Sufficiency of evidence for robbery and denial of illegal deprivation of liberty in vehicle seizure and minor custody cases

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 50 din 22 ianuarie 2003, a condamnat pe inculpatul A.E. la pedepse de 10 luni închisoare; un an și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive cu începere de la 30 ianuarie 2002, la zi.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul S.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a reținut, în esență, că, la data de 29 ianuarie 2002, prin amenințare și exercitare de violențe, inculpații A.E. și S.E. l-au deposedat de autoturism pe partea vătămată U.I. Inculpatul A.E. a condus autoturismul părții vătămate pe drumurile publice deși nu avea permis de conducere, iar în sânge avea o alcoolemie de 1,80 gr.%.

În urma cercetărilor s-a reținut și fapta de lipsire de libertate săvârșită de inculpatul A.E., în ce privește pe minora M.I., pe care a obligat-o apoi să se prostitueze.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații.

Prin apelul său, parchetul a criticat sentința cu privire la greșita achitare a inculpatului A.E., pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, iar inculpații au susținut că nu au săvârșit infracțiunea de tâlhărie.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 121/ P din 11 aprilie 2003, a respins ca nefondate toate apelurile declarate în cauză.

S-a motivat că, pe baza probelor administrate (declarații de martori, ale părții vătămate U.I., procesele verbale de confruntare), a fost reținută corect de instanța de fond vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, constând în deposedarea părții vătămate, prin violență și amenințări pe timp de noapte și în loc public, de autoturism și de actele de identitate.

Totodată, s-a reținut că M.I. nu a fost lipsită de posibilitatea de a se deplasa și de a acționa în raport cu propria voință.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cerând condamnarea inculpatului A.E. și pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal și inculpatul A.E., care a susținut că este nevinovat.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Instanța de fond și apoi instanța de apel au făcut o analiză completă a probelor administrate în cauză și au concluzionat just cu privire la vinovăția inculpatului A.E., în ce privește infracțiunile de tâlhărie, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală și de conducere a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.

La fel și achitarea inculpatului A.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., a fost dispusă în concordanță cu probele administrate, care nu evidențiază nici un fel de activitate din partea inculpatului, pentru restrângerea activității de mișcare a părții vătămate M.I.

Cum motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, iar alte motive susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile parchetului și inculpatului vor fi respinse ca nefondate.

Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, iar din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul A.E., împotriva deciziei penale nr. 121/ P din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 30 ianuarie 2002, la 17 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2003.