mare risc ce fac parte din tabelul 1 și 2 anexă la Legea nr. 143/2000, iar în data de 22 decembrie 2007 a introdus în țară fără drept două pastile extasy din Ungaria pe are le-a vândut ulterior colaboratorului autorizat în cauză. De asemenea s-a stabilit că inculpatul V.R.A. în luna decembrie 2007 a procurat din Ungaria de la persoane neidentificate peste 2.000 de pastile extasy și cantitatea de 2,2 grame amfetamină pe care le-a introdus în țară în mai multe rânduri fără drept și le-a vândut inculpatului M.C.A., acesta deținând substanțe psihotrope în vederea consumului.

De altfel, la data de 23 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. a fost prins în flagrant de către organele de urmărire penală în apropierea reședinței acestuia în timp ce încerca să valorifice colaboratorului autorizat un număr de 1158 de pastile de culoare roz inscripționate „M”; în momentul în care organele de poliție au vrut să îl imobilizeze inculpatul a aruncat pe carosabil punga în care se aflau comprimatele.

Datele înscrise în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data respectivă au fost confirmate de martorii asistenți B.B.M. și T.A. care au asistat la efectuarea flagrantului. După flagrant s-a procedat la efectuarea unei percheziții la reședința inculpatului M.C.A. ocazie cu care a fost găsit inculpatul V.R.A., de la cei doi inculpați ridicându-se cartelele telefonice de la inculpatul M.C.A. și de la inculpatul V.R.A.. Aceste numere sunt cele care au fost folosite de cei doi inculpați în discuțiile telefonice redate în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.

Din comunicarea din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor rezultă că inculpatul M.C.A. nu a consumat droguri, iar din comunicarea din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor rezultă că în organismul inculpatului V.R.A. a fost identificată prezența benzodiazepinei, substanță care reprezintă unul din elementele înscrise în tabelul 3 din anexa la Legea nr. 143/2000 care face parte din categoria tranchilizantelor minore.

Referitor la apărarea formulată de către cei doi inculpați și anume că interceptările telefonice sunt nelegale deoarece au fost dispune anterior începerii urmăririi penale, Curtea consideră că aceasta este nefondată întrucât din analiza dispozițiilor art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condițiile legale de realizare a interceptărilor și înregistrărilor audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiționată de începere urmăririi penale, acestea putând fi autorizate și în faza actelor premergătoare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 10 din 07 ianuarie 2008. De altfel, prima instanță a motivat pe larg considerentele pentru care a reținut ca legal efectuate interceptările telefonice.

Ca neîntemeiată a fost apreciată și critica inculpatului M.C.A. care a arătat că a comis infracțiunile reținute în sarcina sa ca urmare a provocării venite din partea martorului denunțător, încălcându-se astfel dispozițiile art. 68 alin. 2 C. proc. pen.. Astfel, chiar inculpatul M.C.A. a arătat în declarația dată în fața instanței de fond că după ce a fost întrebat de către R. (V.R.A.) despre posibilitatea vânzării de droguri pe piața orădeană și după ce i-a spus acestuia că va căuta potențială consumatori i-a oferit cunoștinței sale droguri, respectiv două pastile drept mostră. Referitor la declarațiile martorului cu identitate protejată (V.G.) Curtea a reținut că acestea sunt edificatoare în cauză și se coroborează cu celelalte probe administrate.

Neîntemeiată a fost apreciată și cererea inculpatului V.R.A. de achitare a sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului, din lecturarea art. 181 alin. (2) C. pen. privind criteriile de stabilire în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni rezultând că fapta comisă de către inculpatul V.R.A. este o faptă care prezintă un grad de pericol social ridicat nefiind în mod vădit lipsită de importanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.R.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) cu c) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., in ceea ce privește infracțiunea de consum de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceeași lege, invocând cazurile de casare reglementate de art. 3859 pct. 12, 17, 172 și 18 C. proc. pen..

În motivele scrise inculpatul a susținut următoarele:

Probele în temeiul cărora instanța de fond a ajuns la concluzia întrunirii condițiilor tragerii la răspundere penală pentru infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt declarațiile martorului „cu identitate protejată" și transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale coinculpatului.

Interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut însă cu încălcarea dispozițiilor legii, neputând fi considerate probe deoarece nu au fost efectuate în cursul urmăririi penale.

Potrivit rezoluției, începerea urmăririi penale s-a dispus la data de 21 decembrie 2007 pentru infracțiunile comise de către coinculpatul M.C.A., iar ulterior, la data de 23 decembrie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale și față de inculpatul V.R.A..

S-a mai susținut că probele obținute nu pot susține o hotărâre de condamnare, deoarece conținutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice nu sunt elocvente, nu conțin date relevante, iar interpretarea dată unor afirmații este neconformă realității.

Transcrierile au fost contestate în cursul judecății la instanța de fond, deoarece convorbirile au avut loc în limba maghiara și sunt transcrise direct în limba română, majoritatea fără traducere maghiară-română, iar când traducerea a avut loc, aceasta este greșită și incorectă.

În ceea ce privește audierea martorului cu identitate protejată nu era necesară protejarea identității acestuia, deoarece era un cunoscut vechi al inculpatului M.C.A., cu care a avut și înainte afaceri de același gen.

Instanța de apel a soluționat calea de atac fără administrarea probatoriului necesar și fără rejudecarea cauzei.

1. În primul rând, identitatea reală a martorului protejat era cunoscută de către inculpatul M.C.A. și a fost indicată instanței de fond de către apărătorul acestuia, numele real fiind M.R..

2. Intr-o proporție covârșitoare instanța de fond a motivat existenta faptelor și a vinovăției pe baza convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului M.C.A., dar interceptarea acestora s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legii, neputând fi considerate probe deoarece nu au fost administrate în cursul urmăririi penale, conform Deciziei nr. 962/2009 a Curții Constituționale.

Instanțele de fond și de apel nu au obligat D.I.I.C.O.T. să pună la dispoziția instanței, conform art. 913 alin. (3) C. proc. pen., suportul original al convorbirilor telefonice efectuate în temeiul autorizațiilor obținute în cursul efectuării actelor premergătoare. Inculpatul a mai susținut că nu-i aparțin acele convorbiri telefonice pe care instanța de fond le-a considerat ca susținând acuzația respectiv, a contestat faptul că dialogurile cu inculpatul M.C.A. s-ar fi referit la droguri.

În cursul efectuării cercetării judecătorești la instanța de fond, s-a dispus efectuarea unei expertize, însă prin adresa din 24 iunie 2008 (dosar fond), I.N.E.C București a răspuns ca nu are posibilitatea expertizării "prin metode științifice”, câtă vreme ceea ce s-a pus la dispoziția institutului au fost "(...)interceptarea comunicațiilor vocale GSM și care ulterior au fost transferate pe CD-uri." Ceea ce trebuia pus la dispoziția I.N.E.C Bucuresti, a mai arătat inculpatul, este suportul original la care face referire art. 913 alin. (3) C. proc. pen., care se păstrează la sediul parchetului, în plic sigilat.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 inculpatul, în motivele de recurs, a susținut că, deși în buletinul de analiza toxicologica întocmit de S.M.L. s-a constatat ca în probele biologice ce i-au fost recoltate a fost evidențiată „benzodiazepina" care face obiectul tabelului anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, acest compus chimic este prezent în peste 40 de medicamente uzuale, diazepamul, medazepamul (rudotel), bromazepam, xanax, dormicum, nurofen. În tabelul anexa nr. III Legea nr. 143/2000 referirile la substanța chimica "benzodiazepine" sunt conținute în diverse formule chimice după cum urmează, spre ex.: 1 - bezodiazepine - 4 ; 4 - benzodiazepine - 2 -one ; 4 -benzodiazepine - 3 - carboxilate, etc. S.M.L. Oradea nu a atestat însă, în proba recoltată și supusă analizei, existența bezodiazepinei sub forma formulelor chimice enunțate în Tabelul anexa nr. III la lege.

În motivele scrise inculpatul nu a invocat probe în apărare, solicitând numai îndepărtarea din ansamblul probator a interceptărilor.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17, 172, 18 C. proc. pen., invocate de inculpat, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel, în urma unor riguroase analize a ansamblului probator, au reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului. Astfel au fost analizate detaliat declarațiile inculpaților, transcrierile convorbirilor telefonice, expertiza substanțelor ridicate, declarațiile martorilor, inclusiv a celor cu identitatea protejată. În fața instanței de fond s-a procedat și la vizionarea înregistrării audio-video, după acest demers ambii inculpați, asistați de apărători aleși, precizând că nu au obiecțiuni în legătură cu cele vizionate cu excepția faptului că sunetul nu a fost foarte clar.

Inculpatul V.R.A., în recurs, nu a invocat probe în apărare solicitând numai îndepărtarea din ansamblul probator a interceptărilor, declarațiilor martorilor cu identitatea protejată și a probelor științifice, respectiv a tuturor datelor pe care s-a sprijinit acuzația formulată împotriva sa.

Instanța de recurs reiterează faptul că inculpatul M.C.A. a recunoscut activitatea infracțională susținând însă o serie de elemente de natură a atenua implicarea sa și negând contribuția inculpatul V.R.A., însă precizând că a procurat droguri de la numitul "R.".

În ceea ce privește conținutul transcrierilor înregistrărilor au fost analizate elementele relevante și a fost evidențiat motivul ce a condus la aceea că interlocutorii se refereau la droguri și la reținerea identității între numitul "R." și inculpatul V.R.A.. Înalta Curte apreciază ca fiind corectă analiza instanțelor anterioare și adaugă următoarele aspecte: cartelele telefonice ridicate cu ocazia percheziției de la cei doi inculpați sunt cele folosite în discuțiile telefonice redate la dosar pentru V.R.A., pentru M.C.A.. Din analiza acestei prime cartele telefonice s-a constatat că a fost folosită pentru apelarea sau trimiterea de sms-uri, la telefonul aparținând inculpatului M.C.A., la datele de 22 decembrie 2007, ora 20, 53 și la 23 decembrie 2007, ora 00, 44. Postul telefonic menționat a fost folosit de inculpatul M.C.A. în toată perioada activității infracționale, primele înregistrări ale unor convorbiri telefonice relevante cauzei datând din 4 decembrie 2007.

În ceea ce privește interceptările convorbirilor telefonice acestea au fost realizate autorizat, fiind astfel mijloace de probă obținute legal. În plus, inculpatul M.C.A. nu a negat aspectele cuprinse in aceste transcrieri decât în ceea ce privește identitatea interlocutorului reținut ca fiind coinculpatul V.R.A.. Nici martorul cu identitatea protejată V.G. nu a negat conținutul proceselor-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice la care a participat alături de inculpatul M.C.A.. În acest sens se va reitera faptul că martorul a susținut că inculpatul M.C.A. i-a precizat că ”marfa” va sosi noaptea, în jurul orei 2,00, iar în preajma acestui interval orar martorul a fost sunat de acest inculpat stabilind momentul întâlnirii în scopul remiterii drogurilor, ocazie cu care s-a realizat flagrantul. Interceptările convorbirilor telefonice atestă realitatea celor declarate de martorul cu identitatea protejată.

Interceptările din data de 22 decembrie 2007, începând cu ora 21:54 atestă faptul că furnizorul cantității de droguri, respectiv numitul V.R.A. i-a precizat coinculpatului M.C.A. că nu poate rămâne mult timp după remiterea acestora, iar predarea să se rezolve rapid, sens în care coinculpatul M.C.A. a luat legătura prin sms și telefonic cu martorul V.G..

Martorul V.G. a precizat că a fost sunat de inculpatul M.C.A. în jurul orei 2,00 pentru a-i comunica că are "marfa", tranzacția efectuându-se la scurt timp după acest moment. Se reține că inculpatul V.R.A. sosise în domiciliul numitului M.C.A. cu puțin timp înainte ca acesta din urmă să-l sune pe martor. Succesiunea convorbirilor telefonice din noaptea de 22/23 decembrie 2007, urmate de prezența inculpatului V.R.A. în domiciliul inculpatului M.C.A. și deținerea de către acesta din urmă a cantității de droguri ce urma a fi remisă martorului, conform înțelegerii prealabile, susțin argumentele instanțelor anterioare referitoare la răsturnarea prezumției de nevinovăție față de cei doi inculpați.

Este de subliniat faptul că percheziția domiciliară s-a desfășurat imediat după surprinderea inculpatului M.C.A. în flagrant. Potrivit procesului verbal de percheziție domiciliară datat 23 decembrie 2007, pentru care se emisese autorizație la data de 21 decembrie 2007, valabilă pe un interval de 5 zile, în locuința inculpatului M.C.A. a fost identificat, în jurul orei 3,15, inculpatul V.R.A., relevante fiind în acest sens și planșele fotografice atașate procesului verbal.

În mod corect instanțele anterioare au îndepărtat susținerile inculpatului V.R.A., în temeiul art. 69 C. pen., reținând corect că ansamblul probator administrat este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție. Astfel nu poate fi apreciată ca fiind verosimilă susținerea sa în sensul că, deși nu se afla cu coinculpatul în relații foarte strânse, vizita din miezul nopții poate fi justificată de intenția sau dorința celor doi de a bea o cafea împreună, toate acestea în contextul în care martorul fusese anunțat că în acea noapte i se va remite cantitatea de drog, după ce inculpatul M.C.A. va intra în posesia acestei substanțe și în contextul în care contactul prin legătură telefonică și prin sms a fost realizată în intervalul orar 20:53-3:03:22 intre inculpatul V.R.A. și inculpatul M.C.A. și intre inculpatul M.C.A. și martorul V.G.. Este de subliniat faptul că dată fiind ora târzie, martorul i-a solicitat inculpatului ca întâlnirea dintre aceștia să aibă loc dimineața, însă datorită insistențelor celui din urmă remiterea drogurilor și, ca urmare, flagrantul s-au realizat în jurul orei 3,00.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate se constată următoarele:

1.În ceea ce privește audierea martorilor cu identitate protejată, cunoașterea de către inculpați a datelor reale de stare civilă a fost un avantaj întrucât au putut contesta credibilitatea martorului V.G., susținând că a mai formulat și alte denunțuri. Acest element însă nu este suficient și util pentru a îndepărta din ansamblul probator datele furnizate de martor.

În plus, instanțele anterioare nu au fundamentat hotărârile de condamnare exclusiv pe declarațiile martorilor audiați cu protejarea datelor de identificare, ci au analizat coroborat ansamblul probator, declarații de inculpați, martori, interceptări, expertize, procese-verbale de prindere în flagrant și de percheziție.

2. Prin rezoluțiile din data de 21 decembrie 2007 și 23 decembrie 2007, s-a început urmărirea penală față de inculpații M.C.A. și V.R.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 C. pen., la acel moment procesual fiind întrunite exigențele art. 228 alin. (1) C. proc. pen. Anterior organul de cercetare penală, în faza actelor premergătoare, a strâns datele utile, întocmind un proces-verbal, conform art. 224 C. proc. pen., din cuprinsul căruia rezultă că verificările prealabile începerii urmăririi penale au constat în declarații de investigatori și colaboratori (martori cu identitatea protejată), înscrisuri (referat pentru eliberarea sumei de 4.000 euro pentru cumpărarea de droguri de la numitul M.C.A.), constatarea tehnico-științifică și expertiză fizico-chimică a substanțelor traficate.

Probele ce se pot administra în faza actelor premergătoare sunt limitate cantitativ la strângerea datelor necesare începerii urmăririi penale și calitativ la cele ce nu pot fi administrate decât după declanșarea procesului penal (percheziția domiciliară). În ceea ce privește administrare unor expertize ori constatări tehnico-științifice sau interceptări audio-video se constată că legiuitorul nu a impus o condiție similară ca în cazul percheziției (art. 100 alin. (6) C. proc. pen. - percheziția domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale), acestea putând fundamenta actul procesual al începerii urmăririi penale. De altfel constatarea tehnico-științifică și expertiza fizico-chimică, efectuate în faza actelor premergătoare, au respectat exigențele art. 112, 113 C. proc. pen., iar interceptările și înregistrările audio-video s-au realizat autorizat, în baza încheierilor din 3 decembrie 2007 și 19 decembrie 2007 și, ca urmare, constituie mijloace de probă în prezenta cauză.

Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009, publicată în M. Of. nr. 563/13.08.2009, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911 C. proc. pen., în ultimul paragraf al considerentelor nu exclude varianta realizării interceptărilor în cadrul actelor premergătoare, arătând că textul stabilește în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se poate dispune și dacă sunt date privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni.

De asemenea, din interpretarea dispozițiilor invocate de apărare 120, 229 și 235 C. proc. pen. nu rezultă că expertizele ori interceptările pot fi dispuse și efectuate numai după punerea în mișcare a acțiunii penale deoarece această interpretare este absurdă, conducând la aceea că în cursul urmăririi penale nu pot fi administrate astfel de probatorii, în contextul în care rechizitoriul poate fi deopotrivă act de inculpare (care pune în mișcare acțiunea penală) și act de sesizare.

3. În ceea ce privește infracțiunea de consum de droguri, instanțele de apel și de apel au analizat probatoriile administrate reținând corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de consum de droguri respectiv de benzodiazepină ce constituie un tranchilizant minor și face parte din Anexa 3 din Legea nr. 143/2000.

Enumerarea în motivele de recurs a unor medicamente ce conțin o astfel de substanță (diazepam, rudotel, xanax, dormicum, ș.a.), în contextul în care acestea se eliberează în baza unei prescripții a medicului curant, nu sunt de natură a face dovada consumului legitim, cu atât mai mult cu cât un înscris medical eliberat pe numele inculpatului ori numai o stare de sănătate alterată nu au fost invocate la momentul săvârșirii faptei ori prelevării probei.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind riguroase analiza criteriilor enumerate de art. 181 C. pen. și concluzia instanței de apel în sensul că fapta prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, fiind săvârșită de inculpat în forma de vinovăție cerută de norma de incriminare.

4. Potrivit art. 2 din Legea nr. 142/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri:

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 3 din același act normativ:

(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

La individualizarea pedepsei aplicate față de inculpat au fost analizate criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că se va ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 76 alin. (1) lit a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

În baza art. 80 C. pen., în caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă. În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Față de inculpat se constată incidența unui concurs între starea de agravare prevăzută de art. 37 lit a C. pen. și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de fond, stabilind și aplicând o pedeapsa apropiată de minimul determinat conform art. 76 alin. (1) lit a) C. pen.

Curtea adaugă aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei următoarele precizări:

-gradul de pericol social concret al faptei de trafic de droguri comise este relativ ridicat, aspect dedus din natura drogului traficat și din modul de operare, descris anterior, ce a presupus o pluralitate de acte de executare și reflectă perseverență infracțională;

-circumstanțele personale demonstrează o lipsă de căință activă dedusă din inexistența oricărei intenții de a colabora cu organele de urmărire penală.

Toate aceste elemente interpretate coroborat conduc la concluzia că pedeapsa principală și rezultantă aplicate sunt blânde, astfel încât nu se impune reindividualizarea acestora.

Ca urmare, în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

Văzând și dispozițiile art 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 01 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2012.