Inadmissibility of appeal against definitive sentence resolving complaint against prosecutor's non-prosecution resolution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 noiembrie 2011 petiționara M.A. a înaintat o plângere penală împotriva numiților G.C.R. și C.A.C. apreciind că aceștia au acționat în mod abuziv în procedura de evaluare a solicitării sale de înscriere în cadrul Baroului Brașov.

Prin rezoluția din data de 10 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.C.R. și C.A.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivare s-a arătat că interpretarea dispozițiilor legale nu poate fi imputată conducerii Baroului Brașov și respectiv avocatului referent pe tărâmul răspunderii penale, cu atât mai mult cu cât la niciun moment cererea petentei M.A. nu a fost respinsă pe fond, ci doar pentru neîndeplinirea condițiilor prealabile.

Împotriva acestei soluții, petiționara a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângere care i-a fost respinsă prin rezoluția din data de 22 mai 2012.

În motivare s-a arătat că procurorul de caz a avut un rol activ, clarificând starea de fapt iar existența în conținutul rezoluției a unor mențiuni apreciate ca neadevărate nu constituie motiv de nelegalitate și împrejurarea că soluționarea de către conducerea Baroului Brașov a cererii depuse a fost tergiversată, nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii reclamate.

Prin sentința penală nr. H7/F din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției procurorului din 10 aprilie 2012 emisă în Dosarul nr. 951/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, arătând în esență că fapta numiților G.C.R. și C.A.C. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Curtea a apreciat că, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune neîndeplinirea, unul act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos de către un funcționar public, aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cauzându-se astfel o vătămare intereselor legale ale unei persoane, forma de vinovăție fiind intenția.

S-a constatat că, în speță, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, între părți a existat o corespondență, privitoare la cererea formulată de petiționară la data de 25 iulie 2011 inclusiv între Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Brașov, iar împrejurarea că avocații, G.C.R. și C.A.C. în calitate de decan, respectiv referent al Baroului Brașov au avut un mod de interpretare diferit față de cel al petiționarei cu referire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un avocat definitiv din Republica Moldova să fie înscris într-un barou din România, nu poate echivala cu neîndeplinirea cu știință, a unui act de serviciu când, de fapt, ar fi trebuit să-l facă, și prin aceasta, s-a ajuns la vătămarea intereselor sale legale.

Totodată, s-a avut în vedere și faptul că cererea de înscriere în barou a petiționarei nu a fost respinsă de către conducerea Baroului Brașov, care este în vigoare în prezent urmare a deciziei Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 306 din 3 martie 2012 la pct. 1 se stipulează că doamna A.M. poate fi înscrisă în Tabloul Baroului Brașov după respectarea formalităților și îndeplinirea condițiilor prevăzute în Anexa nr. XXXI la Statutul profesiei de avocat, aviz ce nu înlocuiește procedura de verificare de către Consiliul Baroului Brașov a cererii de înscriere în tabloul acestuia și de aprobare a modalității de exercitare a profesiei pentru care va opta solicitantul, pct. 4 din același document.

În baza celor constatate, Curtea a apreciat că, în speță, conducerea Baroului Brașov nu a făcut altceva decât să își îndeplinească atribuțiile de serviciu în sensul verificării cererii de înscriere a petiționarei, dar și a condițiilor prevăzute în Anexa nr. XXXI la Statut (act în vigoare la acel moment).

Împotriva sentinței penale nr. 117/F din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs petiționara M.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Înalta Curte constată că petiționara nu a precizat motivele de recurs, astfel că, fiind incidente dispozițiile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., va examina recursul formulat în raport de cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către petiționara M.A., este inadmisibil, întrucât sentința atacată cu prezentul recurs este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Plângerea formulată împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează prin sentință sau încheiere, după caz, care în temeiul art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. este definitivă.

În speță, Înalta Curte constată că petiționara a formulat recurs împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., sentință care este definitivă și nesusceptibilă a fi atacată cu apel sau recurs.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 117/F din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 117/F din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.