Tax evasion penalty removal for one-year sentence and rejection of real estate fraud claims based on presumption of authenticity of notarial deeds

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din 14 martie 2011 Tribunalul Timiș a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.L., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat;

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind înșelăciunea în convenții,cu consecințe deosebit de grave;

- art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, privind evaziunea fiscală;

- art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind spălarea de bani;

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind participația improprie la falsul intelectual;

- art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind uzul de fals;

- art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind falsul în declarații;

- totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabila a părții vătămate A.M., împotriva inculpatei S.L., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J.P., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat;

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind înșelăciunea în convenții, cu consecințe deosebit de grave;

- art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, privind complicitatea la evaziunea fiscală;

- art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind spălarea de bani;

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind participația improprie la falsul intelectual;

- art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind uzul de fals;

- art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind falsul în declarații;

- totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J.P. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat;

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind înșelăciunea în convenții, cu consecințe deosebit de grave;

În baza art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. si art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 (trei ) ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen., în sensul că neîndeplinirea cu rea-credință a despăgubirilor civile sau săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 170 C. proc. pen., a respins cererea părților civile H.D. și H.M. privind restabilirea situației anterioare.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea civilă D.S.C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, daunele materiale solicitate de părțile civile SC S. SRL, prin reprezentant G.A., C.M., H.D. și H.M., precum și cele morale solicitate de soții H.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 999 C. civ., art. 120 alin. (1) C. pen. fisc., a obligat inculpatul M.D. la plata către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Timiș a sumei de 5.641 lei, reprezentând daune materiale, plus majorări de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. Respinge în rest pretențiile materiale ca neîntemeiate.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.D., până la concurența valorii prejudiciului acordat prin prezenta hotărâre părții civile A.N.A.F., prin D.G.F.P. Timiș.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 49/D/2009 din data de 15 aprilie 2008 și restituirea către inculpata S.L. a următoarelor bunuri:

1. imobilul reprezentând 4 apartamente, situat în Timișoara, str. Tibleșului pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în C.F. 21146 Timișoara, număr cadastral 8038/1, 8038/II, 8038/III, 8038/IV;

2. imobilul reprezentând casă și curte, situat în Timișoara, str. Lalelelor (fostă Prota Trăilă), pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în C.F. 13398 Timișoara, nr. cadastral 30947;

3. imobilul reprezentând casă și teren, situat în Timișoara, pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în C.F. 3638 Timișoara, nr. cadastral 3591;

4. imobilul reprezentând 1 apartament de 2 camere situat în Timișoara, str. B-dul Republicii, pe numele inculpatei S.L., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în Cartea Funciară 117079 Timișoara, nr. cadastral 1091/XIII.

5. imobilul în suprafață de 1981 m.p. reprezentând două case, curte și grădină în str. Brâncoveanu dobândită prin cumpărare în 13 decembrie 2007.

- precum și orice alte bunuri aparținând inculpatei, ridicate de la aceasta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a obligat pe partea civilă A.M., la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul M.D. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a respins cererea părților civile H.D. și H.M. de plată a sumei de 4000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

A luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara nr. 49/D/P/2009 din data de 15 februarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18 februarie 2010 sub număr unic de dosar 1118/30/2010 au fost trimiși în judecată inculpații S.L., J.P. și M.D. cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune, evaziune fiscală, amenințare, participație improprie la fals intelectual, la fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații, și spălare de bani.

În fapt s-au reținut următoarele:

Prin rezoluțiile de începerea urmăririi penale și punerea în mișcarea acțiunii penale din dosar, s-a reținut că inculpatul J.P. împreună cu S.L., M.D., și alte persoane au constituit un grup infracțional organizat în scopul înșelării mai multor părți vătămate (H.D. și M., G.A., D.S., C.M. ș.a.) cărora prin inducerea în eroare cu ocazia încheierii mai multor convenții de vânzare cumpărare, le-au cauzat un prejudiciu total de 995.648 Euro (format din 870.000 + 77.000 +12.000+ 36.648 Euro).

Inculpatul J.P. și inculpata S.L. au determinat cu intenție ca notarii publici în momentul întocmirii contractelor autentice să consemneze fără vinovăție, împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la achitarea prețului.

De asemenea, inculpații au falsificat prin declarare neadevărată, prin contrafacerea scrierii și alterare conținutul contractelor autentice în cauză, fie prin consemnare în cuprinsul lor că se cumpără imobilul la un preț, când în realitate prețul total negociat a fost altul mai mare, fie că s-a plătit o anumită sumă când în realitate s-a înmânat vânzătorilor o sumă mult mai mică. Aceste acte false au fost folosite la Serviciul de Carte Funciară cu ocazia intabulării dreptului de proprietate. Învinuitul J.P. a ajutat prin negociere și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și TVA-ului, ca ceilalți inculpați să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă sustrăgându-se alături de ei de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

În data de 8 noiembrie 2006, în jurul orei 21,45, inculpatul J.P. sub amenințarea cu moartea la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia, adică lui D.S., la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism.

De asemenea, inculpații J.P. și S.L. au transferat foarte mulți bani prin conturile bancare în scopul disimulării originii ilicite a acestora. Inculpatul J.P. și inculpatul S.L. au ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței banilor și au dobândit bunuri cunoscând că banii care au stat la baza dobândirii lor provin din săvârșirea de infracțiuni.

Acest grup era format din persoane inculpate, și alte persoane, și era structurat pe domenii foarte bine conturate și planificate de către inculpata S.L. Grupul organizat a fost constituit din dispoziția inculpatei S.L., pentru o perioadă lungă de timp și a acționat în mod coordonat sub directa conducere a acesteia, în scopul comiterii infracțiunilor grave de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, falsuri în înscrisuri, în vederea obținerii în mod direct a unui beneficiu material. Pe scurt planul infracțional al inculpaților prevedea ca prin orice mijloace posibile de inducere în eroare părțile vătămate să declare în fața notarului public că au primit o anumită sumă de bani când în realitate suma plătită efectiv la momentul autentificării convențiilor era mult mai mică. Diferența dintre suma plătită și cea înscrisă în documentele autentice nu avea să mai fie restituită niciodată ci însușită pe nedrept de inculpați.

Modul cum au acționat inculpații în scopul obținerii pe nedrept de fonduri bănești a fost următorul:

1. În cursul lunii septembrie 2005, inculpata S.L. împreună cu inculpatul J.P. și cu învinuitul D.D. au identificat-o pe partea vătămată D.S.C. care avea de vânzare mai multe imobile-terenuri. Pentru inducerea în eroare inculpații S.L. și J.P. s-au folosit de starea lor materială foarte bună respectiv de faptul că au mai multe imobile în proprietate, mașini scumpe și servitori. Lăsând impresia falsă de oameni de afaceri importanți, inculpații au reușit să o convingă pe partea vătămată D. să semneze la notar în data de 26 octombrie 2005 un înscris (promisiune bilaterală de vânzare cumpărare) falsificat fără vinovăție de notar, cu ocazia autentificării.

Din acest document rezulta că numitul D. în calitate de mandatar al proprietarilor, H.P. și M., înstrăinează o suprafață de 15.000 m.p. dintr-un teren de 29.900 m.p. la prețul de 31.500 euro. Notarul public a întocmit actul fals fără vinovăție, adică a completat și autentificat că inculpatul S.L. a „achitat integral suma de 31.500 euro azi data semnării prezentului act”, la acest moment notarul neștiind că inculpata S.L. plătise părții vătămate o sumă mult mai mică decât cea consemnată în cuprinsul documentului.

În realitate partea vătămată D. a primit de la inculpata S.L. la momentul 26 octombrie 2005 doar suma de 21.000 euro din suma negociată și trecută în contract de 31.500 euro. Diferența de bani ce reprezintă prejudiciul cauzat părții vătămate, inculpații S.L. și J.P. au mințit că o vor plăti ulterior. În realitate inculpații doreau să păgubească partea vătămată și după semnarea actului notarial să nu mai plătească diferența, prevalându-se de documentul semnat la notar de partea vătămată din care rezulta că ar fi primit toți banii.

La un timp de la semnarea documentului autentic partea vătămată D. a insistat pe lângă inculpați să îi predea și diferența de bani însă aceștia au venit cu o nouă propunere, respectiv aceea de a cumpăra și diferența de 14.900 m.p. pe care partea vătămată o deținea în proprietate. Pentru diferența de bani rămasă neplătită și această diferență de teren, înțelegerea părților a fost să se plătească suma de 12.000 euro și un autoturism. Această înțelegere s-a materializat în convenția din data de 5 noiembrie 2005, în cuprinsul documentului autentic consemnându-se același aspect nereal ca în documentul anterior.

În realitate partea vătămată a primit autoturismul iar suma de bani nu a primit-o ci a fost însușită pe nedrept de inculpați, deși în convenție au prevăzut că s-a plătit. Deși el era cel ce datora bani, pentru intimidarea părții vătămate și determinarea acesteia să renunțe la solicitarea de bani, în data de 8 noiembrie 2006 în jurul orei 21,45 inculpatul J.P. sub amenințarea cu moartea la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia, adică lui D.S., la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism.

În același mod, în perioada octombrie - noiembrie 2006, inculpatul S.L. și cu învinuitul D.D. au adresat amenințări cu moartea numitului A.M. Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă cu suma de 12.000 euro reprezentând daunele materiale suferite.

2. În cursul anului 2006, inculpații J.P., S.L. și alți membrii rămași neidentificați, au localizat o nouă victimă, în persoana numitei C.M., pe care urma să o convingă să semneze un înscris autentic cu prețul real al înstrăinării unui imobil teren, în timp ce în realitate prețul plătit era mult mai mic decât cel din documentul autentic. Diferența, deși inculpații S.L. și J.P. promiteau că o vor plăti ulterior încheierii contractului autentic, în realitate ei nu mai doreau să o restituie niciodată scoțând în evidență actul semnat la notar în fals, lucru care s-a și întâmplat în realitate.

Acest plan a fost aplicat de inculpații J.P. și S.L. în cazul acestei părți vătămate C., cu care au negociat și semnat (inculpatul S.L. a semnat) un precontract ca pentru imobilul din loc. Ghiroda reprezentând teren intravilan de 2864 m.p. să se plătească suma totală de 91648 euro. Din această sumă până la momentul autentificării contractului, respectiv data de 15 decembrie 2006, partea vătămată C. a primit suma de 53.000 euro, diferența de 38.648 euro urmând a fi primită la momentul semnării contractului la notar. Afișând imaginea falsă de oameni de afaceri importanți, la momentul autentificării contractului inculpatul J.P. a prezentat părții vătămate ca adevărat un lucru mincinos și anume că vor semna actele mai întâi iar după aceea vor merge la banca H.V.B. ca să înmâneze diferența de bani de 38.648 euro.

Cu această ocazie inculpatul J.P. a determinat notarul public ca acesta fără vinovăție să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității, adică că inculpatul J.P. a „achitat integral prețul de 91.000 euro” când în realitate la acel moment această sumă nu fusese plătită integral. În realitate intenția inculpaților J.P. și S.L. era aceea de a vedea semnat actul autentic ca după aceea să se prevaleze de el și să nu mai restituie banii promiși, plan pe care de altfel l-au și urmat ulterior așa cum de altfel procedase și în alte situații.

În ziua autentificării contractului, inculpații S.L. și J.P. au mers cu partea vătămată la banca H.V.B. ca să predea diferența. În acest loc inculpatul J.P. a predat părții vătămate suma de 2000 euro și a prezentat ca adevărat un lucru mincinos, respectiv că banca nu mai are disponibil în valută. În realitate banca avea lichidități în valută, iar la această bancă H.V.B. inculpatul J.P. nu avea cont deschis la acel moment. Contul la această bancă H.V.B. a fost deschis la data de 23 martie 2007 mult ulterior datei la care a indus-o în eroare pe partea vătămată.

Intenția inculpatul J.P. și S.L. era aceea de a nu restitui nici o sumă de bani din ceea ce datora, ceea ce a și făcut, până azi neplătind această diferență. Partea vătămată a înregistrat discuțiile purtate cu notarul, cu inculpații S.L. și J.P. din conținutul acestora rezultând că inculpații S.L. și J.P. se recunoșteau datori cu suma de mai sus ulterior autentificării contractului, iar notarul public P. aflase și el ulterior autentificării că nu se plătise toți banii. Din conținutul acestor convorbiri rezultă chiar că inculpatul J.P. încerca în continuare să inducă în eroare partea vătămată, până când a luat măsura să o excludă din apropierea sa, adresându-i cuvinte deosebit de jignitoare.

Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 36.648 euro.

3. În primăvara anului 2007 inculpații S.L. și J.P. împreună cu alte persoane rămase neidentificate au localizat o nouă victimă a planului lor infracțional, respectiv pe partea vătămată G.A., vecin de-al lor, administratorul SC S. SRL, proprietar al imobilului, casă și teren de pe str. S.. În prima fază, în vederea dobândirii imobilului vecin cu ei, inculpații au creat o presiune fantastică asupra părții vătămate prin metodele cunoscute cetățenilor de etnie rromă (scandaluri repetate, reclamații nefondate ș.a.). În cele din urmă partea vătămată a cedat presiunilor făcute, iar Inculpații S.L.

și J.P. s-au înțeles cu ea să cumpere imobilul cu suma de 210.000 euro. La momentul negocierii inculpata S.L. a înmânat părții vătămate suma de 100.000 euro urmând ca diferența de 110.000 euro să o ridice de la bancă și să o predea în momentul semnării contractului autentic. În realitate planul inculpaților era să câștige încrederea părții vătămate prin înmânarea de bani fără acte, iar ulterior să se folosească de această încredere câștigată pentru a însuși pe nedrept din banii ce se cuveneau părții vătămate.

Inculpații au Indus-o în eroare pe partea vătămată înainte de încheierea convenției, prezentându-i ca adevărate lucruri mincinoase (că vor ridica bani de la bancă, că vor plăti 110.000 euro la notar ș.a.). Ei doreau să nu plătească decât o mică sumă din cea rămasă și să o înșele pe partea vătămată cu diferența rămasă neplătită. Pentru a realiza acest plan inculpații împreună cu alte persoane neidentificate au preconstituit la domiciliul lor un teanc cu bani pe care l-au introdus în etichete semnate și ștampilate de banca I.N.G.

Bank. Deasupra teancului de bancnote inculpații au pus bancnote de 500 euro iar în interior au pus bancnote mai mici de 20 și 50 de Euro. Pachetul de bancnote crea în aparență impresia că are 110.000 euro dar în realitate suma conținută era mult mai mică. Metoda este similară celei cu care au fost înșelați mulți oameni la schimbul valutar de-a lungul timpului. Acest teanc inculpații l-au legat de mai multe ori cu sfoară pentru a nu se vedea bancnotele mici din interior și pentru a fi greu de deschis și numărat. La momentul autentificări contractului de vânzare cumpărare adică la data de 10 mai 2007, cu acest teanc asupra lor, inculpații S.L.

și J.P. însoțiți de alte persoane necunoscute, s-au deplasat la notar și sub pretextul mincinos că sunt foarte grăbiți, deoarece au de prins un avion și vorbind în continuu la telefonul mobil, au înmânat părții vătămate teancul preconstituit cu bani, spunând că în interiorul său se află suma de 110.000 euro. În acest moment psihologic inculpații s-au folosit de încrederea câștigată anterior pentru ca partea vătămată să semneze contractul în grabă, fără a număra banii. Inculpații au afirmat că dacă se stă se numere banii ei nu mai semnează atunci contractul ci pleacă cu bani cu tot.

Afișând imaginea că sunt deosebit de grăbiții, inculpații au constrâns-o psihic și au determinat-o pe partea vătămată să semneze contractul autentic fără a număra banii din teanc. Acest contract a fost falsificat fără vinovăție de notar cu prilejul întocmirii lui, deoarece a consemnat împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la prețul plătit, adică că inculpatul S.L. a „achitat în întregime prețul societății vânzătoare”, respectiv că s-a predat suma de 210.000 euro, când în realitate la acel moment, cu știința lor inculpații S.L.

și J.P. nu plătise decât 143.000 euro. După semnarea contractului la notar inculpații au plecat imediat, iar partea vătămată s-a deplasat să numere banii. În acest moment partea vătămată despachetând cu mare efort pachetul legat foarte strâns, a sesizat că a fost înșelată, deoarece în teancul cu bani nu se afla suma de 110.000 euro, așa cum trebuia și cum au afirmat inculpații, ci suma de 33.000 euro, formată din câteva bancnote de 500 euro, iar diferența din bancnote de 20 și 50 de euro. În aceeași zi partea vătămată a intrat în panică și s-a dus la imediat la Poliție unde a reclamat fapta care a fost comisă.

Reacția autorităților a fost lipsită de profesionalism, deoarece dacă ar fi luat măsuri preventive la acest moment ar fi întrerupt șirul de infracțiuni pe care inculpații erau porniți să le comită. După semnarea contractului autentic inculpatul J.P. a procedat la intimidarea părții vătămate, căreia nu i-a mai permis să intre în imobil pentru a ridica bunurile mobile pe care le mai avea acolo. Partea vătămată G.A. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 77.000 euro.

4. Deoarece planul infracțional al inculpaților funcționa perfect și profitând de lipsa de reacție imediată a autorităților statului, inculpații S.L. și J.P. au dobândit curaj și au pus în aplicare un plan de înșelare cu o sumă mult mai mare decât cea de până în acel moment, adică suma de 750.000 euro, a unor noi victime în persoana părților vătămate H.D. și H.M. Aceste părți vătămate aveau de vânzare un imobil reprezentând teren și construcții multiple pe str. Constantin Brâncoveanu (A.H.) din Timișoara. Inițial prețul cu care părțile vătămate au pus imobilul în vânzare a fost de 2.000.000 euro.

Pentru a realiza planul infracțional inculpații S.L. și J.P. l-au atras în grupul infracțional pe inculpatul M.D. pe care l-au trimis în toamna anului 2007, să ia detalii cu privire la imobil. Inculpatul M.D. s-a deplasat la domiciliul părților vătămate H. și luând informații, a spus acestora că are cumpărător. Inculpata S.L. însoțită de inculpatul J.P. pe care însă l-a prezentat sub altă identitate adică ca fiind S.L.I., soțul său, s-au deplasat la locul situării mobilului și studiindu-l (într-una din vizite aducând și un specialist în construcții imobiliare) au negociat și fixat un preț total de vânzare de 1.350.000 euro, din care suma de 600.000 euro se va plăti la notar, iar diferența de 750.000 euro se va achita în Germania unde fiul lor învinuitul D.D. are o afacere înfloritoare cu autoturisme.

În acest moment inculpații S.L., J.P. și M.D. și-au asigurat premisele înșelării părții vătămate deoarece ei nu aveau de gând să meargă în Germania să plătească diferența de banii având probleme juridice, respectiv pedepse de executat pe teritoriul acestui stat. Pentru a realiza planul infracțional inculpații S.L. și J.P. le-au dus pe părțile vătămate la imobilele pe care le dețin în proprietate pe raza Municipiului Timișoara, ocazie cu care au afișat un lux inimaginabil cu multiple proprietăți masive, cu servitori, aur masiv și mașini de lux.

Prin aceste manopere inculpații S.L., J.P. și M.D. au dorit să creeze impresia falsă a unor oameni da afaceri serioși și cu posibilități financiare. În realitate inculpații aveau multiple acte materiale infracționale comise până în acel moment iar singurul lor scop era acela de a înșela statul și de a deveni prin mijloace frauduloase, proprietari ai unui imobil în valoare de 1.603.818 euro pentru care să plătească o sumă mult mai mică decât valoarea reală. Partea a planului infracțional a reprezentat-o deplasarea la notar unde în data de 13 decembrie 2007 au determinat notarul ca, fără vinovăție, să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la prețul de vânzare, adică că inculpatul S.L. cumpără imobilul „pentru prețul total de 600.000 euro” când în realitate prețul de vânzare-cumpărare era de 1.350.000 euro.

În documentul autentic, inculpata S.L., ajutată de inculpatul J.P. care a adus banii de onorar notar și de cheltuieli notariale, au declarat, în mod mincinos, suma de 600.000 euro ca fiind prețul de vânzare-cumpărare, când de fapt prețul real era de 1.350.000 euro. Scopul inculpaților era acela de a înșela părțile vătămate și statul român prin neplata diferenței promisă respectiv prin plata unor taxe la buget mult mai mici decât cele reale. Prin aceste manevre frauduloase, inculpații S.L. și J.P. au ascuns valoarea reală a imobilului și s-au sustras de la plata către bugetul de stat a unor sume mari de bani reprezentând impozit și TVA de datorat.

Inculpatul J.P. a ajutat prin negociere și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și TVA-ului, ca inculpatul S.L. să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă, sustrăgându-se alături de ea de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în cuantum de 49.601 lei. Pentru așa zisul „ajutor” dat părților vătămate în sensul că le-a găsit cumpărători, învinuitul M.D. a înșelat-o pe partea vătămată H.D. de la care solicitat și primit suma de 10.000 euro, venit pe care l-a ascuns declarării la fisc.

Din fișa fiscală obținută de la D.G.F.P. rezultă că inculpatul nu a declarat acest venit de 10.000 euro pe care conform legilor în vigoare însă era obligat să îl declare în vederea stabilirii impozitului pe venitul global. La administrația financiară, inculpatul M.D. a declarat doar venituri din salariu nu și această sumă de bani ca să fie impozitată. Prin această manoperă frauduloasă învinuitul M.D. a ascuns în parte sursa impozabilă și s-a sustras de la plata sumei de 5641 lei reprezentând impozit pe venit către bugetul de stat.

În acest sens este raportul de expertiză contabilă din dosarul de urmărire penală. Partea vătămată H.D. a înregistrat discuțiile purtate cu inculpații S.L., J.P. și M.D. și a prezentat aceste dialoguri în dosar volumul 3 și 8. Inculpatul M.D. a insistat în mod repetat pe lângă părțile vătămate spunându-le că S.L. și soțul sunt oameni cu bani și vor plăti diferența în Germania. În realitate el cunoștea că nu se va plătii diferența niciodată. Chiar a încercat să obțină încă o sumă mare de bani de la partea vătămată H.D. ca și comision de intermediare.

În cauză a fost efectuată expertiză grafică pe înscrisul în care inculpatul M.D. a recunoscut primirea sumei de 10.00 euro, iar concluzia a fost că scrisul numelui și semnătura sunt ale acestuia. Părțile vătămate H.D. au declarat că se constituie părți civile cu suma de 980.000 euro reprezentând daune materiale și morale.

Inculpatul J.P. și S.L. deși nu aveau nici un loc de muncă sau venituri declarate la administrația financiară, au transferat milioane de euro și lei prin conturile bancare deținute în România în scopul disimulării originii ilicite a acestora respectiv proveniența din acțiuni infracționale desfășurate în Germania sau România. Din înscrisurile primite din Germania rezultă că toți inculpații au fost cercetați pentru multiple fapte antisociale asemănătoare cu cele din prezentul dosar, după cum urmează:

A. Inculpatul J.P. a fost cercetat pentru extorcare calificată cu luare de ostatici în Munchen, pentru furt profesional cu ascundere de autoturisme. Conform certificatului oficial primit de la autoritățile din Munchen a rezultat că acesta deține foarte multe condamnări anterioare pentru intrare și ședere în mod clandestin într-o țară, pentru falsificare de documente, pentru conducere fără permis, pentru furt art. 242 C. pen. german, pentru furt în echipă, pentru înșelăciune, art. 263 C. pen. german, și mărturie falsă sub jurământ (fapte pentru care a primit o condamnare de 3 ani închisoare), pentru vătămare corporală prin imprudență în două cazuri. În România inculpatul J.P. a fost condamnat în anul 1980 la 10 luni închisoare pentru înșelăciune.

B. Inculpatul S.L. a fost cercetată penal în Germania pentru escrocherie în 27 de cazuri, pentru declarații false în justiție, pentru furt prin violență, pentru lovituri și răniri periculoase în 3 cazuri, pentru constrângeri în 3 cazuri, pentru deturnare, pentru numeroase fapte de furt comise în bandă organizată, pentru formarea unui grup de infractori, pentru violare de domiciliu, pentru fals în documente, pentru rețineri și deturnare de retribuții sau de salarii. Învinuitul J.P. și învinuita S.L. au ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței banilor și au dobândit bunuri Mobile și imobile precum cele comunicate de Primăria Municipiului Timișoara, cunoscând că banii care au stat la baza dobândirii lor provin din săvârșirea de infracțiuni.

În raport cu sumele spălate O.N.P.C.S.B. București a efectuat un control și a stabilit modul cum au fost plimbați banii murdari de 1.965.587 euro și 25.216 lei prin conturile de la mai multe bănci deținute de inculpați precum B.T. unde împuternicit era și inculpatul J.P., E.B., H.V.B. Bank, I.N.G. Bank și V. Timișoara.

În raport cu învinuitul D.D. s-a reținut că, în perioada octombrie noiembrie 2006, împreună cu S.L. au adresat amenințări cu moartea numitului A.M.

Prin declarațiile date inculpații nu au recunoscut faptele, însă, potrivit susținerilor parchetului, materialul dosarului este de natură să răstoarne apărările efectuate și să asigure tragerea lor la răspundere penală.

Până la citirea actului de sesizare, în fața instanței a fost introdus în cauză și s-a constituit parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Timiș, celelalte părți civile precizându-și pretențiile formulate anterior.

În fața instanței a fost audiat doar inculpatul M.D., părțile vătămate, martorii din rechizitoriu și cei propuși de părți și a fost administrată proba cu înscrisuri.

În cadrul concluziilor scrise depuse la dosar de inculpații S.L. și J.P., au fost reiterate unele excepții asupra cărora instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 03 mai 2010. Astfel, s-a reinvocat nulitatea actului de sesizare prin pronunțarea unor soluții față de persoane ce nu au avut calitate procesuală în dosar, nefiind părți cercetate, părțile vătămate constituind-se în faza de cercetare părți civile, iar pe de altă parte, au fost cercetați notarii, pronunțându-se soluții față de acesta de către un organ de urmărire necompetent material, ceea ce duce la nulitatea actului de sesizare a instanței. Competența materială de cercetare a notarilor revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar cercetarea efectuată de către D.I.I.C.O.T. este ilegală.

Această excepție a fost respinsă, instanța reiterând argumentele, respectiv, fără a pune în discuție competența organelor de urmărire penală cu privire la această soluție, aceasta nu produce niciun fel de vătămare inculpaților și nu-i privește pe aceștia.

S-a mai reiterat faptul că cercetarea penală efectuată în cauză este nulă și sub aspectul nerespectării dreptului la apărare în contextul art. 197 C. proc. pen., cu raportare la art. 172 C. proc. pen. și al art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. Astfel, în cursul urmăririi penale s-a formulat de avocatul al inculpatei S.L. o cerere de a asista la toate actele de urmărire penală ce o privesc pe această inculpată, dar nu fost înștiințat în legătură cu audierea părților vătămate: H.D., G., C. și D., a martorilor audiați după data depunerii cererii.

Instanța a reiterat că susținerea apărătorului inculpaților privind încălcarea dreptului la apărare este neîntemeiată. Astfel, tribunalul reține, pe de o parte, că în cauză apărarea nu a fost obligatorie în timpul urmăririi penale până la arestarea inculpaților, iar întreaga urmărire penală cu excepția rechizitoriului s-a epuizat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale și întocmirea propunerii de arestare preventivă. În consecință, nu se pune problema nulității absolute pentru încălcarea dreptului la apărare, ci numai a nulității relative ce poate fi invocată în condițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Cu toate că apărătorul inculpatului nu mai poate invoca nulitatea relativă în acest moment procesual, tribunalul a constatat că, ulterior cererii formulate de apărător, acesta a participat la recunoașteri din planșe foto de către martori (iunie 2008) și la dosar există procesele-verbale prin care apărătorul inculpatei a fost înștiințat de efectuarea actelor de urmărire penală din lunile aprilie mai 2009.

În ceea ce privește necompetența materială D.I.I.C.O.T., Tribunalul a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni care sunt prevăzute în competența D.I.I.C.O.T., astfel că excepția necompetenței organelor de urmărire penală este nefondată.

Instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal de față (urmărire penală și cercetare judecătorească) a reținut următoarele:

Prin plângerea penală înaintată organelor de cercetare penală, partea vătămată D.S.C. a arătat că a cunoscut-o pe inculpata S.L. și pe fiul acesteia, D.D. în cursul lunii septembrie 2005 prin intermediul unei persoane, martora R.C., aceștia fiind interesați de achiziționarea unui teren pe raza localității Giroc, dânsul având doar calitatea de mandatar.

La data de 26 octombrie 2005, prin promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată de B.N.P. S.C. sub nr. 5517, în calitate de mandatar al numiților H.P.D. și H.M., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 5290 din 26 octombrie 2005 de același birou notarial (aceștia din urmă fiind mandatați de numitul D.I., dreptul de proprietate fiind stabilit în favoarea lui S.P., prin adeverință, în prezent decedat), partea vătămată s-a obligat să vândă 1,50 ha de teren, din suprafața totală de 2,99 ha, pentru prețul de 31.500 Euro. Deși în cadrul actului s-a menționat că a fost primit integral prețul tranzacției, partea vătămată D.S.C. susține ca a primit o tranșă de 10.000 euro cu o zi înainte de efectuarea actului notarial și o transă de 11.000 euro, în ziua semnării actului notarial. Partea vătămată a susținut că pentru plata diferenței de preț, martora R.C. a garantat. Neprimind restul banilor, după cca. două săptămâni s-a deplasat împreună cu prietenul său, partea vătămată A.M. la domiciliul inculpatei S.L. pentru achitarea diferenței. Cu acea ocazie, la inițiativa telefonică a fiului inculpatei, D.D., s-a negociat si cumpărarea unei suprafețe suplimentare de teren de 1,49 ha, respectiv diferența din cele 2,99 ha teren, pentru care au negociat o sumă totală de 57.000 euro, ce cuprindea diferența rămasa neachitată, plus prețul noii tranzacții. Acest preț urma să fie plătit prin oferirea unui autoturism, plus suma de 12.000 euro.

La data de 05 noiembrie 2005 s-a semnat a doua promisiune de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. 5399 de B.N.P. S.C. prin care se promitea făptuitoarei S.L. vânzarea suprafeței de teren de 1,49 ha pentru prețul de 33.000 euro și o procură specială de administrare, având ca obiect mandatarea inculpatei S.L. să întreprindă toate demersurile necesare punerii în posesie, a ridicării titlului de proprietate, a intabulării titlului și a transcrierii terenului pe numele său în cartea funciară.

De asemenea, partea vătămată D.S. a relatat că a intrat în posesia autoturismului promis, achitând si taxele vamale pentru acesta.

Totodată, acesta a mai arătat că Comisia locală de fond funciar a întârziat punerea în posesie, drept pentru care nu a putut finaliza tranzacțiile cu făptuitorii, motiv pentru care aceștia au amenințat-o cu moartea si au șantajat-o.

Partea vătămată D.S. a solicitat obligarea solidară a inculpaților la plata diferenței de preț de 12.000 euro.

În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, inculpata S.L. a arătat că a plătit întreg prețul promis, însă partea vătămată D.S. nu s-a achitat de obligații, nesemnând actele autentice de vânzare-cumpărare, deoarece nu a obținut titlurile de proprietate.

Fiind audiată în fața instanței, partea vătămată D.S. a precizat că nu mai susține acțiunea civilă nici în nume propriu și nici în calitate de mandatar al soților H., acțiunea civilă fiind formulată inițial în nume propriu, deoarece a plătit prețul soților H., arătând că nu a fost păgubit cu nicio sumă de bani, instanța urmând a lua act de această împrejurare. A vândut în calitate de mandatar două adeverințe emise în temeiul legii fondului funciar, încheind, astfel, două tranzacții la prețul de 33.000 euro, respectiv 31.500 euro, prețul fiind stabilit de martora C.R., agent imobiliar, având în vedere prețul de piață al terenului la data respectivă în comuna Giroc. La prima tranzacție, pe care a citit-o înainte de a semna, a constatat că s-a menționat faptul că prețul a fost plătit integral, însă datorită garanțiilor de plată integrală a prețului oferite de martora C.R., nu a mai solicitat modificarea actelor, în condițiile în care a primit doar 21.000 euro. Partea vătămată a mai menționat că în afara acestor bani efectiv încasați, a mai primit autoturismul printr-un contract de vânzare-cumpărare, iar în factură era trecută suma de 43.000 euro. Suma cu care s-a constituit parte civilă, reprezintă, de fapt, taxele vamale pe care le-a suportat cu privire la autoturism.

S-a mai precizat că nu s-a stabilit cu inculpata vreun termen de punere în posesie și nici nu s-a prezentat vreo parcelă de teren în acest sens, la data respectivă existând terenuri disponibile în comună, însă inculpata nu a fost pusă în posesie nici în prezent, întrucât nu s-a respectat ordinea de depunere a cererilor sau hotăra primarul, astfel că nu mai există teren disponibil pe raza comunei Giroc, partea vătămată fiind membru Comisiei de fond funciar-Giroc.

Potrivit declarației aceleiași părți vătămate, actele au fost semnate de inculpata S.L., dar la tranzacție a fost prezent și inculpatul J.P. care încheia promisiuni de vânzare-cumpărare cu o rudă a sa.

Martorul B.I., prietenul părții vătămate D.S. a arătat în esență că problemele dintre aceasta și D.D., S.L., au fost rezolvate amiabil, necunoscând, însă, aspecte legate de existența vreunei datorii din partea familiei S.L. către prietenul său.

Martora C.R., în calitate de agent imobiliar, amică cu ambele părți, le-a pus în legătură pentru tranzacționarea terenului situat pe raza comunei Giroc, partea vătămată fiind cea care a indicat poziția terenului ce urma să fie dobândit de inculpată și care trebuia să coordoneze activitatea ulterioară de punere în posesie, în calitate de membru al Comisiei de fond funciar, fără, însă, ca acest lucru să se fi întâmplat până în prezent. Martora a mai menționat că nu cunoaște convenția părților cu privire la prețul stabilit, dar cunoaște că acesta a fost achitat integral.

Totodată, martorul D.G., în calitate de expert tehnic, solicitat fiind de inculpata S.L., a însoțit părțile la fața locului unde se situa terenul, fiind explicate avantajele și dezavantajele achiziționării acestuia, în condițiile în care în apropiere se aflau liniile de înaltă tensiune. Cu acea ocazie, nu s-a discutat despre prețul de achiziționare, însă, de la notar, unde s-a încheiat tranzacția, fiind și cu acea ocazie prezent și așteptând pe hol, toată lumea a plecat mulțumită și nu a existat vreo discuție legată de neplata integrală a prețului.

Instanța a mai reținut că din înscrisurile depuse la ultimul termen de judecată, că inculpata S.L. a depus o plângere penală împotriva părții vătămate D.S. pentru înșelăciune cu privire la nedobândirea terenurilor și a titlurilor de proprietate pentru terenurile pe care le-a plătit acestei părți vătămate, iar prin decizia penală nr. 117/R/2011 a Tribunalului Timiș s-a dispus desființarea rezoluției de N.U.P. și trimiterea cauzei a Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș spre competentă soluționare în vederea începerii urmăriri penale.

Din coroborarea declarației părții vătămate date în fața instanței, cu cea a martorilor și a înscrisurilor de la dosar, instanța a reținut că partea vătămată D.S. a primit suma de 65.000 euro (suma de 21.000 euro, plus 43.000 euro, contravaloarea autoturismului) pentru cele două tranzacții ce însumau 64.500 euro.

În aceste condiții, instanța a apreciat că inculpații S.L. și J.P. nu au desfășurat nicio activitate de inducere în eroare a părții vătămate D.S. cu prilejul încheierii celor două promisiuni de vânzare-cumpărare, promisiuni care dau naștere în sarcina părților a unei obligații de „a face”, nu de „a da”, în sensul încheierii în viitor a contractului autentic de vânzare-cumpărare. Cele două acte autentice au fost semnate la notar în cunoștință de cauză, exprimând voința reală a părților, fiind respectate clauzele contractuale, astfel că nu se poate reține existența infracțiunii de înșelăciune în convenții, inculpata S.L. achitând în totalitate prețul convenit, iar inculpatul J.P. neavând nicio implicare cu tentă infracțională în derularea celor două tranzacții, astfel că susținerile parchetului sunt nefondate, iar cei doi inculpați urmează a fi achitați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la partea vătămată D.S.

Partea vătămată C.M. a susținut în cadrul plângerii penale faptul că a fost contactată de către un intermediar în vânzarea de terenuri, martorul M.F., care i-a indicat pe inculpații J.P. și S.L. ca potențiali cumpărători. Cu aceste persoane a negociat prețul vânzării, acesta fiind de 91.948 euro, la data de 02 noiembrie 2006, primind și un avans în cuantum de 3.000 euro. La data de 14 decembrie 2006 a mai primit suma de 50.000 Euro, urmând ca a doua zi să se încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, urmând să mai primească un rest de 36.648 euro.

În data de 02 noiembrie 2006, a fost încheiat „antecontractul de vânzare-cumpărare” olograf, prin care inculpata S.L. cumpără de la partea vătămată C.M. un teren în suprafață de 2.864 m.p. cu suma de 91.648 euro, fiind dată cu titlu de avans suma de 3000 euro. Această tranzacție nu a mai fost finalizată, banii fiind restituiți inculpatei, iar actul nu a fost anulat în instanță.

La data de 15 decembrie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub numărul 1209 de către B.N.P. G.P.I.V., având ca obiect terenul arabil extravilan, în suprafață de 2.864 m.p., înscris în C.F. nr. 6023 Ghiroda, pentru prețul de 91.000 euro, primit integral de la cumpărător, inculpatul J.P.

Partea vătămată C.M. a relatat că nu a dorit să semneze actul de vânzare fără a primi integral restul de preț, dar că, având și girul notarului, care a asigurat-o că primește diferența de preț și că dacă nu o primește nu va intabula actul în cartea funciară, a semnat contractul de vânzare-cumpărare. A mai primit o diferență de 2.000 euro, iar restul nu i-a primit, banca motivând lipsă de valută. Deși a purtat discuții repetate cu inculpatul J.P., nu a mai primit diferența de preț pentru terenul vândut. Nici în prezent nu deține un exemplar al contractului autentic încheiat.

În faza de urmărire penală, inculpata S.L. a relatat că nu s-a dat la notar o sumă mai mică decât cea prevăzută în contractul autentic și nu a fost prezentă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Inculpatului J.P. a arătat că nu este dator față de partea vătămată C. si ca a achitat întreg prețul vânzării, conform înțelegerii avute.

Fiind audiată în fața instanței, partea vătămată C.M. a relatat aceeași stare de fapt ca cea inițială, arătând că nu a fost tot timpul de față când soțul ei a solicitat inculpatului J.P. suma de bani și nu cunoaște nici modalitatea în care a făcut-o; a mai precizat că plângerea penală a depus-o după un an de la încheierea contractului autentic, necunoscând soluția; ulterior, în anul 2009, a mai depus o plângere la D.I.I.C.O.T., fiind redactată de o persoană din cadrul acestuia.

În susținerea plângerii sale, instanța a audiat martorul M.F., care avea un teren ce se învecina cu cel al părții vătămate și care a relatat că prețul inițial stabilit cu inculpatul J.P. a fost de 23 euro/mp, iar ulterior, la apariția inculpatei S.L., oferta pentru teren a fost de 32 euro/mp, terenurile fiind vândute în zonă cu 30 euro/mp. Date despre tranzacția concretă încheiată nu a relatat întrucât nu a fost prezent. Ulterior a aflat de la martorul C.I. că a fost încheiat contractul autentic, dar nu i s-a spus că nu a primit întreaga sumă de bani.

Martorul C.I., soțul părții vătămate, a susținut varianta din plângerea penală, adăugând că nu a primit nici în ziua de azi diferența de preț stabilită la negociere, la data respectivă, când s-a încheiat contractul de față cu ambii inculpați, notarul precizând că nu va înainta contractul la cadastru, până când nu se vor întoarce pentru a comunica primirea integrală a prețului, lucru care nu s-a întâmplat întrucât nu s-au mai primit banii.

Martorul C.I. a relatat că și-a ajutat fratele și cumnata să compună plângerea împotriva soluției procurorului, având studii juridice. În faza de urmărire penală, acesta a mai arătat că, cunoaște situația familiei fratelui săi și a fost în repetate rânduri cu acesta la inculpatul J.P., asistând la discuții din care reieșea că inculpatul îi va achita suma datorată.

Instanța a înlăturat aceste declarații, subiective și părtinitoare, având în vedere calitatea acestor martori raportat la partea vătămată.

Totodată, a înlăturat din probatoriu interceptările telefonice realizate de partea vătămată, prin care s-a susținut că inculpații se recunosc datori ulterior autentificării contractului, iar notarul public aflase și el ulterior autentificării că nu se plătiseră toți banii, întrucât, pe de o parte, aceste discuții nu sunt relevante, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză că vocea este a inculpaților J.P. și S.L.

Instanța a reținut ca fiind relevante în raportul juridic încheiat între părți următoarele aspecte: actul ce probează tranzacția dintre părți s-a încheiat în formă autentică; părțile contractante au declarat și semnat în fața notarului că prețul a fost stabilit în mod real și că acest preț s-a achitat; cauza a mai făcut obiectul cercetării penale și s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție ce nu a fost desființată; după constituirea dosarului la D.I.I.C.O.T., ca urmare a plângerii familiei H.D., s-au reluat cercetările în modul prezentat anterior; din declarația părții civile C.M., reies următoarele: anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare, a primit în avans suma de 51.000 euro de la S.L.; a doua zi s-a dus la notar, notarul asigurându-i că își vor primii banii (în plângere se menționează că notarul i-ar fi asigurat că își primesc banii, motiv pentru care ar fi semnat actul de vânzare-cumpărare, fără să fi primit întreaga sumă); au formulat acțiune civilă pentru recuperarea sumelor, fără a se cunoaște soluția; plângerea a fost redactată de cei de la D.I.I.C.O.T., aspect ce se coroborează cu declarația martorului B., cu privire la părțile vătămate H.D., care a arătat că declarațiile semnate la procuror au fost redactate de acesta anterior semnării; înțelegerea cu inculpatul J.P. a fost la prețul de 23 euro /mp; rezultă, raportat la suprafața de teren vândută că, prețul total al tranzacției a fost de aproximativ 60.000 euro cu inculpatul J.P. și 91.000 cu inculpata S.L.; suma înscrisă în actul autentic a fost cea care a rezultat din valorile de uz ale notarilor; revolta și nemulțumirea familiei C. se datorează faptului că ulterior tranzacției au aflat că negocierile purtate anterior cu inculpatul J.P. s-au realizat tot cu această persoană, dar ca urmare a negocierilor cu inculpata S.L., fără a cunoaște legăturile dintre cele două persoane, concubini la data respectivă.

Față de acestea, instanța a stabilit că, contractul autentic antemenționat încheiat între părți exprimă adevărul și voința reală a părților, prețul stabilit fiind achitat integral la încheierea contractului, așa cum a recunoscut partea vătămată atunci când l-a semnat. Nici în raport cu partea vătămată C.M. nu se poate reține că inculpații au indus în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, partea vătămată acceptând încheierea lui în condițiile date.

Numitul G.A., în calitate de reprezentant al SC S. SRL a susținut în plângerea penală formulată că a fost convins de inculpatul J.P. în vederea vânzării unui spațiu situat pe str. S. prin amenințări, susținând că a adus insulte Revoluției române, fiind înșelat la vânzarea acestui imobilul cu suma de 77.000 euro. Prețul total negociat a fost de 210.000 euro, din care a încasat 133.000 euro, fiind înșelat prin achitarea unor bancnote de valoare mică în locul bancnotelor cu valoare mare. G.A. a mai arătat că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare al imobilului, care prevedea un cu totul alt pact de vânzare, la sediul notarului era foarte mare agitație si că din cauză că avea degetul tăiat si că punga era legată cu nod dublu nu a putut număra banii ce reprezentau prețul tranzacției. Astfel, a semnat contractul de vânzare cumpărare, declarând că a primit întreg prețul vânzării, constatând ulterior că a fost înșelat și că în punga ce a primit-o nu se regăsea întreaga sumă de bani promisă. G.A. mai arată în declarația sa că din cauza condițiilor de stres și infern nu a avut timpul necesar să citească textul contractului și să semneze corespunzător realității.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1842, de către B.N.P. G.C.M. la data de 10 mai 2007, SC S. SRL Timișoara a vândut inculpatei S.L. imobilul situat în Timișoara, str. S., constând din casă și grădină, în suprafață totală de 718 m.p. la prețul de 161.000 lei, achitat în întregime societății vânzătoare. Totodată, în contract se menționează că a fost luată în calcul pentru stabilirea taxelor valoarea din raportul de expertiză al C.N.P. Timișoara, de 169.000 lei, însă prețul înscris a fost de 161.000 lei.

În fața instanței de judecată, numitul G.A., a precizat poziția la fila x, arătând că s-a comis o mică eroare cu privire reținerea prețului de vânzare a imobilului, care a fost de 110.000 euro, și nu 210.000 euro. Acesta a declarat că a încasat de la inculpata S.L. suma de 100.000 euro, bani ce reprezentau un avans la contractul de vânzare-cumpărare al imobilului pentru care nu s-a preconstituit nici un înscris, bani din care G.A. avea obligația de a achita sumele restante către Stat, de la care a cumpărat imobilul pentru a-și achita alte taxe și impozite către buget, toate acestea pentru a putea îndeplini formalitățile de vânzare-cumpărare către inculpata S.L.

Așadar, potrivit declarației reprezentantului părții civile SC S. SRL, prețul de vânzare-cumpărare a fost de 110.000 euro, din care a primit 100.000 euro anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare și 33.000 euro la data autentificării actului, suma totală încasată fiind de 133.000 euro, diferența a apreciat-o ca fiind rate restante și alte sume datorate la buget.

Această declarație, din care rezultă că s-a încasat integral suma convenită între părți se coroborează și cu cea a martorilor audiați cu privire la această parte vătămată.

Astfel, martorul M.S. a declarat că din spusele lui G.A., știa că acesta trebuie să primească suma de 110.000 euro la încheierea contractului, însă nu i s-a comunicat faptul că anterior autentificării actului de vânzare-cumpărare acesta a mai primit suma de 100.000 euro, martorul necunoscând care a fost prețul total al vânzării și conținutul contractului încheiat la notar.

Din declarația martorului H.R., rezultă că a însoțit-o pe partea civilă la o casă de schimb valutar, unde a numărat și verificat fiecare bancnotă de euro primită drept preț. Martorul a declarat că partea civilă nu a avut nicio obiecțiune cu privire la suma primită, iar la ieșirea de la notar nu a existat nicio discuție referitoare la preț.

Martorul G.A., care a însoțit-o pe inculpată la tranzacția imobiliară și fără a cunoaște prețul tranzacției, împreună cu G.A. a verificat și numărat suma de bani transmisă drept preț de către S.L. După numărare, banii au rămas la G.A., care ulterior a semnat actul autentic fără a invoca la acea dată vreo neregularitate privind suma primită. Martorul a mai menționat că la casa de schimb valutar a fost însoțit și de martorul H.R. și de inculpatul J.P.

Față de probele administrate în fața instanței, când G.A. și-a precizat poziția, susținerile din actul de acuzare fiind nefondate și nu cuprind probe care să răstoarne prezumția de legalitate a actului autentic semnat în fața notarului. Datorită relației tensionate dintre părți, ca urmare a unor reclamații reciproce, numitul G.A. nu a acceptat semnarea actelor de transfer a proprietății doar pe încrederea pe care pretinde că o avea față de cumpărători, în condițiile în care nici la încheierea actului de vânzare-cumpărare aceștia nu se aflau într-o relație tocmai armonioasă.

Infracțiunea de înșelăciune între S.L. și G.A. a fost cercetată inițial de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, soluția dată fiind de neîncepere a urmăririi penale, aceasta nefiind atacată în conformitate cu dispozițiile legale.

Infirmarea rezoluției Parchetului s-a făcut de către prim-procurorul parchetului pe motive de competență, în contradicție cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., starea de fapt și de drept la data infirmării soluției fiind aceeași cu cea avută în vedere cu ocazia pronunțării soluției de neîncepere a urmăririi penale, cauza fiind ulterior conexată la dosarul constituit la nivelul D.I.I.C.O.T.-ului.

Așadar, din probele administrate a reieșit că la data semnării actului de vânzare-cumpărare, SC S. SRL, prin reprezentant, încasase întreg prețul vânzării, așa cum a rezultat din contractul autentic și care exprima realitatea, nici în acest caz neexistând infracțiunea de înșelăciune din partea inculpaților J.P. și S.L., astfel că soluția care se impune este cea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Părțile civile H.D. și H.M. au susținut în plângerea penală formulată faptul că au hotărât să vândă imobilul proprietatea lor, situat pe str. C. Brâncoveanu, inițial pentru prețul de 2.000.000 euro, dar în urma negocierilor avute cu numiții S.L. și S.I. au stabilit prețul de vânzare pentru suma de 1.350.000 Euro. Au stabilit plata unei tranșe de 600.000 de euro prin transfer bancar și plata ulterioară a unei tranșe de 750.00 euro, prin transfer bancar în Germania. La semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare, au declarat în fals prețul de 600.00 euro, fapt care susțin numiții H.D. a fost solicitat de cumpărători, însă nu au nicio explicație logică pentru care au dat curs acestei solicitări. Susțin că „parcă au fost în stare de hipnoză”.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2428 de către B.N.P. T.D.E., la data de 13 decembrie 1007, a rezultat că soții H.D. au vândut inculpatei S.L. imobilul situat în mun. Timișoara, str. C. Brâncoveanu, constând 2 case, curte si grădină și anexa P și 1 etaj, în suprafață totală de 1.981 m.p., la prețul de 600.000 euro, achitat integral la aceeași dată prin virament bancar. Contractul mai poartă mențiunea că imobilul se vinde liber de orice sarcini și cu garanție de orice evicțiune totală sau parțială, întrucât interdicția de înstrăinare și grevare si a ipoteca notate în C.F. în favoarea BC C. SA, Sucursala Timișoara se radiază concomitent cu intabularea prezentului contract.

Inculpata S.L. a arătat în declarația de la urmărire penală că nu i-a înșelat pe soții H.D., deoarece nimeni nu lasă o sumă de 750.000 euro să fie plătită în altă parte, a plătit banii reprezentând prețul de vânzare-cumpărare, notarul la care a fost încheiată tranzacția fiind ales de soții H.D.

Inculpatul J.P. a asistat doar la negocieri, nu a semnat actul de vânzare-cumpărare și nu este parte in contract.

Deși inițial părțile vătămate H.D. și H.M. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 750.000 euro, reprezentând diferența de preț neachitată, acestea au mai au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și repunerea în situația anterioară, 50.000 euro daune morale H.M. și 100.000 euro, daune morale H.D., ca urmare a suferințelor psihice la care au fost supuși ulterior momentului în care au fost înșelați de către inculpați, lui H.D. agravându-i-se starea de sănătate.

Fiind audiată în fața instanței de judecată, partea vătămată H.M. și-a menținut declarațiile anterioare, făcând unele precizări: prețul negociat cu inculpata S.L. pentru vânzarea imobilului, proprietate persoană fizică, a fost de 1.350.000 euro; pentru avansul de 30.000 euro, dat pentru achitarea datoriilor la finanțe, nu s-a întocmit niciun act și nici nu s-a ținut cont de el atunci când s-a cerut diferența de preț; tot astfel, nici pentru diferența de preț solicitată de 750.000 euro nu s-a făcut vreun înscris, datorită încrederii câștigate față de inculpată prin încredințarea avansului, respectiv prin constatarea situației materiale foarte bune a inculpaților; deși anterior încheierii tranzacției, martorul S.O. cu soția sa erau interesați de cumpărarea imobilului și au oferit 700.000.euro, partea vătămată H.D. nu a coborât prețul de la 1.350.000 euro; la stabilirea prețului au fost prezenți ea, soțul, inculpata S.L.

și inculpatul J.P., iar după 2 zile au auzit și fetele de la firmă că prețul de vânzare stabilit a fost de 1.350.000 euro, precum și inculpatul M.D., și copii ei, însă despre faptul că au fost înșelați, nu s-a spus, întrucât le era rușine; datorită înțelegerii anterioare cu inculpata S.L. de a nu spune nimic de diferența de preț neachitată, la întrebarea notarului, a afirmat că a primit toți banii, notarul fiind cel care i-a însoțit în prealabil la bancă pentru a verifica dacă banii erau intrați în cont; despre înregistrarea efectuată de către martorul B. a aflat ulterior, întrucât nu a participat la discuțiile dintre inculpatul M.D.

și soțul ei, iar despre actul olograf al lui M.D., nu cunoaște date, nefiind de față la redactarea lui; ulterior încheierii contractului au fost contactați atât ei, cât și fiul D. și ginerele său din Munchen, martorul C.S. în vederea acceptării unei oferte de 150.000 euro pentru retragerea plângerii penale împotriva inculpaților, propunere refuzată de părțile vătămate; tot după încheierea contractului, inculpatul M.D. a primit suma de 10.000 euro, în două tranșe egale, drept comision că a intermediat vânzarea; deși în perioada respectivă, firma soțului avea datorii la stat și era în insolvență, acest aspect nu a agravat starea de sănătate a acestuia care suferise un atac cerebral abia după ce a semnat contractul de vânzare-cumpărare autentic, iar cu ocazia investigațiilor făcute, a fost depistat cu diabet.

Partea vătămată H.D. a arătat în fața judecătorului că a fost invitat în două rânduri la inculpată acasă, în două locații diferite, după ce prețul a fost stabilit, ocazie cu care a mai fost prezentă o persoană la discuții și s-a vorbit românește, iar avuția inculpatei pe care a constatat-o nu l-a impresionat, ceea ce i-a câștigat încrederea fiind faptul că diferența de preț neachitată de 750.000 euro urma să fie dată în Germania, sumă pe care inculpata trebuia să plătească impozit, respectiv cetățenia germană a inculpatei, motiv pentru care a acceptat să primească banii și după semnarea contractului pe care nu l-a mai citit în prealabil. Ceea ce i-a mai întărit încrederea în inculpată a fost faptul că a primit în avans din preț suma de 30.000 euro pentru achitarea unei datorii personale, fără ca inculpata să ceară un înscris în acest sens. A declarat inițial în plângere că trebuie să mai primească suma se 750.000 euro întrucât el este un om cu frica lui Dumnezeu și asta a fost înțelegerea cu inculpata S.L. Ulterior încheierii tranzacției, a fost contactat atât el, cât și soția și fiul său D., de numitul D., fiul inculpatei S.L., care i-a oferit suna de 150.000 euro, pentru a termina procesul. Partea vătămată a mai precizat că de la scoaterea la vânzare a imobilului prin mica publicitate și până la vânzarea lui efectivă, au trecut cca. 6 luni de zile, timp în care inculpatul M.D. i-a adus un potențial client, în persoana martorului S.O. cu care a negociat vânzarea la suma de 1.700.000 euro, fără să-și aducă aminte de oferta făcută de acel martor. La negocierea prețului de vânzare a imobilului a fost prezentă doar soția lui. În ziua următoare încheierii contractului a fost vizitat de inculpatul M.D. la care a apelat înainte și care a primit comision de 10.000 euro pentru intermedierea vânzării, ocazie cu care a fost redactată declarația olografă de către o angajată a firmei și semnată de inculpatul M.D. Partea vătămată a mai arătat și faptul că, cu o zi înainte de plecarea în Germania pentru primirea diferenței de preț, inculpatul J.P. a venit la domiciliul său cu încă o persoană și a filmat imobilul. Datoriile financiare ale firmei de cca. 100.000 euro, în faliment la vremea respectivă, nu i-au afectat sănătatea, diabetul de care suferă de 20 de ani agravându-se după semnarea contractului.

Din declarațiile părților vătămate, ale inculpatului M.D. și ale martorilor G.F. și S.O. a reieșit că familia H.D. a intenționat de mult timp vânzarea imobilului situat în mun. Timișoara, str. Constantin Brâncoveanu, prețul inițial de vânzare a imobilului fiind de 1.700.000 euro - 2.000.000 euro. Prețul a scăzut treptat, în raport cu prețul pieței și scurgerea timpului de la suma inițială la suma de 1.300.000 euro, ulterior la 700.000 euro.

Societatea al cărui administrator era partea vătămată H.D. și în care își desfășura activitatea în spațiul din Timișoara, str. Brâncoveanu avea datorii mari la finanțe, societatea fiind în pragul insolvenței, fapt ce rezultă din declarația martorului G.F., care era si contabilul societății, precum și din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală.

Partea vătămată H.D. a susținut că a fost cea care l-a contactat pe inculpatul M.D. pentru a-i găsi eventuali cumpărători, aspect ce a rezultat și din declarația inculpatului M.D., precum și din declarația martorului S.O. și se desprinde din conținutul celorlalte declarații ale martorelor, angajate ale d-lui H.D., care au descris relația destul de apropiată dintre cei doi.

Tranzacția autentică între părți s-a încheiat la data de 13 decembrie 2007.

Despre această tranzacție și despre faptul că persoanele vătămate H.D. și H.M. ar fi fost înșelate cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare cu inculpata S.L. nu a fost cunoscut de nici un apropiat al familiei H.D. Din declarațiile date de părțile vătămate H.D. și H.M., precum și ale martorelor B.M., B.I. și ale inculpatului M.D., date în fața instanței, a reieșit că cele trei din urmă persoane nu au fost de față la încheierea tranzacției, despre vânzarea-cumpărarea imobilului au aflat ulterior, în cursul lunii februarie-martie 2008 de la partea vătămată H.D.

Doar ginerele părților vătămate audiat de instanță, martorul C.S. a înțeles din discuțiile telefonice purtate cu părțile vătămate prin intermediul fiicei acestora că imobilul a fost vândut cu suma de 1.350.000 euro, fiind înșelați de către inculpata S.L. care nu a achitat toți banii. Acest martor a mai arătat că numitul D., fiul inculpatei, le-a oferit bani pentru ca socrii săi să-și retragă plângerea, partea vătămată H.D. fiind de acord doar cu plata diferenței de preț neachitată. În final, a mai precizat că socrul său a făcut comoție cerebrală, în momentul în care aflase că i s-a tăiat curentul, apreciind că agravarea stării de sănătate a socrului său are legătură cu înșelăciunea comisă.

Partea vătămată H.D. a prezentat organelor de urmărire penală, în cursul lunii martie 2008, o declarație olografă pretins dată de către M.D. în data de 13 decembrie 2007 (data încheierii actului de vânzare - cumpărare autentificat, între soții H.D. si inculpata S.L.) din care a rezultat că prețul convenit de părți ar fi fost 1.350.000 euro și că prețul urma a se achita în două transe, actul prezentat fiind pretins semnat de inculpatul M.D., în calitate de declarant si de martorele B.M. și B.M.L., care au redactat declarația.

Din depoziția persoanelor semnatare a actului, precum și din declarația martorului B.A. a rezultat că ideea încheierii actului înscris a avut-o partea vătămată H.D., la înțelegere cu inculpatul M.D.

Conținutul actului a fost gândit în scopul fraudării inculpatei S.L., care conform actului ar mai fi trebuit să achite 750.000 euro, bani ce urmau a fi împărțiți între partea vătămată H.D. si inculpatul M.D.

Raportul de expertiza grafoscopică efectuată la data de 29 mai 2009, a concluzionat că, datorită insuficienței cantitative și calitative a materialului model de comparație, nu se poate pronunța cu privire la identitatea autorului grafic al semnăturii depuse sub textul menționat la punctul 1.

Declarația dată de către inculpatul M.D. s-a încheiat intr-un singur exemplar ce a rămas la contabila societății, conform declarațiilor martorului B.M.

S-a reținut că aceste declarații ale martorilor se coroborează cu declarațiile inculpatului M.D. care a relatat instanței de judecată planul propus de partea vătămată H.D. de a o înșela pe inculpata S.L. despre care se cunoștea că deține o sumă foarte mare de bani in bancă, ca urmare a vânzării de terenuri.

Martorului acuzării B.A., rudă prin alianță cu partea vătămată H.D., a arătat inițial că partea vătămată H.D. i-a spus de faptul că a vândut casa pe 1.350.000 euro, dar nu a primit decât 600.000 euro, fiind înșelat cu suma de 750.000 euro de o anume „V.”. Ulterior, în fața instanței acest martor și-a detaliat depoziția, menționând că a participat, ca și martor, acasă la fam. H.D., la o întâlnire „aranjată” unde era prezent și numitul K. (inculpatul M.D.) care a făcut o declarație spusă ca pe o poezie și că dl. H.D. a mai pus niște întrebări, după care inculpatul a primit o sumă de bani. Acea declarație a fost înregistrată pe un CD, care a suferit modificări la un centru de înregistrări, în contextul în care, în discuție intervenea și martora B.M.L., care redacta în scris, intervenții ce nu se regăsesc pe convorbire. Cu privire la cele relatate în faza de urmărire penală, martorul a revenit și a arătat că nu i s-a spus niciodată de către partea vătămată H.D. cu ce sumă s-a înțeles cu inculpata S.L. pentru acel imobil, însă i s-a comunicat că au fost hipnotizați atunci când au încheiat contractul.

Așadar, părțile au convenit, având în vedere valoarea mare a prețului de 600.000 euro, ca banii să se achite prin transfer bancar din contul cumpărătoarei in contul vânzătorilor.

Din declarațiile părților civile, din declarația inculpatului M.D., precum, din declarația martorilor și din dovezile scrise emise de bancă, reiese că vânzătorii nu au acceptat să semneze actul de vânzare-cumpărare până nu aveau dovada intrării sumei de 600.000 euro in contul lor, motiv pentru care s-au deplasat la Banca V. si, după verificarea existentei in contul lor a sumei de 600.000 euro, au acceptat să semneze actul de vânzare-cumpărare.

În acest context, s-a constatat că acest comportament atent și responsabil al vânzătorilor este în contradicție cu propriile lor susțineri în sensul ca nu au acceptat să semneze actul de vânzare-cumpărare până nu au încasat in cont suma de 600.000 euro, dar au acceptat, fără a încheia sau semna alt înscris, că diferența mai mare de preț de 750.000 euro o vor primi ulterior în Germania.

Din declarația martorului G.O., reiese că, la solicitarea lui inculpatului J.P., a filmat, la aproximativ o săptămâna, imobilul cumpărat de către acesta de la H.D., ocazie cu care părțile au avut discuții amicale.

În condițiile în care „imediat după încheierea actului de vânzare-cumpărare partea vătămată H.D. a realizat ca a fost înșelată”, întâlnirea nu ar mai fi fost una amiabila sau familia H.D. nu ar fi permis intrarea si filmarea imobilului, reacția firească ar fi fost una de revolta si refuz.

Faptul că discuțiile erau amiabile demonstrează că la acea dată, scopul urmărit de obținere a unor sume suplimentare peste prețul convenit nu se inițiase, acest fapt intervenind ulterior în jurul lunilor februarie-martie, conform declarațiilor inculpatului M.D. si ale angajaților familiei H.D.

Aceeași stare amicală o relatează și martorul de cetățenie germană S.V.H., ce a asistat la negocierile din preziua încheierii tranzacției, părțile comunicându-i că suma negociată a fost de 600.000 euro. Același martor a relatat întâlnirea avută cu partea vătămată H.D. împreună cu inculpatul J.P. la imobil după data încheierii tranzacției, când între părți nu părea să fie vreo problemă legată de achitarea vreunei diferențe de preț.

Reacția adversă a familiei H.D. a intervenit atunci când inculpata S.L., prin intermediul executorului judecătoresc M.D., i-a notificat a achita suma de 30.000 euro, primită în avans pentru plata taxelor și a impozitelor, notate ca ipoteci înscrise în cartea funciara a imobilului cumpărat și când a cerut evacuarea părților vătămate din imobil.

Instanța reține că din starea de fapt expusa din prisma probelor administrate in cauza, a rezultat că nu a existat nicio faptă de inducere in eroare, săvârșita de către inculpații S.L., J.P. și M.D. cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare a imobilului de la H.D. și H.M. Prețul convenit a fost de 600.000 euro, preț ce s-a achitat integral prin transfer bancar. Dovada ca prețul a fost de 600.000 euro rezultă atât din actul autentic încheiat între părți, conținut ce se coroborează cu declarația martorului S.O., care a fost primul potențial cumpărător identificat de inculpatul M.D. pentru a cumpăra imobilul prezentat de soții H.D., cu care a avut negocieri pe parcursul mai multor întâlniri in interval de 2 luni. Prețul convenit pe vânzare-cumpărare cu acesta a fost de 700.000 euro, tranzacția nemaiîncheindu-se, deoarece partea vătămată H.D. a încheiat actul cu câteva zile înainte cu inculpata S.L. Din declarațiile acestui martor rezultă că valoarea de piață a imobilului la care familia H.D. era dispus a-l înstrăina a fost in jurul sumei cu care s-a si încheiat tranzacția, in fata notarului.

Deși la dosarul cauzei există un raport de expertiză prin care a fost evaluat imobilului vândut la suma de 1.600.000 euro, acest aspect nu prezintă nicio relevanță în cauză, atâta timp prelevează acordul de voință al părților exprimat în conținutul înscrisului autentic încheiat la notar și care exprimă realitatea și adevărul.

Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții, inculpata S.L. a încheiat 2 promisiuni de vânzare –cumpărare cu partea vătămată D.S. și două contracte notariale autentice cu părțile vătămate SC S. SRL, respectiv cu părțile vătămate H.D. și D.M.; în acest din urmă caz, inculpatul M.D. a intermediat tranzacția pentru care a primit un comision; inculpatul J.P. a încheiat cu partea vătămată C.M. un contract de vânzare - cumpărare notarial.

Instanța de fond a arătat că, potrivit art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, faptă pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, posibil prin mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă mai mare de 200.000 lei.

Referitor la mențiunile făcute în actul autentic privind constatările personale ale agentului instrumentator (data, identitatea părților, prezența părților, luarea consimțământului, semnarea actului de către părți), acestea fac dovada deplină până la înscrierea în fals, iar mențiunile privind declarațiile părților, făcute în fața notarului, fac dovada până la proba contrară, care poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

A stabilit că din ansamblul probator reiese că, în speță, au fost încheiate promisiuni de vânzare-cumpărare, ce dau naștere la o obligație de „a face”, respectiv contracte de vânzare-cumpărare autentice cu executare dintr-o dată, astfel că problema înșelăciunii se pune doar în momentul încheierii contractului și nu și ulterior, nefiind vorba de prestații succesive. Din conținutul acestor înscrisuri, toate părțile vătămate au declarat că au primit suma stipulată în contract, care reprezintă prețul real al înțelegerii dintre părți, semnând la notar în cunoștință de cauză și având reprezentarea situației reale. Din conținutul acestor înscrisuri nu reiese ca părțile să fi stipulat printr-o clauză expresă plata ulterioară a vreunei sume de bani și nici nu există vreun înscris sub semnătură privată în acest sens. Faptul că inculpații S.L. și J.P. dețineau mai multe imobile luxoase, cu servitori este o realitate și nu constituie o manoperă dolosivă de inducere în eroare a părților vătămate pentru a încheia tranzacțiile cu pricina. Din multitudinea de contracte autentice depuse la dosarul de urmărire penală, reiese că inculpații se ocupau efectiv cu tranzacții imobiliare, rulând sume importante de bani, această preocupare fiind de notorietate în rândul cetățenilor de etnie rromă, cum e și cazul inculpaților din speța de față. Din modul de derulare a acestor tranzacții încheiate cu părțile vătămate instanța stabilește că actele autentice încheiate între părți exprimă voința reală a părților, inclusiv cu privire la prețul încasat, neexistând din parte inculpaților vreo acțiune de inducere în eroare cu prilejul încheierii contractelor, astfel că aceștia vor fi achitați pentru această faptă care, de fapt, nu există.

La ultimul termen de judecată, apărătorul ales al părților vătămate a precizat acțiunea civilă, solicitând repararea în natură a pagubei prin achitarea diferenței de preț neachitat, respectiv 750.000 euro, invocând simulația prețului înscris în actul autentic, prețul real fiind 1.350.000 euro.

Cu privire la simulație, arată că, este o operație juridică complexă, care constă în încheierea și existența concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte: unul aparent sau public, prin care se creează o situație juridică aparentă, contrară realității; altul secret, care dă naștere situației juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând efectele produse în aparență în temeiul contractului public.

Părțile vătămate au arătat că nu au încheiat cu inculpații S.L. - J.P. un contraînscris cu care sa dovedească simulația prețului declarat in fata notarului din considerente de ordin moral, legate de încrederea pe care le-au insuflat-o inculpații si a faptului ca si aceștia, când le-au dat avansul pentru vânzarea casei, nu le-au solicitat un înscris, înțelegerea de simulare a prețului și plata diferenței în Germania fiind verbala, încheiată doar in prezenta unor martori.

Instanța a reținut că între părțile contractante nu s-a pus problema încrederii acordate pe unele vorbe doar spuse, între părți neexistând vreo relație de prietenie sau rudenie, acestea cunoscându-se doar în contextul încheierii unor afaceri comune.

Chiar dacă nu există un contraînscris în materialitatea sa, instanța nu poate reține nici simulația verbală, în cazul excepției care ar putea fi incidentă în prezenta speță privind simulația ilicită făcută în scopul de a eluda dispozițiile imperative ale legii sau prin care se încalcă interesele statului, când este admisibilă proba cu martori și prezumții, întrucât din probele administrate s-a stabilit că prețul real al convenției a fost de 600.000 euro, și nu 1.350.000 euro, așa cum au susținut părțile vătămate.

Cu privire la infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, instanța a arătat că, în accepțiunea Legii nr. 39/2003, conform art. 2, lit. a) - definiția dată grupului infracțional organizat este următoarea: „Grup infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material. Nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.”

Totodată, că din rechizitoriu, cât și din probele administrate, reiese că la săvârșirea înșelăciunii ar fi participat inculpații S.L. și J.P. Inculpatul M.D. și-a făcut apariția doar în legătură cu părțile vătămate H.D. și H.M., fiind un simplu intermediar. Cu privire la alte persoane implicate în grup, instanța nu a fost sesizată.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, referitor la inculpații S.L. și J.P. întrucât au transferat foarte mulți bani prin conturi bancare în scopul disimulării originii ilicite a acestora, instanța a arătat următoarele:

Infracțiunea de spălare a banilor este incriminată în art. 23 alin. (l) din Legea nr. 656/2002 în trei variante:

Prima variantă, prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a), constă în „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei”.

A doua variantă, prevăzută în art. 23 alin. (l) lit. b), constă în „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”.

A treia variantă, prevăzută în art. 23 alin. (l) lit. c), constă în „dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni”.

Infracțiunea de spălare a banilor subzistă atunci când există legătură de cauzalitate între acțiunea de schimbare sau transfer de bunuri rezultate din infracțiuni și urmarea imediată, care constă în ascunderea sau disimularea originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, precum și în tăinuirea sau favorizarea persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul infracțiunii de spălare de bani.

Așadar, pentru a putea fi reținută o astfel de infracțiune în sarcina celor 2 inculpați, trebuia ca parchetul să probeze săvârșirea unei infracțiuni de natură patrimonială pentru care inculpații să fie trași la răspundere penală în urma căreia să fi obținut sumele de bani necesare achitării imobilelor ce au făcut obiectul tranzacțiilor analizate în prezentul dosar.

Din probele administrate nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni de către cei doi inculpați, condiție esențială și premiză a tuturor variantelor pentru existența infracțiunii de spălare de bani.

Pe de altă parte, inculpații au făcut dovada cu înscrisuri si documente emise de bancă că dețin sume importante de bani, dobândite în urma unor relații comerciale legale privind achiziționarea imobilelor.

Referirile din rechizitoriu la infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați în Germania nu pot constitui temeiul acestor acuzații, deoarece inculpata S.L. nu a fost condamnată pentru săvârșirea unor fapte de natură penală în Germania și nu a rezultat din aceste cercetări că și-ar fi însușit sume de bani.

Infracțiunea săvârșită de J.P. privind vătămarea corporală din culpă pentru care a fost condamnat nu poate fi reținută ca fiind o faptă penală din care să fi obținut sumele ilegale utilizate în scopul disimulării caracterului lor ilicit.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală pentru care sunt acuzați inculpații S.L. și J.P., primul în calitate de autor, al doilea în calitate de complice, doar în ceea ce privește contractul încheiat cu părțile vătămate H.D. și H.M., instanța arată că, acuzarea susține că prețul care figurează în contract este mai mic decât cel stabilit prin acordul de voință al părților, inculpații ascunzând în acest mod sursa impozabilă și sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, în cuantum de 49.601 lei.

Art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 face referire la săvârșirea infracțiunii de „ ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile”.

Instanța a reținut că actele au fost încheiate la notarul public, iar prețurile declarate în acte au fost cele reale. Nu poate fi avută în vedere ascunderea bunurilor cumpărate prin semnarea actelor de vânzare-cumpărare, din moment ce a fost efectuată publicitatea imobiliară cu privire la acestea, suma de bani reprezentând prețul fiind virată prin bancă, iar proveniența acestora este una licită, sumele respective fiind evidențiate în contul bancar al inculpatei S.L.

Potrivit clauzelor contractuale stipulate în actul autentic între inculpata S.L. și părțile vătămate H.D. și H.M., cumpărătoarea s-a obligat a suporta taxele și impozitele către stat, precum și cele ocazionate de perfectarea actului.

Din înscrisurile de la dosar, instanța a reținut că taxele către stat au fost plătite de către inculpată conform prețului achitat, respectiv conform celor menționate in cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de către notarul public.

Întrucât instanța a stabilit că prețul real al convenției a fost de 600.000 euro, și nu 1.350.000 euro, așa cum au susținut părțile vătămate, inculpații nu mai datorau nimic în plus statului pentru presupusa diferență de 750.000 euro, respectiv suma de 49.601 lei, calculată potrivit raportului depus de D.G.F.P., privind impozitul pe venit.

Așadar, și pentru această infracțiune, inculpații S.L. și J.P. urmează a fi achitați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În schimb, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D., acesta a recunoscut că a primit 10.000 euro comision de la soții H.D. pentru că i-a ajutat să vândă imobilul, proprietatea acestora. Declarația inculpatului se coroborează în acest sens cu cea a martorilor audiați în cauză, precum și cu cea a părților civile, astfel că acuzațiile parchetului privind săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală sunt fondate. Din fișa fiscală obținută de la D.G.F.P., a rezultat că inculpatul nu a declarat acest venit de 10.000 euro, pe care, conform legilor în vigoare, însă, era obligat să îl declare în vederea stabilirii impozitului pe venitul global. La administrația financiară, inculpatul M.D. a declarat doar venituri din salariu nu și această sumă de bani ca să fie impozitată. Prin fapta sa, inculpatul M.D. a ascuns în parte sursa impozabilă și s-a sustras de la plata sumei de 5.641 lei, reprezentând impozit pe venit către bugetul de stat, astfel cum reiese din raportul de expertiză contabilă din dosar urmărire penală.

Cu privire la săvârșirea de către inculpații S.L. și J.P. a infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., cu raportare la art. 289 alin. (1) C. pen., în sensul că inculpații instigatori ar fi determinat notarii publici să falsifice un înscris oficial, contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate prin arătarea unor fapte nereale ca fiind adevărate, instanța arată că acest text de lege se referă la falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

În speță, în fața notarilor publici s-au prezentat atât vânzătorii, cât și cumpărătorii. Aceștia au redat în mod corect starea de fapt consemnată de către notar în actele redactate și autentificate ulterior, conținut ce nu a fost deformat de părțile declarante. Nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că cele declarate nu corespund adevărului.

Cu privire la vinovăție, săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen., privind falsul în declarații, precum și a celei prevăzute de art. 291 C. pen., privind uzul de fals, de către inculpații S.L. și J.P. se arată că, în rechizitoriu se menționează că această din urmă faptă a fost săvârșită de către inculpați în modalitatea înscrierii în cartea funciară a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate care conțin afirmații neadevărate făcute de inculpați.

Instanța a reiterat că, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de inculpații s-au încheiat cu respectarea procedurilor legale în fața unui notar public, care în virtutea dispozițiilor legale prevăzute de Legea notarilor publici nr. 36/1995, a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul O.C.P.I. Timiș, înscrierea dreptului de proprietate al inculpaților asupra bunurilor dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate.

Inculpații nu au declarat în fals în convențiile încheiate, aceștia au declarat întru-totul adevărul. Nu există nicio probă din care să rezulte o altă situație decât cea expusă în contractele încheiate.

În privința inculpatului J.P., s-a reținut săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., întrucât a amenințat cu moartea pe partea vătămată D.S., în scopul obținerii pe nedrept a unui folos material injust.

Din reclamația acestei părți vătămate a reieșit că, în data de 08 noiembrie 2006, fiind sunat în prealabil de către J.P. D., s-a întâlnit cu acesta în stradă și cu încă 4-5 persoane care l-au însoțit, solicitându-i să-i restituie autoturismul și suma de bani ce a făcut obiectul unei tranzacții imobiliare, fiind amenințat în schimb cu exercitarea unor acte de violență asupra lui și a membrilor de familie. Aceste afirmații sunt susținute de soția părții vătămate, D.F., cât și de martorii B.I. și C.I., care se aflau în acea dată în vizită la locuința părții vătămate și care au asistat la discuțiile purtate între cei doi. Față de aceste împrejurări, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. c) C. proc. pen., urmează a achita inculpatul J.P. pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., întrucât a fost săvârșită de o altă persoană, și anume de D.D., fiul inculpatului J.P.

Inculpata S.L. este acuzată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., privind amenințarea, în sensul că, în perioada octombrie-noiembrie 2006, inculpata și fiul acesteia au adresat amenințări cu moartea părții vătămate A.M.

Întrucât la dosar instanță există o declarație a numitului A.M. în sensul că își retrage plângerea cu privire la această infracțiune și că nu mai dorește să participe la proces nici ca parte vătămată, nici ca parte civilă, soluția care se impune este aceea de încetare a procesului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Cu privire la latura civilă, instanța s-a pronunțat conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Serviciul Teritorial Timișoara, părțile civile H.D., H.M., C.M., G.A. și A.N.A.F. - D.G.F.P. Timiș.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara a criticat sentința pentru netemeinicie.

În motivare s-a arătat că inculpații au comis faptele din dosar așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate în care se arată modul în care au fost înșelați, procedându-se la amăgirea acestora de către inculpați, în sensul că după semnarea actelor autentice vor primi și diferența de bani, ceea ce nu s-a mai întâmplat ulterior, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești care au fost înlăturate neîntemeiat de către instanța de fond, raportul de evaluare imobiliară din care rezultă că imobilul avea o valoare de vânzare la momentul comiterii faptei ce dădea posibilitatea ca inculpații să inducă în eroare pentru a rămâne cu diferența, probele audio puse la dispoziție de părți din care rezultă că în raport cu partea vătămată C., chiar notarul a confirmat că urma să plătească o diferență care nu a fost plătită, înscrisurile obținute de la Ministerul Finanțelor, în raport cu existența la nivel național de conturi bancare din care rezultă că inculpații nu aveau conturi bancare acolo unde au spus părții vătămate C. că vor merge să le dea banii, planșele foto din care rezultă cum erau legate teancurile de bani cu bancnotă mare la suprafață și bancnote cu valoare mică în interior, în raport cu partea vătămată G.

S-a mai susținut că inculpații au încercat să influențeze părțile vătămate H.D. prin efectuarea de acțiuni în sensul opririi gazului și a curentului la domiciliul acestora și că din întregul material de la dosar rezultă că inculpații au acționat o perioadă îndelungată de timp, în mod organizat, pentru a induce în eroare părțile vătămate și a le deposeda de bunurile deținute. Inculpații J.P. și S.L. erau coordonatorii grupării din care făceau parte S.I., decedat, M.D. s.a. Pentru realizarea scopului infracțional inculpații au falsificat o mulțime de documente și au spălat banii obținuți, ascunzându-i pentru a li se pierde adevărata proveniență.

De asemenea, s-a învederat că toți inculpații au fost cercetați, în Germania, pentru multiple fapte antisociale, asemănătoare cu cel din prezentul dosar.

Partea vătămată C.M. a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Această infracțiune a fost săvârșită cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 1209 încheiat la B.N.P. G.P.I., instanța de fond înlăturând în mod neîntemeiat declarațiile martorilor și interceptările telefonice prin care inculpații recunosc datoria. Se impune a fi efectuată o expertiză pentru a se stabili că pe înregistrările efectuate este vocea inculpaților, precum și audierea notarului care cunoaște că suma tranzacției nu a fost achitată în totalitate la data încheierii contactului.

Partea civilă G.A., pentru SC S. SRL, a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește greșita achitare a inculpaților, motivând că a fost înșelat de către inculpați cu ocazia încheierii contractului autentic întrucât la momentul semnării contractului trebuia să primească suma de 100.000 euro, însă a primit numai suma de 37.000 euro. Înșelăciunea fost făcută în fața notarului întrucât banii nu au fost numărați în fața notarului, așa cum ar fi fost normal și legal.

A considerat că declarațiile martorilor H.R.C. și G.A.M. sunt declarații false, aceștia fiind audiați în lipsa sa. Suma de 100.000 de euro pe care a primit-o înainte de semnarea contractului nu a fost un avans, ci o sumă dată pentru a se achita sumele restante către stat, impozite etc., pentru a se putea îndeplini formalitățile de vânzare-cumpărare către inculpatul S.L.

Părțile vătămate H.D. și H.M. au criticat, de asemenea, sentința pentru netemeinicie, motivând că achitarea inculpaților a fost dispusă fără a ține seama de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

S-a susținut că nu s-a ținut seama de ansamblul declarațiilor părților vătămate din care rezultă modul de operare a inculpaților și de declarația inițială, extrajudiciară, a inculpatului M.D., care a relatat verbal și în scris, în prezența mai multor martori despre înțelegerea de vânzare a casei la un preț de 1.350.000 euro din care s-a declarat și primit suma de 600.000 euro, inculpații asumându-și obligația de a achita diferența de 750.000 euro în următoarele zile.

S-a mai susținut că nu s-au luat în considerare declarațiile martorilor audiați, care cunoșteau de înțelegerea avută pentru vânzarea casei la prețul de 1.350.000 euro precum și de raportul de evaluare a imobilului în care acesta a fost evaluat la suma de 1.600.000 euro, precum și probele audio puse la dispoziție de părți.

S-a apreciat că inculpații sunt anchetați de autoritățile germane pentru săvârșirea unor infracțiuni pe teritoriul Germaniei.

În ce privește latura civilă, s-a arătat că actul notarial a fost întocmit în vederea fraudării legii și, chiar dacă nu există un contra-înscris, instanța trebuia să rețină simulația verbală ilicită, în scopul de a eluda dispozițiile imperative ale legii și a comite acte de natură infracțională, iar prețul vânzării a fost dovedit cu declarațiile părților vătămate, declarația extrajudiciară a inculpatului M.D., dată în prezența mai multor martori.

S-a mai învederat că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-au luat în considerare doar probele inculpaților și au fost înlăturate probele părților vătămate.

A.N.A.F.- D.G.F.P. Timiș au criticat sentința pentru netemeinicie, motivând că, instanța de fond a respins în mod neîntemeiat pretențiile civile pentru suma de 55.242 lei, întrucât inculpații au ascuns sursa impozabilă, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, astfel că solicită obligarea inculpaților la plata sumei menționate mai sus alcătuită din suma de 49601 lei TVA și suma de 5641 lei impozit pe profit plus accesoriile aferente până la data achitării integrale a debitului.

Prin decizia penală nr. 164/ A din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a apreciat că, și în condițiile în care ar fi fost reținută starea de fapt descrisă în rechizitoriu, activitatea desfășurată de inculpați cu prilejul negocierilor făcute în vederea achiziționării imobilelor sau al redactării și semnării actelor notariale menționate, nu se circumscrie unor manopere frauduloase de natură a determina părțile vătămate să încheie acele acte cu prejudicierea lor.

S-a mai arătat că, așa cum a reținut și instanța de fond, inculpații și părțile vătămate s-au prezentat la notar, au citit actele încheiate în care se cosemna că s-a primit întreaga sumă ce reprezenta prețul de cumpărare a imobilelor.

Reține instanța că nu există nicio dovadă că părțile vătămate au fost induse în eroare de inculpați și nici existența unei situații în condițiile în care nu s-a făcut dovada că părțile au negociat alt preț decât cel menționat în contractul autentic la notar.

De asemenea, instanța de control judiciar analizând și celelalte infracțiuni a constatat inexistența acestora și în consecință că, în mod întemeiat s-a dispus achitarea inculpaților și respingerea pretențiilor civile.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, părțile civile SC S. SRL (prin G.A.), H.D., H.M. și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Timiș, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță a fost audiat inculpatul M.D., părțile vătămate, martorii din rechizitoriu și cei propuși de părți, fiind administrată și proba cu înscrisuri;

- în apel au fost audiați inculpații în prezența apărătorilor aleși;

- la termenul din 17 octombrie 2011 apărătorul ales al părților civile H.D., a formulat cerere de audiere altor martori cu privire la împrejurarea că acestea cunoșteau despre prețul real al vânzării, cerere respinsă de instanță, întrucât aspectele invocate au fost deja dovedite, cauza rămânând în pronunțare;

- în recurs au fost audiați inculpații în prezența apărătorilor lor, prin care au arătat că își mențin declarațiile anteriore, fiecare susținând nevinovăția. De asemenea, au fost depuse concluzii scrise de către inculpați și părțile civile.

Examinând pe fond recursurile, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs ale parchetului au fost încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 172 C. proc. pen. și pe larg expuse în partea introductivă.

Înalta Curte, analizând recursul declarat de parchet, reține că acesta este fondat numai în ceea ce privește pedeapsa complementară dispusă față de inculpatul M.D.

Astfel, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de procuror, Înalta Curte constată că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani. Această condiție, privind cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.

Or, având în vedere că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului M. la un an închisoare și 4 luni pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., urmează a se admite recursul parchetului și în consecință să se dispună înlăturarea pedepsei complementare.

Referitor la celelalte motive de recurs ale procurorului astfel cum au fost precizate de procuror în ședință precum și motivele invocate de recurentele părți civile, Înalta Curte reține că aceste sunt nefondate.

Analizând hotărârile atacate precum și actele existente la dosar, declarații de părți civile, martori, contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor, întocmite în fața notarului, se constată că prețul contractelor a fost negociat de către părți de comun acord, că acestea au declarat în fața notarului prețul convenit și au semnat actele. Faptul că ulterior încheierii actelor notariale au existat anumite discuții între părți, referitor la neachitarea anumitor sume de bani, nu poate prezenta nici o relevanță în condițiile în care nu s-a dovedit existența unor manopere frauduloase din partea inculpaților, condiție fără de care fapta nu poate fi reținută ca infracțiune.

Față de aceste elemente de fapt și de drept, Înalta Curte reține că în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune. În aceeași ordine de idei, atâta vreme cât infracțiunea scop nu există, nu se poate reține în sarcina inculpaților nici infracțiunea de constituire de grup infracțional.

Așa cum a reieșit din rechizitoriu cât și din probatoriul administrat, la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune au participat inculpații J.P. și S.L., M.D. fiind un simplu intermediar în legătură cu părțile vătămate H.D. și H.M.

Cât privește infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpaților, se constată că, atâta timp cât în contracte s-a menționat prețul convenit de către părți anterior, fapta nu există.

Pe latură civilă, corect s-a reținut de instanța de fond și de apel că taxele către stat au fost plătite conform prețului achitat, astfel încât recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – A.A.F. – D.G.F.P.J. Timiș este nefondat.

Nefondat este și recursul părții civile SC S. SRL, deși acest recurs nu este motivat, întrucât, așa cum au motivat instanțele anterioare, aceasta a încasat integral suma convenită de părți.

De altfel, Înalta Curte își însușește întru-totul motivarea instanței de fond și apel, reținând cu privire la recursurile părților civile precum și fizice că, susținerile sunt nefondate, nefiind dovedite cu acte, acte care să înlăture caracterul de legalitate a actului autentic ca expresie a acordului de voință exprimat de părți.

Ca atare, Înalta Curte va proceda, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., la admiterea recursului parchetului cu privire la inculpatul M.D. în limitele arătate în dispozitiv și în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, numai cu privire la inculpatul M.D.

Casează, în parte, decizia penala sus-menționată și sentința penală 118 din 14 martie 2011 a Tribunalului Timiș numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o perioada de 4 luni, dispoziție pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile: Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P.J. Timiș, SC S. SRL reprezentată de G.A., H.D. și H.M.

Obligă recurentele-părți civile la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 50 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2012.