Extraordinary challenge to final criminal judgment dismissed for missing statutory deadline and specified grounds

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 iunie 2012 contestatorul A.P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1723 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 11062/121/2011, fără a indica motivele contestației, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4361/1/2012.

Prin decizia penală nr. 1723 din 24 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A.P. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. A dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 24 mai 2012 și a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii.

Dispozițiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 388 C. proc. pen. contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

Astfel, față de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestație este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

În consecință, având în vedere că cererea de contestație în anulare nu a fost introdusă în termenul de 10 zile prevăzut de lege, cât și faptul că nu au fost indicate motivele pe care se întemeiază contestația în anulare, ca atare, aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.P. împotriva deciziei penale nr. 1723 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.